Dupa Douazeci De Ani, Ceausescu II

Acum, la douazeci de ani de la evenimentele marcate de sacrificiul de sange facut de niste tineri nevinovati pentru eliberarea romanilor de dictatura, sunt convins ca daca soarta lui Ceausescu si a regimului comunist n-ar fi fost decisa de explozia populara de la Timisoara, urmata de solidarizarea bucurestenilor, ambele pe fondul factorilor  favorabili externi si ca daca, aceasta ar fi depins, prin absurd, de un vot popular, s-ar fi gasit suficient de multi romani cat si miljoacele „specifice” sistemului electoral comunist, preluat fara niciun fel de jena de regimul Basescu, care sa formeze o „majoritate” favorabila perpetuarii dictaturii ceausiste la nesfarasit, prin transmiterea ereditara a Puterii.

Si spun acest lucru deoarece acum, in decembrie 2009, avem o situatie politico-economica la indigo cu cea care a condus la caderea lui Ceausescu, singura diferenta dintre atunci si acum constand in libertatea noastra relativa de a nu fi arestati inca pentru faptul ca, unii dintre noi indraznim sa criticam cu voce tare actuala Putere, ca rezultat al unei fraude electorale majore, copie a celei din anul 1946.

Intre gasca nomenclaturista de atunci, obedienta pana la a-i pupa mana dictatorului si a-l ruga in cor sa nu demisioneze, cu riscul de a scoate fortele represive in strada si clanul mafiot de astazi, puternic pupinbasist si strans unit in jurul conducatorului iubit care, in calitate de tatuc mesianic il tine la caldurica, sub pulpana hlamdiei prezidentiale, singura diferenta consta in averile ilicite, de neam prost acumulate de cei din urma.

Daca nomenclaturistii ceausisti se multumeau cu anumite privilegii care-i situau ceva mai sus fata de marea masa a unui popor infometat si indobitocit de lipsuri si de propaganda comunista, noii ciocoi basisti stau infinit mai bine din punct de vedere material si tin cu dintii de fotolii, fara sa manifeste vreo jena sau temere ca ar putea fi pedepsiti pentru modul in care inteleg sa se infrupte fara rusine din banul public.

Daca inainte de ’89 aveam bani, dar nu aveam ce sa cumparam cu ei, astazi ne numaram cei cativa pitaci din buzunarele gaurite de somaj, sau purtatoare ale unor salarii si pensii de mizerie si salivam in fata vitrinelor care gem de bunatati.

Daca in decembrie 89, incheiam un ciclu marcat de sacrificii enorme in urma carora am platit totusi o datorie externa impovaratoare, in decembrie 2009 suntem in debutul unui alt ciclu blestemat in care Basescu si clanul sau de mafioti ne-au varat fara sa ne consulte sau sa aiba vreo idee de cum se vor cheltui banii imprumutati pentru, chipurile, a scoate tara din criza.

Daca inainte de 89, nu ni se dadea caldura, astazi ni se taie caldura datorita costurilor prohibitive la care sunt supusi marea majoritate a romanilor.

Daca inainte de 89, muream din lipsa de medicamente, astazi murim in spitale insalubre, la discretia unor medici care asteapta spaga de rigoare, obligati sa ne aducem de acasa mancare si medicamente.

Daca inainte de 89 aveam o beizadea (oricum mult mai inteligenta decat EBA) promovata politic la conducerea unui judet, cu mari perspective in mostenirea tronului comunist, astazi avem o beizadea buzat-siliconata cu fusta, semi-analfabeta, care reprezinta interesele romanilor in Parlamentul European.

De la conducatori ca Bobu si Dascalescu, la Prim Ministru ca Boc, de la Cabinetul 2 al Elenei Ceausescu, la cabinetul ministerial al ibovnicei prezidentiale Elena ot Plescoi, de la fostii securisti ai lui Postelnicu care ne inregistrau la buda, la serviciile Basescului care ne asculta si ne filmeaza in momente de intimitate sexuala, de la tezele lui Ceuasescu la „ideile de reforma” ale lui Basescu, promovate doar in scop electoral, de la cantarea conducatorului iubit de catre intelectuali pupincuristi ceausisti, la osanalizarea actualului presedinte de catre o noua generatie de asa-zisi intelectuali fripturisti-pupinbabisisti etc.  Istoria se repeta schimband doar numele protagonistilor.

Nesmitirea basesciana a atins culmile absurdului in care Basescu, mai ceva decat Ceausescu, a ajuns sa-si asume meritele mortilor din decembrie 89 declarandu-se continuatorul liniei politice a Seniorului Coposu, motiv pentru care boboru’ este obligat de porta-vocea prezidentiala, nurlie si blonda, sa-si renege provenienta genetica si sa se declare volens-nolens, urmasul lui Traian Basescu.

Izolati in plan international eram in decembrie ’89, carantinizati sub acelasi aspect suntem si in decembrie 2009, cand pe langa faptul ca niciun lider marcant al democratiilor occidentale nu s-a inghesuit sa-l felicite pe Basescu pentru o „victorie” furata in alegeri, mai vine si rusul si ne trage de urechi pe motiv de declaratii politice iresponsabile facute de un presedinte aiurea belicos in campania electorala.

O diferenta ar fi totusi. In decembrie ’89 aveam toti, de bine de rau, un loc de munca asigurat, in decembrie 2009, pe langa sutele de mii de someri inregistrati si neintregistrati, alte sute de mii se pregatesc sa guste din amarul acestui flagel, numit somaj, in anul care va sa vina.

Si ar mai fi o diferenta. Daca in decembrie ’89 eram, cu exceptia unor nomenclaturisti ca actualul presedinte Basescu, toti o apa si un pamant, astazi majoritatea covarsitoare a romanilor traiesc aproape de pragul saraciei, in timp ce mafiotii politici, pastoriti de Nasu’ Basescu, se scalda in averi opulente dobandite din afaceri puturoase facute pe spinarea contribuabilului roman.

De aceea eu consider ca adevarul zilelor pe care le traim ne obliga sa constatam cu amaraciune ca nu suntem in fata niciunui guvern Boc IV, bagat cu incaltatorul, pe gatul romanilor de Basescu II, ci in fata a nici mai mult nici mai putin decat a unui regim Ceausescu II.