Blogu' lu' Marcus

05/11/2009

Baga Viteza, Mosule!

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 11:16

Oricarui om cu oarece intuitie si capacitate de interpretare a comportamentului semenilor sai, nu-i sunt necesare cine stie ce studii inalte de socio-psihologie, pentru a realiza ca invincibilul, imbatabilul, inegalabilul, pleasca portocalie chioamba este cu un picior in groapa pe  punctul de a fi sutuit in cur, spre pasul urmator, de iminenta cacariseala care-l asteapta la aceste alegeri prezidentiale.

Spun acest lucru deoarece, in ultima vreme, daca ai rabdarea necesara pentru a urmari prestatiile termitelor portocalii, trimise de chiomb pe post de portavoce papagaliceasca la difereite confruntari televizate cu adversarii politici de campanie, nu ai nevoie de niciun sondaj pentru a-ti da seama de disperarea acestor humanoizi penibili, la gandul ca pe 6 decembrie (de ce nu mai devreme?), idolul lor va conta exact cat o ceapa degerata in viitoarea formula a puterii politice din Romania.

Rand pe rand, acreditatii oranj ai chiombului la varii televiziuni au manifestari publice din ce in ce mai isterico-paranoide, caracterizate de simptomele clare ale nebuniei la gandul intarit de pozitia acestuia in sondajele reale, nu in cele date publicitatii, ca chiombul va parasi, cu ocazia acestor alegeri, scena politica a tarii pe usa din spate a Istoriei, ajutat de un binemeritat sut in cur.

Incepand cu istericalele diareic-logoreice ale Monicai Macovei, trecand pe la discursurile de sorginte fascista ale Avramescului si terminand cu frustrarile paranoice ale lui Preda, sustinatorii fideli ai chiombului dau dovada disperarii si a nebuniei care i-a cuprins pe motiv de pierderea alegerilor prezidentiale.

Si nu au fost loviti de acest amoc si isterie generala doar de grija idolului lor de mucava, ci in primul rand deoarece isi dau seama ca in acelasi timp cu acesta au cacarisit-o si ei, cu partidul lor cu tot.

Care partid, fie vorba intre noi, numai partid nu este ci, in cel mai fericit caz, o adunatura de lepadaturi si de lichele penale, dupa chipul si asemanarea Divinului, dornice de imbogatire rapida  si nesupuse niciunui control din partea autoritatilor, din banul public si afacerile cu statul basescian, adunate de pe drumuri de o fluieratura bahica a chiombului, in timpul unui chef la Golden Blitz.

Daca acesti injectati cu venin si imbecilitate, dupa trepanatie, basescieni nu ar fi de-a dreptul scarbosi in modul lor slugarnic, papagalicesc de sustinere a chiombului, ar putea inspira sentimente de mila crestinesca fata de calvarul pe care-l traiesc la momentul in care, prinsi in cate un colt al ringului dezbaterilor politice, de argumentele mai mult decat logic-pertinente ale preopinentilor lor (indiferent din ce partid fac parte), se manifesta mai rau decat in cazuri de delirum tremens sau de criza epileptica, reactionand de-a dreptul animalic la acuzele ce i se aduc pe buna dreptate celui pe care „daca noi nu-l vrem, el ne vrea cu orice pret!”.

Penibil, lamentabil, jalnic!

Marturisesc faptul ca au fost mai multe momente, in timpul trecerii mele prin aceasta lume, in care mi-am dorit din tot sufletul o comprimare a timpului, astfel incat unele dintre nazuintele mele sa se indeplineasca inainte de termen.

Niciodata nu am crezut insa ca voi ajunge sa ma rog cu atata ardoare ca Mos Nicolae sa bage carbuni si viteza de Formula I la sanie, sau la orice alt mijloc de transport s-ar deplasa, pentru a-si face simtita prezenta calendaristica mai devreme decat cea normala.

Dar si rabdarea are o limita asa ca:”Da-i bice Mosule, ca nu mai e de trait cu chiombu’ si gasca lui de derbedei!”.