Ce Faci Maestre Cristoiu ?

Te gandisi matale sa ne propui si un alt cur la pupat, al tutei candidabile, cand obosim la taxu’ trecem la cuconu’ cu fusta si bot siliconat?

Si de cand a devenit asa desteapta maestre in exprimare, de-si permite auto-ironii la trecut, ca doar ce i-a livrat unui batran cu handicap un ditai scaun electric, pentru curmarea suferintelor? Si asta in plina campanie maestre, nu la past tense.

Maestre, dumneata nu stii engleza (pe vremea matale se invata rusa-nimic rau in asta), da’ de ce Ciutacu nu i-a aplicat metoda CTP, s-o auzim si noi tuta cum va vorbi ca parlamentar euro, la Bruxelles, fie in limba lui Shakespeare, fie in cea a lui Voltaire?

Vad ca te-a vrajit maestre, iar candidatura la Bruxelles are efect de „Ridica-te Lazare!”, din tuta tutelor, brusc devii mare politician cu discurs impecabil. Nu-i de mirare maestre, din moment ce, cu vreo trei ani in urma, din avionul dumitale si Leana ot Plescoa , parea inteligenta- inteligentelor, in timp ce majoritatea romanilor ii descoperea limitele intelectului  si ale culturii generale, marcate de tarusii frontalieri ai „presedentiei”  Norvegiei.
Sa ne traiesti maestre si nu te da batut, adu-l si pe Marean la „Zig-Zag” si da-i si lui diploma de academician, ca a ramas cam singurel dupa reabilitarile facute de dumneata „oamenelor politice”.

Sau te atrag doar nurii acestora, iar pe sarmanu’ Van Ghele, pe motiv de purtator de erect, il lasi sa se descurce cum o putea in materie de limba romana?
sa fii iubit maestre si sa nu te schimbi niciodata,
marcus

P.S- maestre, in urma citirii articolului dumitale marca „Osana”, aseara, dupa ce am luat doua distonocalme si am baut un oloi de ceai de tei dres cu un vagon de lamai, am urmarit emisiunea cu pricina curios sa vad cu ochii mei Minunea de la Bamboo, metamorfozarea tutei tutelor in politicianul laudat de dumneata.

Si hai sa-ti povestesc cum s-a vazut la mine ikebana matale in ale aranjamentelor de emisiuni.

In primul rand ca, beizadeaua voivodala cu fusta, n-a facut altceva decat, de la nivelul unui elev de liceu, sa reproduca uneori folosind si cuvintele ei, un text invatat pe dinafara si probabil repetat cu dumneata maestre, astfel incat sa nu se poticneasca la reluare.

In al doilea rand dumneata ar fi trebuit sa te abtii sa-i pui intrebari rezumandu-te la pozitia lui Cioroianu in dialogul cu d-na Rice, adicatelea s-o dai pe „Da, da, aveti dreptate !”. Din momentul in care ai deschis gura cu intrebari concrete ai bagat-o in corzi pe distinsa politiciana, care abia la repetarea pentru a treia oara a intrebarii desenate, reusea sa inteleaga despre ce este vorba in propozitie si sa-ti raspunda, cat de cat la obiect.

Spre exemplu dumneata ai intrebat-o despre perceptia oarecum nefavorabila a cetatenilor asupra Parlamentului European si ea ti-a raspuns prima data cu rolul gandacilor de Colorado asupra sexului in conditii de consum de droguri usoare, iar a doua oara despre efectul inundatiilor asupra culturii de marijuana.

Toata emisiunea s-a desfasurat in acest tipar al dialogului dintre doi surzi, asa ca nu are rost sa-ti mai dau exemple. Le stii dumneata mai bine decat mine.

In conditiile acestea, vin maestre la dumneata si te rog frumos mai explica lumii o  data, de unde ai tras concluziile pe care le expui cu atata marinimie in editorial??!!

cu respect

sa fii iubit

marcus

Un vot canin pentru Basescu

In dimineata aceasta, in timp ce-mi beam cafeaua si injuram de mama focului privind la televizor, Spike, pekinezul meu minune, m-a oprit din avalansa de invective si m-a intrebat:
– Cine te-a suparat asa de dimineata stapane?
– Pai tu nu auzi stirile, mai Spike ? i-am raspuns eu leoarca de amareala. Tu nu vezi ca pe Videanu cu sentinta judecatoreasca (cu drept de recurs, ce-i drept !) pe motiv de furaciune la greu, nici gand sa-l schimbe Basescu din functia de ministru? Pai pe ministrii liberali, doar daca stranutau fara batista in asistenta, ii schimba ca pe sosete, sau nici macar nu ajungeau sa ocupe scaunul daca Alesului nu-i placea mapa comunista personala a pretendentului, iar asta a bagat mana in caraiman pana in talpa baschetilor pe care a scris “ocupat” si nexam, baiatu’i curat ca lacrima.
– Stapane, stapane ma tem ca treaba-i mai albastra decat crezi tu!
– De ce spui asta Spike?
– Stapane, il stii pe amicul ala al meu, maidanezul care-si face veacul in Parcul Operei din Bucuresti, nu?!
La auzul “domiciliului” si „locului de munca” al amicului tomberonez al catelusului meu, am inceput sa zambesc cu subinteles.
– Nu stapane, nu este ceea ce crezi tu! Baiatu’ este pe bune, ba mai mult si’o pune chiar cu una din catelele venita din provincie si care, impreuna cu alte surate d’ale ei, au incalecat pe model pd-l, organizatia de partid canina pe capitala.
– Da, mai Spike, mi-ai povestit despre el, ce mai e nou?
– Ei bine, acum doua zile, cand dormeati voi, am stat de vorba cu el pe chat si mi-a zis ca saptamana trecuta a avut loc, tot pe model de ciolan pd-l, o adunare a tuturor tomberonezilor din Bucuresti si ca, dominati de catele, au hotarat sa-l sprijine pe Basescu pentru un nou mandat; vor musca la rupere tot ce nu-i portocaliu.
– Si voi, mai Brutus ? Au inebunit maidanezii din capitala? Au uitat ce le-a facut Traienel cand era primar?
– Da’ si tu ai uitat stapane ca ei sunt douazeci la o singura catea si ca daca nu fac cum zic ele ii taie de la cotait pe termen nedeterminat? Si in plus de asta motivele lor mi se par bine intemeiate.
– Cum asa, amice?
– Nimic mai simplu! Prietenul meu mi-a spus ca, in urma unei analize foarte bine documentata, au ajuns la concluzia ca o javra mai mare ca Basescu, demna sa-i reprezinte, nu au cum sa gaseasca de-ar fi sa strabata pamantul in cautare in lung si’n lat. In afara de asta, au mai realizat ca daca va castiga el si al doilea mandat, ca urmare a prelucrarii „ideologice” prealabile a romanilor, care au ajuns atat de divizati incat se musca intre ei mai ceva ca noi, cat si a masurilor dictatoriale pe care le va lua pe fondul adancirii crizei peste limitele suportabilului, romanii vor ajunge sa duca o adevarata viata de caine, asa ca vor fi mult mai toleranti si mai intelegatori cu maidanimea din capitala. In viitorul basescian vom fi toti o apa si-o cainime.
– Deh mai Spike, stiu si eu ce sa mai zic….???!!!!

Restauratorul Si Epoca Sa De Platina

„Domnul presedinte Traian Basescu a tinut in discurs in fata a mai mult de trei sute de copii.”

Stirea aceasta, reluata obsesiv electoral pe posturile TV, in cursul zilei de sambata, a reusit sa ma trimita brusc inapoi, in plina Epoca de Aur, cand pionier fiind, tremuram din toate madularele, ore intregi pe stadionul municipal supus la cazna repetitiilor destinate maretului spectacol omagial, in care trupurile noastre erau folosite pe post de alfabet, din care erau formate magicile cuvinte PARTID-CEAUSESCU-ROMANIA.

In decembrie ’89 am sperat ca, odata cu funeraliile lipsite de orice fast ale plumbuitului, a fost ingropata pentru totdeauna si Epoca sa De Aur.

Dar n-a fost sa fie !

Astazi, dupa nici macar un pol de ani de la momentul izbavirii noastre nationale, cu pret de sange nevinovat, iata ca iese precum paduchele pe frunte Restauratorul si aduna cu arcanul copiii patriei pentru a inlocui turmele de oi ale lui Flutur si a le tine discursuri mobilizatoare intru ale fericirii copilariei.

Acest lucru ma determina sa ma gandesc la faptul ca prostia si fudulia, nesimtirea si tupeul, setea de putere absoluta si instrumentele sale malefic-ideologice de punere  in practica, marlania in egocentrism si totalitarism de mahala etc. sunt legate ombilical si ca nu pot exista una in absenta celeilalte, fapt dovedit fara drept de apel de actiunile celebrului cuplu de circari politici nationali, trupa Basescu & Fiica, sustinuta puternic de clanul de mafioti pedelisti, nasit si pastorit de presedintele in functie al tarii.

Pe de-o parte tatucul, decolorat din rosu viu in portocaliu maroniu, si-a intensificat la greu campania electorala, finantata cu banii contribuabililor romani si inceputa odata cu preluarea functiei de presedinte, facand-o de-o maniera grotesca ce aduce pana la asemanare leita cu montajele intru slava perpetua a lui Ceausescu anilor 80, promitandu-ne un eventual Reales, cu mandat clar de restauratie a totalitarismului in Romania firav democratica a inceputului de mileniu.

Din momentul in care s-a hotarat sa se ocupe „exclusiv de criza si rezolvarea ei”, micile ecrane ne-au fost pur si simplu invadate de o caravana electorala fara precedent, asezonata cu cascade de clopuri si bundite, „pene de vulpe la palarie”, degustari in draci de palinca, tuica si horinca, concursuri ovine de „hair style”, cruci mai mari decat cea de pe Caraiman, batute de Ales de la Cer la Pamant, in momente de respiro cand nu se tine de manuta cu prima turista a tarii si cracii sai, discursuri tinute la oi dispuse „literar-turistic-mobilizator” pe dealuri bucovinene si mai nou  „turmelor” de copii adusi de parinti pedelisti iresponasbili, pentru a auzi la final de discurs invariabilul si „neelectoralul” slogan „Sa traiti bine!”.

Pe de alta parte, in tot acest timp, tuta lui tatuca strabate si ea pe banii ei „independenti” tara in lung si-n lat, iar in pauze se mai opreste pe la cate o televiziune, unde militeaza activ pentru legalizarea drogurilor usoare in Romania basesciana.

Si pentru ca viitori beneficiari ai trasului de iarba pe nas sa stie fara dubiu cine i-a fericit cu o asemenea pleasca, ii aduna de la varsta prescolara in gradinite unde-i freaca electoral la cap cu lecturare de albe precum zapada, pana cand acestia ori isi dau drumul in chilotei, ori incep sa planga de mama focului, ca vor la mama si la tata.

Iar daca cineva are „tupeul” s-o intrebe cum sa mai respecte romanii legile tarii atunci cand vad cum tatuca se suie si conduce baut masina, tuta buzata baga pompa de bosumflare la silicoane si-o taie cu jucarii cu tot in toiul intrunirii electorale, lasandu-l pe tupeist prada unui mare semn de intrebare.

In conditiile acestea, orice om cu ceva neuroni in activitate este normal sa se intrebe cam cat de masochist si de tributar sistemului totalitar ceausist poate fi alegatorul care-si da votul unor asemenea specimene, croite sa inlocuiasca Epoca de Aur a lui Ceausescu cu cea de Platina a lui Basescu?

Si Am Calcat Pe Ape

Stimate si stimati prietene, prieteni, neprietene si neprieteni

Care va rupeti din timpul Dvs. liber, pentru a trage o geana pe acest blog.

Tinand cont de faptul ca zilele de sarbatoare  sunt lasate de Dumnezeire, fie pentru odihna si pace, fie pentru relaxarea neuronilor nostri (aia pe care ii avem, nu pe care unii dintre noi-printre care ma numar si eu- ne-am dori  sa-i avem), neuroni supusi in cursul sapatamanii la fel si fel de apasari psihice, uneori „invartosate” pana la limita suportabilului, de catre alesii nostri, in frunte cu Alesul no. One si clanul sau, m-am gandit ca n-ar fi rau daca as posta fragmente din cartea publicata de mine (si respinsa la vanzare in librarii pe motiv de cenzura politica „under-cover”) intitulata May Day… Sabordarea Flotei Comerciale Romane.

Vin la Dvs. cu rugamintea ca, dupa ce veti fi citit mai multe capitole , sa va spuneti opinia, in sensul de a ma lamuri si pe mine ce este politic incorect in cartea respectiva.

Va doresc lectura placuta si un sfarsit de sapamana minunat alaturi de cei dragi,

marcus

5. ŞI AM CĂLCAT PE APE

Anul III de facultate a reprezentat pentru mine şi colegii mei de „suferinţă cazonă” bucuria descoperirii imensităţii marine, la bordul navei-şcoală „Neptun”, cu care am făcut voiajul de practică pe o durată de mai bine de două luni, timp în care am avut ocazia să vizităm cinci porturi în Marea Mediterană, trei maghrebiene Skikda, Alger în Algeria, Nador în Maroc şi două sud-europene, Marsilia şi Genova.
Primul şoc l-am resimţit puternic la trecerea Strîmtorii Bosfor, cînd timp de o oră am putut admira secole de civilizaţii, înmănunchiate într-o explozie arhitectonică greu de descris în cuvinte, nestemate ale geniului uman creator de divin arhitectonic şi îmbinate într-un superb colier dublu pe cele două maluri ale strîmtorii, cel european şi cel asiatic.
El a fost continuat sub aspect estetic, atunci cînd după tranzitarea Strîmtorii Dardanele, am lăsat în urmă culoarea cenuşie a Mării Negre continuată de verzuiul Marmaralei şi am descoperit brusc o nuanţă de indigo indescriptibilă, cu care ne-a întîmpinat o Mediterană calmă într-o zi de sfîrşit de primăvară.
Acest şoc a fost întărit şi întreţinut de navigaţia printre puzderia de insule, insuliţe şi bolovani solitari ai arhipelagului elen, iar spectacolul oferit de navigaţia din timpul nopţii pe o mare luminată a giorno de o lună plină a cărei strălucire era suficientă pentru activarea fosforului conţinut de miliarde de micro-organisme marine, astfel încît să jaloneze pur şi simplu aluncarea navei prin apă precum pe o autostradă construită pe Calea Lactee, determindu-mă să iubesc pentru totdeauna şi necondiţionat solitudinea vieţii de marinar dependent de întîlnirea tandră dintre imensitatea cerului cu marea cea mare.
La acest spectacol desăvîrşit al naturii au contribuit din plin şi răsăriturile şi apusurile de Soare, din care aveam să admir fără să mă satur, în viitoarea mea carieră mii şi mii, dar care de fiecare dată mi s-au părut unice şi de nedescris.
Primul contact cu o altă civilizaţie încărcată de istorie şi despre care citisem mult, cea maghrebiană, fascinantă ca evoluţie, l-am luat o dată cu acostarea navei în primul port de escală şi operare al navei, respectiv cochetul port Skikda situat la ţărmul unui golfuleţ la fel de dichisit şi apărat de furia vînturilor, port în care ni s-a făcut şi controlul de sosire în apele algeriene.
Cu ocazia acestui control, ne-a fost colectată rezerva de ţigări procurate din ţară, punîndu-se conform uzului portului sub sigiliu, nouă revenindu-ne pentru consum doar raţia de ţigări prevăzută de lege.
Tragedia a constat pe de-o parte în faptul că următorul port de escală era Algerul, sigiliul urmînd să fie înlăturat abia la părăsirea acestui port (după circa o lună), iar pe de altă parte în aceea că, în toată această perioadă nu ni s-a dat niciun ban cu care am fi putut completa rezerva de ţigări lăsată de vama algeriană pentru consum şi epuizată după o săptămînă.
Deci, văzînd noi că muncitorii algerieni sînt foarte atraşi de tricourile noastre marinăreşti din ţinuta militară de vară, am cam început să le comercializăm la preţuri foarte convenabile, ceea ce ne-a permis ca pe lîngă ţigări să ne mai cumpărăm şi uşoare urme de cafea şi mici suveniruri.
Partea tragi-comică a acestui mini-comerţ a constat în faptul că în acest voiaj, pe lîngă echipajul civil al navei, eram însoţiţi şi de ofiţeri activi ai Institutului de Marină, care la ieşirile noastre în oraş în grupuri de cîte 5-6 studenţi îmbrăcaţi în ţinuta militară, ne însoţeau îmbrăcaţi în civil (pentru a nu-şi da seama eventualii „spioni” că ei erau de fapt ofiţeri ai marinei militare), lucru ce ne cam îngreuna posibilitatea de manevră la cumpărături.
Neputînd să ne ferim la nesfîrşit de dumnealor pe motiv de “pipi” şi constatînd ei că noi începusem să fumăm ţigări de provenienţă algeriană, în timp ce ei nu prea aveau ce fuma, a venit şi fireasca şi inevitabila întrebare: de unde au ăştia bani?
Misterul a fost dezlegat cu ajutorul colegilor noştri cu normă dublă la contrainformaţiile militare, care ne-au turnat colonelului CI, ambarcat şi el la bordul navei cu misiunea de a preveni o eventuală rămînere în străinătăţuri (Doamne Fereşte! – tocmai o păţiseră la bricul “Mircea”, participant la o regată în USA), a vreunui student cu pretenţii de azil politic.
Doamne, ce scandal a ieşit ! „Lumeeee, lumeee, vino să vezi cum au înstrăinat la inamic echipament militar, tribunalul militar îi mănîncă, batalionul disciplinar îi paşte la întoarcerea în ţară”, veneau ameninţările din partea ofiţerilor militari care ne însoţeau.
În regimul militar, pentru a verifica integritatea sub aspect numeric a echipamentului din dotare se procedează la inventarierea în grup. Aceasta constă în adunarea trupei, iar la comanda celui însărcinat cu operaţiunea, fiecare militar produce la vedere efectul solicitat de comandă, efecte numărate şi contabilizate de plutonierul intendent.
Astfel la comanda „tricou”, noi era de presupus să arătăm tricourile (aveam două), unul în mîna şi unul îmbrăcat.
Deci pentru a se stabili viitorii inculpaţi şi pagubele aduse prin înstrăinare la inamic a efectelor armatei române, am fost toţi adunaţi într-unul dintre careurile navei şi s-a procedat la inventarierea de urgenţă a tricourilor care cam lipseau cu desăvîrşire, s-a făcut o listă pe care figuram de fapt toţi şi a urmat ancheta întreprinsă de colonelul CI.
Marea majoritate a colegilor mei au susţinut ca le-au fost furate (adevărul era că spălîndu-ţi un tricou, din momentul în care îl puneai pe sîrmă la uscat şi pînă te întorceai cu şosetele să le agăţi de aceeaşi sîrmă, dacă nu erai extrem de vigilent, acesta îţi dispărea).
Cîţiva colegi printre care şi eu am recunoscut adevărul, fapt care a dus la sistarea investigaţiilor. (CI-stul era totuşi mai destupat la minte şi a realizat că ameninţările respective ar fi putut avea ca efect exact ceea ce nu doreau ei, rămînerea unora dintre noi în străinătate pe motiv de sperietură „căprărească”, practicată de niste inconştienţi.)
Partea nostimă a constat în faptul că după vreo trei zile, m-a chemat „pe blat” Comandantul de companie şi m-a însărcinat cu misiunea de a-i vinde şi lui o pereche de pantofi la fel de militari, nou-nouţi, dar cu jurămînt de moarte pe roşu că nu voi spune nimănui.
A fost domn, mi-a dat şi mie două pachete de ţigări, comision pentru tranzacţia reuşită.
Odată terminată descărcarea pentru Alger, nava s-a îndreptat către noua destinaţie, portul marocan Nador, situat foarte aproape de încă posesiunea spaniolă Mellila, pentru care încărcasem din Constanţa utilaje pentru constructorii români, aflaţi la Nador unde construiau un port nou şi modern.
Ajunşi la Nador, necazurile noastre pecuniare au luat sfîrşit, fiind plătiţi la zi, fapt care ne-a permis să facem şi noi cumpărături la preţuri accesibile din bazarul de la Mellila.
Tot în această staţionare s-a pus şi problema aprovizionării navei cu alimente (deja trecuseră mai bine de 40 de zile de la plecarea din Constanţa), iar faptul că în respectivul port nu exista o firmă specializată pentru astfel de operaţiuni l-a determinat pe Comandantul navei să-l trimită pe Ofiţerul Intendent al navei însoţit de mai mulţi studenţi “cărători”, care să-l ajute să procure aceste alimente din piaţa din Melilla (alimente bune calitativ şi ieftine) pentru care să achite cash (de regulă se plătea prin factură confirmată de Comandant).
Ajunşi în piaţă, am luat pentru prima dată contact cu atmosfera inconfundabilă şi unică a bazarelor arăbeşti, de un farmec aparte, în care toată lumea se pare că se ceartă, cînd de fapt totul se reduce la negocierile purtate asupra preţurilor.
În cadrul acestor negocieri, negustorul arab, pe lîngă faptul că încearcă să te convingă că el are cea mai bună şi ieftină marfă în arealul delimitat de Mecca şi taraba lui de zarzavat, acelaşi negustor, atunci cînd negocierile iau o turnură nefavorabilă lui, mai că nu începe să plîngă argumentîndu-ţi că-i laşi muritori de foame pe cei zece copii şi cinci neveste nesocotind şi cămila din dotare, că dacă acceptă condiţiile tale nu-i mai rămîne altceva de făcut decît să se întîlnească cu Allah în loc de a se întoarce acasă, etc.
Ofiţerul Intendent al navei, văzînd că nu mă las înduplecat de jelaniile mahomedanilor tarabagii a hotărît să-l asist în cadrul acestor tratative atît de pitoreşti, aşa că la un moment dat după (nu exagerez) jumătate de oră de tîrguieli cu un vînzător de pepeni, acesta negru de supărare a acceptat în final preţul oferit de noi.
După ce am încărcat marfa într-un camion pus la dispoziţie de constructorii români, m-am întors la taraba respectivului, hotărît să-mi cumpăr un pepene pentru mine, pe care după ce mi l-am ales m-am dus cu el la amicul meu negustorul şi l-am intrebat:
– Cît mă costă?
Acesta, vazîndu-mă, din negru catran s-a facut alb imaculat, apoi a trecut prin toată gama coloristică a spectrului solar, pentru ca în final să-mi şuiere printre dinţi:
– Ia-l şi yala (valea), nu te costă nimic dar să nu te mai prind prin piaţă!
Normal că l-am luat şi am tăiat-o scurt, privirea lui spunîndu-mi că vorbea serios..
De la Nador am plecat la Marsilia, unde am stat cîteva ore, după care admirînd de la distanţa şi pe timp de noapte Coasta de Azur, o adevarată diademă de diamante am ajuns la Genova unde am putut ieşi în oraş şi admira acest splendid giuvaier italian.
În Genova, făcînd legătura între port şi oraş, se afla o stradă pe care îşi făceau veacul majoritatea prostituatelor din acest oraş, aflate în căutare de clienţi.
Unul dintre colegii mei, nimerind pe această stradă, cu toate că nu avea banii necesari, după ce a trecut în revistă mai multe exemplare expuse ca la muzeu, din curiozitate, ochind o roşcată bine făcută, a abordat-o şi a şi întrebat-o:
-Cît mă costă?
Aceasta, după ce i-a aruncat o privire ucigătoare, i-a dat şi replica cuvenită:
-Ţi-ai greşit adresa, man! Eu sînt turistă irlandeză aşa că valea pînă nu chem. poliţia!
Roşu la faţă şi umilit, colegul meu n-a mai aşteptat o nouă invitaţie, băgînd viteză şi oprindu-se doar în cabina de la navă, unde ne-a povestit tărăşenia.
Terminînd de operat şi ultima coţadă de marfă în Genova, nava a luat cap compas Constanţa, port în care s-a terminat şi primul meu voiaj efectuat ca practicant pe una din navele marinei comerciale române.

Planul de Criza al Guvernului „Casa de Veci si Slujba de Pomenire”

Redactia Agentiei de Presa Erevan News a intrat zilele acestea in posesia unui document clasificat apartinand Ambasadei Austriei la Bucuresti, document ratacit in cutia postala a agentiei noastre si  in care sunt detaliate  masurile secrete (Planul B) preconizate de guvernul Basescu-Boc pentru iesirea tarii din criza.

Redam acest document pentru informarea corecta a cititorilor nostri fideli:

„Programul Prima Casa si Slujba a fost elaborat, avand la baza indicatiile si ideile pretioase ale fratelui d-lui presedinte, si anume d-l Mircea Basescu, ca Ultima Casa, respectiv Casa de Veci, iar Slujba este cea de Pomenire, tinuta in astfel de ocazii.

Aplicarea acestui program va asigura rarefierea demografica a populatiei nelucratoare a Romaniei (someri, pensionari etc.), al carei efect va fi regasit in importante economii facute la bugetul de stat.

Pentru realizarea lui se are in vedere o conlucrare stransa intre Ministrele Muncii, Sanatatii si cel al Turismului.

Primele doua vor asigura subiectii necesari, iar ultimul mijloacele de punere in practica a prevederilor de plan.

Astfel cele doua ministere vor asigura turistii ecumenizati, carora Ministerul Turismului le va pune la dispozitie tichete de odihna vesnica  si bilete de transport numai dus, in numeroase locuri cu verdeata, special amenajate, la preturi accesibile, cu TVA redus, drept Case de Veci.

Pentru recunoastere, acestea vor fi marcate cu noul slogan al Romaniei turistice, „Romania, The Land of  The Last Choice”, iar turistii, odata sositi, vor fi intampinati de taraful „Groparul Vesel” care va intona versurile imnului turistic „noi d’aicea nu plecam, nu plecam acasa!”, cazarea facandu-se imediat dupa tinerea Slujbei de Pomenire de catre un sobor de preoti special antrenati, asistati de membrii tarafului respectiv.

Transportul pana la destinatie va fi asigurat tot de Ministerul Turismului, care va pune la dispozitia Guvernului  autocare negre, cu ingerasi la portiere si care, din motive de economisire a benzinei, vor fi tractate de cai mascati.

Turistilor mai rezistenti sau mai incapatanati, care vor refuza tranzitia spre cele vesnice natural si de buna voie, li se va aplica tratament terapeutic ecumenic, metoda Tanacu.

Se estimeaza ca, in urma acestor masuri de criza judicios elaborate si aplicate  sub directa indrumare a d-nei Elena Udrea, se vor face economii substantiale la buget, care vor fi dirijate pentru salvarea bancilor cu capital strain in tara noastra, prin clasica metoda a parandaratului”.

A consemnat pentru Dvs.

Varujan Arachelian

Oda Conducatorilor Iubiti, Sfintii Imparati Traian si Elena

Intaia zi din vara, e-a noastra sarbatoare,
Copii din toata tara vom strange cate-o floare.
Buchet imens vom face, pentru tatuc iubit
Cantat azi in balade, de neam fiind premarit.

Ne-om strange-n Bucovina, sui-vom drept pe culme,
Vom alunga ciobanii, mioarele din turme
Si stransi uniti in cuget, simtire si in fapta
Din trupuri noi vom scrie “BASESCU NE E TATA!”

Iar pe Elena, Doamna, turista-ntre turiste
O vom canta in versuri, de barzi celebri scrise.
Traiane si Elena, iubiti conducatori
Va multumim din suflet, sa fiti nemuritori!

Si tu, mai Niciolaie, in veci sa nu fii trist,
Nu ai murit degeaba, Basescu-i comunist!
Gasit-a testamentu-ti lasat pentru popor
Si il respecta-ntocmai, dar intr-un alt décor.

Iar pe model bazilic, crestin si preotesc
Sfintiti vor fi la Athos de cin calugaresc
Traianul si Elena, modele de urmat
Ea sacra intre sacre, el, mare Imparat!

Armata lu’ Boc Picioc

Motto:

„It is better to keep your mouth shut and appear stupid, than to open it and remove all doubt”-Mark Twain-

„Este mai bine sa-ti dai „oralul” pe „mute” si sa pari prost, decat sa-ti etalezi dantura cu zgomot si sa confirmi”-traducere libera, marcus-

Ieri, aflandu-ma intr-o stare spirituala de satisfactie totala si profunda liniste sufleteasca, generata de declaratiile aproape zilnice ale presedintelui tuturor romanilor si ale clanului sau guvernamental, prin care boboru’ este asigurat ca domnia sa (in loc de campanie electorala) se afla intr-o lupta pe viata si pe moarte cu criza care ne-a lovit dar si cu capriciile naturii, am iesit sa savurez o bere rece, la o terasa situata la doi pasi de intrarea principala in portul Constanta.

Si cum stateam eu, asa linistit, degustandu-mi intru satisfactie bahica berea cea rece si multumind lui Dumnezeu ca ne-a daruit cu ditai pleasca de presedinte, care a reusit sa dea cu criza de pamant si sa salveze din elicopter agricultura, de efectele secetei, atentia mi-a fost brusc atrasa de o conversatie purtata pe un ton destul de ridicat, la o masa alaturata, de cativa aparatori in uniforma ai fruntariilor maritime ale tarisoarei noastre dragi.

Marturisesc faptul ca ce mi-a fost dat sa aud, fara sa vreau, a echivalat cu un dus scotian rece, care m-a trezit din dulcea reverie si dezinhibarea psihica in care plutisem pana atunci, aducandu-ma cu picioarele in Romania reala.

Si asta deoarece, din discutia marinarilor respectivi, am tras concluzia ca, daca anumiti vecin de-ai nostri, suparati pe declaratiile belicoase si iresponsabile ale sefului statului roman, s-ar hotari prin absurd (oare?) sa-si puna mintea cu noi si sa ne aplice o corectie militara, noi ne-am afla intr-o situatie mai grava decat cea a cavaleriei poloneze pusa sa se confrunte cu blindatele germane, la inceputul WW2.

Pe scurt (pentru a nu relata toate cele auzite, fara voia mea, din motive lesne de inteles) am aflat ca zilele acestea urmeaza ca marina militara romana sa efectueze trageri de lupta in poligon si ca din numarul total de nave care ar trebui sa participe la aceste trageri (baietii au dat si numarul, dar din aceleasi motive, nu-l redau), comandamentul acestei arme de elita a armatei noastre a reusit cu chiu cu vai sa trimita in poligon doar 2(doua) nave si alea cu echipaje incropite de la restul de nave ramase pe chituci in portul Constanta.

Aceasta in conditiile in care aviatia militara a reusit sa participe la exercitiul comun de trageri cu 1(un) singur avion de lupta (noroc chior pe ei, pilotul nu se imbolnavise de oarece gripa la moda zilele acestea).

Cat despre moralul trupelor implicate, ce sa mai vorbim?

Acesta (moralul) isi doinea amarul la masa vecina, suparat pana la Dumnezeu si o palma mai sus, pe toti sefii, incepand cu caporalii si terminand cu seful suprem al armatei, presedintele tarii, pe care-i considera responsabili de taierea unor sporuri salariale, aplicate unor salarii de mizerie, suficiente doar traiului la limita zilei de maine.

Lamurit fiind asupra starii tehnico-militarte a flotei si aviatiei noastre de lupta si nedorind sa mai aud si alte amanunte cu carater de secret militar, mi-am platit de urgenta consumatia si am taiat-o catre casa, lasandu-i pe cei trei marinari sa-si inece amarul lui “Sa traiti bine!” in berile comandate.

Totusi, in drum spre casa, nu am putut scapa de o intrebare: “de ce s-o fi riscat spionul bulgar sa-i dea bani Floricelului si acum sa stea amandoi dupa gratii, cand la pret de o bere isi putea procura, cu putina rabdare, produsele cautate la oferta de 3 in 1 (marina, aviatie si moral oaste), la o terasa din vecinatatea portului Constanta?”

Ajuns acasa, am scapat de aceasta intrebare dupa ce, dand drumul la televizor, am aflat din comentariile isterico-orgasmice ale vedetelor stirilor tv ca, in sfarsit am intrat si noi in randul lumii si ne-am pricopsit cu virusul gripei porcine.

Spike, O Minune de Catel -I- !

Motto:

„It is better to keep your mouth shut and appear stupid, than to open it and remove all doubt”- Mark Twain

„Este mai bine sa-ti dai „oralul” pe „mute” si sa pari prost, decat sa-ti etalezi dantura cu zgomot si sa confirmi”- traducere libera, marcus-

Redau, pentru cei care n-au citit inca, textul in care descriam motivele pentru care consider ca pekinezul meu este o minune de catel, text care constituie baza relatarii din Spike O Minune de Catel !-II-

„De cind ma stiu, desi pe vremea comunismului era privit si dezavuat ca obicei burghez, am avut tot timpul in casa cate un catel ca animal de companie, mereu pekinez.
Acum am doi, o catelusa care a imbatranit saracuta, are 15 ani si pe care trebuie s-o transportam noi si o zvarluga de catel, Spike, extraordinar de jucaus si de departe cel mai inteligent catel pe care l-am avut de-a lungul timpului.
Faptul ca de cand avea doar trei saptamini, am avut in permanenta grija de el si ca prin natura faptelor rostuite de Dumnezeu, ne petrecem tot timpul impreuna, a creat intre noi o legatura speciala in care ‘mnealui vede in mine si mama si tata si frate si companion de joaca.
In programul nostru zilnic diminetile sint dedicate computerului, la care scriu, fapt care ma tine departe de noutatile prezentate de buletinele informative prezentate de posturile tv.
Fiind totusi pasionat si amuzat de circul politic de la noi din tara m-am gindit sa ma folosesc de inteligenta micului meu tovaras de viata si sa-l invat (deoarece televizorul este in alta camera) sa ma anunte cind pe ecran apare vreo personalitate politica dimboviteana.
Numai ca rezultatele acestui exercitiu mi-au intrecut cu mult asteptarile.
Amicul meu, nu numai ca recunoaste personajele respective, dar reactioneaza diferit la vederea lor.
Astfel, atunci cind la televizor apare Boc, Spike se repede disperat la castronul cu mincare si latra furios in apararea oaselor ce asteapta cuminti sa fie mancate.
Atunci cind vine la mine in camera si incepe sa se invarta cu viteza incercind sa se muste de coada, stiu ca la televizor este recital Mircea Geoana.
Probleme mari am insa in momentul aparitiei lui Vadim Tudor, moment in care Spike incepe sa latre ca un apucat, cu spume la gura, motiv de cearta cu vecinii. Nu se potoleste decat daca ii dau ceai de tei sau, atunci cind discursul lui Vadim devine apocaliptic, un sfert de pastila de Distonocalm.
Dar cel mai mult ii place de Elena Udrea, sint momentele lui de relaxare cand, dupa ce latra vesel de vreo doua-trei ori, dand fericit din codita, se aseaza apoi pe posterior si incepe sa-si faca toaleta organelor intime cu limbuta pina cand isi genereaza (rog sa fiu scuzat!) o frumusete de erectie adolescentina.
La Patapievici si Pora, desi de regula isi face necesitatile afara, vine langa mine si dupa ce isi ridica piciorusul, uda la radacina scaunul pe care stau la computer.
Preferatul lui este insa Liiceanu, la care dupa ce casca de citeva ori, da cu labuta in telecomanda, stinge televizorul si se pune pe un sforait de il aud din cealalta camera.
Ion Iliescu ii genereaza o stare de melancolie blegoasa din care isi revine numai la aparitia Elenei Udrea.
La Elena Basescu, vine linga mine, se ridica pe piciorusele din spate si latra balbiit.
Mai grav este insa cu tatal Elenei pe care cind il vede si il aude vorbind, isi baga brusc coada intre picioare, incepe sa schelalaie a frica si prevestiri rele, o ia la fuga si nu se opreste decat la mine in brate, unde asteapta protectie si mangaiere.
Aparitia lui Stolojan il detremina sa vina linga mine, sa scrisneasca din dinti si sa maraie infundat.
In timp ce la Adriean Videanu latra a paguba, aparitia lui Marean Vanghelie consfiinteste numarul lui de excelenta in care, in loc sa latre, miauna.
In acelasi registru se inscrie si metamorfoza de geniu suferita in cazul lui Jiji Becali, moment in care vecinul de jos ma suna si ma intreaba daca mi-am cumparat cumva caine ciobanesc mioritic.
Deocamdata acestea sint VIP-urile politichiei si “societatii” noastre civile, care-l intereseaza si starnesc pe Spike, catelul minune.
Asteptam amindoi cu nerabdare rezultatul „realegerilor prezidentiale” (puschea pe limba mea!), pentru a putea trece la faza superioara a acestrui program de instruire, si anume latratul pe muteste.

Spike, O Minune de Catel !-II-

Motto:

“It is better to keep your mouth shut and appear stupid, than to open it and remove all doubt”- Mark Twain

“Este mai bine sa-ti dai “oralul” pe “mute” si sa pari prost, decat sa-ti etalezi dantura cu zgomot si sa confirmi”- traducere libera, marcus-
Motivele care m-au determinat sa vorbesc din nou despre catelul meu sunt simple si ele constau in faptul ca practic s-a intamplat o Minune. Luni seara (daca nu ma insel), in timpul emisiunii lui Gadea, „Sinteza Zilei”, catelul meu, dupa ce l-a auzit pe Flutur motivand si descriind pozitionarea oitelor moldovenesti , stiutoare de carte, pentru a forma cuvantul BUCOVINA, intru omagierea Tovarasului presedinte Traian Basescu, sosit in vizita la soacra-sa, pe mirificele dealuri mioritice ale patriei, drept un fenomen natural si obisnuit, Spike, deci, a izbucnit la inceput intr-un ras homeric, dupa care cu lacrimi in ochi m-a intrebat:

– Stapane, astia de la PD-L sunt sanatosi la cap, ca pe seara tot unul de la PD-l sustinea la Realitatea TV ca partidul lor, in frunte cu liderul sau Traian Basescu, sunt singurii care nu fac campanie electorala, ocupandu-se strict de treburile tarisoarei noastre, aflata in plina criza economica?

Va dati seama cam cum am reactionat, dupa ce intr-un tarziu, eliberat oarecum de socul constatarii prezentei oralului uman in gura catelusului meu, am reusit sa baigui o intrebare:

– Cum Spike, tu poti vorbi?

– Ehe, stapane, eu vorbesc demult, dar stiind ca nu stai bine cu inima, n-am vrut sa te sperii, insa auzind ce enormitati pot debita oamenii lui Basescu, in frunte cu el, n-am mai rezistat si mi-am dat drumul.

-Bine amice, i-am raspuns eu si inca sufocat de Minunea la care am asistat, i-am dat telefon unui vechi amic, pedelist infocat (din pacate) si pupinbasist pana la Dumnezeu si o palma mai sus, caruia i-am relatat Minunea.

Dupa ce m-a ascultat cu atentie, pret de cateva minute, amicul meu pedelistul m-a intrerupt din „mirarile si nenumaratele mele semne de intrebare si exclamare” si m-a intrebat:

– Si cum ba, javra aia a ta te-a intrebat daca noi, astia de la PD-l, suntem sanatosi la cap ?

-Da ma, mi-a vorbit catelul !!!!! i-am raspuns eu.

Raspunsul lui m-a bagat intr-o ceata totala, din care nu stiu daca imi voi mai reveni vreodata.

– Da-l ba dracului de potaie jegoasa si nu te lua dupa el, asta habar nu are de politica la nivel inalt!

Acuma, vin si eu si va intreb, dupa cine sa ma iau, dupa catelul meu vorbitor de romana mai bine decat EBA si Vanghele la un loc, sau dupa amicul meu portocaliu?

Basescu Re-Eligibilul versus Jurnalistii lu’ Peste

Motto:

“It is better to keep your mouth shut and appear stupid, than to open it and remove all doubt”- Mark Twain

“Este mai bine sa-ti dai “oralul” pe “mute” si sa pari prost, decat sa-ti etalezi dantura cu zgomot si sa confirmi”- traducere libera, marcus-
Oare de cat tupeu si nesimtire este nevoie pentru a aburi, asa cum o face asimetricu’, o media romana careia ii curg balele si sta in genunchi pentru o spusa a presedintelui, prin care sa-si confirme candidatura pentru un nou mandat?

Cert este ca uitandu-ma la cat de mult se injosesc bravii nostri ziaristi, carora Basescu le-a transmis ieri in clar ca sa nu-i „siluiasca”( eufemism) grija candidaturii sale la prezidentiale, deoarece el are alte treburi mai importante de rezolvat, „zise” prezidentiale la care nimeni nu a reactionat intrebandu-l pe clown in ce categorie se inscriu ultimile „vizite” de curtoazie pe la soacre si oi laiete, nemaipunand la socoteala cei mai bine de patru ani de cand este presedinte si in care nu a facut altceva decat campanie pentru un nou mandat, mi-am dat seama de un lucru.

Onor jurnalistii  sunt „confused'”, vorba englezului, si nu stiu in ce barca sa se suie, dilema viitorului presedinte tinandu-i in fraul fricii de ce sau mai bine zis cine va urma la Cotroceni?

Daca va castiga chiombu’ un nou mandat, cum sa indrazneasca ei sa-l intrebe de ce banii bugetului prezidential umflat cu pompa, in conditii de austeritate, se duc dracului pe deplasarile lui electoral nedeclarate in teritoriu?

Basescu nu-i tampit sa-si anunte candidatura si sa inchida astfel robinetul diluvian al banilor contribuabililor, folositi cu nesimtire in campania lui „under cover”. De ce sa cheltuie banii clanului mafiot portocaliu pe care-l naseste, cand are la dispozitie asa o pleasca?

Si ziaristii tac ca prostii sau mai bine zis ca lasii pe aceasta tema, dandu-se insa de ceasul mortii pentru a-si informa cititorii despre intentiile Re-eligibilului.

Va zic io fraierilor, va candida si  inca de o maniera dezinhibata de grija fondurilor de campanie, pana la cea oficiala are timp cacalau pentru numerele de circ electoral pe care le prezinta in „vizitele de lucru”, efectuate in aceasta perioada in toata tara.

Numai ca, „Houston, we have a problem”!

Incet, incet se ridica tot mai multe voci, insotite de atitudini anti-Basescu fatise, ca cea a d-lui Profesor Bogdan Teodorescu, care-i vor scoate pe nas atat tupeul cat si maidanismul care-l caracterizeaza.

Sa te tii atunci fite de Buftea pe moftangiu , si cozi bagate intre picioare, cand voci tot mai numeroase si mai calificate se vor ridica impotriva impostorului in intentia de a da valul ignorantei jos de pe ochii electoratului roman.

Sa Fie Intr-un Ceas Bun!

Hot News

Motto:

“It is better to keep your mouth shut and appear stupid, than to open it and remove all doubt”- Mark Twain

“Este mai bine sa-ti dai “oralul” pe “mute” si sa pari prost, decat sa-ti etalezi dantura cu zgomot si sa confirmi”- traducere libera, marcus-
Agentia de presa Erevan News aduce la cunostinta cititorilor sai Comunicatul Ministerului Turismului din Romania, cu privire la Sarbatorirea Zilei Nationale a Nudistilor Romani:

Comunicat

Ministerul Turismului din Romania, personal simbolul turismului national, d-na ministru Elena Udrea si Cracii sai, inspirandu-se dupa modelul de succes bucovinean al oilor stiutoare de carte, care s-au adunat spontan si natural (conform spuselor d-lui Flutur), pentru a-l omagia pe d-l presedinte Traian Basescu, prin inscrierea cu trupul lor a cuvantului BUCOVINA, pe dealurile patriei, organizeaza pe data de 15 iulie 2009 pe plaja de la „2 Mai”, o mare intrunire populara, cu ocazia sarbatoririi Zilei Nationale a Nudistilor Romani. La aceasta grandioasa sarbatoare este asteptat sa participe si presedintele Romaniei, d-l Traian Basescu, care, desi nu este in campanie electorala ca altii, el ocupandu-se strict de rezolvarea efectelor devastatoare ale crizei in tara, in ziua rerspectiva intamplator are pe agenda o vizita la mama sa, in orasul Constanta, dupa ce, cu ceva timp in urma si-a vizitat soacra.

Pentru a marca asa cum se cuvine evenimentul, ministrul turismului a lansat o invitatie atat celebrului fotograf de nuduri, Spencer Tunik, cat si reprezentantilor Cartii Recordurilor de a participa la acesta, primul pentru a fotografia din elicopter o uriasa desfasurare de nuduri, care vor inscrie pe nisipul de pe plaja „2 Mai”, cuvintele BASESCU-ROMANIA, iar ceilalti pentru a omologa recordul de participare in celebra Carte a Recordurilor. Pentru ca acest lucru sa fie posibil, d-na ministru lanseaza un apel catre douazeci de nudisti suplimentari, care sa fie pe plaja la ora respectiva, pentru a completa ultima litera a inscrisului, deoarece momentan numarul estimat de nudisti nu acopera aceasta necesitate. Pentru caciulita literei A din numele Basescu, s-a oferit sa pozeze d-l presedinte si d-na ministru.

Sarbatoarea, pe langa discursul ne-electoral al presedintelui tarii, va avea in program, jocuri marinaresti, concursuri de inot si un inedit concurs de „hair-style”, in care profesionisti renumiti se vor intrece in a tunde si aranja cat mai artistic zona pubiana a participantilor. La acest concurs va lua parte si d-l presedinte, deja castigator al unui concurs de „hair-style” ovin.

Inainte de plecare, d-l presedinte se va scalda in baia de nuduri prezente la festivitate, va face in stilu-i caracteristic poze nud, fie de grup, fie individual cu participantii si va da autografe incepand cu fesele doritorilor si terminand cu suprafetele de epiteliu cat mai intime posibile.

Seara se va incheia cu un concert extraordinar, pe ritmuri de manele, urmat de de un superb foc de artificii, sponzorizat de Organizatia PD-L a comunei „2 Mai”.

Pe tot parcursul programului participantilor li se vor distribui gratis covrigei dobrogeni si braga rece la discretie.

a consemnat pentru Dvs.

Varujan Arachelian

Pentru Cine Se Vor Trage Clopotele, Traiane??!!

In urma cu cateva zile incercam sa anticipez faptul ca, iubitul nostru prezidel, lipsit de alte idei electorale si secatuit de minciunile sfruntate servite boborului cu drept de vot mai bine de patru ani, va ajunge sa se travesteasca in gay la marsul acestora, sau va tine discursuri electorale, nud, pe plaja de la „2 Mai”, nudistilor veniti pe litoral.

Marsul l-a ratat la mustata (si oricum nu era intrunit procentul de 20% din populatie), sezonul nu a debutat inca in forta, asa ca timp mai este, prin urmare din lipsa de cele doua a comis-o prin belirea de blana a unei miorite, la un concurs de „hair-style” pentru ovine.

Astfel domnia sa a tras doua lozuri castigatoare.

Pe de-o parte si-a adjudecat sentimental si profesional voturile stilistilor in ale coafurii mioritice aflati la sezatoarea respectiva, iar pe de alta parte i-a asigurat ispravnicesei de la turism, materia prima necesara confectionarii prin lucru manual de ciorapei, manusele si caciulite pentru saracan di roman, aflat la iarna in imposibilitatea de a-si plati factura la incalzire.

Si fiindca tot veni vorba de lozurile trase.

Se pare ca Traienel a facut o adevarata obsesie pentru actiunea definita de verbul „a trage„.

A inceput prin promisiunea electorala ca va trage boierii ticalositi ai tarii in teapa. In patru ani si mai bine, n-a tras niciunul, insa a tras teapa boborului cu drept de vot care l-a crezut si votat.

Tot in astia patru ani, dupa ce a tras barca pe uscat, acum trage speranta unui nou mandat prezidential.

Si-a tras in piept toti sustinatorii politici si prietenii, unora tragandu-le chiar scaunul de sub fund, iar altora care l-au sprijinit la greu sa ajunga presedinte si apoi sa presteze cat de cat functia, le-a tras suturi in fund, trimtandu-i prin tragerea apei, pe centura politica a tarii.

A tras si trage la masea de la vinurile modovenesti si licoarea scotiana, pana la palinca udemerista si horinca electorala maramureseana.

Si-a tras pe cap, de la bereta de marinel comunist de frunte, pana la fesuri muncitoresti si clopuri si palariute populare, pe lista urmand bastile tractoristilor, palariile varstei a treia, perucile travestitilor si intr-un final tichia cu margaritare.

A tras fel si fel de tunuri, incepand cu flota si terminand cu rezolvarea problemei locative, atat pentru el cat si pentru La Famiglia.

A tras mata de coada in ceea ce priveste politica externa a Romaniei, pana cand a reusit sa bage tara in carantina internatioanla politica.

A tras si trage cu petarde si fumigene in bobor, mai ceva ca detinutul Chitac cu lacrimogene la Timisoara, ori de cate ori simte ca bulboanele sondajelor electorale il trag la fund.

A tras cu tot arsenalul in Mircea Geoana si PSD, pe motiv de sprijin la guvern liberal, iar acum trage foloasele guvernarii cu PSD, ponoasele aruncandu-le in carca acestuia.

Ori de cate ori a avut ocazia a tras pe sfoara, mintind cu nerusinare, categorii sociale intregi de romani, cei mai pacaliti la momentul actual, fiind dascalii.

A tras si trage sforile marionetelor portocalii, care din cuvantul lui nu indraznesc sa iasa.

Si exemple mai sunt garla.

Ma opresc insa aici si intreb:

– Oare pentru cine vor fi trase clopotele in toamna electorala, nu cumva pentru politica basesciana, care trage sa moara???!!!

Ochiu’ Lu’ Eba

Agentia Erevan News a dezlegat misterul ochiului invinetit al EBA-ei, dupa ce una din sursele noastre a surprins urmatorul dialog, la cafeaua electorala de dimineata, intre tata si fiica. Raspundem astfel nelinistilor fanilor infocati ai candidatei si-i asiguram ca aceasta nu a fost nici batuta de iubit, nici n-a cazut beata pe strada, nici n-a facut cearcan doar la ochiul pe care l-a tinut deschis cand dormea si nici nu i-a sarit un pumn in ochi cand taia lemne, la concursul campenesc al tapinarilor bistriteni. Pur si simplu a fost victima unui accident. Iata dialogul lamuritor:

– Taticale, nu stiu ce sa ma mai fac, ori de cate ori beau cafea sau ceai, mi se invineteste cate un ochi, iar tonomatele rade de mine si zice ca m-a batut iubitul?!!!

-Pai e simplu, tuta tatii, de acum cand mai duci ceasca cu cafea sau ceai la gura, scoate dracului lingurita din ceasca si pune-o pe farfurioara ca altfel iti intra in ochi!

A consemnat pentru Dvs. Varujan Arachelian

Stire Bomba

Erevan News informeaza:

” The Royal British Academy si Academia Romana au dat un comunicat comun in care se arata ca, datorita dovezilor lingvistice irefutabile prezentate in discursurile lor de D-nii Basescu Traian si Emil Boc, constand in Sulaina Cenal si the Aviar Gripa, cercetatorii celor doua academii au ajuns la concluzia ca, de fapt, limba engleza apartine grupului limbilor latine si nu celui anglo-saxon, cum gresit s-a crezut pana acum. Motiv pentru care achieseaza la propunerea ministrului roman al Invatamantului, D-na Ecaterina Andronescu, de a introduce studiul celor doua limbi, romana si engleza, in scolile speciale pentru surdo-muti.”

A consemnat pentru Dvs.

Varujan Arachelian

Constanta Dorurilor Mele

Constanta, orasul etern de la malul Marii Negre, oras care-si cauta radacinile in minunile colonialismului elen, pe al carui tipar au venit apoi romanii sa desavarseasca opera predecesorilor lor, oras uitat apoi, dupa pomenirea lui in mostenirea lasata de Mircea, ale carui posesiuni se intindeau pina la Marea cea Mare, uitat asadar,  in nepasarea edilitara a Evului Mediu Otoman si redescoperit de Romania Moderna a lui Carol I, se intinde lenes in bataia brizei marine, povestindu-si oricui vrea sa-l asculte istoria sa milenara.

Aceasta isi gaseste, conform legendei, originile in dorinta unui armator grec, care in calitate de parinte cu onoarea patata de fapta fiicei lui, comisa intr-o iubire interzisa, a decis sa o taie in mii de bucati si sa imprastie aceste bucati in apele unui golfulet al Pontului Euxin , unde apoi a pus bazele unei noi colonii grecesti, din salba de bijuterii infiintate de greci in expansiunea lor, dincolo de hotarele Marii Egee, oras care a primit numele de Tomis (ἄτομος-cea mai mica parte din materie).
Constanta si-a trait gloria milenara, contribuind din plin la schimburile comerciale care asigurau prosperitatea stapanilor lumii antice, mai intii grecii, apoi romanii, romani care prin exilarea rebelului poet Publius Ovidius Naso in acest colt de lume, l-au facut nemuritor.

Opere sculpturale precum Sarpele Glycon (unicat in lume) sau diverse zeitati elene modelate in marmura de cea mai pura calitate, Edificiul Roman cu Mozaic, ruinele descoperite, restaurate si conservate ale unuia dintre cele mai vechi porturi din lume si mai ales numeroase pietre funerare inscriptionate fie in greaca veche fie in latina si amintind oamenilor ca pe lume doar moartea este o certitudine, vorbesc peste ani despre maretia unui oras, care a contribuit din plin la dezvoltarea valorilor lumii antice.
Si apoi, acest oras a cunoscut si uitarea, ca urmare in incorporarii lui in vastul Imperiu Otoman, el contand pentru osmanlii doar ca loc de acostare pentru caicurile turcesti ce carau spre Inalta Poarta bogatiile insusite din teritoriile ocupate.
A fost nevoie de un Razboi de Independenta si de geniul ingineresc al marelui roman Anghel Saligny, pentru a reda Constantei (revenita la denumirea crestina dupa ce secole de-a rindul s-a numit Kustendje), rolul sau bine-meritat de poarta maritima a Romaniei Moderne, prin construirea unui port la cele mai inalte standarde ale timpului in materie de constructii de acest gen si nu in ultimul rind, prin unirea Dobrogei cu Patria Mama, prin materializarea magnificului pod de la Cernavoda.
Odata aceste minuni ingineresti realizate, a venit in mod firesc si timpul unor constructii de referinta pentru orasul port, destinate unei burghezii romanesti in plina formare si dezvoltare generatoare si de o protipendada pe masura, a venit timpul aparitiei unui splendid Cazino, care in ciuda arhitecturii sale (unii are zice morbide-are aspectul unui car mortuar-), se integreaza perfect in arhitectura epocii, reprezentata de cladiri ca fostul hotel Palace sau Casa cu Lei, pentru a pomeni doar doua dintre aceste bijuterii arhitecturale.
Calatorul romantic ce ar dori sa admire un superb rasarit de Soare de pe faleza Constantei, va avea obligatoriu drept companie, statuia vesnicului Eminescu insotit de interzisa in iubire Veronica, martori in timpurile ce au fost si care vor fi ai nuntii perpetuue dintre cer si mare, ca o recompensa pentru dorurile eminesciene doinite in opera sa nemuritoare.
Dar Constanta nu este doar orasul aducerilor noastre aminte, ci si orasul devenirilor noastre europene, prin mosteniri care desi acum hulite, au devenit punti inevitabile intre aceasta parte a Europei si lumea Occidentala, mosteniri materializate in Canalul Dunarea-Marea Neagra si infrastructura noului port Constanta, care-l situeaza printe cele mai mari porturi din lume.
Daca la toate aceste trasaturi distincte ale portii maritime romanesti, adaugam si cosmopolitismul locuitorilor sai, care pot constitui oricind un model de convietuire mutual avantajoasa, pentru cea mai larga paleta etnica existenta in granitele Romaniei contemporane, ne putem face o imagine clara asupra acestei bijuterii din patrimonial edilitar-urbanistic al tarii noastre.
A trai in Constanta, inseamna putin a trai in nemurirea data de maretia si frumusetea unui oras fara limite de timp.

Old News

Suparat nevoie mare pe ultimile sondaje reale, asimetricu cere si obtine o audienta la Dumnezeu:
– Buna colega, spune-mi si mie te rog, ma aleg romanii pe viata, ca in sondaje stau prost de tot!
– Traienele, din surse am aflat ca nici al doilea mandat nu-l mai vezi, insa stai linistit, vei avea un destin maret. Tot din surse stiu ca imediat ce nu vei mai avea imunitate, romanii iti pregatesc o rastignire pe deal la Mitropolie, mai ceva decit a fost a lu’ fi-miu, intre Elena si Videanu, sa nu te plictisesti. Vestea proasta este ca trebuie sa-ti iei gindul de la Inviere ca mi-au taiat astia fondurile si le-au realocat lui Geoana, Tariceanu si Boc pentru ca macar ei sa infaptuiasca Minunile promise romanilor in campania electorala, asa ca doar Dracu te mai poate ajuta de acum incolo, mie mi-au dat Antonescu, Geoana si Duda interzis si mi-au zis ca, daca mai ma prind ca umblu cu minuni la Cotroceni, ma schimba cu Becali. Asa ca, sorry Colega, esti pe mana ta!

Istanbul pentru Eternitate

Istanbulul, exceptie acceptata de gramatica limbii romane, carte de istorie dispusa tridemensional in minunate trepte de bijuterii arhitectonice, incepind de la nivelul zero al apelor unei stramtori ce desparte doua continente si culminand cu cotele maxime ale inaltimilor pe care se intinde acest exponat architectural unic; Istanbulul, oras aducand mereu aminte de stralucirea capitalei fostului Imperiu Roman de Rasarit, Constantinopole, cetate considerata inexpugnabila de vanitoasa nobilime aflata in decadere a fostului imperiu roman, trezita la realitate de geniul de strateg militar al Cuceritorului mahomedan, care a reusit sa traverseze o flota peste uscatul unui istm cu ajutorul bustenilor si forta a zeci de mii de osmanlai si, care, ajutat de minunile tunului construit de transilvaneanul Orban, a perforat zidurile cetatii, pentru ca in final, inspirat de divinitatea islamica sa gaseasca Kerkaporte, uitata deschisa de aparatorii crestini ai capitalei; Istanbulul, din visul de marire al cavalerilor cruciati si al lui Petru cel Mare, care l-a lasat prin testament ca obiectiv de cucerit pentru urmasii sai; Istabulul zilelor noastre, unit prin legatura magnifica de doua minunatii ingineresti in domeniul megastructurilor; Istanbulul lui Kapali Bazar, in care strazi intregi sint sufocate de tonele de aur platit ca tribut secole de-a rindul de tarile din cadrul Imperiului si care aur este astazi etalat sub forma de bijuterii pe tarabe de negustori nostalgici dupa Gloria Inaltei Porti; Istanbulul “balik-ului” prins dimineata in apele repezi ale Bosforului, fript pe gratare stradale si servit la concurenta cu produsele americanizate fast-food; Istabulul cafenelor traditionale in competitie cu night-cluburile occidentalizate; Istanbulul pentru ai carui locuitori Soarele rasare din apele cenusiu-verzui ale Marii Negre, pentru a merge sa se odihneasca in asternuturile de un indigo superb al Marii Marmara; Istanbulul, orasul in care rezidentii care si-au construit casele chiar in buza apelor Bosforului, pot avea surpriza sa se trezeasca noaptea cu vreo prova de nava intrata acccidental in domiciliul lor conjugal; Istanbulul, care odata descoperit iti ramine intiparit pe vecie in memorie; Istanbulul….
Numai cine nu a vazut acest oras, de fapt aceasta minune a civilizatiei umane, nu poate aprecia la justa valoare maretia in unicitate a acestei pagini de istorie vie a devenirii umanitatii.
Am admirat de sute de ori, in trecere la bordul navei, spectacolul oferit de acest superb oras, scaldat fie de razele solare, aflate in diferite faze ale parcursului diurn al astrului, fie de incandescenta inefabila a luminilor nocturne ale orasului si intodeauna, ca intr-un exercitiu ludic impresionist, l-am descoperit si redescoperit, determinat de noi dimensiuni si valori care-i confera acestui oras, dreptul de Imparat intre imparati.
Istanbulul nu poate fi descris, Istanbulul trebuie trait cu speranta ca odata s’odata ar putea fi si inteles.

Vand Cetatenie Romana

O dau ieftin! N-o cumpara nimeni?! Haideti domnilor ca o dau gratis, nu ma faceti s-o arunc la cosul de gunoi ! Motivele? Pai in ultimii patru ani si ceva s-au strans mai mult decat suficiente !

Iaca nu mai vreau sa fiu concetatean cu un presedinte care nu ma reprezinta si care-i tratat pur si simplu cu dosul la sindrofii simandicoase ale mai-marilor acestei planete. Stiu ca nu este suficient, dar nu vreau sa insist pe aceasta tema.

M-am saturat sa fiu asimilat, par exampl, de presa neo-fascista a lui Berlusconi co-nationalilor mei mai tuciurii, care, cu sau fara motiv, au ajuns sa fie considerati raul Europei unite, uneori doar pe motiv de culoare si apartenenta la etnia respectiva, etnie transferata, culmea, printr-o campanie parsiva si mai mult decat romanofoba, neamului din care fac parte. Daca un compatriot de-al meu s-a remarcat si le-a scos nibelungilor fotbalul din cap, alde macaronari, ticalositi in „arta” xenofobiei si a rasismului, l-au catalogat imediat drept tigan. Pai cum sa-ti mai doresti sa fii cetatean roman in atare conditii?

Sau cand cetateanul moldovean Voronin i-a umplut de sange, echimoze si istorie moldoveneasca (sic!) pe acei dintre compatriotii lui care au avut tupeul si curajul de a-si aminti ca toti „De la Ram ne tragem!”.

Hai, ca strainii dau in mine pe motiv ca sunt roman, mai treaca mearga, ca d-aia sunt straini, ca sa dea in mine, dar ce ma fac atunci cand distinsi conationali de-ai mei, erijati in elita intelectualitatii neamului, ma fragezesc literar-istoric, turnandu-mi tone de dejectii, produse ale budelor de prin vecinataturi frontaliere in cap, mie si stramosilor mei, pregatindu-ma pentru proba de sport extrem ” balanganit liber in streang”, pe motiv de „patibularitate ereditara”?!

Sau, din nou par exampl, nu mai vreau ca guvernul meu, pe motiv ca sunt pulete roman, numarabil doar la vot, in rest tampit facut gramada, sa imprumte bani in numele meu, bani rambursabili de copiii copiiilor mei in veci de veci si tot ei, bani, pe care  bancherii straini sa-i care cu tirul din Romania, pentru a-si salva propriile cururi din rahatul crizei care ne-a lovit pe toti la fel.

Ori, cand acelasi guvern, din aceleasi considerente, se pregateste sa traga un tun deja clasic prin metoda parandaratului, prin lansarea unui program chipurile destinat asigurarii  de locuinte tinerilor din ce in ce mai rari traitori in saracan di tarisoara carpato-dunareana.

Va spun eu, nu mai e nicio jmecherie in a te da roman ! De cum ai deschis gura pe tema respectiva trebuie deja sa te afli in block-startere, pregatit pentru pocnitura pistolului de start si bagat viteza de bolid de Formula Unu, daca nu vrei sa ti-o iei de sa nu te vezi!

Asa ca vand Cetatenie Romana, n-o vrea nimeni???!!!

Cacastoarea

Urmatorul text l-am scos de la arhiva dupa ce astazi, am citit pe blogul unui amic virtual un text foarte inspirat, intitulat Buda, si in care se relateaza patania unui grup de turisti americani aflati in vizita la Palatul Parlamentului si care a trebuit sa traverseze strada pentru a putea folosi buda unui hotel, deoarece budele parlamentare erau incuiate si sigilate.

In ast timp ispraniceasa de la turism, in loc s-o puna de constructii de cacastori rustice sau chiar urbane, sau sa militeze pentru constructia de austostrazi, se da cu rolele pe ritmuri de imn turistic, lasand nevoile urgente ale viitorilor presupusi turisti, pe seama gropilor din curtile „gazdelor turistice rustice sau ecumenice”, si stersul la onor organ de usurare in grija cocenilor de porumb sau a smocurilor de iarba, aflate in vecinatatea budelor de tara.

Cacastoarea

„Urmarind deunazi la Stiri un reportaj televizat, nu am putut sa nu remarc cerbicia, devotamentul total, dragostea si spiritul de sacrificiu al uni brav concetatean in ale carui atributiuni de serviciu, mai marii unei urbe mioritice aflate pe agenda de vizite electorale ale asimetricului au decis sa includa pentru o zi si pe aceea de ultim aparator al unei cacastori prezidentiale ecologice, amplasata in tandem cu o geamana de-a ei intr-un parc, si desemnata sa colecteze reziduuri, ati ghicit, prezidentiale.
Acuma faptul ca, vajnicul aparator al redutei de fecale o tinea departe de pretentia cururilor plebeilor aflate in cautare de binecuvintata usurare este un lucru usor de inteles si demn de toata lauda, admiratia si recunostinta unui popor intreg.
Este normal ca un cur prezidential sa intruneasca cu totul alte calitati, la care un cur de plebeu telenovelizat si manelizat poate doar visa.
Insa aceeasi cerbicie a dovedit-o onorabilul plaies si in fata pretentiilor unui alt ales al neamului, de rang mai mic (doar parlamentar), aflat si el intr-o goana nebuna dupa izbavirea oferita de existenta acestei minuni a civilizatiei contemporane.
Ultimul aparator a fost categoric si dispus sa apere chiar cu pretul vietii neintinarea presupsei intimitati a cacastorii prezidentiale.
Vazind scenele ce aminteau de bataile cu frisca ale comediei bufe din perioada muta a cinematografiei, mi-a fost imposibil sa nu fac o analogie intre eroismul romanilor care in timpul WW 1, cu pretul vietii lor si declarind la unison: „Pe aici nu se trece!” au reusit sa puna capat trufiei trupelor nemtesti si sa salveze onoarea neamului si acest demn urmas al actelor de vitejie si bravura, dispus sa moara cu cheia cacastorii ecologice in mina, decit sa o predea dusmanului chinuit de pantecarie.
Singurul lucru pe care n-am fost in stare sa-l pricep a constat in faptul ca, pentru ce-i trebuia asimetricului o astfel de privata personala, atita timp cit ghidindu-se in actiunile sale prezidentiale dupa invataturile amicului sau de suflet Patapievici, el urineaza si face cachita zi de zi in capul supusilor sai mioritici, folosind Constitutia tarii pe post de hirtie igienica ???!!!
Unica explicatie ar putea totusi consta in faptul ca, dupa plecarea ilustrului oaspete (care ca o ironie fina, nici macar nu si-a depus productia in facilitatea oferita de edili), acestia sa inscrie cacastoarea respectiva in circuitul turistic al localitatii, cu paznicul ei pe post de ghid, care sa explice eventualilor turisti: „Iata locul unde ar fi trebuit sa se usureze d-l Presedinte, in timpul vizitei sale, daca l-ar fi apucat!”.
Dar n-a fost sa fie!”

Canoanele CTP-ului la ora de penitenta prezidentiabila

Iata ca au trecut aproape douazeci de ani si profetia regretatului (de unii) Brucan, cu „stupid people”, a fost brusc si fast curmata de aparitia unicului, inegalabilului, dascalului national, clever boy-ului, CTP, verificator tenace si  bine utilat la mansarda de prezidentiabili mioritici, care ar putea sa dea jos modelul de perfectiune ce ne pastoreste de mai bine de patru ani de zile, adica pleasca, mana cereasca cu care ne-a binecuvantat Dumnezeirea intr-un sfarsit de decembrie plin de speranta portocalie, Traian Basescu.

Acuma, io ca unul care nu prea se pricepe la chestii d’astea, nu pot decat sa-mi dau cu parerea precum vitelu’ la poarta noua si sa zic din pozitia unui pulete de rand ce ma aflu:

– Bravos dom’ Cristian, i-ai demascat, mama lor de impostori parsivi!

Pai cum sa-si permita Crin sa stie doar limba franceza (limba diplomatilor cu staif si pedigri, de altfel, vorbita in cancelarii cu pretentii) si sa nu-si dea modestul castig obtinut din parlamentareala, pe meditatii de limba engleza?

Sau, daca la Mirciulica nu ti-a mers cu engleza si franceza, ai ars-o neamule in romana, unde e clar ca pesedistul nu ti-a facut fata, pe forme de acuzativ sau alte d’astea, ca doar am zis ca nu ma pricep.

Acum, tot io, din auzite, mai stiu ca toate documentele oficiale  cu oarece interes politic la nivel de presedinte, sunt de regula redactate si in engleza si in franceza, motiv pentru care nu vad de ce si-ar cheltui Crin-ul economiile, pentru a plati un meditator.

Tot io am mai vazut pe la teveuri, ca atunci cand este vorba de discursuri oficiale, oamenii de stat care respecta poporul pe care il reprezinta si limba acestuia, folosesc limba materna in talmacirea unui traducator oficial, chit ca sunt poate experti in limbile engleza si/sau franceza.

Da’ pana la urma, bine le-ai facut, fara nicio gluma, deoarece pentru un politician ajuns intr-o astfel de pozitie, este obligatoriu, din bun simt personal si respect pentru alegatori, sa cunoasca macar una din cele doua limbi!

Pe mine altceva ma nedumireste nea CTP-ule ! De ce n-ai avut mataluta initiativa aista laudabila, de altfel, si acum mai bine de patru ani de zile, cand ne-am capatuit, ca natie, cu un presedinte care se incapataneaza sa reinventeze limba engleza, motiv pentru care alde lord Byron si Sheakespeare se afla din decembrie 2004, in greva japoneza?

Pai io zic nea CTP-ule, ca daca tot te-ai pus cu tunurile pe saracan opozitie prezidentiala, asa din amintire de notiune care defineste deontologia, sa ne zici cum este si cu „Sulaina Cenal” sau „Aviatorilor, the market where..”

In mintea aia proasta a mea, asa zic ca ar fi corect. Matale ce zici?

Nu de alta, dar talibanii portocalii pupinbasisti, la nivelul lor de cultura, au inteles din demersul dumitale jurnalistic, faptul ca d-l Crin Antonescu ar fi tufa de Venetia la limba franceza. Ceea ce este mai mult decat fals (sic!).