Numerosi romani, in frunte cu analisti politici si formatori de opinie care bantuie peisajul mediatic al plaiului mioritic, au remarcat in caracterul aplicat pe comportamentul militaros al asimetricului, tendinta acestuia de a-i asimila pe romani unei formatii de racani cu care sa poata face el instructie la greu, culcat-sculaturi in noroi, pas ale’-uri, intoarceri individuale si in formatie, inspectii si reviste de front, pas de defilare, sectoare la w.c. cu periuta de dinti etc.
Sub hainele de sef de stat, Basescu are mare grija ca atat stelutele de locotenent de marina in rezerva, cat si cele de maior (probabil, inca activ) de Securitate, dobandite in perioada comunista, sa fie zilnic lustruite si asezate regulamentar, conferindu-i increderea necesara in calarirea puletilor cu drept de vot.
Din pacate insa, daca Istoria a consemnat mari nume de comandanti militari, care ajunsi sefi de stat au marcat pozitiv mersul si devenirea sa in timp, nume ca Alexandru cel Mare, Cezar sau Napoleon, Basescu al nostru a ramas captiv ca mentalitate, la caprarismul comportamental al unui Idi Amin.
Astfel, de la martialul apelativ „ma, Comanescule” si pana la modul in care isi trateaza subordonatii, in frunte cu ordonanta sa personala (dupa modelul ofiteresc interbelic si nu numai) si terminand cu portarul de la Cotroceni, asimetricu’ se revarsa diluvian in mentalitate si comportament de tip cazon, badaranesc.
Partea proasta nu consta insa, in faptul ca regulile democratiei nu-ti permit de niciun fel sa aplici fraiele canoanelor militaresti in gestionarea si conducerea statului de drept ci in faptul ca, la nivelul creierului sau, el nu se poate ridica mai sus de mentalitatea si comportamentul de caprar, dorind sa trasforme tara intr-o imensa cazarma, in care el sa vataseasca si sa dea ordine dupa cum i se scoala pe chelie, ordine care conform regulamentelor militare, trebuie sa fie executate si nu discutate, intocmai si la timp.
Aceasta mentalitate ii da caprarului iluzia ca, in lipsa sefilor si avand trupa la discretia lui totala, el isi poate transpune in realitate orice fel de fantezie, indiferent de cat de mitocaneasca sau dezumanizanta ar fi, intru satisfacerea unui ego meschin, avid de putere discretionara.
Pentru oricine a trecut printr-un sistem de instruire militara, caprarul a ramas simbolul terorii si cosmarul anilor de servit tara sub arme.
Si asta deoarece caprarul nu are nici mama nici tata, ci un imens ego mediocru, satisfacut doar prin executarea unei puteri totalitare iluzorii asupra semenilor sai.
Sub cupola acestui ego bolnav, caprarul are satisfactia de a se cede Dumnezeu, in perioada in care trupa este lasata pe mana sa.
Tragedia romanilor consta in faptul ca acest Idi Amin dambovitean si-a luat si o ordonanta, dispusa la supunerea si inghitirea fara replica a celor mai mari umilinte aplicate de caprar, doar pentru a-i face acestuia pe plac, ordonanta pe care a catarat-o in fruntea guvernului Romaniei.
Si ordonanta vazandu-se atat de sus, ea, care pana la momentul triumfului personal, nu putea sa-si priveasca semenii decat de la nivelul genunchilor in jos, face orice este posibil pentru a-si copia la indigo modelul politic si binefacatorul spiritual si material, neiesindu-i sub nicio forma din cuvant si ordinele pe care le primeste in genunchi, incercand sa-i satisfaca cele mai abjecte fantezii si capricii.
Incidentul cu „derbedeul dracului” , caracterizarea aplicata public de ordonanta Boc jurnalistului Ciutacu, nu reprezinta altceva decat reactia slugii care, imitandu-si stapanul, doreste sa-i arate acestuia loialitatea, supusenia si recunostinta sa totala, topitu’ de admiratia si contemplare tampa a „maretelor fapte de arme” ale Alesului ramas dupa-amiaza la comanda trupei.
Atat si nimic mai mult ! Punct.
Blogu' lu' Marcus 