Blogu' lu' Marcus

23/05/2009

Istanbul pentru Eternitate

Filed under: Incercari literare — Marcus @ 11:38

Istanbulul, exceptie acceptata de gramatica limbii romane, carte de istorie dispusa tridemensional in minunate trepte de bijuterii arhitectonice, incepind de la nivelul zero al apelor unei stramtori ce desparte doua continente si culminand cu cotele maxime ale inaltimilor pe care se intinde acest exponat architectural unic; Istanbulul, oras aducand mereu aminte de stralucirea capitalei fostului Imperiu Roman de Rasarit, Constantinopole, cetate considerata inexpugnabila de vanitoasa nobilime aflata in decadere a fostului imperiu roman, trezita la realitate de geniul de strateg militar al Cuceritorului mahomedan, care a reusit sa traverseze o flota peste uscatul unui istm cu ajutorul bustenilor si forta a zeci de mii de osmanlai si, care, ajutat de minunile tunului construit de transilvaneanul Orban, a perforat zidurile cetatii, pentru ca in final, inspirat de divinitatea islamica sa gaseasca Kerkaporte, uitata deschisa de aparatorii crestini ai capitalei; Istanbulul, din visul de marire al cavalerilor cruciati si al lui Petru cel Mare, care l-a lasat prin testament ca obiectiv de cucerit pentru urmasii sai; Istabulul zilelor noastre, unit prin legatura magnifica de doua minunatii ingineresti in domeniul megastructurilor; Istanbulul lui Kapali Bazar, in care strazi intregi sint sufocate de tonele de aur platit ca tribut secole de-a rindul de tarile din cadrul Imperiului si care aur este astazi etalat sub forma de bijuterii pe tarabe de negustori nostalgici dupa Gloria Inaltei Porti; Istanbulul “balik-ului” prins dimineata in apele repezi ale Bosforului, fript pe gratare stradale si servit la concurenta cu produsele americanizate fast-food; Istabulul cafenelor traditionale in competitie cu night-cluburile occidentalizate; Istanbulul pentru ai carui locuitori Soarele rasare din apele cenusiu-verzui ale Marii Negre, pentru a merge sa se odihneasca in asternuturile de un indigo superb al Marii Marmara; Istanbulul, orasul in care rezidentii care si-au construit casele chiar in buza apelor Bosforului, pot avea surpriza sa se trezeasca noaptea cu vreo prova de nava intrata acccidental in domiciliul lor conjugal; Istanbulul, care odata descoperit iti ramine intiparit pe vecie in memorie; Istanbulul….
Numai cine nu a vazut acest oras, de fapt aceasta minune a civilizatiei umane, nu poate aprecia la justa valoare maretia in unicitate a acestei pagini de istorie vie a devenirii umanitatii.
Am admirat de sute de ori, in trecere la bordul navei, spectacolul oferit de acest superb oras, scaldat fie de razele solare, aflate in diferite faze ale parcursului diurn al astrului, fie de incandescenta inefabila a luminilor nocturne ale orasului si intodeauna, ca intr-un exercitiu ludic impresionist, l-am descoperit si redescoperit, determinat de noi dimensiuni si valori care-i confera acestui oras, dreptul de Imparat intre imparati.
Istanbulul nu poate fi descris, Istanbulul trebuie trait cu speranta ca odata s’odata ar putea fi si inteles.