Frunza edenica de vita sau mana ispravnicesei?

Romanii, in mostenirea lor folclorica, au doua „zise” care tin de bunul simt al celor sapte ani de acasa.

Una se refera la vinovatul care se simte  cu  musca  pe caciula, iar a doua la durerea de cap a sarpelui care si’o „cauta” iesind la drumul mare.

Probabil, in necunoastere de aceste adanci cugetari folclorice, stimabila noastra ispravniceasa de la turism, simtindu-se cu musca pe caciula in urma „misoginismului” d-lui Crin Antonescu redat plastic in cuvantul „pitipoance” cu cariera politica, a sarit de posterior la ceruri si s-a pus mahalageste cu googla-imea pe cautarea infractorului.

Acum, ca si vizata de azimutul d-lui Crin, beizadeua domneasca cu fusta a raspuns acestuia, este cat se poate de firesc si de normal.

Numai ca daca tacea lumea ar fi considerat ca este desteapta, raspunzand n-a facut altceva decat sa confirme treaba cu filozoful care preferand tacerea isi mentine statutul.

Dar de ce s-o fi ofuscat ispravniceasa si s-a apucat sa-si deserte borcanul cu muraturi stricate in capul liberalului, ramane un mister !

Si oricum onoarea pe care ar fi trebuit sa si-o „repereze” nu putea fi reparata prin punerea mainii in cap in vederea „Raid-izarii” presupusei muste, deoarece acest „obiect” este cam deficitar la domnia sa, ci dupa cum vorbeste tot boboru’, musca si-ar fi gasit un loc de odihna mult mai jos, unde tot conform spuselor populare, duduca ar fi cam rea de aceasta insecta.

Deci ar fi trebuit sa-si acopere rusinica si nicidecum mandrete de inteligenta blonda, daca tot a facut gestul de a replica precum in arhicunoscutul banc „eu curva, stai sa-ti zic eu ce face nevasta-ta!”