Nasu’

De la Prut pana la Tisa, de la Mare in Carpati,
Sub Traian toti mafiotii azi se tin ca niste frati.
De la Falca la Mondialu’, banuiti sau dovediti
Toti penalii ne fac legea si-s de Nasu’ ocrotiti.

Ce Mafia, Cosa Nostra, Yakuza sau chiar N’dragetta
Land of choice e Romania, nu-i nevoie de Omerta.
Totul este-n vazu’ lumii, sub comanda lui Traian
Ce arata catre altii, el fiind Naş pe-al nost’ maidan.

Pentru-a nu mai fi confuzii si boboru’ sa-nteleaga
Cumetrii se fac cu Capo, de ei nimeni nu se leaga.
La Guvern e haos mare, unsi sunt mafioti de lux
Ce-si impart fara vreo jena tot ce neamul a produs.

In ast timp Procuratura, mai nou in duet cu ANI,
Inventeaza dosarele incercand sa-si scoata banii.
Cand din tron maret Il Capo le ordona sec: aport!
Vin cu opozantu-n gura si stau smirna la raport.

Avem legi de ochii lumii, praf pentru natangi votanti
Ce-i livreaza lui Nasicu’ mafioti ca deputati.
Opozitia-i o gluma cu dosare fabricate
Iar Justitia o farsa, Nasu-i sursa de… „dreptate”.

Unde-i lege nu-i tocmeala, invatat-am din strabuni,
Da’ se-aplică doar la altii, nu şi la mogulii „buni”.
De esti smecher si-n viteza vrei sa te imbogatesti
Pupi inelul lui Il Capo si cu el te inrudesti.

Erotism Indian

După cum relatam într-o povestire anterioară, în perioada comunistă marinarul român era pur şi simplu umilit prin diurna pe care o primea în timpul deplasărilor în străinatate, diurnă care nu-i permitea nici măcar satisfacerea unor momente de relaxare cît de cît decentă în porturile în care nava făcea escală.
Erau însă şi ţări, cum ar fi de exemplu India, unde urmare a anilor de ocupaţie britanică, locuitorii prinseseră gustul licorii scoţiene, în aceste condiţii oferindu-ni-se şi nouă posibilitatea înmulţirii unor investiţii făcute la tranzitarea Canalului de Suez şi valorificate aproape triplu pe piaţa neagră indiană.
Într-una din escalele navei în portul Goa (fosta colonie portugheză), pe vremea cînd eram Ofiţer II, mai frumuşel, mai tinerel, mai subţirel şi cu multă poftă de viaţă (singurul item conservat cu bine pînă în aceste zile), după consumarea unei astfel de tranzacţii şi după plecarea cumpărătorului, am constatat că din suma totală încasată (marfa se livra la toptan), lipseau o sută de dolari.
Văzînd aceasta, l-am luat pe intermediar (watch-man-ul navei) şi în jurul miezului nopţii ne-am dus să-l căutăm pe indianul iubitor şi distribuitor de Ionică cel Plimbăreţ şi Scoţian.
După mai multe peripeţii l-am găsit, acesta a recunoscut greşeala, mi-a dat suma respectivă şi am pecetluit deal-ul respectiv cu cîteva beri băute împreună.
Berile respective şi peripeţiile nopţii contribuind la mărirea dozei de adrenalină, am decis că cel mai eficace mijloc de înlăturare a surplusului hormonal ar fi o vizită la fetiţe.
Zis şi făcut !
Am oprit un “taxi” (un scuter pe care puteam să-l iau în braţe cu conducător de atelaj cu tot) şi i-am explicat driver-ului dorinţa mea, însoţită de faptul că tînjeam după ceva select, dichisit, într-o încăpere cu aer condiţionat şi cu multe alte facilităţi.
Nu ştiu dacă sînteţi în temă, dar indienii au un tic comportamental, care se manifestă printr-o mobilitate expresivă a cutiei craniene în timp ce fac conversaţie, mobilitate care îţi dă senzaţia că înţeleg tot ce li se spune.
Fiind stabiliţi termenii contractuali (am uitat să vă spun ca între timp ceasul arăta ora 04.00 a.m.) am demarat în trombă cu circa 40 km/h şi evitînd totodată toate vacile sacre întîlnite în cale, spre locul fericirii mele.
Loc în care, odată ajunşi, mi-am dat seama că indianul înţelesese pe dracu’ pretenţiile mele europene, singurul lucru priceput perfect de el fiind cuvîntul sex.
Consecinţă a acestei neînţelegeri, în faţa noastră se întindeau kilometri întregi de plajă la Oceanul Indian (Biana Beach), pe care se aflau presărate nişte cocioabe pescăreşti, ai căror proprietari masculini Mrs.Singh, pentru a-şi rotunji bugetul de familie provenit din pescuit, îşi scoteau ori de cîte ori aveau ocazia mîndrele neveste la produs.
Acum faptul fiind consumat şi bazîndu-mă pe zicala cu vrabia, mîna şi gardul am decis că merge şi aşa.
Drept urmare ne-am îndreptat spre una dintre colibe, unde după ce tot familionul care dormea în vrac pe o rogojină in „dormitor”, a fost trezit şi evacuat de urgenţă în „living room” ( sub cerul liber) şi după ce am căzut la pace cu Mr.Singh, soţul produsului, şi s-a retras şi acesta strîngînd cu grijă banii, am purces spre Zînă.
In drum spre „patul matrimonial” (rogojina respectivă artistic întinsă pe nisipul auriu al plajei), am admirat nişte galinacee ce împreună cu masculul deşteptător şi viril călcător dormitau pe grinzile de susţinere ale tavanului „palatului plăcerilor uşoare”.
Tocmai către sfîrşitul actului respectiv, foarte aproape de punctul culminant, o lovitură destul de puternică aplicată de ceva contondent în spinare, m-a facut să-mi pierd brusc respiraţia şi o dată cu ea şi apetitul sexual.
Într-o fracţiune de secundă îmi apăru în imaginaţie un Mr.Singh mînuitor mînios al unei arme, ca urmare, fie a deşteptării mîndriei masculine rănite, fie nemulţumit de numărul de rupii primite.
Am întors încetişor capul ( numai la cap să nu dai, stimate Mr.Singh !), pregătit să-mi vînd scump pielea made in Romania şi am dat nas în nas cu capra familiei, trezită probabil din somn şi aflată în drum spre toaletă.
Cu ultimile puteri m-am ridicat tremurînd, în ciuda insistenţelor Cosînzenei care dorea să-şi onoreze onorariul primit în avans, cu milioane de dorinţe spulberate de o lovitură de copită de capră şi îngăimînd ceva ce aducea fie a “scuze”, fie a „adio şi n-am cuvinte !”, am ieşit şi, stăpînindu-mă cu greu să nu-l strîng de gît pe „taximetrist”, i-am poruncit să mă ducă în port.
Şi pînă astăzi îi mulţumesc lui Dumnezeu că am scăpat netraumatizat psihic din această aventură şi fericit că indianul nu a avut drept animal de companie un elefant în loc de capră.

Dau Raii Cu Presa’n Mine !

Azi ibovniceasa blonda cu bikini-n varf de bat
Face plangeri si jelanii punand la rahat un mot.
Cum ca presa naimita si chitita pe-ai ei nuri
Face valuri si s-agita dand de barfa pentru guri.

Rai romanii, italienii pana si yankeii-s rai
Cand in ziare o ataca folosind mai multe cai.
Ba ca-i prea apropiata de Traianul reales,
Ba ca-si scoate la vedere trupu-i dezgolit la dres.

Tot ei zic ca peste astea, schimb pentru favor la pat,
Fu unsa s-administreze, gras buget, de imparat.
Asta dupa ce in toamna, baga zvastu-n caraiman,
Cumparand perdele-o droaie, chiar sub ochii lui Traian.

Tafnoasa nevoie mare si cu chef nebun de cearta
Blonda cea nabadaioasa hotari s-o faca lata.
Spurca presa cea de-acasa si pe cea din asta lume
Pe motiv de indrazneala, ea nefiind subiect de glume.

Geaba insa plange-amarnic si se da persecutata
Tot romanu’ stie bine, cine-i tine loc de tata.
Cine-n scaun o sustine si primeste sex la troc
In timp ce clapon cu acte face al Nutzycii joc.

Tam Tarnava, Tam Paris

La mai bine de o luna dupa consumarea prezidentialelor stau si ma intreb de cine „ne-am mai fi ras” noi daca chiombu’ n-ar fi umblat cu furaciunea si cu vrajitoru’ dupa el? Cine ne-ar mai fi oferit subiecte aproape zilnice de luat in balon si de facut turu’ Romaniei. Acum cand este clar ca FMI-ul ne-a luat si ultima firimitura de paine de la gura ar fi fost o tragedie nationala sa fim lipsiti si de circul oferit de asimetric si de trupa sa de saltimbanci guvernamentali.
Asa ca eu, personal, multumesc lui Dumnezeu ca a avut grija cel putin de partea cu entertaiment-ul si ni l-a relivrat pe chiomb, verde sanatos, rezistent „flacaieste” la gerul de afara si cu apetit sporit pentru nefacute.
Asadar, dupa ce s-a refacut psihic mai bine de o luna si a recastigat energia folosita pentru a-l rapune cerebral pe contracandidatul Mirciulica, El Presidente o pune de o vizita oficiala, unde altundeva decat in Republica Moldova, pentru a le multumi personal fratilor de peste Prut ca l-au reales.
Misto, vorba unui ilustru milionar roman.
Dar ce este si mai misto este faptul ca aceasta vizita i-a oferit lui ocazia datatoare de mandrie nationala de a fi inscris in Istorie la capitolul „Mari Descoperiri Geografice”. Geaba credeam noi ca acest capitol a fost inchis si ca pe planeta Terra s-a descoperit cam tot ce era de descoperit, iata ca vine realesu’ si precum predecesorii sai in ale navigatiei, Columb sau Vasco Da Gama, reconfigureaza dintr-o vorba harta geografica a lumii. Acum, ca la pedele lipsa de cultura generala si semianalfabetismul constituie conditii sine-qua-non pentru a te inscrie in partid, ne-au dovedit-o multi portocaliii, de la Sulaina Cenal la presedintele Norvegiei, trecand prin organul lui Orban nefiind altceva decat un colier de perle portocaliii care au incantat urechile votantilor iubitori de manele din aceasta tarisoara.
Dar ca sef de stat sa pui pe jar autoritatile moldovenesti care, conform unor surse, au cerut la ONU asistenta militara pentru a apara orasul Cahul de rachetele teroristilor talibani, parca nu se face.
Dar iete ca se face si inca de doua ori in aceeasi alocutiune!
Norocu’ lui Traienel a constat in faptul ca nu a fost invitat de autoritatile croate sa viziteze si aceasta tara, vizita care sa includa si orasul Pula, ca cine stie ce noutati anatomico-geografice ne-ar fi fost dat sa auzim sau la ce renuntari de suita prezidentiala ar fi recurs Traienel pentru a nu-i fi stirbit prestigiul si orgoliul ministeresei de la Dezvoltare si Turism. Va dati seama cum ar fi sunat stirea conform careia respectiva ministereasa a fost invitata in Pula?
Destul insa cu barfa ca astia „ie” cu ochii pe noi ca pe butelie, asa ca voi incheia cu : Sa ne traiesti Realesule si la mai multe !

Decolat-a spre Kabul,
Dar ajuns-a la Cahul.
De-ar fi invitat in Pula,
L-am avea din nou pe Bula!

Basescu Si Mosu’

Miez de noapte de Gerar intr-o liniste incremenita de gerul de afara, ger in stare sa inghete si eventualele batai de clopot inscriptionat „Basescu”, se petrece in mister sabatic peste palatul Cotroceni si acareturile sale.
In cabinetul de lucru al presedintelui, placut incalzit si cu aroma de licoare scotiana, acesta, asezat la un birou masiv de mahon, cu o sticla pe un sfert plina de matrafox Chivas in fata, nemultumit de prestatia vraciului sau personal, care nu-i poate indeplini chiar toate dorintele, de mai bine de doua ore incearca, prin putere telepatica si a rugaciunilor, sa stabileasca o legatura directa cu Dumnezeirea.
Intr-un colt al biroului, asezat turceste in mijlocul unei pentagrame facuta din lumanari ce emana flacari violete, Aliodor din Damasc (asa il alinta presedintele) vegheaza la stradaniile psihice ale presedintelui, indeplinindu-si in acelasi timp si treaba pentru care e platit regeste din banii romanilor. Cu mana stanga el practica magia neagra, intepand cu doua andrele, imprumutate de la doamna Elena, dupa consumarea unei emisiuni TV, niste figurine din ceara avand chipurile lui Iliescu, Voiculescu si Patriciu (Vantu nu se pune ca i-a facut jocul presedintelui la electorale), pe care apoi le infasoara in papirusuri cuprinzad blesteme scrise in ebraica, dupa care le arunca intr-un tucal cu smoala fierbinte. Cu mana dreapta, Aliodor practica magia alba, facand pase de stergerea memoriei asupra crestei unui cocos (clapon) rosu, hipnotizat de el in prealabil, pase menite sa-l faca pe acesta sa uite de ispravile extracoteţare ale ispravnicesei, ispravi generatoare (conform cotcodacelilor gainii sale legitime, la Dan Diaconescu in Direct) de disconfort casnic pe motiv de gelozie.
Brusc aceasta liniste mormantala este tulburata de vocea inconfundabila a Realesului care, dupa ce a mai ras o cinzeaca, se pare ca a reusit o legatura pe o linie paranormala, securizata cu Divinitatea:
– Doamne, stiu ca ai fost bun pana acum cu mine si m-ai ajutat sa fac tot ceea ce mi-am propus in aceasta tarisoara. Cu ajutorul lui Aliodor si al institutiilor statului care au lucrat la unison, din greu, pentru fraudarea alegerilor, am facut rost de un al doilea mandat prezidential, lu’ aia mica i-am facut rost de post de europarlamentar, lu’ aia mare i-am facut rost de un apartament de un milion de Euro, mi-am facut rost de ibovnica trasnet careia i-am facut rost de cel mai banos minister, nevesti-mii, lu’ Maria, i-am facut rost de-o iapa pe care s-o calareasca si s-o iubeasca in lipsa de altceva, lu’ frate’miu Mircea i-am facut rost de superafacere cu munitie expirata si revanduta, lu’ Boc i-am facut rost de post de purtator de cuvant pentru ordine si pohte prezidentiale, lu’ poporu’ roman i-am facut rost de Boc si de imprumut la FMI si in general am facut tot ce-am poftit in tara asta fara sa fiu deranjat de cineva.
In acest moment al discursului, in incapere se aude o serie intreaga de minitunete , insotite de tot atatea minifulgere si pe peretele opus biroului, perete pe care troneaza un tablou reprezentand-o pe Nuty in marime naturala, topless, fotografiata in timpul unei prezentari de bikini, chiar in apropierea acestuia, dintr-un norisor de culoare violeta isi face aparitia figura patriarhala a Mosului, incadrata de plete lungi si de o barba la fel de lunga de culoare alba care, probabil sensibilizat de rugaciunile Realesului, a decis sa vina el insusi pentru a-i asculta acestuia doleantele. De cum aparu Mosu’ trage mai intai o ocheada in dreapta lui, la tablou, si vazand ce reprezinta, mimeaza gestul de a stuchi de trei ori in san (viziunea nu are sani) si isi face trei cruci cu limba, in cerul gurii (Mosu nu are nici maini) si dupa ce sopteste „Piei satana!” i se adreseaza lui Traian:
– Spune fiule, cu ce te pot ajuta?
Traian, aureolat si el la aparitia Mosului de un cerc violet si vizibil emotionat, ii raspunde:
– Doamne, asa cum ti-am spus putin mai inainte, am facut toate cele ce am voit. Un singur lucru nu-mi iese. Nu stiu ce sa fac pentru a le multumi moldovenilor de peste Prut, datorita carora am fost reales.
– Doar atata Traienele?!!! Nimic mai simplu, fa-le ce le-ai facut si pana acum!
– Ce Doamne, rost de cetatenie romana?
– Traiane nu fi tampit ca eu te stiu de jmecher. Vrei sa te critice din nou aia pe la UE pe tema asta? Nu Traienele, mai fa-le o vizita!
Zicand acestea, norisorul violet pe care sta capul Mosului se transforma intr-un jet violet a la Enterprise si cu viteza de 4 warp Mosu’ se topeste in neant.
Iluminat, Traian termina si ultimul strop de trascau scotian, ii da telefon lui Boc sa vina sa-i faca bagajul si sa ia lista cu ce are de facut cat lipseste el si lui Nuty sa se pregateasca si ea sa vanda turism la moldoveni.
Si uite asa, Traian, neavand la indemana vreo alta destinatie internationala mai simandicoasa, pleaca pentru a 5-a oara in vizita in Republica Moldova. Poate ca de data asta nu-i mai dau comunistii lui Voronin cadou vin casat, ci se lipeste si el , ca tot omu’, de ceva mai de soi pentru crama Cotroceniului.

Nota: poveste culeasa la Manastirea din orasul moldovenesc KABUL.

Au Intrat Dobermani Si Au Iesit Maidanezi Cotrocenisti

Bazandu-se pe informatiile aparute in presa de ieri, conform carora triumviratul format din independentii raspopiti, cancerul Justitiei romane Monica Macovei, guresul ‘telectual Cristi Preda si „giornatorul” Sever Cotoi sunt pregatiti de o mica „bastiliada” in interiorul pedeleului prin punerea in discutie a practicilor comuniste folosite de acest partid in promovarea membrilor in functii inalte pe principiul nepotismului, ieri cohorte de jurnalisti s-au bulucit, calcandu-se in picioare, la usa pedeleului, pentru a transmite live sau a consemna in vederea realizarii primei pagini a ziarelor de astazi, concluziile si deciziile care s-au luat la nivel de conducere, in urma atacului la baioneta dat de cei trei ulianovi mioritici.
De asteptat, sincer sa fiu, nu ma asteptam ca cei trei (mai bine zis doi, Monicuta si Cristisor) sa atinga in luarile lor de cuvant si de pozitie teme sensibile, cum ar fi promovarea tutei lu’ tatutu ca europarlamentar, sau a pozitiei „oligarhului” Videanu, condamnat pentru mangla data la un milion de Euro, in conducerea acestui asa zis partid, dar la ceva scantei, asa pentru ochii prostovanilor portocaliii cu drept de vot, parca as fi dorit sa sara. Macar in cazul soferului lui Boc, sau a nepoatei acestuia ajunsi mari consilieri ministeriali. Si cred ca si liota de jurnalisti prezenti la eveniment astepta ceva mai deosebit. Dar, vorba unui ilustru politician si primar tomitan, canci!
La iesirea din teatrul de operatiuni Monicuta si Cristisor renuntasera la vijelia ciclonului anuntat in presa si smotociti bine de haita de maidanezi portocaliii, decisi sa nu renunte la ciolanul castigat cu atatea „sacrificii,” nu au putut sa produca decat niste vanturi sulfuroase si fasaite, marca Basescu.
Printre schelalaiturile jalnice si tinandu-si tematori coada intre picioare cei doi ex-Dobermani, redusi dupa confruntarea cu greii partidului la nivelul de tomberonezi indezirabili, au dat niste declaratii in care cuvantul „nepotism” a fost brusc transformat in sintagma „politica de cadre a partidului” (unde am mai auzit eu expresia aceasta? Ah, da, la sedintele si congresele PCR), cat despre oligarhizarea partidului mucles, mo!
La schimb, pentru a nu parea totusi prea jalnici, cei doi ne-au spus cat de receptiva a fost conducerea partidului la propunerea lor de a gasi, in sfarsit, o ideologie si o doctrina pentru partidul in cauza, masura urmata de schimbarea siglei acestui talmes-balmes de-si zice PD-L ,din trandafirul ce „pute” a socialism in biblicul mar, atat de savurat de electoratul „majoritar de dreapta” din Romania.
Si nu numai atat, la propunerea Monicutei, se pare ca portocaliii mai intai vor absolvi cursuri intensive de alfabetizare, dupa care isi va deschide fiecare cate un blog proprietate personala prin care va face prozelitism pentru ideile „reformatoare” ale tatucului.
Triumviru’ lipsa de la sedinta, latinizatul Cotoi, a tinut sa-i sustina de la distanta pe cei doi si sa ne imbarlige cu cuvinte ales-abreviate (licenta Cotoi) din limba lui Dante, in sensul ca PD-L-ul a ajuns la momentul „giornarii” sale, intru fericirea neamului romanesc.
Cred ca este clar pentru toata lumea, cat de cat interesata de mersul politic la mal dmbovitean, faptul ca ideile reformatoare ale celor trei ulianovi vor zgudui din temelii structura de partid a democrat-liberalilor, maine poimaine populari, motiv pentru care tot alegatorul portocaliu poate dormi de acum incolo linistit, in sfarsit partidul lor va avea o doctrina, o sigla si bloguri fara numar pentru a-si face cunoscuta la toata suflarea romaneasca orientarea sa de dreapta.

Inghetatu’ Pe Bat

Amintindu-si probabil de timpurile cand producea inghetata in fabrica proprietate personala, pe care apoi o vindea in chioscurile din Gara de Nord, proprietate a Ministerului Transporturilor cu el ca ministru al acestui minister (mare gainar Basescu asta!), ieri, incurcandu-se in datele referitoare la momentul Unirii Principatelor prin situarea acestui eveniment la anul una mie noua sute cincizeci si noua, iubitul nostru presedinte, la brateta cu fostul rival in ale presedentiei, ne-a dat o lectie live despre cum se pregateste produsul „inghetatu’ pe bat”.
Cert este ca pentru iute pupatorii de cur prezidential, prezenta Realesului la Iasi, pe o scena aflata in cel mai liber si mai inghetat aer posibil, imbracat doar cu un „fulgarinas”, in care geaba incerca sa-si vare manutele spre incalzire, a constituit un moment de mare ingrijorare si teama ca nu cumva sa ne pierdem proaspatul reales cu japca prin degeratura in Siberia moldoveneasca. Abia la urma i-a lamurit tovarasul presedinte, speriat probabil de „buletinele medicale” publicate de Vadimul parlamentar in Tricolorul si Romania Mare, conform carora Basescu nu si-ar putea duce la bun sfarsit al doilea mandat din motive de boala de deces si vrand sa dovedeasca boborenilor ca totul nu-i decat o facatura vadimista, a suportat fara cracnire rigorile unui ger de crapau pietrele, declarand in final: „m-am simţit ca un flăcău şi de aceea nu mi-am pus căciulă, am rezistat gerului”, spre linistirea sufletelor basiste chinuite de teama congelarii lui Zeus.
La cat de flacau a declarat ca s-a simtit, norocul nostru a constat in faptul ca la festivitatile respective n-a participat si Lenny, ca probabil am fi asistat la o cursa in care minstereasa, alergata fiind de flacau’ din Basarabi, s-ar fi impiedcat pentru a nu parea nici curva, da’ nici proasta. Ca doar in ograda Cocosului asta-i moda!
Marturisesc faptul ca, oricat de mult il dispretuiesc eu pe acest impostor, ieri am nutrit un sentiment de mila crestineasca profunda fata de el si eforturile remarcabile pe care le-a facut pentru a ne demonstra cat de verde si de sanatos tun se gaseste la moment de al doilea mandat, sentiment amplificat si de o informatie conform careia, in caz de avarie serioasa, in culise se afla pregatita o echipa de interventie dotata cu un forceps si un picamer cu care la o adica sa poata sa-i scoata Basescului printre dintii inclestati discursul cu care venise pregatit.
Dar nu a fost sa fie, domnul presedinte s-a comportat exemplar, dand o lectie dura carcotasilor si celor care nu l-au votat, si-a tinut si discursul si s-a angajat si in istorica hora.
Motiv de multumire si galceava a existat totusi, umbrind oarecum performanta de Yety a Basescului, atunci cand tvr-ul lui Sasu s-a apucat sa transmita live ceremonia, in ciuda juramintelor pe carnetul PCR al Realesului, cum ca atata timp cat Sasu va mai conduce TVR-ul el nu va mai calca in studiorile acestui post de televiziune. In opinia mea, ar fi trebuit totusi ca cineva sa-l dumireasca pe d-l presedinte cum vine treaba cu spatiul public versus studiouri de televiziune.
Una peste alta insa, iesirea de ieri in decorul hibernal moldovenesc a domnului presedinte, la moment de bucurie nationala (pe burta goala si crapand de frig, nu el ci noi) poate fi bifata la capitolul succesuri prezidentiale.

PSD, Un Partid Pentru Linistea Basescului

Cu ocazia unei plimbari pe faleza Cazinoului, la un moment de odihna pe o banca si contra a 2 lei dati unui baiat al strazii, am avut ocazia sa iau pulsul politicii romanesti, asa cum este ea perceputa la nivelul zero al standardului de viata din biata noastra tarisoara. Ion, un adolscent la vreo 14-15 ani, un fel de Gavroche mioritic, mi-a povestit cum, in ciuda varstei si datorita conditiilor sale precare de viata, pana cu putin timp in urma fusese un militant puternic angajat in propagarea si sustinerea social-democratiei in Romania.

Motivul pentru care a schimbat de drum a constat in persecutia la care a fost supus ca urmare a convingerilor sale politice de stanga, mai exact atunci cand la mitinguri organizate de PD-L striga infocat „Jos PD-L-ul”, era urgent „cadorisit” cu o avalansa de suturi in cur, in timp ce, la acelasi tip de mitinguri, organizate insa de PSD, atunci cand incerca sa mobilizeze lumea strigand „Traiasca PSD”, incasa de la majoritatea pesedistilor troiene de palme pe scafarlie. Asa ca acum i-a dat dracului si pe unii si pe ceilalti si, dupa ce si-a deschis o mica afacere (cand nu cerseste, spala parbrize in intersectii),  a trecut cu toate bagajele in tabara liberalilor renuntand totodata la naravul partizanatului public exprimat.

Mi-am amintit de toate acestea dupa ce am urmarit ceea ce se intampla in aceste zile la PSD. Si asta deoarece se pare ca sunt o gramada de pesedisti, in frunte cu lefegii basescieni clujeni sau lideri colorati bucuresteni, care s-au adapat la aceeasi troaca cu cei cinci milioane de votanti Basescu (daca n-or fi votat si ei la fel) si care si-au pus in cap sa imite modelul de „rebeliune” Stolojan si sa puna PSD-ul la dispozitia chiombului. In haosul total care domneste in acest partid, haos alintat eufemistic de ei cu sintagma „democratie de partid”, sustinerea lui Geoana pentru functia de presedinte al partidului este echivalenta cu arborarea pe post de steag alb a unor izmene de aceasta culoare, insa putin cacate dupa guvernarea cu PD-L-ul si rezultatul alegerilor prezidentiale si acceptartea unei capitulari neconditionate in fata pretentiilor tiranocrate ale realesului.

Lasand la o parte nesimtirea veleitara a lui Geoana, care dupa toate cutumele politice si in conformitate cu o minima decenta, ar fi trebuit sa demisioneze, in urma esecurilor istorice inregistrate atat ca rezultat al inhaitarii cu termitele portocaliii la o guvernare dezastruoasa pentru partid, dar mai ales pentru tara si dupa recidiva inregistrata la alegeri cand a pierdut pe mana lui, cazand ca un prostanac in capcana intinsa de chiomb in cardasie cu Vantu, atent supravegheati si indrumati ezoteric de „flacara violet” si interventiile paranormale ale Aliodorului, dorinta lui arzatoare de a se mentine la conducerea partidului frizeaza culmea tupeului.

Situatia este cu atat mai albastra si in acelasi timp hilara, cu cat PSD-ul dispune de o echipa de politicieni de valoare, Adrian Nastase, Cristi Diaconescu, Victor Ponta etc, echipa ce ar putea reda acestui partid forta, unitatea si disciplina necesare unei Opozitii vii, alaturi de liberali, Opozitie care sa-i dea frisoane chiombului si la o adica sa-l opreasca din marsul sau triumfal de lukasenscizare a tarii.

Pe langa toate insuccesele cat Everest-ul inregistrate, Mirciulica mai uita doua lucruri. Primul este amnezia fata de numele celui care l-a adus in partid, iar al doilea in faptul ca, daca purtatorul acestui nume ar fi lasat la o parte eleganta si loialitatea fata de Ion Iliescu, in 2005, si ar fi candidat impotriva acestuia, acum Mr. Geoana ar fi scris procesele verbale la sedintele PSD-ului.

Dar deja ne-am invatat cu zicala ca „facerea de bine e…” asa ca loialitatea, recunostinta, respectul etc sunt notiuni total straine politicienilor nostri (vezi, Petre esti cel mai tare !) totul rezumandu-se la „cine poate, oase roade !”. Ca d-l Nastase si-a luat papara de la Mirciulica este ceva banal si perfect acceptabil in politica de splai dambovitean, inacceptabil este insa cum niste neica-nimeni cu veleitati de mari politicieni, puternic mediatizati pe motiv de anti-Iliescu, il ataca pe acesta fara pic de rusine si total aiurea.

Vazand desfasurarea de forte pesediste pro-Geoana, devine din ce in ce mai evident faptul ca, odata reconfirmat si sfatuit in taina (mai mult sau mai putin) de cele doua Eminente, una cenusiu spre negru si a doua de o nuanta rozalie, acesta va face tot posibilul pentru a-i asigura presedintelui tarii un al doilea mandat lipsit de surprize si suficient de linistit pentru ca el sa-si duca la bun sfarsit intentiile de „reformare” a statului de drept si de transformare a tarii intr-o republica bananiera sau ex-sovietica. Basescu isi mai vede o data visul cu ochii, singurii ramasi sa-i tulbure aspiratiile de totalitarism si sa lupte pe baricade intr-o Opozitie reala fiind liberalii, cu Crin Antonescu in frunte.

Si asta deoarece Geoana, dupa ce a dat dovada „maturitatii” sale politice, demonstrandu-ne ca zisele cu „alergatu’ de unu singur si iesitu’ pe locul doi” nu sunt banc, tine acum mortis sa conduca in continuare un partid pe care aproape l-a pus pe butuci.

S.O.S. (Save Our Souls !)

Pentru a întelege mai bine semnificaţia întîmplării următoare, vrînd-nevrînd, trebuie menţionat modul în care Organizaţia Maritimă Internaţională (IMO), s-a străduit de-a lungul timpului şi se străduie în continuare de a lua toate măsurile posibile în vederea realizării unei siguranţe cit mai depline a vieţii umane pe mare şi a prezervării condiţiilor mediului marin, prin canoanele tot mai restrictive impuse în privinţa transportului în siguranţă a produselor petroliere şi al mărfurilor periculoase cu ajutorul navelor comerciale pe oceanul planetar.

Toate măsurile luate în acest sens, sînt rezultatul analizării unor sinistre maritime şi dezastre ecologice răsunătoare, care au avut ca efect pierderea a mii şi mii de vieţi omeneşti şi distrugerea ambientului maritim pe zone întinse, cu posibilităţi uneori minime sau în orice caz foarte îndelungate ca durată de refacere ale acestuia.

Începînd cu dezastrul provocat de scufundarea navei „Titanic”, o minune tehnologică a acelor timpuri, considerat de specialiştii vremii nescufundabil, soldat cu pierderea a mii de vieţi ale pasagerilor şi echipajului, ca urmare a mijloacelor insuficiente şi neadecvate de salvare şi, trecînd prin ororile celor două conflagraţii mondiale şi ale altor catastrofe maritime în timp de pace, cauzate fie de coliziuni, fie de alte motive de scufundare ale navelor, fiecare pierdere de viaţă umană în astfel de condiţii, a fost analizată sub toate aspectele, rezultatele acestor analize fiind concretizate în elaborarea de legi internaţionale şi de găsirea de mijloace tehnice cît mai avansate menite să reducă cît mai mult riscurile respective sau să combată cu eficienţă maximă efectele nefaste ale unor astfel de catastrofe navale.

În acelaşi timp, importanţa tot mai mare a utilizării produselor petroliere, dependenţa unor ţări mari consumatoare de petrol de sursele de extragere ale acestuia, situate la distanţe foarte mari şi condiţionarea transportării lui doar pe calea apelor în cantitaăţi din ce în ce mai mari, cu posibilitatea nedorit dovedită a producerii unor dezastre ecologice în care zeci şi sute de mii de tone de petrol să fie deversate necontrolat în oceanul planetar, cu un impact catstrofal pentru mediul marin, a necesitat şi în această privinţă luarea de măsuri stricte de supraveghere şi asigurare ale transportului, respectiv în condiţii de siguranţă maximă de la terminalul de încărcare către porturile de destinaţie.

Creşterea în permanenţă a tonajului navelor petroliere, cu scopul transportării unor cantităţi din ce în ce mai mari de ţiţei şi produse petroliere finite, specializarea tot mai accentuată a acestor nave, a impus luarea unor măsuri obligatorii, într-un cadru legal internaţional bine definit şi aplicat, de către constructorii şi armatorii acestui tip de nave, măsuri care, chiar dacă au implicat costuri mari, sacrificînd uneori spaţiul destinat transportului în favoarea siguranţei acestuia, au avut ca rezultat final, reducerea considerabilă a riscurilor presupuse de transportul unor cantităţi imense de produse petroliere şi ale derivatelor acestora, cît şi la eficientizarea luptei împotriva efectelor unor asemenea catastrofe ecologice.

Din punct de vedere al salvării vieţii umane pe mare şi al siguranţei acesteia, legislaţia internaţională prevede intervenţia necondiţionată şi prioritară a salvatorilor în astfel de situaţii, intervenţie care dublată de măsurile luate ca urmare a eforturilor IMO, să poată, în zilele noastre, în baza celei mai avansate tehnologii în domeniu, să asigure asistenţă pentru zecile de mii de vieţi umane aflate în orice moment pe mările şi oceanele lumii.

Dezvoltarea fără precedent a sistemelor de comunicaţii navale, care acoperă practic în timp real întreaga suprafaţă terestră, coroborată cu mijloacele de supraveghere ale traficului maritim, din spaţiul cosmic cu ajutorul sateliţilor special destinaţi acestei misiuni, şi cu existenţa în diferite puncte ale Pămîntului a unei vaste reţele de monitorizare şi intervenţie în caz de sinistru naval, au redus enorm riscurile expediţiilor maritime şi numărul victimelor, ca rezultat al acestor catastrofe.

Nimic din acea zi în care soarele dogoritor al unei Mări Roşii liniştite, făcea ca, efectiv creierul uman să fie supus unor torturi inimaginabile, nu prevestea evenimentul ce avea să se petreacă cîteva ore mai tîrziu, cînd nava „Bechet”, un mineralier de 65.000 tdw, aflată sub comanda mea şi întorcîndu-se dintr-un voiaj obişnuit, încărcată full cu minereu de fier din India pentru Constanţa, navigînd cu viteză de croazieră, în dreptul insulei Jabal at Tair, într-o zi de toamnă tîrzie a anului 1988, avea să fie implicată într-un eveniment de navigaţie cu consecinţe vitale.

Aşadar, în jurul orelor 14.00 mă aflam în cabina mea, cînd Ofiţerul Maritim II, care se afla în serviciul de cart, mi-a telefonat solicitîndu-mi prezenţa pe Comanda de Navigaţie.

Odată ajuns pe Comandă, ofiţerul mi-a raportat că la circa 4 mile marine de noi se afla o ambarcaţiune pescărească, care în conformitate cu informaţiile oferite de radar, plutea în derivă, şi ai cărei ocupanţi făceau semne ample cu ajutorul braţelor.

Regulamentul Internaţional pentru Prevenirea Abordajelor pe Mare (SOLAS) are precizări clare şi stricte în ceea ce priveşte procedurile de avertizare în caz de sinistru naval, printre care în momentul în care nava aflată în pericol nu dispune de alte mijloace tehnice de atragere a atenţiei destinate constructiv acestei activităţi, membrii echipajului în pericol pot folosi braţele prin mişcarea lor într-un anumit fel, pentru a comunica faptul că au nevoie de ajutor.

Urmărind prin binoclu pentru scurt timp activitatea echipajului ambarcaţiunii respective de pescuit, mi-am dat seama că ceva este în neregulă, de aceea am dat imediat ordin la Compartimentul Maşini de a fi gata pentru manevră, am redus viteza navei şi am început să ne apropiem cu precauţie de ambarcaţiunea respectivă, oprind după un timp la o distanţă de siguranţă şi manevră faţă de aceasta.

Realizînd că echipajul ambarcaţiunii nu avea la dispoziţie alt mijloc de comunicare decît cel direct, am dat ordinele necesare şi în scurt timp am luat nava pescarească lîngă nava proprie, asigurînd-o totodată cu legături date de noi.

Nu ne-a trebuit mult să constatăm starea de epuizare fizică şi morală în care se aflau cei unsprezece pescari aflaţi la bord, dintre care doar unul marinar de profesie, de origine etiopiană, bun vorbitor de limba engleză, ceilalţi fiind yemeniţi şi vorbitori doar de arabă.

Asistaţi de membrii echipajului navei noastre, pescarii respectivi au fost transbordaţi pe nava noastră, unde, datorită stării lor avansate de oboseală şi epuizare fizică, am dat dispoziţiile necesare în vederea acordării de urgenţă a primului ajutor.

Asistentul medical al navei a constatat că doi dintre ei sînt într-o stare mai gravă, motiv pentru care aceştia au fost transportaţi în infirmeria navei, unde li s-au aplicat imediat perfuzii şi tratamentul medical adecvat în astfel de cazuri, ceilalţi nouă fiind ajutaţi să se deplaseze în careul navei, la răcoarea oferită de aerul condiţionat şi unde au început să fie hidrataţi şi hrăniţi cu măsura cuvenită în astfel de situaţii.

După un timp marinarul etiopian a fost în măsură să-mi dea informaţiile necesare referitoare la soarta lor.

De la el am aflat că erau orginari din Yemen, mai putin el care era etiopian, fiind şi singurul calificat dintre ei, ceilalţi fiind pescari analfabeţi care asigurau existenţa şi traiul zilnic al familiilor lor din pescuit. În urmă cu două săptămîni părăsiseră portul Hoddeida din Yemen pentru a pescui la larg, iar după două zile li se oprise motorul ambarcaţiunii, ei neştiind cum să-l repare, rămînînd astfel timp de zece zile la discreţia vîntului şi a valurilor Mării Roşii, în derivă, fiind purtaţi de curenţii marini la o distanţă considerabilă faţă de coastă şi de portul de ataş.

Nedumerit fiind de faptul că deşi se aflau în drumul navelor comerciale aflate în traficul intens din Marea Roşie, au stat totuşi atîtea zile fără să primească asistenţă şi salvare, etiopianul mi-a spus că în ciuda faptului că folosiseră disperaţi aceleaşi mijloace de atragere a atenţiei ca şi în cazul nostru, echipajele de cart ale unor nave întîlnite în tot acest timp fie că nu i-au observat, fie că au interpretat eronat semnalele şi, crezînd că sînt gesturi de prietenie făcute cu ocazia întîlnirii, le-au răspuns cu gesturi asemănătoare de salut.

Astfel se face că de două zile rămăseseră şi fără apă în condiţiile unor temperaturi ucigătoare, intervenţia noastră salvîndu-i probabil de la o moarte în chinuri înfiorătoare.

Înarmat cu aceste informaţii am solicitat de urgenţă prin radiogramă instrucţiuni de la armator, care mi-a răspuns prompt să mă întorc din drum şi să-i debarc la Hoddeida, port spre care am şi procedat fără întîrziere, improvizînd un fel de remorcă pentru barcazul pescăresc.

Yemeniţii, după ce şi-au mai revenit, au hotărît ca unul dintre ei să rămînă în barca trasă la remorcă, fiind supravegheat de la pupa navei noastre de către echipajul românesc.

Pentru ei ambarcaţiunea respectivă constituia singurul mijloc de asigurare al existenţei lor şi a familiilor lor, aşa că doreau, ca de altfel şi noi, s-o ducem şi pe aceasta în siguranţă în portul de destinaţie.

Dar n-a fost să fie aşa!

Spre seară, Ofiţerul de Cart m-a anunţat că marea începuse să se monteze ca rezultat al înteţirii vîntului, motiv pentru care am decis să opresc nava şi să recuperez omul lăsat în barca de pescuit, în ciuda protestelor sale, după ce doi oameni din echipajul navei noastre au coborît în barcă şi au asigurat cît mai bine posibil legăturile dintre noi şi aceasta.

Cu toate acestea, în jurul orelor 02.00 a.m., Ofiţerul de Cart m-a anunţat că mijloacele de prindere din barcă fiind construite din lemn cedaseră ca urmare a acţiunii tot mai puternice a vîntului şi valurilor şi că aceasta a rămas să plutească în derivă. Neavînd mijloace adecvate de căutare şi recuperare ale acesteia în condiţii de noapte şi furtună, am notat poziţia geografică în care o pierdusem.

În jurul orelor 05.00 a.m. am ancorat în rada Hoddeida, iar după răsăritul soarelui, am reuşit să contactez autorităţile yemenite, care au trimis de urgenţă un remorcher la navă pentru a-i prelua pe pescarii astfel salvaţi.

Aceştia, după ce s-au văzut toţi pe puntea remorcherului, mai întîi au îngenunchiat cu faţa spre Mecca aducînd mulţumiri lui Dumnezeu (Allah) pentru miracolul supravieţuirii, iar apoi s-au întors cu faţa spre comanda navei noastre, îngenunchiaţi fiind, au făcut cîteva mătănii, după care s-au ridicat în picioare şi au început să aplaude cu ochii înlăcrimaţi de bucurie şi recunoştiinţă.

Sincer să fiu, m-a mişcat profund acest gest simplu făcut de nişte oameni salvaţi ca prin minune de la o moarte groaznică.

Operaţiunea de salvare fiind încheiată, după predarea celor salvaţi şi comunicarea coordonatelor geografice (în vederea unei eventuale recuperări) a poziţiei în care pierdusem barca, primind mulţumirile oficiale ale autorităţilor simultan cu permisiunea de părăsirea apelor teritoriale, am virat ancora şi am pus maşina pe drum cu destinaţia Constanţa.

De Ce Am Aderat La Miscarea Violet

Miscarea Violet e o miscare pacifica, autonoma de partide, pentru o clasa politica demna, moderna. Pentru ce ii spunem NU lui Traian Basescu ? Pentru ca :
– incurajeaza inegalitatea in fata legii a cetatenilor
– aduce un ultraj eticii publice si demnitatii tarii
– pune interesele personale si ale familiei sale inaintea binelui comun
– incalca dreptul la informare, conducand campanii de dezinformare in beneficiul sporirii puterii personale
– ataca sistematic Constitutia in spiritul ei
– face promovari in functii publice nu pe criterii de competenta, ci de nepotism sau supunere oarba
– incalca principiul majoritatii
– doreste slabirea si subordonarea institutiei fundamentale a unei democratii – Parlamentul
– sustine ca vrea sa reformeze statul, dar isi conduce partidul ca un monarh absolut
– discrediteaza prin propriul comportament sau cel al oamenilor promovati de el imaginea in lume a Romaniei
– tolereaza coruptia
– nu are solutii pentru iesirea din criza economica si morala
– incalca dreptul la asociere libera, subminand activitatea partidelor democratice
– incurajeaza frauda electorala si cumpararea parlamentarilor prin mita
– nu si-a clarificat legaturile cu trecutul comunist si cu Fosta Securitate, desi a condamnat in mod demagogic comunismul.
– controleaza de facto toate serviciile secrete, cu toate ca acestea ar trebui sa se afle sub control parlamentar
– acuza televiziunile de manipulare, dar e prezent mai des si la mai multe televiziuni decat Hugo Chavez
– se sustrage sistematic din fata justitiei, acuzand imunitatea altora din cea mai imuna pozitie in stat.
– a profitat de beneficii materiale ilegale din posturile publice pe care le-a detinut
– promoveaza in societate modelul “mitocanului descurcaret si smecher”, in timp ce vorbeste despre reforma educatiei, pe un fond general de criza morala
– doreste sa lase milioane de romani, pana la o treime din alegatori, fara reprezentare parlamentara, prin schimbarea sistemului de vot.
– incita la ura si la dezbinare intre categorii sociale si nu numai, pe principiul « Divide et Impera »
Pe langa toate acestea, eu personal (si cred ca nu sunt singurul), nelasandu-ma lucrat la scafarlie de “flacara violet”, consider ca mult iubitul nostru presedinte, reformator de stat de drept, are obligatia sa raspunda public la o serie intreaga de intrebari care sa clarifice anumite aspecte legate de moralitatea domniei sale si a camarilei impuse unui popor cu incaltatorul, intrebari la care tace precum o anumita substanta urat mirositoare aflata in iarba, ascuns de dupa draperiile “imunizatoare” ale Palatului Cotroceni. Dintre multele intrebari fara raspuns depana acum, m-as multumi cu lamurirea urmatoarelor aspecte:
1. Dosarul Flota
2. Dosarul Mihaileanu
3. Dosarul Casuneanu
4. Ridzi (delapidarea si suspiciuile de sponzorizare din banii astfel obtinuti ai campaniei pentru EBA)
5. Udrea
6. Afacerile cu armament si munitie Basescu al mic
7. Apartamentul Ioanei Basescu
8. Impostura tutei Elena Basescu ajunsa sa ne reprezinte in Parlamentul european
9. Betiile, preacurvitul, minciunile de zi cu zi ale Basescului, patronarea de catre el a unor clanuri organizate de tip mafiot etc.
10.Faptul ca s-a opus sa avem o pensie decenta
11.Circul si mocirla in care ne-a obligat sa ne scaldam zilnic fara putina de riposta
12.Decredibilizarea si carantinizarea politica a Romaniei pe plan international
13.Faptul ca ne considera “tampiti”
14.Decredibilizarea si batjocorirea Presei si in general mass-media, alta decat cea favorabila lui
15.Incalcarea grava a Constitutiei ori de cate ori a avut ocazia
16.Indatorarea noastra si a copiilor nostri, fara avizul celor alesi de noi sa ne reprezinte, pentru multi ani de aici inainte
17.Ne-exercitarea atributiilor sale constitutionale si transformarea functiei prezidentiale din cea de mediator(neutru politic) in cea de decident partinic
18.Intentia vadita de desfiintare a statului de drept si a democratiei in Romania
19.Risipirea banului public pe Referendum-uri electorale, inutile, in timp ce categorii intregi de romani sunt neplatite sau stau cu sabia somajului si a neplatii salariilor si pensiilor deasupra capului.
20.Diversiunea nerusinata la care ne-a facut partasi in cazul Hayssam.
21.Misterul recordului de viteza in cazul votului la ambasadele noastre din strainatate, mai ales la cea din Paris
22.Misterul votantilor morti si cu pomenile la zi
23.Misterul superapartamentelor cu doua camere, gazda pentru sute de oameni
24. Circul cu Aliodor plimbat peste tot ( pe banii cui?) in campania electorala pe post de Sosoi continuat cu amploarea mediatica data cazului, fara vreo replica din partea Presedentiei.
Si lista poate continua.
Pana cand toate cele de mai sus nu vor fi public lamurite, imi rezerv dreptul de a nu-l considera pe presedintele Romaniei ca fiind legitim in functia pe care o ocupa si sa militez cu mijloacele mele modeste impotriva a ceea ce consider eu impostura si furt calificat.

Extras Din Jurnalul De Bord Al Capitanului Jean Luc Chi Ombu

„Data stelara 25012. Suntem la jumatatea drumului dintre Terra si destinatia finala. Astazi am primit delegatia reprezentantilor statelor Federatiei carora le-am transmis mesajul nostru de pace, prosperitate si respectare a drepturilor. In timpul discursului doi locotenenti, unu’ moldovean si unu’ ungurean, au inceput o harjoana verbala, motiv pentru care i-am dat ordin lui Data Boc sa le taie microfonul, ordin executat indata si la timp. Dupa discurs am fost informat de Data Boc ca in compartimentul echipajului  s-a iscat o rumoare nesanatoasa ca urmare a informatiilor scurse de la Ofiterul responsabil cu Telecomunicatiile Spatiale, informatii primite de acesta de la omologul sau de pe planeta Tai Wan. Aceste informatii faceau referinta la ancheta initiata pe planeta ca urmare a traficului de arme facut de frate-miu Mir Cea, care a spart embargoul si a vandut munitie expirata angolienienilor si libanienilor. Data Boc mi-a raportat ca aceasta scurgere de informatii a fost posibila ca urmare a scaderii in intensitate a scutului protector generat de flacara violet si ca aceasta risca sa se stinga. L-am chemat la mine pe ofiterul responsabil cu intretinerea flacarii, Aliodor Q, si i-am dat ordin sa mai bage niste carbuni paraenergetici. Ordinul a fost executat, flacara s-a intetit, scutul le-a luat mintile celor din echipaj care s-au calmat, iar frate-miu le-a zis „sunteti jalnici ba gaozarilor, daca puneti botu’ la asa ceva acum, cand Jean Luc Chi Ombu a fost reconfirmat in functia de capitan”. Membrii echipajului, mai intai s-au rusinat si apoi l-au aplaudat la scena deschisa pe Mir Cea. Acum este liniste. Klingonienii se bat intre ei pentru a-si detrona seful, inamicul meu in lupta pentru comanda navei, romulanii si-au adjudecat un oscior si-l rontaie in pace, membrii Confederatiei sindicale scheauna a paguba, asa ca Data Boc isi vede netulburat de treaba si-si implementeaza cu succes programul de control demografic prin ocuparea de urgenta a locurilor de veci detinute de pensionari, someri , asistati sociali si bolnavi. Ofiterul responsabil cu fondurile Federatiei, Le Ni, si-a terminat cartul si m-a anuntat ca a organizat o prezentare de lenjerie intima, ultima moda pe planeta XXX, la mine in cabina, motiv pentru care ma asteapta de urgenta. Am ordonat accelerarea la 4 warp, nava se indreapta cu toata viteza spre destinatia finala Galaxia Nicaieri, Planeta Chaos Total, iar eu ma teleportez in cabina, unde ma asteapta Le Ni.”

– Dom’ Presedinte, dom’ presedinte, treziti-va, in antecamera va asteapta Excelenta Sa M’Base Hali’ Te’ As, ambasadorul extraordinar al Somaliei la Bucuresti!

Se Umfla Tarata-n Boc

Ieri, in diluviul violet care a inundat pur si simplu spatiul emisiunilor de stiri si nu numai ale tuturor posturilor de televiziune, a reusit sa se strecoare timid si o stire din care am aflat ca Romania are Prim Ministru.
Conform acestei stiri, Boc (daca nu stiati, Primul Ministru al Romaniei), suparat nevoie mare pe contraperformantele ministrilor din cabinetul sau, si-a luat scaunelul comanda speciala, cu picioare extensibile functie de inaltimea auditoriului, s-a urcat pe el si, de la o cota convingatoare si nedatatoare de jena, a inceput sa-si dea aere ca calu’ de basini, ratoindu-se la ministrii sai, pe motiv ca nu reusesc sa atraga fonduri europene cu care ar dori sa relanseze economia nationala (la buget, canci, nicio speranta la subiect!). Tinta principala a acestui atac a fost Pleziristu’ de la Finante si cele doua domnisoare de onoare ale sale, Bitman si Gheorghe, acest lucru datorandu-se probabil faptului ca Pleziristu’ nu-i membru PD-L si la o adica „pac cu el la Rasboiu” pe post de tap ispasitor pentru nerealizarile unui guvern de impotenti si marionete patronat si diriguit de chiombu’.
Iesirea aceasta de ieri nu poate duce decat la o concluzie si anume ca Boc ori este prost, ori este prost, ori amandoua la un loc. Spun acest lucru deoarece, ca si in cazul anticipatelor, sau a „reformarii” Parlamentului, cand parlamentarii, in frunte cu sobolanii portocaliii ai chiombului, nu vor vota niciodata impotriva propiilor interese, tot asa si ministrii, indiferent de culoarea politica, nu-si vor bate capul (nu ca ar avea asa ceva) cu atragerea unor fonduri de la Uniunea Europeana, bani ale caror destinatie si mod de folosire sunt strict monitorizate. Asta inseamna nema parandarat, nema licitatii trucate, nema posibilitati de procurare perdele sau scene la pret de „Comoara din Lacul de Argint”, cu alte cuvinte nimica, nimicuta pentru conturile ministrilor si ale PD-L-ului vadit usurate dupa contributia masiva la campania electorala a chiombului. Si atunci la ce bun sau ce dracu sa facem cu purcoiu’ de bani europeni, daca nu-l putem smenui sau talhari ca-n codru?
Ca exercitiu de imagine insa, treaba da bine la prostovanii care l-au votat cu ochii inchisi pe Basescu si care acum stau in block-startere asteptand sutul in cur pentru a demara cu viteza de raliu in cursa somajului, oferit cu atata generozitate de programul portocaliu (mai nou violet) guvernamental de iesire din actuala criza economica. Mai ales ca iesirea lui Boc se produce intr-un moment de tacere suspecta impusa de chiriasul de la Cotroceni, tacere generata probabil de faptul ca Arthur-ul de Basarabi lucreaza probabil cu Merlin-ul moldovenesc la episoadele din sezonul II al serialului de mare succes „Ce vraji va mai ofera dom’ presedinte”.
Asa ca, in lipsa de altceva si satui pana la voma de flacari violet si de Aliodori supermani, pana la lansarea primului episod al acestei noi serii, trebuie sa ne multumim si cu giumbuslucurile lui Boc, lasat liber, fara lesa, sa se mainfeste in rolul de Prim Ministru.

Iete Ca Geoana Avu Dreptate !

Ma hotarasem sa nu mai scriu despre povestea asta, de-a dreptul idioata, cu paranormali care ne horatasc destinul prin impunerea presedintelui (sic!). Numai ca noul val de isterie care se manifesta in toata „splendoarea” sa in media si politicul romanesc ma obliga sa revin asupra deciziei mele initiale.

Si asta pentru ca Geoana, prostanac, prostanac dar a avut dreptate. Toata campania chiombu’ a fost asistat in coltul violet de un ilustru necunoscut, pana ieri, dotat pare-se cu capacitati paranormale si anume un anumit domn Aliodor si nu mai stiu cum.

Consider ca este evident pentru toata lumea faptul ca aceasta deconspirare tardiva a asului din maneca violet a lui Traienel nu mai are cum sa intoarca rezultatul alegerilor, singurul efect pe care il mai poate produce la acest moment constand in amplificarea pentru cateva zile a actualei isterii, care a inlocuit-o cu succes pe cea a gripei porcine, pana cand mult iubitul conducator va da de rontait presei, in marinimia-i cunoscuta, un alt subiect care sa escamoteze adevaratele probleme cu care ne confruntam la vremuri de criza.

Privind retrospectiv si incercand sa fac un rezumat al celor mai bine de cinci ani de zile de mandat basescian, am avut surpriza sa constat  ca, in tot acest timp, am parcurs ca popor un drum marcat tot timpul de astfel de isterii mediatice.

Incepand cu isteria anticipatelor, imediat dupa alegerile din 2004, trecand prin dosariada, haisamiada, suspendiada, gripa aviara, gripa porcina etc, si mai nou aceasta imbeciliada avand ca subiect flacara violeta si manipulatorul sau din umbra, mintea romanilor a fost tot timpul bombardata cu astfel de cucubate basesciene, menite sa-l tembelizeze si sa-i distraga atentia de la modul dezastruos si lamentabil in care a fost condusa Romania in toata aceasta perioada.

Revenind insa la subiectul zilei, nu pot sa nu remarc totusi anumite lucruri. Faptul ca de-a lungul timpului numerosi lideri politici au apelat la practici oculte sau au folosit ezoterismul in ideea de a-si atinge mai usor anumite teluri politice este un lucru probat de istorie. Doar ignorantii pot nega acest fapt, incrcand sa arunce in rizibil sau derizoriu progresele inregistrate in intreaga lume in ceea ce priveste cunoasterea tot mai bine, pe zi ce trece, a fenomenelor legate de modul de functionare al creierului omenesc si a posibilitatilor pe care anumiti indivizi dotati cu capacitati paranormale le au in influentarea proceselor desfasurate la nivelul psihicului.

De ras insa, in toata aceasta situatie de la noi, avem material cat pentru o antologie a filmelor cu prosti si pentru prosti. Pe de-o parte faptul ca Basescu s-a plimbat cu Sosoiu de manuta pe la toate intrunirile electorale, inlesnind astfel deconspirarea lui, iar pe de alta parte atitudinea lui Geoana care, in loc sa continue sapaturile asupra modului vadit in care au fost furate alegerile, vine la spartul targului, jelindu-se ca o spalatoreasa si ne spune cum a fost atacat la tartacuta de paranormalul naimit de chiomb, de parca acesta l-ar fi indemnat ca, in ajunul unei confruntari electorale decisive sa se duca sa-i faca vizite nocturne Vantului, nu sunt bune decat pentru un scenariu de o dramoleta rebut cu personaje tinand de comedia bufa (sic!).

Concluzionand, pentru a nu mai lungi o peltea alterata, pot spune ca la aceste alegeri am avut de ales intre doi dobitoci, unul care nu s-a multumit doar cu pusul mortilor sa voteze, ci s-a mai si lasat descoperit de adversar cu pantalonii in vine si cu Sosoiu in mana, iar celalalt un looser pe mana lui care, dupa ce a pompat monetar la greu in poponetul consilierilor americani, a esuat lamentabil, cazand in capcana intinsa de adversar.

Partea proasta a intregii afaceri consta in ecourile internationale aparute in presa in urma declaratiilor lui Geoana referitoare la circul politic dambovitean si in faptul ca, daca nu se va iatampla cumva vreo minune, timp de cinci ani, vom fi din nou la mana si pohta unui presedinte ale carui legitimitate si credibilitate pe plan inten si international s-au dus dracului.

Din Istorie cunoastem cum ca Traian Imperator
Cand s-a razboit cu dacii, n-a fost ajutat de’un Tartor
Ci din Siria adus-a, pentru’a-i modifica décor
Arhitect cu faima mare, pe ilustru Apolodor.

Revenind la aste timpuri avem stire la popor
Cum ca alt Traian, mai jmecher, folosi pe Aliodor
Pentru’a-si terciui vrajmasul si’n alegeri a-l rapune
Cu tertip lucra Traianul, fapt stiut de’o’ntreaga lume.

Fiind debil, cu mintea scurta, fara sansa la mandat
Fura voturi fara numar si facu cu dracu’n pact.
Luandu-si muschii in sacosa, adica la purtator,
Il lovi pe Geoana’n freza, de prin umbra, Aliodor.

In ast timp tot boboreanu, ce votat-a Geoana drept
A aflat c-a fost invinsu’ lu’ culoarea violet.
Si ca dreptul ce il are de-a alege’un candidat
E privit chioras de Base si etichetat rahat.

Basescu A Semnat Pactu’ cu Sarsaila

Ma declar consternat. La toate ma asteptam din partea lui Basescu, dar sa-si dea mana cu Scaraotchi si sa umble cu Sosoiu, imbracat in violet, la confruntari electorale finale, nu m-ar fi dus capul chiar daca as fi fost picat cu ceara. De furat au furat si altii (nu chiar asa ca asimetricu’) alegerile, dar cred ca, daca cele de care il acuza mr. Geoana, tovarasa sa de viata si Guzganul Rozaliu se adeveresc, putem intra linistiti in istorie, devansand de departe toate marile personalitati si oameni politici care din antichitate si pana acum s-a dovedit ca au facut pact cu Satana, ba omorandu-si adversarii, ba supundu-i psihic cu ajutorul vracilor si vrajitoarelor,.

Ce Nero, ce familia de Medici, veniti fratilor pe splai de Dambovita sa vedeti Minunea din Carpati, intruchipata de Chiombu’ din Basarabi, care-si supune, live la televiziune, adversarii politici cu ajutorul unui serviciu special al fostei Securitati, actualului SRI, de le face creierele muci si-i blocheaza cand trebuie sa raspunda ce-au cautat la Vantu in ajunul alegerilor!

Zilele acestea ma intrebam ce-o fi cu linistea aceasta mai mult de suspecta care s-a instaurat la Cotroceni odata cu realegerea Chiombului. Daca este adevarat ceea ce ne-a spus Geoana, ea s-ar putea explica prin faptul ca asimetricu’ isi incarca bateriile dupa efortul psihic depus in campanie, efort prin care a reusit sa-l scoata pe Geoana din carti. Si eu care credeam ca ‘mnealui ne pregateste cine stie ce surpriza de proportii! Pur si simplu omu’ este stors ca o lamaie!

Acum, lasand dracului caterinca, daca se adevereste ca Base a facut echipa cu Sosoiu ca sa-l infranga pe Geoana, suntem de rasul curului fratilor, putem face schimb de locuinta cu afganii, ca doar ei mai traiesc in Evul Mediu. Oare cat de disperat sa nu intre la parnaie sa fie Realesu’ de „s-a riscat” sa-si aduca vraciul la confruntarea finala pentru a-l terciui psihic pe Geoana? Pentru ca geaba „se rade” unii ziaristi pe la varii televiziuni, ridiculizand afirmatiile lui Geoana si nedand crezare unor astfel de practici psihologice, ele exista si nu sunt straine serviciilor secrete din aceasta lume.

Ori, nu-i exclus, la cat de pervers si ahtiat dupa putere este Basescu, ca el sa se fi folosit de ele pentru a-si atinge scopul. O singura nedumerire am, daca tot umbla cu Mama Omida dupa el, de ce nu o ia si la vizitele in strainatate pentru a-i influenta pe sefii de stat cu care mai are din cand in cand contacte pentru a nu mai fi considerat oaia neagra a Uniunii Europene? Este oare posibil ca si omologii sai sa apeleze la astfel de „ezoterici” si ai lor sa fie mai „cool” decat ai lui Basescu? Greu de raspuns la o asemenea intrebare.

Oricum norocul chiombului consta in faptul ca suntem in secolul XXI si nu pe vremea Inchizitiei, ca altfel costumu’ de plumb daruit ceausescului la Targoviste ar fi palit pe langa rugul ridicat in centrul capitalei, in locul tepelor promise de el acum cinci ani, rug dotat cu un rotisor ce ne-ar fi scapat prin perpelire de chinul a inca cinci ani sub comanda saltimbancului si a clanului sau de termite portocaliii.

Dar n-a fost sa fie, n-avem noi norocul asta chiomb!

Da-mi Gaina, Na-ti Gaina!

În ultimii ani ai “iepocii de aur”, cel mai mult după apariţiile zilnice în aşa-zisul program al televiziunii naţionale ale “geniului din Carpaţi”, am fost afectat şi am urît cu toată fiinţa mea modul în care un întreg popor era umilit, batjocorit, îndobitocit, etc. oră de oră, minut de minut prin supunerea la supliciul cozilor interminabile şi dătătoare de coşmaruri pentru procurarea hranei. Şi aceasta în condiţiile în care eram asaltaţi de un bombardament mediatic prin care ni se aducea la cunoştinţă producţia agricolă record, iar “cel mai iubit fiu al poporului” era prezentat făcînd vizite de lucru prin pieţele României socialiste, ale căror galantare şi tarabe gemeau sub povara şi abundenţa produselor agricole, produse ce imediat după consumarea vizitelor luau drumul exportului, românilor rămînîndu-le pentru consumul zilnic “adidaşii’ sau “fraţii Petreuş”. Aceasta era situaţia într-o zi frumoasă din toamna anului 1988, cînd soţia mea, care în acea perioadă lucra foarte aproape de casă, îmi dădu vizibil emoţionată şi plină de bucurie şi speranţă telefon pentru a mă anunţa să mă prezint de urgenţă la Măcelăria din cartier, deoarece tocmai aduseseră pui, care erau vînduţi sub formă de duet, aşa că îşi lăsase rînd în speranţa că dacă voi merge şi eu să stau la coadă şi că dacă am fi apucat, am fi devenit fericiţii posesori ai unui cvartet galinaceo-adolescentin.

Eu, abia sosit de o zi din ultimul voiaj, în acel moment tocmai mă întorsesem de la Frizerie, pregătit să merg în vizită la onor Armator, cu Raportul de Călătorie şi cu darul obişnuit de “protocol”. La auzul acestei veşti minunate anunţată telefonic de către soţie, am dat dracului şi vizită şi raport şi armator, în ideea unui copan sau piept de pui dobîndite după lupte înverşunate şi legale (fără şpaga omniprezentă în astfel de operaţiuni comerciale).

Aşa se face că am băgat imediat viteză de raliu şi în cîteva minute am ajuns la măcelărie, unde spre deosebire de alte zile cînd în măcelărie în loc de carne îl găseai doar pe Gogu Măcelaru’, de data aceasta băgase şi carne iute formatoare de o coadă substanţială, gălăgioasă, certăreaţă spre mahalagism mioritic dezumanizant, şi totuşi plină de speranţa obţinerii unui trofeu mult visat. Undeva pe la mijlocul acestei cozi de calvar, după lungi căutări, mi-am descoperit şi consoarta, abia respirînd, strivită de un grup masiv şi compact, aşteptînd cu resemnare momentul izbăvitor al începerii vînzării. În ciuda cavalerismului de care în general am dat şi încerc să mai dau dovadă, de data aceasta i-am spus soţiei că a prins o poziţie strategică bună, aşa că eu mă voi duce în faţă pentru a supraveghea buna desfăşurare şi derulare a şuvoiului uman prin faţa cîntarului dătător de voie bună.

O dată stabilit acest plan conjugal de acţiune, mi-am luat şi eu o poziţie strategică prin care împiedicam intrarea prin “efracţie” a eventualilor infractori, în faţă, peste rînd la coadă şi am început aşteptarea umilitoare şi obositoare, “asezonată” de replicle celor de la coadă, care transformau un moment organizatoric frumos de petrecere a timpului liber al oamenilor muncii români într-un vacarm de nedescris. În tot acest haos, măcelarul era singurul personaj rămas imperturbabil, stăpîn pe sine, abordînd un zîmbet de superioritate dispreţuitoare faţă de un vulg pe ale cărui destine ajunsese stăpîn. Urmărindu-l în plină activitate, am avut brusc revelaţia înţelegerii unei anecdote care circula în acele timpuri şi în care un profesor universitar ori de cite ori se îmbăta la bufetul din colţ, începea să se dea rotund şi mare, erijîndu-se în măcelarul cartierului. Din această stare de contemplaţie meditativă asupra devenirii umane m-a trezit însă la realitatea crudă activitatea aceluiaşi măcelar. Acesta, imediat după ce a inaugurat mult aşteptata vînzare cu tradiţionalul “nu se dau decît cîte doi pui şi să aveţi bani potriviţi”, a purces la înstrăinarea prin cîntărire a galinaceelor respective.

Numai că acest ritual îl făcea într-un mod foarte original, în care arunca perechea de pui pe cîntar şi nelăsîndu-l să “respire”, îi înşfăca brusc simulînd o ambalare ad-hoc, după care la fel de brusc anunţa preţul, una sută lei. Părîndu-mi suspectă această potriveală aproape de indigo a greutăţii ouătoarelor şi din plictiseală, am început un exerciţiu cerebral prin care să-mi dau seama cam cît fură “neicuşorul” la cîntar. În aceste circumstanţe, probabil deranjat de atitudinea mea contemplativă asupra obiectului muncii sale, cît şi de faptul că nu mă mai remarcase pe la cozile proprietate personală, aud deodată vocea autoritară a măcelarului care mi se adresa:

– Şi tu, băi, umflatule, ce te chiombezi aşa la cîntarul meu? Nelăsîndu-mă intimidat de atitudinea lui belicoasă, i-am dat replica aproape instinctiv:

– Iaca, mă uit să văd şi eu cum din cinci cîntăriri, ţi-ai băgat în buzunar aproape şaptezeci şi cinci de lei! În tot vacarmul respectiv s-a lăsat deodată liniştea, lumea începînd apoi să murmure uşor, iar al nostru măcelar, socotind probabil talia mea bine rotunjită, completată de o tunsoare proaspătă pe fondul cravatei de la costumul de haine cît şi “competenţa” dovedită în materie de calcul, care puteau să însemne un galonat de la Miliţia economică aflat “sub acoperire”, a lăsat-o mai moale şi cu o voce mult îndulcită mi s-a adresat din nou:

– Domnu’, dacă tot staţi în faţă, vă rog eu frumos să aveţi grijă să nu intre oameni peste rînd!

– Bine, bine, dă-i drumul la vînzare, că n-am timp de pierdut, i-am replicat eu, amuzat de confuzia din căpăţîna lui referitoare la prezenţa mea pe domeniul său feudal. Vînzarea a reînceput, puii au revenit subit la o greutate apropiată de realitate, lumea a început să mai primească şi uşoare urme de rest la suta de lei, aşa că puteam fi “mîndru“ de intervenţia mea salutară. În momentul în care, după lungi suferinţe i-a venit rîndul şi sotiei mele, ieşită din această confruntare vizibil deranjată vestimentar, moral şi cu nervii la pămînt l-am abordat pe “amicul” meu măcelar cu o întrebare plină de tupeu:

– Vreau şi eu zece pui, se poate?

– Dar bineînţeles, domnu’, că se poate! Mi i-a cîntărit, mi i-a împachetat frumos şi în urma urării lui de “să mai veniţi pe la noi!”, mi-am luat consoarta şi “trofeul” şi am părăsit triumfători cîmpul de luptă în privirile admirative şi pline de invidie ale celorlalţi muritori, care aveau nenorocul de a fi cunoscuţi de măcelar, motiv pentru care nu aveau dreptul decît la doi pui.

Recompensa a venit seara, cînd cu combina frigorifică torcînd mulţumită de ultima achiziţie, soţia mi-a confirmat prin plusul de erotism dovedit noua mea poziţie socială dobîndită în urma înfruntării făţişe a măcelarului cartierului.

Bugetiada (poezea boboreana)

Un buget foarte mic
Ne-a facut intr-un ibric,
NanoBoc cand se’mbaia
Si cu ratza se juca.

Parte mare are Nutzy
Lauda din partea putzii
Lui Traian, barbat viril,
Ce luptat-a cu’n copil.

O ciosvarta, Blaga duru’
Sa’i apere lui chiombu’ curu,
Cand s-o pune de’o rascoala
Sa scape romani de Boala.

Setesistii, sereistii
Spionii si sepepistii
Au si ei tacam la masa
Sa-l tina pe Base’n casa.

In Somalia de’o merge
Sau in Zanzibar, la rege,
Din buget chiombu’ si-a tras
Nimicuta n-a ramas.

Iar romanu cel cu votu’
Dupa ce-a pus iarasi botu’,
A ramas sa pape caca,
Moarta’n curte-i este vaca.

El va merge’n pielea goala
Neavand nimic in oala,
Caci camese si izamana
Femei-ul lua pomana.

Tot ce i-a ramas e Gutza
Si din cand in cand o putza
Aratata de Traian,
De dupa un termopan

Ca’n reclama cea cu cucu,
Base tipa ca naucu,
Zi de zi, de cum ii vine
Bai, romani, „Sa traiti bine!”

Poezea culeasa in satul Flamanzi (ca tot ne plac manelele).

Habemus Buget, Vai de Curu’ Nostru!

Ce mai zgomot, ce mai freamat, ce mai interviuri si dispute pe la telviziunile mogulilor, toate dedicate in exclusivitate trecerii bugetului prin Palament. Si a trecut! Ca prin branza.
Important pentru termitele portocaliii este ca a trecut exact asa cum a intrat, neatins nici macar cu o floare, spre disperarea a milioane de romani, dintre care jumatate, multi dintre ei pentru o cinzeaca, o litra de ulei sau o foita de ploaie portocalie, s-au inghesuit sa-l voteze ca talambii pe actualul presedinte al Romaniei care, de cum s-a vazut uns din nou, si-a mai bagat o data picioarele in ea de Constitutie si-a adus la guvernare vechea gasca de derbedei portocaliii, impotenti din punct de vedere intelectual, dar mincinosi si chititi sa-si scoata investitia din campania electorala, cu varf si indesat, pe spinarile puletilor cu drept de vot basescian.
Daca as fi cinic as putea spune ca asa ne trebuie sau mai bine zis asa le trebuie! Dar nu pot ramane impasibil cand vad de cata nesimtire, tupeu nelimitat, porcism de porc (sic!) da dovada Puterea, care una ne-a prezentat in campanie si alt rahat mananca dupa ce s-a vazut cu sacii in caruta.
Lasand la o parte bonusurile bugetare alocate, pe de-o parte institutiilor de forta si de represiune ale statului, pentru a-i apara prezidelului linistea de care are nevoie pentru a-si instaura dictatura dupa pohta inimii si a cugetului, sau ministerelor care, fie ca-i satisfac fantezii sexuale aceluiasi prezidel, fie ca umplu buzunarele prietenilor asfalatagii, executanti de lucrari care dau ortul popii la prima ploicica sau gerulet, iar pe de alta parte institutiei prezidentiale, putem spune ca acest buget ramane ca un stilet adanc infipt in pieptul pensionarilor si al bugetarilor. Primii, victime ale tuturor guvernarilor de pana acum, reparati totusi cat de cat de liberali si pesedisti in guvernarea trecuta, sunt nevoiti sa priveasca din nou cu jind catre galantarele mall-urilor si cu disperare la farmacistul de cartier, in timp ce una suta mii bugetari vor trai pana la nominalizarea lor pe lista viitorilor someri ai patriei cu teama indusa de intrebarea daca numele lor se afla pe listele respective.
Si poate ca, toate acestea, in conditii de criza economica, ar mai putea fi de inteles si de suportat cat de cat. Dar cand te uiti la buget si daca ai o minima intelegere in domeniu realizezi ca derbedeii portocaliii de la guvernare n-au nici cea mai mica idee de a iesi din criza, altfel decat prin sporirea taxelor si darilor, relansarea ecnomica ramanand pentru ei „un pod prea indepartat”, mai ca iti vine sa-ti scoti cetatenia romana la vanzare.

Dar cel mai trist lucru in acest rahat pe care ni-l serveste spre consum guvernarea Basescu consta in faptul ca prezidelu’ ne-a mai trombonit inca o data la greu, fara pic de rusine, in campania electorala. El, care-si rupea camesa de pe dumnealui de indignare cand vedea „salariile nesimtite” pe care le ridicau oamenii adversarilor sai politici, tace acum precum fecalul in iarba, asistand fara replica la modul in care pupinbasistii in ziua de leafa vin cu basculanta pentru a putea transporta salarii de 20.000 de Euro, platite de contribuabilul roman.
Ar fi multe de comentat despre modul in care isi bat joc astia de noi dar, pentru a nu invarti cutitul in rana, ma rezum la o intrebare: este oare indreptatit romanasul neatins la neuroni de sindromul basescian sa zica ” ‘r-ati ai dracului de hoti si de mincinosi cu Realesu’ vostru cu tot!” ?
Eu zic ca da!

PS; Se pare ca ne-a Prigoana a iesit cel mai castigat din toata afacerea. Firma sa de salubrizare va obtine contract in exclusivitate de „igienizare” a viitorului magazin universal „Casa Poporului”.

La Asa Ministri, Asa Consilieri (La O Adica Sunt Interschimbabili)

Agentia noastra de presa a intrat in posesia listei de consilieri ministeriali ce vor fi angajati in viitorul mandat, selectati conform criteriilor stabilite de d-l Ministru de Finante, Vladescu, lista pe care o redam mai jos, pentru corecta informare a citiorilor nostri fideli:

1. Cabinet Prim Ministru – consilier pentru relatia cu publicul: Piticul porno

2. Cabinet Vice Prim Ministru – consilier pentru relatia cu minoritatile: Corneliu Vadim Tudor (cand este disponibil)

3. Cabinet Ministerul Dezvoltarii regionale si Turismului – consilieri pentru relatia cu publicul: Sexy Braileanca si Geta Cur de Fier.

4. Cabinet Minsterul de Interne si Administratie – consilieri pentru relatia cu publicul: Fratii Camataru

5. Cabinet Minister Externe – consilieri pentru relatia cu publicul: Omar Hayssam si Nicolaiciuc (prin corespondenta)

6. Cabinet Minister Transporturi – consilier pentru relatia cu publicul: Mircea Badea

7. Cabinet Minister Cultura si Culte – consilieri pentru relatia cu publicul: duetul Guta& Printesa din Ardeal si Ionica Alenutei-clopotar sef la Biserica Cotroceni

8. Cabinet Ministerul Invatamantului – consilier pentru relatia cu publicul: Majestatea Sa, Regele Cioaba

9. Cabinet Ministerul Muncii – consilieri pentru relatia cu publicul: Mihai Bendeac si Monica Columbeanu

10. Cabinet Ministerul Energiei – consilieri pentru relatia cu publicul: copiii lui Videanu

11. Cabinet Ministerul Telecomunicatiilor – consilieri pentru relatia cu publicul: Grupul Vacanta Mare

12. Cabinet Ministerul Apararii Nationale – consilieri pentru relatia cu publicul: Magda Ciumac si Dan Diaconescu in Direct.

13.Cabinet Ministerul Sanatatii-consilieri pentru relatia cu publicul: formatia Parazitii.

14.Cabinet Ministerul Agriculturii-consilieri pentru relatia cu publicul: Formatia Sarmalele Reci.

A consemnat pentru Dvs.

Vartan Vosganian

A Capiat Balaia

Boala s-a declansat la Dan Diaconescu in Direct, unde Balaia s-a dat nici mai mult, nici mai putin decat Evita Peron a Romaniei Basesciene. Daca n-ar fi vorba de boala grava de capu’ ei, ar fi de tavalit pe jos de ras, mai ceva ca la „afacerea Norvegia”. Asa insa, se pare ca ministereasa noastra adulterina, mai mult decat de numele Evitei Peron, altceva nu cunoaste din biografia respectivei fostei Prime Doamne a Argentinei altfel, chiar in nebunia ei, s-ar fi autocenzurat si nu ar fi indraznit o asemenea comparatie.
Motivele pentru care cele doua imagini nu se suprapun sunt numeroase si de fond, ele tinand atat de bunul simt elementar cat si de o minima morala. In primul rand Evita Peron a fost sotia legitima (sic!) a presedintelui  Juan Peron, nicidecum tiitoare nationala, ea fiind o legenda pentru argentinieni, in timp ce blonda noastra nurlie si rea de musca nu este altceva decat un subiect de scandal atat pentru tabloide cat si pentru presa cu pretentii de seriozitate. Evita Peron a fost o personalitate politica marcanta primita cu onoruri acordate sefilor de stat in capitale simandicoase ale lumii, in timp ce plescoita noastra este tratata ca un borfet ordinar de presa internationala, care vede in ea un posibil devalizator de ban public si fonduri europene, Evita Peron a patronat fundatii de caritate si nu s-a bagat pana in varful baschetilor de firma in bugetele ministerelor obtinute ca favoruri sexuale si lista ar putea continua in acelasi ton. Dar ma opresc aici!
Tot in staul la Dan Diaconescu, Evita Gaurita din Plescoi a mai facut o dezvaluire care, in mintea ei si conform politicii cotroceniste, ar fi trebuit sa rupa gura targului si sa redirectioneze avalansa de intrebari ramase inca fara raspuns, in cazul Hayssam, cum ca Marie Jeanne a stiut ca va fi rapita, acceptand acest scenariu din dorinta de notorietate dobandita in conditii de claustrare irakiana.
Manastire-ntr-un picior, tantelo! Asta stia tot boboru’ cu un IQ nu prea fericit (adica orice prost din Romania) care a urmarit cat de cat, la momentul respectiv, evolutia evenimentelor. Daca voiai sa sochezi intr-adevar ai fi putut, nu sa ne impartasesti Secretul lui Polichinelle, ci sa ne spui unde s-a dus diferenta de milioane de dolari de care se face vorbire in cartea americanului si pentru care tovarasul presedinte le explica intr-o emisiune celor doi pitici, unul din Gagesti si unul de labeunuteve, ca nu are cum sa dea chitante. Si ca sa ne dai gata de-a binelea ai fi putut sa ne spui cum s-a evaporat mai intai averea lui Hayssam, si s-a regasit in conturile bunului Yassin si apoi cum s-a teleportat chiar Hayssam din inchisoare, direct la mama Suraya.
Asta cred ca ne-ar fi interesat pe bune, daca nu este cu suparare!
Oricum pentru ca recitalul sa fie complet si in conformitate cu formatul emisiunilor marca Dan Diaconescu, Balaia s-a mai tanguit acestuia pe motiv de disconfort matrimonial cauzat de presupusa sa infidelitate fata de claponul multimilionar din vacsuirea carosabilului.
Pai cine-i de vina, bălaio, pentru aceasta situatie, daca nu mataluta si cu chiombu’, care doar sex live la teve n-ati facut pentru a confirma relatia de cotaiala extraconjugala care exista intre voi?
Asa ca draga curvet national, ciocu’ mic, multumeste-te sa papi euroii pe care ti i-a incredintat iubitelu’ spre „gestionare” si lasa-ne pe noi in pace cu scenarii gen „copiii spun lucruri trasnite” ca nu tine, a intarcat Balaia!

Mica Publicitate

Incepand co 01.01.2010 pierdut in Parcul de la Opera, Ganditorul din Gagesti iute pupator de cur basescian si ligator de flegme proprii. Il declar nul. Gasitorului buna recompensa (una bucata pulpa porc fara os si o litra de ulei de floarea soarelui) daca-l pastreaza.

Chiombu’