Noi Basinim, Nu Gandim !

(Oda „Basescianismului” din Volumul „Basini vesele si triste”)

Basinind canta boboru’, sub balcoane la Palat,
Pastoriti din nou de chiombu’, zis si Base imparat.
Pe mosie-i saracie, dar la sfatul lui Manolea
Curtea-nghite caviaru’, iar norodul doar fasolea.

– Basiniti, striga emil-ul, ordin de la imparat,
– Basinim, raspund narozii si se-apuca de cantat!
Ei din cururi cu paianjeni incropesc cor Madrigal
O manea drept oda-ngana, in delirul general.

General suta la suta, minus unu ca rabat,
Rezervat doar pentru voda, camarilei de palat.
In ast timp pupinbasistii, mot maro la elitism
Filozofic mediteaza la conceptul Basinism.

In urale si ovatii, Nutzy, blonda cu turismu’
Etniei ii da origini, definind Basescianismu’.
Pe Traian stramos ni-l face si pe ritmuri tiganesti
Guta ii gureste imnul „Mosule, tu Nas ne esti!”

Manelisti-s iar ferice, cu-asa voda ce-au votat,
Au uitat de saracie, se tin numai de cantat.
Si basesc cu toti, la ordin, avand vers slogan sublim
„Intr-un glas, tatane draga, ne basim, noi nu gandim !”

Un necaz Nu Vine Niciodata Singur

Aveam să mă conving de sensul acestei cugetări, în timpul unui voiaj efectuat de mineralierul de 55.000 tdw “Borsec” pe ruta Constanţa-Swinouscje (Polonia)-Constanţa, în vederea încărcării unui full de cărbune, în luna decembrie a anului 1982.
Pe această navă am performat pentru un an de zile funcţia de Căpitan Secund, voiajul respectiv precedînd concediul meu de odihnă şi trecerea ulterioară pe alta navă.
Lanţul ghinioanelor respective a început odată cu tranzitarea Strîmtorii Bosfor cînd, cu Pilot la bord, nava se indrepta spre Marea Marmara.
În jurul orelor 07.00 a.m., pe la mijlocul strîmtorii respective se afla la acel moment un “viespar” impresionant de bărci de pescuit, ieşite dis-de-dimineaţă la lucru, bărci care la avertizarea sonoră dată cu sirena navei, s-au bulucit pornindu-şi motoarele să se ferească din calea mastodontului ce se îndrepta implacabil spre ele. Nava noastra naviga cu viteză redusă, la limita manevrabilităţii, cînd după circa zece minute se auzi în instalaţia interfon a navei, vocea nostromului care comunica de la postul de manevră prova:
– Comanda, barcă pescărească drept în prova noastră !
La auzul acestui avertisment, Pilotul a dat ordin de stopare a maşinii navei, indicînd şi unghi de cîrmă de evitare timonierului de cart.
În urma acestor acţiuni, barca de pescuit a fost deviată de valul de înaintare generat de bulbul navei noastre şi silită să se prelingă uşor pe lîngă noi, pescarii turci aflaţi în barcă, atunci cînd aceasta a ajuns în dreptul Comenzii noastre de navigaţie, fiind căzuţi în genunchi, invocind cu voce tare numele lui Allah şi arătîndu-ne motorul bărcii, care se încăpăţînase să nu pornească atunci cînd a trebuit, punîndu-i în situaţia de victime sigure.
Într-adevar doar voinţa lui Dumnezeu, coroborată cu comenzile date de Pilotul turc, care acum uşurat înjura de mama focului tot neamul de pescari osmanlîi, făcuse ca ocupanţii bărcii să nu fie transformaţi rapid în hrană pentru peştii Bosforului.
Şi lanţul ghionioanelor a continuat atunci cînd, abia intraţi în Marea Egee, prin radiogramă de la Armator a fost schimbată destinaţia iniţială a navei spre Brazilia, de unde echipajul s-ar fi întors cu oarece realizări materiale, spre Polonia lui Jaruszelski care tocmai decretase Legea Marţială, interzicînd mişcarea Solidaritatea şi de unde echipajul avea să se intoarcă acasă cu praful de pe tobă în geamantanele personale.
Pentru a ajunge în Polonia, Armatorul a aprobat escala navei în portul Gibraltar, de unde trebuia să procurăm documentaţia de navigaţie necesară atingerii în condiţii de siguranţă a portului de destinaţie.
Ajunşi la Gibraltar, avînd in vedere economia valutară, nu a fost angajată o ambarcaţiune specială pentru transportul echipajului de la radă în oraş, preferîndu-se în schimb folosirea bărcii de salvare cu motor a navei noastre, care constructiv nu era destinată unor astfel de operaţiuni.
După ce ne-am facut cumpărăturile în oraşul Gibraltar (la preţuri foarte piperate), ne-am întors la navă, unde am debarcat majoritatea echipajului în condiţii normale, cu ajutorul scării automate de pilot, iar în vederea operaţiunilor de recuperare ale bărcii de salvare, în barcă, în afară de mine, au mai rămas Ofiţerul Mecanic III pentru a manevra motorul bărcii, doi marinari pentru prinderea bărcii în instalaţia de recuperare şi punere la post a acesteia, Brutarul navei (fiind supraponderal, nu putea să se urce pe scara de pilot) şi un Ospătar în vîrstă, care de asemenea avea probleme în folosirea acestei scări.
Totul a decurs normal în recuperarea bărcii, pînă cînd aceasta mai avea puţin pînă a fi pusă pe poziţie, moment în care, datorită unui ştorţ, sîrma de susţinere prova a bărcii, a cedat rupîndu-se, determinînd ca doi membri ai echipajului să cadă în apă, Ofiţerul Mecanic să rămînă agăţat într-un “atîrnător” al instalaţiei de salvare, eu ţinîndu-mă iniţial tot de un astfel de “atîrnător” am fost lovit de barca aflată în balans şi proiectat deasupra punţii navei, pe care văzînd-o sub picioare, mi-am dat drumul şi am căzut pe navă, iar Brutarul navei a ramas imobilizat în barcă cu cîrma acesteia între picioare (acest lucru i-a salvat viaţa, el necăzînd în apa rece a Mediteranei).
În foarte scurt timp i-am recuperat pe Ofiţerul Mecanic şi pe cei doi căzuţi în apă, singura problemă rămasă nerezolvată fiind recuperarea Brutarului, pe de-o parte datorită greutăţii acestuia şi a imposibilităţii lui de a se misca, iar pe de altă parte, poziţiei în care se afla barca, la distanţă faţă de posibilităţile noastre de intervenţie.
Faţă de această situaţie, am dat ordin să i se arunce o saulă solidă pe care acesta şi-a petrecut-o în jurul taliei, asigurînd-o cu un nod, urmînd ca noi să-l tragem încet la bord.
La înrăutăţirea situaţiei contribuia şi starea psihică a Brutarului, care era teribil de înfricoşat, tremurînd din toate încheieturile şi rugîndu-ne să nu mişcăm barca, în ideea că ar cădea în mare şi că nu ştia să înoate, astfel paralizat de panică nefiind tocmai în măsură de a coopera liniştit în vederea recuperării sale din barcă.
Norocul şi salvarea ni s-au înfăţişat sub forma Pilotinei, care în drum spre altă navă, a observat că se petrecea ceva neobişnuit la nava noastră, aşa ca a schimbat de drum apropiindu-se de noi şi după ce a văzut că nu este niciun pericol iminent, în sensul ruperii şi celeilalte sîrme şi prăbuşirii bărcii peste ea, a făcut o manevră îndrăzneaţă, poziţionîndu-şi propria Comandă chiar sub pupa bărcii noastre, oferindu-i astfel posibilitatea Brutarului să coboare în siguranţă, pe propriile picioare pe Pilotină, de unde l-am preluat fără probleme.
Mulţumind lui Dumnezeu şi echipajului englez al Pilotinei pentru ajutorul dat, concretizat în recuperarea în viaţă şi teferi a tuturor membrilor de echipaj implicaţi în acest accident care se putea termina cu urmări foarte grave, fatale chiar, şi luînd barca la bord, ne-am reluat marşul spre Polonia.
Aici am ajuns după ce am străbătut un Golf Biscaia în plină furtună, acelaşi tratament oferindu-ni-l şi Mările Nordică şi Baltica, odată ajunşi intrînd imediat în port pentru încărcare.
Dar şi pentru a începe încărcarea a trebuit să plătim un tribut destul de obositor şi stresant pentru echipaj, care a fost nevoit ca în cursul nopţii să recurgă la fel şi fel de improvizaţii în magaziile de balast permanent ale navei, cu apa pînă la genunchi, în condiţii de decembrie polonez, pe un ger de crăpau şi pietrele, pentru a putea usca aceste magazii în vederea încărcării navei la capacitate maximă.
În ziua următoare, fiind Crăciunul, polonezii nu au lucrat, aşa că am avut şi noi un moment de respiro, în continuare încărcarea şi plecarea noastră decurgînd normal.
Aceasta stare de normalitate a durat puţin, fiind întreruptă de intrarea noastră în Marea Nordului aflată în plină desfăşurare a stihiilor naturii, nava noastră începînd un dans periculos, fapt care a cauzat cedarea sistemului de asigurare a ancorei din tribord, largarea sa, iar din balansul respectiv, oprit de bordul navei, a rezultat o “frumuseţe” de gaură de apă.
După multe ore de muncă am reuşit să astupăm provizoriu cu mijloacele bordului spărtura creată, să reasigurăm ancora şi să evacuăm apa intrată unde nu trebuia, continuîndu-ne apoi drumul pînă la Istanbul.
La Istanbul am ajuns noaptea şi, deoarece conform unui ordin circular emis de Armator, navele mari trebuiau să tranziteze Strîmtorile Turceşti numai pe timp de zi, în condiţii de vizibilitate bună, Comandantul navei a decis să ancorăm în aşteptarea dimineţii.
Odată cu venirea acesteia, s-a făcut auzit şi ordinul Comandantului:
– Nostromu’, Vira ancora !
Cînd era de presupus că ancora a ajuns sau este aproape de suprafaţa apei l-am întrebat pe nostrom:
– Nea Mircea, ce face ancora ?
Răspunsul acestuia a venit sec şi neprevăzut:
– Care ancoră Domnu’ Căpitan ?
În urma şocurilor la care fusese supusă în Marea Nordului, sistemul de prindere al ancorei de lanţ se slăbise, fiind necesară doar această manevră cu ea pentru ca ancora să se desprindă şi să rămînă pe fundul mării.
După ce am trecut şi Bosforul, la o bîrfă de bilanţ cu Comandantul navei, am ajuns amîndoi la concluzia că în voiajul respectiv doar incendiu nu avusesem, pentru a testa viteza de reacţie a echipajului la astfel de evenimente în condiţii reale.
La Constanţa am ajuns într-o noapte de sîmbătă, intrînd imediat la descărcare, a doua zi petrecîndu-mi tot timpul la Spitalul Municipal unde, soţia mea tocmai fusese internată în cursul nopţii în vederea naşterii primului nostru copil.
Toată dimineaţa de duminică mi-am petrecut-o în emoţii mari şi încercînd să fac rost de flori. Pe atunci florile reprezentau “rara avis”, se găseau ca Daciile, doar cu ţidulă de la PCR, în florării neexistînd decît ghivece.
Norocul meu a luat forma unui unchi, care la acea dată era Secretarul Primăriei şi oficia în calitate de Ofiţer al Stării Civile cununiile în oraşul Constanţa, aşa că, atunci cînd am primit telefon că miracolul s-a produs, cu un imens buchet de fel si fel de flori rod al unei zile de oficieri de căsătorii, ne-am dus la spital unde datorită însoţitorului meu am intrat pînă în sala de naşteri.
Aici, soţia mea se afla pe masa ginecologica încă, pregătindu-se de plecare la salon cu o frumuseţe de fetişcană, care tocmai venise pe lume întru bucuria neamului marinăresc. Nu am putut sta prea mult (si asa depăşisem toate canoanele comuniste în domeniu) aşa că m-am întors acasă, unde am început de unul singur antrenamentul pentru a doua zi, cînd aveam de făcut faţă maratonului bahic de la navă.
Luni dimineaţa înarmat pînă peste, cu varii licori viticole pentru a cinsti cum se cuvine miracolul naşterii, nici n-am apucat să pun bine piciorul pe navă, ca vardia m-a şi luat în primire:
– Bine aţi venit domn Căpitan, avem incendiu la bord !
Gura păcătosului, sau ai grijă de ce-ţi doreşti ! In momentul în care am sosit eu focul tocmai fusese stins, nava fiind plină de un fum înecăcios, care într-un tîrziu a fost eliminat şi pe cale naturală şi artificial, cu exhaustoare.
Focul izbucnise în cabina unui motorist, de la o salopetă îmbibată cu ulei şi aruncată lîngă un radiator încins de la care se aprinsese, suficient ca pînă la stingerea sa, să distrugă cabina respectivă, totuşi intervenţia promptă a echipajului limitînd pagubele ce s-ar fi putut produce prin extinderea acestuia.
Şi astfel o zi de început de săptămînă care ar fi trebuit “udată” corespunzator unui eveniment atît de important pentru orice părinte nou, s-a trasformat într-o zi de înotat în călimară şi de dat cu subsemnatul la toate organele de control din portul Constanţa, o parte dintre ele revenind şi a doua zi, cînd s-a tras concluzia că focul nu a fost provocat intenţionat ci a fost un simplu accident.

Securisti Si Mafioti Din Toata Tara, Uniti-va!

Dom’ Basescu, de la o vreme, tace si face! De ce tace stim. Daca ar vorbi ar trebui sa explice boborenilor de ce si-a adus la Putere un guvern hotarat sa le reduca speranta de viata, lucru carevasazica nu se potriveste cu imaginea pe care ne-a vandut-o timp de mai bine de cinci ani, de salvator al Patriei aflata la ananghie, ci mai degraba cu cea de cioclu, mai nou violet.
De facut insa, face ceea ce stie mai bine. Incearca sa desfiinteze partide, fie cumparand adepti la kilogram, fie folosind dosarele mai mult sau mai putin fabricate in laboratoarele statului politienesc Romania. Chit ca figura cu desfiintatu’ i-a tinut o singura data, cand a scos taranistii lui Coposu din ecuatia politica a tarii, omu’ e perseverent si la o adica se multumeste sa racoleze si ciurucuri cu care sa mentina la putere un guvern pe zi ce trece mai urat si mai fatis antipopular de la Lupeni 29 sau Bucuresti 89 si pana astazi.
Cert este ca, zilele acestea asistam la completarea galeriei de relicve ale fostei Securitati, metamorfozate de toanele tranzitiei in mafioti de cumetrie, inceputa prin racolarile efectuate cu ocazia schismei liberale, cu noi specimene produse neaose ale social-democratiei post-decembriste mioritice, disperate dupa mirosul de ciolan afumat emanat dinspre Cotroceni.
Sef peste noua cireada de „indpendenti” nu este altul decat generalul Izmana, mult hulit de dom’ presedinte in trecutul nu prea indepartat, pe motiv de tinut post de Nas mafiot la cele multe usi de la casele (4) ale lu’ Nastase, devenit brusc numai bun pentru o noua „stanga” basesciana, „general” care si-a tras si un locotenent pe masura, in persoana spagarului de renume mediatic international si cu livret dovedit de ofiter de securitate sub acoperire, nimeni altul decat Miki Spaga. Daca la CV-ul remarcabil al acestuia din urma adaugam si fila cu implicarea sa totala in evaporarea flotei comerciale romane, avem tabloul complet a ceea ce ne rezerva „noua stanga” mosita de Basescu.
In opinia mea, ar fi mult mai productiv daca chiombu’ le-ar da acestor inlocuitori de oi pastorite de Flutur si dispuse oricand sa fie intarcuite si din trupurile lor sa scrie susnumitul moldovean portocaliu, BASESCU, direct carnetul de membrii PD-L, deoarece manevra cu noul „partid” de stanga nu prea vad eu cum i-ar iesi cu asemenea gloabe pe post de reprezetanti ai puletilor saraciti de cabinetul Von Boch Munhaussen.
Da’ nu sunt eu cel in masura de a da sfaturi unui stateg politic de renume international, mai nou lansator de noi curente ideologic- revolutionare sub denumirea generica de „basinism”.
Fie la el acolo!
Cert este un lucru si anume ca, dupa ce ne-a aburit ani de zile cu zbaterile sale anticoruptie si antimafia sau cu desconspirarile fostilor securisti si punerea la zid a comunismului, chiombu’ a reusit si reuseste in continuare sa adune sub pulpana protectoare si datatoare de bunastare materiala a presidentiei, toate scursurile incriminate pana mai deunazi chiar de el si, culmea, cu pretentia infiintarii unui nou partid, chipurile de stanga, controlat si controlabil pana in maduva oaselor de el.
Daca asta este oferta pentru parlamentarele „unicamerale” din 2012 apai, ce a fost pana acum vai de curu’ nostru, dar ce ne va fi in viitorul basit visat de mult iubitul Reales.

Basescianism Sau Basinism ?

Aceasta-i intrebarea!
Timp de mai bine de cinci ani de zile m-am dat de ceasul mortii sa descopar un lucru, o fapta cat de mica ar fi, cu conotatie pozitiv-constructiva, care sa justifice entuziasmul pupinbasistilor maneslisti in privinta idolului lor, insa se pare ca nu am stiut unde sa caut.
Noroc cu Cotoiu’ voinesc care, sedus de gandirea profund si filozofic reformatoare a Conducatorului iubit, vine si ne arata Calea. Si nu numai ca ne-o arata, dar o si naseste, botezand-o „basescianism”, inscriind-o cu aceasta ocazie in galeria gandirilor filozofice care au influentat devenirea istorica a Umanitatii, incepand cu confuciansmul, trecand prin marxism-leninism si hitlersim si culminand cu acest nou concept filozofic descoperit de el, si nebagat inca in seama, la justa lui valoare, de catre camarazii portocaliii intru doctrina politica.
Asadar, conform teoriei lansate de ilustru’ Cotoi, fondul lexical al frumoasei noastre limbi, dupa ce a cunoscut modernizari revolutionare aduse de firma Basescu & Fiica, fie prin anglicizarea unor denumiri geografice (vezi „Sulaina Cenal”), fie prin impunerea unor noi forme de plural (vezi „succesuri”), mai adauga o nestemata de emanatie sulfuros-basesciana si anume „basescianismul”.
La o analiza mai profunda a propunerii felinei domestice cotoizate, vom descoperi de fapt, nu doar un cuvant ci o familie intreaga de cuvinte cu aceeasi radacina comuna.
Cuvinte precum „basescianism”, „basescian”, „basescist”, „pupinbasist” etc, au intrat deja in limbajul comun, facand deliciul pupincuristilor basescieni si nu mai asteapta decat o confirmare academica pentru inscrierea lor in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane.
Academicienii au insa o problema.
Avand in vedere forma radacinii acestei familii, cat si tendinta de simplificare catre colocvial a limbilor moderne, ei sunt pusi in fata dilemei ca, in loc de „basescianism” sa fie adoptat cuvantul „basinism”, in loc de „basescieni” cuvantul „basiti” etc. Si asta cu atat mai mult cu cat varianta a doua, pe langa avantajul simplificarii noilor cuvinte, mai poate induce subliminal si o stare de beatitudine utilizatorilor prin aroma specifica degajata la pronuntarea cuvintelor respective.
Oricum ar fi putem fi siguri de un lucru: Prezenta „basita” a preaiubitului in fruntea statului, pentru doua raite prezidentiale consecutive, va lasa fara indoiala o mostenire lexicala valoroasa frumoasei noastre limbi de sorginte latina, completand cu brio transformarea unui popor dintr-unul normal intr-unul, in proportie de 99% manelizat si 25% pidosnic in materie de orientare sexuala.

Nota: i se recomanda Cotoiului responsabil cu igienizarea prin tucare a curului basit, sa fie atent cand incearca fetisizarea sefului, atat timp cat acesta este „intitulat” Basescu, ca io-te ce se poate intampla, la cat de hatru ie boboreanu nevotant Basescu, iasa mai mare dandanaua si in loc de un fetis basescian ne vom alege cu un fetis basit, flatulent (sic!) mirositor.

Si Apele Limpezi Au Funduri Mocirloase

Aseara am urmarit cu atentie prestatia d-lui Cristian Diaconescu, la emisiunea „Sinteza Zilei”, in incercarea de a intelege pe cat posibil gestul sau, nu de a parasi PSD-ul, ci de a trece cu arme si bagaje in tabara chiombului. Spun acest lucru, deoarece intr-o tara in care Basescu a oficializat si intitutionalizat prostitutia politica, dand continut material zicerii ca „orice om isi are pretul sau”, schimbarea brusca de drum a lui Diaconescu mi s-a parut totusi de neinteles.
Pana ieri il considerm pe acesta printre foarte putinii politicieni cu adevarat verticali de la noi, o Rara Avis, care confirma pe post de exceptie regula de functionare a oborului de vite reprezentat de politicienii damboviteni. Marturisesc ca pana la un punct pozitia si argumentatia domniei sale, desi fortate pe alocuri si dovedind un idealism confundabil cu naivitatea, in ceea ce priveste parerea sa despre colegii de partid, m-au convins de faptul ca gestul de a demisiona din PSD s-a datorat dezgustului resimtit de el fata de impasibilitatea camarazilor sai, vis-a-vis de o actiune intr-adevar scandaloasa, in urma careia atat el cat si familia sa au fost supusi unui filaj ordinar in scopul obtinerii unor eventuale date compromitatoare cu care sa poata fi santajat la o adica.
Chit ca si in acest caz d-l Diaconescu dovedeste o naivitate greu de inteles, atata timp cat Basescu a transformat statul de drept intr-un stat politienesc, sustinut de dosarele pe care i le furnizeaza Serviciile si Parchetul cu adresa la adversarii politici si nu numai si care ii servesec drept „argumente” forte in practicarea itariilor imunde cu care se mentine la putere, am fost tentat sa-l cred pe d-l Diaconescu fara niciun fel de rezerva.
Nedumerirea si as spune dezamagirea mea (evit sa folosesc cuvantul „dezgust”) constau in continuarea actiunii sale, concretizata in inscrierea fara sovaiala si cu celeritate maxima in grupul senatorilor independenti, cumparati la kila de Basescu, in vederea realizarii unei majoritati parlamentare puturos mirositoare, grup condus (spre umilirea Armatei Romane) de un general instelat mai abitir decat Calea Lactee, la scoala militara de soldatei de plumb cu cursuri la fara frecventa a Cotroceni-ului. Si pentru ca tacamul sa fie complet anuntul public mediatizat al acestei optiuni nu a fost facut de cel in cauza, respectiv d-l Diaconescu, ci de generalul Izmana, bucuros nevoie mare de o asa tradare majora. In aceste conditii nu m-a mai surprins nici raspunsul venit pe final de emisiune al distinsului, dar dezgustatului politician Cristian Diaconescu, la o intrebare pusa de gazda emisiunii. Acest raspuns pe de-o parte a daramat cu un bobarnac tot esafodajul argumetativ al demisiei din PSD, iar pe de alta parte ne-a confirmat „pretul corect” al domnului Cristian Diaconescu, care ne-a spus fara nici urma de ezitare (macar de impresie artistica) faptul ca daca Basescu i-ar propune fotoliul de Ministru de Externe ar reflecta pozitiv la un asemenea demers „onorabil si onorant”. Putem fi siguri insa ca nu va accepta postul de ambasador, asa ca in aceasta privinta ne-am linistit.
Este jalnic sa constati ca anumiti idoli sunt facuti din lutul de cea mai proasta calitate, ei fiind doar poleiti cu un strat lavabil care se duce cu ocazia primei averse mai serioase.
Pana si apele aparent limpezi cristal se dovedesc a avea funduri mocirloase, care isi fac simtita prezenta la prima piatra care le tulbura.
Pacat!

Traiane, Ia-ti Cumatru’ Mondialu’ De Mana Si So Pa Rromi!

Ca te lasa astia fara ditai „telectualu'” de ministru de externe, care te scoase prezidel cu mangla la voturi, pe motiv ca gura bate curu’, adicatelea sa lua de etnia ta preferata fara sa-l doara capu’.
Asa ca roaga-l pe Bercea, ca tot ai reusit tu performanta de a transforma relatiile internationale ale Romaniei, in relatii mondiale de cumetrie, sa intervina pe langa protestatari sa-l lase pe saracu’ dom’ ministru dracului in pace si sa nu-l mai streseze cu demisia, ca oricum nu si-o da. Si poate vorbesti si cu Guta sa le-o gureasca p’aia din campanie, de antren si voie buna, ca poate-i imbuneaza, mai ales daca le zice el ca dom’ ministru a fost pe aceleasi baricade cu ei, la furaciunea din decembrie.
Zau, Traiane, baga mare si scoate-l, bre, pe telectual din handel ca dau rromii de pamant cu el si ramanem doar cu relatiile tale mondiale.
sa fii iubit
un amic

Oficial Ne Merge Bine!

Motiv pentru care atat de guresul nostru presedinte reales, imediat dupa momentul reinvestirii sale in functie, a rupt orice fel de comunicare cu boboru’, in proportie de 99% adorator de manele si de tiganisme si drept urmare tace, tace si iar tace, nemaicatadicsind sa iasa in fata fanilor sai declarati imblanzibili de poze cu autograf, pentru a-i mai minti macar, pe modelul practicat cu succesuri mai bine de cinci ani de zile, cu privire la cat de mult le-a crescut nivelul de trai si de cat de bine o duc ei sub conducerea sa inteleapta.
Iar boborenii, la randul lor, solidari cu tacerea presedintelui mult iubit si prea stimat, tac si ei si iar tac, in ciuda urgiei care s-a abatut asupra lor, ca urmare a masurilor aberante luate de un guvern impotent intelectual si mai mult decat necalificat profesional, aflat total la discretia fanteziilor si pohtelor prezidentiale in materie de batjocorire a unei natiuni care doar ce i-a umplut prezidelului caruta cu saci.
De vorbit insa, si total aiurea-n tramvai, au ramas sa vorbeasca membrii actualului cabinet, in frunte cu distinsul asa-zis prim ministru, von Boch Munhaussen ot Pheleac, luandu-i pe romani drept cobai de laborator si punandu-le la grea incercare atat nervii cat si capacitatea de intelegere, prin lansarea pe piata media a unor spuse cu repercusiuni directe asupra continutului portofelelor lor, din ce in ce mai usurate de japca practicata de portocaliii basescului.
In timp ce in Germania, spre exemplu, pilotii de la Lufthansa, unii dintre cei mai bine platiti piloti din lume, la nivelul zecilor de mii de Euro pe luna, fac greva pentru majorarea salariilor in conditii de criza economica, la noi, tanti Lenuta, femeia de serviciu de la scoala generala si badea Ion, pensionar dupa 40 de ani de munca si contributie la sistemul de pensii, tac si inghit cu stoicism diminuarea substantiala a unor venituri care oricum nu fac altceva decat sa-i amageasca cu traiul sub limitele unei minime decente, de pe o zi pe alta.
Si tacerea lor este luata drept accept neconditionat de catre guvernanti care, pe langa faptul ca zi de zi vin cu monstruzitati fiscale, care mai de care mai imbecile si mai neconstitutionale, isi permit sa ne mai scoata si la mezat prin scrisori adresate FMI-ului, in care se angajeaza sa trimita in somaj, sa taie venituri si sa impoziteze in final si aerul pe care il respiram.
In orice tara civilizata unui astfel de guvern i s-ar fi cantat de mult „Vesnica Pomenire” de patruzeci de zile, la noi insa cu o Opozitie preocupata de ciolanul din propriile partide, cu un guvern avand o sustinere parlamentara cumparata la oborul de vite si in lipsa unor proteste de strada legale desfasurate sub conducerea unor sindicate preocupate cu ingramadirea pe sticla televizoarelor, in loc de adevarata lupta sindicala, aceste marionete cu pretentii de ministri isi permit sa faca tot ce le vajie prin vidul din capatana.
Si rezultatul este dezastruos si cu consecinte pe termen lung pentru un popor vlaguit si umilit la greu de aceste termite portocaliii.
Pe de alta parte tacerea puletilor ii asigura mult iubitului Reales, linistea necesara vilegiaturilor prin Tara Soarelui Rasare, unde sa ne indatoreze si mai mult, pentru a asigura clientelei basesciene fondurile necesare delapidarilor nerusinate si nesanctionabile.
Atata timp cat mijloacele democratice care ne stau la indemana pentru iesirea din acest marasm puturos ne-au fost confiscate pe fata, prin fraudarea fara pic de rusine a alegerilor prezidentiale, este clar ca singura solutie ramasa consta intr-o noua decembriada avand ca scop aducerea in fata Justitiei a acestor ciocoi de tip nou, produse ale capitalismului de cumetrie si cardasie nesimtita.

Uffff, M-am Linistit, He’s Alive !

Marturisesc faptul ca timp de doua luni de zile am stat cu sufletul la gura, nestiind daca dupa prezidentiale ne-am ales cu un presedinte viu, sau o mumie scoasa din in cand in cand la termopan la Cotroceni, cu care sa ne sperie portocaliii daca ne-ar da prin cap sa protestam la masurile imbecile pe care le ia guvernul Basescu, masuri menite sa reduca speranta de viata a romanilor.
Dar ieri m-am linistit, tovarasul presedinte traieste si este mai zglobiu ca niciodata, dezmintind cu dezinvoltura-i binecunoscuta si mult gustata de publicul spectator zvonistica vadimista cu privire la starea sanatatii sale. Desi lapidare, zisele prezidelului de ieri au dovedit ca putem dormi in pace deoarece domnia sa ne vegheaza somnul si ca la momente grele pac! si solutia prezidentiala, salutara si plina de intelesuri abisale.
In situatia de rahat in care ne-a varat trupa sa de maimutoi ministeriali, discursul domniei sale, avand ca tema principala soarta etniei rrome in spatiul carpato-dunarean, reflectata prin prisma perceptiei populatiei majoritare asupra traditiilor si culturii multimilenare ale acesteia, a picat ca o raza de lumina intr-o gaura neagra, avand efectul unui balsam miraculos datator de speranta si voie buna.
Nu stiu ce fel de cunostinte de „artimetica” a dobandit mult iubitu’ si gustatu’ nostru presedinte in timpul petrecut in clasele elementare, stiu insa ca, daca s-ar institui Premiul Nobel pentru aceasta disciplina acesta ar fi adjudecat fara niciun fel de problema de d-l presedinte in cardasie cu ciracii sai portocaliii, care si-au insusit metodele si algoritmii de calcul basescian.
Asa se face ca dupa ce cu fluturasu’ in mana, in care scrie negru pe alb ca salariile au fost diminuate, am fi tentati sa ne intrebam de ce, vine Von Boch Munchaussen cu tarafu’ sau de guristi si ne explica cum ca 1+1= trei si ca suntem niste tampiti care cred ceea ce vad, nu ceea ce li se spune de catre niste oameni extrem de avizati.
Folosind aceeasi metoda de calcul, testata si cu ocazia in care tot d-l presedinte ne-a informat ca circa o litra din populatia Romaniei are obiceiuri sexuale pidosnice, el ne demonstreaza ca 99% dintre romani (nici mai mult nici mai putin) suntem in limba dupa manele si dupa traditiile tiganesti si ca nu se stie cum am putea supravietui in lipsa acestora.
Singurul lucru care i s-ar putea opune acestui rationament ar fi faptul ca manelistii care l-au votat pe domnia sa, au reprezentat la momentul consumarii procesului de votare doar 50 si un picut % din totalul electoratului votant. Dar vorba unui ilustru om de televiziune „las-o asa, ca stie dom’ presedinte ce zice!”
Dupa iesirea prezidentiala de ieri s-ar mai impune o concluzie si anume ca trebuie sa ne luam adio de la eventuale explicatii prezidentiale referitoare la ce si cum cu „ciomizarea” tuturor categoriilor de venit ale pulimii sau la impozitele puse pana si pe Cutia Milei din bisericile neamului, aceste explicatii urmand a fi date de membrii cabinetului domniei sale chititi serios pe treaba si pe scoaterea bietei noastre tarisoare din criza pe spinarea pensionarilor, a bugetarilor si a populatiei netrecuta de varsta majoratului.
Si pentru a intelege mai bine cum suntem noi perceputi si asimilati totodata ca popor, etniei rrome, iata ce scriu francezii si ce masuri iau pentru „a se apara” de prezenta noastra in spatiul european. Este foarte posibil ca daca presedintele nostru va continua sa respecte aceasta linie a politicii noastre externe, in foarte scurt timp atunci cand vom trece granitele tarii sa fim nevoiti sa purtam in piept vreun insemn special pe modelul de trista si umilitoare amintire a „stelei galbene” in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial.
„Dans le TER, une affiche SNCF qui stigmatise les Roumains
Par Emmanuelle Bonneau
« Tous les faits de roumains doivent être signalés », dixit une affichette « Info Sûreté », siglée SNCF, trouvée dans un TER Midi-Pyrénées fin janvier. La SNCF regrette l’« expression malheureuse » de l’un de ses agents.
Le 1er février, l’écrivain-riverain Mouloud Akkouche effectue le trajet Foix-Toulouse, à bord d’un TER Midi-Pyrénées. Il découvre l’affichette suivante :
« Ces dernières semaines des soucis ont été rencontrés avec des Roumains.
En effet de nombreux vols de bagages ont été constatés.
Nous vous demandons de redoubler de vigilance.
Par ailleurs tous les faits de roumains doivent être signalés au PCNS [PC national sûreté de la SNCF,]
Il arrache alors ce qu’il pense être un canular. Pris d’un doute, il compose le numéro inscrit et tombe… sur la SNCF. Il scanne l’affiche et l’envoie à Rue89.
La SNCF s’excuse : « Une enquête interne est en cours »
Contacté, le service de communication de la SNCF en Midi-Pyrénées reconnaît que « cette note a bien existé » :
« Elle a été affichée dans certains TER de la région. C’est un agent SNCF [un responsable de l’entité contrôleurs à la SNCF Midi-Pyrénées, ndlr] qui a eu une expression malheureuse.
Début février, des agents SNCF nous ont alertés. Les affichettes ont immédiatement été retirées.
La direction régionale de la SNCF en Midi-Pyrénées regrette ce geste malheureux et ne cautionne pas du tout cette affichette. Ca n’aurait pas dû arriver. Une enquête est en cours en interne, pour déterminer comment cela a pu se produire. »
Selon la SNCF, aucun passager ne s’est plaint de la note, qui serait restée affichée plus d’une semaine.
Le PCNS, que la note demande de prévenir, n’a pas connaissance de signalements de « faits de roumains (sic) » effectués à partir de l’affichette.
La CGT Cheminots de Toulouse précise que ce sont des contrôleurs qui, trouvant la note dans leurs casiers, s’en sont plaints auprès de la direction de l’établissement.”
Trist, dar adevarat!

http://www.rue89.com/2010/02/22/dans-le-ter-une-affiche-sncf-qui-stigmatise-les-roumains-139887

Un Guvern Pentru Prosperitatea Neamului

Agentia de presa Erevan News se afla in posesia planului de impozitari suplimentare, avute in vedere de Guvernul Basescu, plan pe care il aduce la cunostinta cititorilor sai fideli.
Astfel, deoarece actualele masuri de diminuari salariale si ale pensiilor, cat si intentia de a taia alocatiile pentru copii si de a impozita toate pensiile, nu asigura suficienti bani pentru a acoperi salariile de zeci de mii de Euro ale clientelei portocaliii si alte pretentii pecuniare ale acesteia, se are in vedere impozitarea forfetara a urmatoarelor activitati:
1. cersetoria
2. prostitutia
3. vrajitoria
4. vanzarea in biserici a lumanarilor, tamaii, obiectelor de cult religios (cruciulite, iconite etc), literatura crestin-ortodoxa (aici se va adauga si TVA)
5. cutia milei
6. ajutorul de inmormantare (pentru eficientizarea inmormantarii, guvernul recomanda inmormantarea pe model islamic, cosciug de vesnica folosinta, decedatul infasurat in lenjerie de pat, crucea inlocuita cu bolovani la capatai livrati de firma d-lui Videanu.)
7. toti manelistii cu exceptia celor care in campanie au cantat de ajutor si voie buna pentru d-l presedinte Basescu Traian.
8. se vor inlocui ajutoarele pentru energia termica si gaze cu poze cu autograf ale domnului presedinte Basescu Traian, iar medicamentele compensate vor contine obligatoriu o doza gratuita de cianura care va fi luata de pacienti, sub atenta supraveghere a organelor si serviciilor.
Simultan cu aceasta impozitare se are in vedere introducerea unei taxe de lux, perceputa pentru botez, nunta, agape tovarasesti sau orice alt fel de cumterie sau petrecere comuna.
Se spera ca aceste masuri sa aduca in sfarsit in casele romanilor prosperitatea fagaduita de d-l presedinte Basescu Traian la momentul lansarii sloganului „Sa traiti bine!”.
a consemnat pentru dvs.
Vartan Vosganian

Go, Victor, Go !

Dupa doua luni in care marionetele lui Basescu, in frunte cu piticania turbonucleara, Von Boch Munchaussen ot Pheleac, si-au batut joc nestingheriti decat rar si timid de romani, doar de unele iterventii ale liberalilor, si in care jocurile de culise ale „stategilor” mai mult sau mai putin tuciurii din PSD au fost transformate in cirocteca nationala, tinand capul de afis al unei media preocupata mai mult de soarta PSD-ului decat de cea a romanilor siluiti la greu de termitele portocaliii, a venit in sfarsit si momentul adevarului, momentul alegerii apelor la social-democrati.
Victoria lui Victor Ponta in lupta cu sforariile Vangheliului si veleitarismul desantat a lui Mircea Geoana, care dupa cata bataita a incasat si dupa cate prostioare a comis, inhaitandu-se cu chiombu’ inr-o guvernare mai mult decat paguboasa, se dorea musai prezidel de partid in continuare, da sansa PSD-ului sa reintre in circuitul de Grand Prix al Guvernarii, cel mai probabil alaturi de liberali. Asta daca tinem cont de politica temebela si de masurile total antipopulare luate de un guvern impotent intelectual si aflat la discretia pohtelor si ambitiilor basesciene.
Or pentru ca acest lucru sa se intample trebuie ca in sfarsit PSD-ul sa lupte al dracului de tare de pe bancile Opozitiei si sa nu se multumeasca cu o solutie „a la Geoana” de a accede la Putere ca urmare a mai mult ca sigurelor viitoare iesiri in strada ale romanilor satui de magariile actualului Guvern. Prin alegerea lui Ponta, PSD-ul va fi in sfarsit condus de o echipa post-decembrista, in adevaratul sens al cuvantului, avand benefic in spate experienta politica a unor oameni ca Adrian Nastase, fapt care va conduce automat la sfaramarea oricarui fel de legatura, ce deja risca sa devina ombilicala, cu Basescu si sleahta sa de mafioti.
O alta sansa pe care o are acest partid, sub noua conducere, consta in limtarea de si marginalizarea baronilor, care atata vreme au constituit tinta justificata, atat a atacurilor media cat si a adversarilor politici. Aceasta plaga nostalgic fesenista si chitita doar pe conservarea privilegiilor de casta imbogatita de tranzitie si de capitalismul de cumetrie trebuie eradicata, iar PSD-ul sa-si vada in continuare drum, plecand de la premiza ca se poate si fara ei si ca este mult mai bine cu ei garati pe linie moarta. Numai asa isi vor capata credibilitatea si legitimitatea unui adevarat partid social-democrat.
Ca persoana cu simpatii social-democrate, intr-o tara in care haosul si dementa „politica” portocalie fac legea la ora actuala, nu pot decat sa sper ca cele sustinute mai sus nu reprezinta o utopie sau un scenariu basescian „SiFi” , ca ele vor deveni o realitate si ca in sfarsit vom avea o stanga puternica si autentica, nedecimata de ambitii meschine si arivism politic, capabila sa faca impreuna cu liberalii o Opozitie adevarata si constructiva unei Puteri aflata la cheremul unui singur om, care a depasit de mult orice bariera impusa de limitele bunului simt in materie de politica intr-un stat de drept.
Personal, aceasta noua dezvoltare a evenimentelor politice mai imi da o speranta. Si anume ca iubitul nostru prezidel jucaus va iesi din nou la lumina de dupa draperiile de la Cotroceni si in incercarea de a ne explica la ce bun acest guvern proprietate personala si masurile aberante pe care le-a luat si pe care urmeaza a le lua, daca nu va fi oprit in timp util, ne va oferi din nou circul zilnic atat de gustat de cunoscatori si nu numai.
Imi este drag temebelismul purtatorului de cuvant Von Boch, dar imi este dor de zapezile de altadata, cand prestatia publica a claunului national nu numai ca inlocuia painea cu circ, dar era pentru mine si un izvor nesescat de inspiratie.

De La Singapore Cumparati, La Batumi Traficati

Eram ofiţer II pe nava “Argeş” şi ne aflam în portul Singapore pentru reparaţii. Neavînd bani, una dintre distracţii consta in vizionarea de filme procurate la schimb cu alte nave.
Lîngă noi era andocat un petrolier sub pavilion UK, aşa că într-o zi, îmbrăcat fiind într-o pereche de blugi trasformaţi prin tăiere în pantaloni scurţi, cu un tricou naşpa pe mine şi încălţat în şlapi, m-am prezentat cu jalba în proţap la englezoi.
Odată ajuns la navă, am fost întîmpinat politicos de vardie care m-a condus într-un salon de primire, m-a servit cu o coca-cola rece, iar după cîteva minute de aşteptare a apărut şi omologul meu britanic îmbrăcat în cămaşă cu mînecă scurtă albă, îngalonată cu tresele respective, pantaloni scurţi albi, încălţat cu şosete trei-sferturi albe şi pantofi la fel de albi, care m-a întrebat politicos ce doresc.
Văzîndu-l am înghiţit un nod, i-am spus că sînt ospătarul de la nava românească şi că aş dori un schimb de filme.
N-am făcut niciun schimb, ci mi-a dat spre vizionare filme tot timpul cît am mai staţionat în Singapore, iar după un timp ne-am împrietenit şi aflînd că aveam aceeaşi funcţie, a apreciat umorul englezesc cu care am ieşit dintr-o situaţie jenantă.
A doua întîmplare se petrece la Batumi, rai pentru noi, deoarece pentru o pereche de blugi vîndută pe piaţa neagră luai 150 de ruble, adică salariul unui inginer, iar un televizor color rusesc sau un frigider costa vreo două perechi de blugi, ca să nu pomenesc de şampanie sau de fetiţe.
Dacă vindeai blugii în port luai doar 100 de ruble, dar eu ca să nu mă complic cu două vînzări, am încercat într-o zi cu o pereche de ginşi înfăşuraţi în jurul taliei să trec de vameş pentru a-i vinde în oraş, vameş care întîmplător mă cunoştea de la controlul de sosire.
M-a „citit” imediat, şi trăgînd blugii de un crac mă intrebă:
– Şto eta?
– Eta blugins,i-am răspuns eu nevinovat.
– Nie pravda, eta cantrabanda, mă contrazise el.
– Nie pravda, eta blugins, m-am încăpăţînat eu.
In fine după vreo cîteva minute pierdute în stabilirea adevărului, îl văd pe vameş că scoate 100 de ruble, mi le dă şi-mi zice un frumos “spasiba i desfidanie”.
Dacă stabileam că erau contrabandă şi nu blugi, mi i-ar fi confiscat cu proces verbal şi m-ar fi amendat 20 de ruble, bani care ar fi mers la bugetul URSS. Fiind însă vorba de blugi, toată lumea a fost mulţumită, mai puţin ursul.
Un moment simpatic s-a petrecut la revenirea mea în ţară după consumarea voiajului respectiv, cu ocazia vămuirii obiectelor procurate de mine în calatoria abia încheiată, în scopul introducerii în ţară, la Vama din portul Constanţa.
După cum am arătat, dacă la Batumi reuşeai sa vinzi 2-3 perechi de ginşi cumpăraţi din Singapore cu 5 usd perechea, luai atiţia bani încît, pe perioada staţionarii în Batumi erai Adonis-ul georgiencelor şi puteai consuma la cel mai răsărit restaurant din Batumi, caviar cu lingura, udat de şampanie rusească şi vin “de colonie” (aşa erau considerate vinurile provenite din ţările “surori” comuniste, de către sovietici), pînă la loc comanda.
Eu printre altele am cumpărat şi un televizor auto (lux pentru România acelor timpuri), pe care l-am adus în ţară şi l-am declarat la vamă.
De obicei astfel de aparatură nu prea era adusă de marinari, aşa că funcţionara de la Vamă, văzîndu-l a început o căutare febrilă în nomenclator pentru a afla cum să-l taxeseze.
La un moment dat, stiind să desluşească alfabetul slavon şi avînd nevoie de marca televizorului, a găsit inscripţionat într-un colţişor “cdelano v sssr” (am folosit alfabetul latin pentru uşurarea citirii) şi a strgat triumfătoare, după vreo douazeci de minute de căutari în draci:
– Scrie colega, marca televizorului “Cdelano v sssr”!
– Nu vă supăraţi doamnă, am intervenit eu clarificator (era în stare să mă taxeze cine ştie cît pentru “marca” respectivă), dar ceea ce tocmai aţi citit înseamnă “fabricat în URSS”, marca este trecută în colţul din dreapta şi este Electronica (ruşii nu prea erau inventivi în denumiri de firme, sau năşiri de mărci).
– Mulţumesc domnule, îmi replică ruşinată meticuloasa lucratoare vamală şi cred că pentru a-şi arăta recunoştiinţa mă taxă dublu faţă de tariful normal.
Cam aşa trăiam în vremurile respective.

Hoara M., Un Dobitoc Oranj De Generatia III

Pana la aparitia noului produs de generatia a III-a din laboratoarele portocaliii modroganist-cotroceniste, exemplarele scoase de acest partid pe diferite posturi teve dovedeau anumite carente ale procesului de fabricatie, in sensul ca performanta lor in materie de papagalicism se rezuma in a recita un text memorat si atat.
Ei bine, lansarea pe piata media a lui Hoara M. a insemnat momentul triumfului, marea lovitura data de politrucii din Modrogan in materie de indepartare a usoarelor urme de neutroni reziduali din testele subiectilor si de programare stiintifica a discursului acestora.
Aceasta ultima generatie de papagali teleghidati, reprezentata de prototipul mai sus mentionat, poate fi marcata cu rosu in calendarul modroganisto-cotrocenist ca punct de varf in tehnologia de producere in serie a dobitocului perfect.
Noul produs depaseste cu mult performantele generatiilor anterioare, atat prin rigurozitatea talamba (sic!) cu care face fata argumentelor mai mult decat pertinente ale oricarui tip de preopinent, nederaind de nicio culoare de la programul sau, cat si prin stoicismul cu care incaseaza fara ca macar sa clipeasca suturi in cur, mentinandu-si pozitia neschimbata si terminand prin a fi simpatic in dobitocenia lui.
Motiv pentru care el a adaugat o valenta noua dobitocului clasic si anume aceea de fi, daca nu inteles, macar compatimit cu simpatie.
Modul in care isi sustine discursul aberant, netulburat de niciun fel de adversari sau de logica continuta in argumentatia acestora, nu face altceva decat sa dovedeasca unei lumi intregi ca mesterii portocaliii s-au depasit pe sine in procesul de productie.
Inca nu se cunoaste cat de fiabil este acest produs, insa daca el se va dovedi destul de rezistent in bataliile televizate, PD-L-ul nu mai are de ce sa-si faca probleme in materie de atingere a culmilor talibalismului si dobitoceniei, Hoara M. reprezentand perfectiunea in domeniu.

Din Nou D’ale Lu’ Von Boch Munchhausen

Boc: „Victor Ponta nu este altceva decat un biet procuror COMUNIST”.
Sa mori matale nea boc, ca nu ne minti ca pana acum, si ca Ponta a fost procuror comunist?
Io cred ca lu’ matale ti-a bagat cineva in cap ca mintind iti creste nasu’ ca lu’ Pinocchio, si simultan, iti creste si organu’, motiv pentru care minti de ingheata apele.
Bre neica, sa-ti zic io o chestie, ala te-a mintit, bre, sa faca misto de matale si oricate minciuni ai turna, atunci cand ramai la chelisica goala, tantela pe care ai dori s-o impresionezi, vazandu-te, se va si te va intreba mirata:
– Da pipilica pe unde faci?
Asta una la mana.
Doi la mana, cu afirmatia, cu toate ca initial mi-ai facut ziua si „m-am ras de m-am prapadit” la asa o gogonata, mai apoi m-am oprit si mi-am zis c-o sti prostu’ ceva de isi permite asemenea afirmatii publice. Drept urmare m-am dus pe „goagle” si sa vezi dracia dracului ce am gasit, referitor la trei bucati CV, a lu’ talica, a lu’ tanti Macovei si a lu’ incriminatu’ Victoras:
„Emil Boc, activist de nadejde al PCR
Foto: Adevarul
Noul premier a fost si sef la Uniunea Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania (UASCR) din Cluj, unde a lucrat in subordinea lui Ioan Rus, unul din liderii asa zisului grup PSD de la Cluj, pe vremuri in anturajul lui Nicu Ceausescu.
De semnalat si ca la faza nationala a Concursului profesional-stiintific studentesc de stiinte sociale, Sectiunea Materialism Dialectic si Istoric, studentul Boc Emil, de la Facultatea de Istorie si Filosofie a Universitatii Cluj-Napoca, obtinea premiul al II-lea, cu 18 puncte din 20.
La sfarsitul lui 1987, actualul premier, Emil Boc, isi manifesta intr-un articol de ziar local hotararea de a participa direct la transformarea… tarii.
Articolul, intitulat „Hotararea de a participa direct la devenirea comunista a patriei”, a aparut in data de 10 decembrie 1987 in „Faclia”, ziarul Partidului Comunist Roman din Cluj.”
„Monica Luisa Macovei (născută Gherghescu) s-a născut la data de 4 februarie 1959 în oraşul Bucureşti. Tatăl ei, Vasile Gherghescu, era originar din Giurgiu, fiind de profesie jurist. A studiat la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti (1978-1982).
Monica Macovei a lucrat ca procuror între anii 1983-1997. După absolvirea facultăţii, a fost repartizată ca procuror în cadrul Procuraturii Locale Giurgiu. La scurt timp după definitivat, s-a transferat ca procuror la Procuratura Sectorului 1 din Bucureşti, unde a activat până la începutul anului 1990. În această perioadă, ea a instrumentat dosare din domeniul transporturilor.”

„Victor-Viorel PONTA
Curriculum Vitae
Date biografice
Data şi locul naşterii: 20.09.1972, Bucureşti
1995-1998 – procuror în cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 1”
Din motive de economie si pentru a nu te face prea tare de cacat am renuntat in a reproduce integral CV-urile respective. Dar de un mot tot ti-o pun mincinosule mic si dat dracului de jmecher care esti.
Pai fii atent acilea, chiar folosind „artimetica” ta de calcul a pensiilor si tot nu-l poti face pe Victoras (an nastere 1972) absolvent de facultate, la sfarsitul anului de gratie 1989, daramite ditai procurorul comunist. In schimb la mataluta si la Monicuta scrie negru pe alb cam cum pupati in cur PCR-ul si conducatorul iubit. Sau erati dizidenti sub acoperire si nu stim noi? Ar mai fi o varianta in cazul lui Victoras, adica el, copil „precoc”, a fost remarcat de Elena Ceausescu, si pe modelul Basescu la Anvers, a fost si Ponta investit sa lucreze „undercover” ca procuror, insarcinat de PCR sa va ancheteze pe voi dizidentii, care scriati articole pupincuriste la adresa PCR, doar asa la hoha, sa nu se prinda comunistii de activitatea voastra ilegala?
Bre, nea boc, mai minte, bre, omu’ da’ nici chiar asa! Daca tot vrei sa ti se mareasca barbatia mergi bre la chirurg cu ea sau dati-o cu alifii ca badea Liiceanu, las-o insa dracului de minciuna, ca barbatia ramane neschimbata in schimb matale te faci rau, da’ rau de tot, de cacat!

Lui Van Goele Pre Intelesu’ Lui!

Van Goele, stancut rasat,
Se umplu iar de rahat
Cand din cioc a croncanit
Si colegii si-a hulit.

Soaţe la mezat a scos
Vorbe grele-a spus in dos,
Croncanite ca la satra,
Iar cu Geoana-o facu lata.

Dovedit ca fara scoala,
Cioara-i tare la ocara.
Dar nu stie „care este”
O morala de poveste:

Ca-i mai bine sa pari prost
Nevorbind fara de rost,
Decat gures tu sa fii
Si sa spui numai prostii.

Van Goele, Ia Niste Spirite De Gluma De La Mine, Nea!

Ia mai du-te tu in beeep! Ca mananci beeep! Si ai facut din PSD un mare beeep! De pana si porcii il refuza ca hrana cand iti ies tie beep! De tot beeep! Asa ca mai du-te o data in beeep! Scuteste-ne de beeep! Pune mana pe carte si lasa politica pentru oameni care nu sug beeep ca tine!
Sa te beeep!
marcus

S-a Spart Buboiulul Pentru Pupinbasistii Bugetari

Acest lucru s-a intamplat cand si-au primit fluturasii ultimelor salarii, din care au aflat ca salariile lor, care-i ajuta sa traiasca la limita supravietuirii, sunt considerate de Basescu si de sluga sa credincioasa suferinda de nanism generalizat, si fizic si cerebral, Von Boch Munchhaussen ot Pheleac, drept salarii de lux, motiv pentru care au fost „ciomizate” corespunzator.
Portocaliii de decizie ai bocului au insa tupeul de a iesi pe sticla si de a incerca sa ne abureasca oficial cum ca de vina pentru aceasta situatie nu este aberatia de lege impusa de boc, ci ordonatorii de credit care nu au inteles cum sa o aplice.
Pe dracu! Oricum, asa le trebuie, in decembrie l-au votat pe bashit la dublu, asa ca luati d’aci imbecililor!
In acest timp chiombu’ s-a imbolnavit brusc de telefobie si alte mijloace de aparitie publica, a tras obloanele la bacania cotrocenista, i s-a scurs tot sangele de animal politic si presedinte jucator din instalatie si tace precum cacatul in iarba, neindraznind sa iasa si sa explice ce si cum este treaba cu oamenii lui care incaseaza salarii in Euro cu TIR-ul, in timp ce femeii de serviciu de la scoala generala i s-a diminuat salariul cu una bucata milion de lei, „luxul” in care se lefaia pana acum nemaiajungandu-i sa-si achite nici macar intretinerea posibil majorata si ea cu 50%.
Pentru a nu fi totusi prea suparati de aceasta evolutie a evenimentelor, chiombu’ i-a dat ordin slugii sale fidele sa ofere o compensatie boborului bashit in sensul de a se da prim ministru si rau la liderii liberali si social-democrati si a-i urechia, cum ca nu se grabesc sa dea curs vointei de nezdruncinat a boborenilor exprimata cu ocazia Referendum-ului din decembrie.
Si piticu’ nuclear s-a conformat mintenas ordinului primit, facand un tambalau de s-au sesizat pana si gastele Romei, pe motiv de indolenta parlamentara si nerespectare a vrerii amarastenilor cu drept de vot.
Invartosarea lui nu prea a avut efectul scontat, pe de-o parte datorita faptului ca respectivii lideri, in special social-democratii, sunt prinsi pana peste cap in operatiunea „harachiri”, autodafe-ul care mai mult ca sigur ca va urma alegerii lui Geoana, prin metoda furacioasa Basescu la conducerea PSD-ului, dandu-i chiombului satisfactia lucrului bine facut, iar pe de alta parte datorita unor maistri ai scenei artistice romanesti, ca Ion Lucian, care au ajuns sa-si planga amarul batranetilor umilite de niste derbedei cu ifose de politicieni, in public, la diferite televiziuni.
Stau si ma intreb daca acesti sfertodocti care probabil nu au calcat niciodata intr-o sala de teatru, sau nu au lacrimat de emotie si bucurie cand sportivii nostri au urcat cele mai inalte trepte ale podiumurilor competitiilor mondiale, au altceva in capatanile alea ale lor ce le tin loc de umbrele, pentru a nu le ploua in gat, decat smenuri si gainarii care sa le umfle lor conturle bancare?
Dupa modul in care se comporta scuipandu-ne pur si simplu intre ochi, eu zic ca nu au.`
Tragic in toata aceasta afacere este faptul ca in afara de miscari de strada care sa aduca un eventual guvern competent de alta culoare decat cea oranj, in conditiile in care PSD-ul s-a decis sa se sinucida, iar PNL-ul nu poate face fata singur clanului nasit de Il Padrone din capul statului, nu se intrezareste o alta solutie care sa ne scape de aceasta ciuma nenorocita, eufemistic denumita guvernul Basescu-Boc.

Ce Land Of Choice, Wonderland De Dambovita!

Ieri, toata suflarea pupinbasista a primit o grea lovitura care are toate sansele sa se transforme in drama nationala. Pozitia de lider necontestat in ale circariilor detinuta de claunul de la Cotroceni risca sa-si piarda locul in clasament ca urmare a atacului tot mai sustinut dat de emulii mioritici ai Realesului, invidiosi pe succesurile de casa ale acestuia, care au tinut capul de afis la giumbuslucuri si mai nou vrajitorii in ultimii cinci ani si ceva de cand acesta se afla la putere.
Toate teveurile, in emisiunile de stiri de ieri, au comentat in fel si chip performantele challengeri-lor incepand cu circul de la PSD, trecand prin circul cu smardoiala prin palmuire dintre o cetateana minoritar etnica (mai precis o stancuta) si organul aflat in exercitiul functiunii si terminand cu inobilarea puscariasului Gutau, prin acordarea „in absentia” (pentru moment) a titlului de Cetatean de Onoare al orasului valcean.
Despre circul de la PSD, datorita convingerilor mele social-democrate, imi este greu sa vorbesc si de aceea ma voi rezuma la a spune ca incepand de ieri, desi convingerile mele au ramas aceleasi, votul meu se va duce catre liberali, singurii care mai fac opozitie in aceasta tara. O remarca tot voi face insa. Se pare ca, pe langa faptul ca noua formula de castigat alegeri prin mangla, vrajitorie si aranjamente de culise lansata de Reales a fost insusita cu entuziasm si de Prostanac&Cie, avem de-a face si cu o noua reusita de rasunet a iubitului nostru prezidel care si-a mai facut rost de niste slugi devotate cauzei portocaliii, personal tovarasului presedinte, in membrii clanului gionist. Punct la acest capitol!
Al doilea eveniment insa comporta o analiza putin mai amanuntita ca urmare a ecourilor celor doua palme schimbate in fata camerelor de luat vederi si a onor asistentei dintr-o institutie de invatamant, inmamurita la turnura luata de desfasurarea evenimentelor provocate de istericalele unei pirande ajunsa profesoara de limba romana (brava la ea la acest capitol!). In rest numarul de circ a fost desavarsit, momentul culminant fiind inregistrat cand organul cu ochelari puternic deranjati din pozitia lor normala de dosul de palma aplicat de tovarasa rroma pe obrajorul sau feciorelnic, mai intai a avut o clipa de reflectie folosita si pentru repozitionarea ochitorilor cu scopul de a nu rata tinta, dupa care i-a intors cu forta incarcata cu decibeli acelasi tratament agresoarei, brusc transformata de comentatori in victima.
Ce n-am inteles din toata afacerea a fost pozitia comentatorilor care au solicitat opinia telespectatorilor in toata aceasta mascarada televizata in scop moralizator. Daca ar fi fost sa fiu intrebat raspunsul este unul cat se poate de simplu si de normal. La manifestarile vadit isterice ale distinsei doamne profesoare, organul a aplicat tratamentul indicat de medici in astfel de situatii, motiv pentru care nu vad de ce este acum cercetat de alte organe superioare lui. In orice caz executia artistica a numarului cat si tehnica folosita au depasit de departe prestatia prezidelului nostru din campania electorala 2004, in cazul „trucajului” cu pumnul aplicat minorului care-l deranja din prestatia sa electorala.
Bomboana de pe coliva a fost insa pusa de oltenii valceni, care pentru a continua traditia bancurilor facute pe seama lor, l-au numit pe prospatul puscarias Gutau, Cetatean de Onoare al orasului in care a luat spaga ca primar.
Mai curat murdar de atat nu cred ca „se ezista”!
Asta e mai tare decat avansarile la grad de general practicate la si de Cotroceni in scopul mituirii unor loaze cu aere de mari politicieni.
Dar si mai amuzant in toata afacerea si nedezvaluit de media este faptul ca dom’ Gutau, cu ocazia unui arest preventiv anterior incarcerarii sale „definitive si irevocabile”, nemultumit de conditiile de cazare oferite de penitenciarul de care era probabil sigur ca nu va scapa, a investit o parte din banii obtiunuti din gainariile facute ca primar, pentru renovarea si imbunatatirea conditiilor de viata din spatiul locativ in care va locui pentru o buna perioada de acum incolo.
O singura nedumerire am in acest caz, oficialitatile vor solicita un vorbitor pentru a-i inmana titlul de Cetatean de Onoare, sau detinutul Gutau va primi o invoire din partea autoritatilor pentru a participa la ceremonia legata de acest eveniment in premiera mondiala?

Steme Violet, Popi Telepurtati si Placinte Poale-n Cap

In plina criza economica in care si televiziunile sunt lovite de efectele acesteia, fiind obligate sa programeze filme antice in reluare si iar reluare, sau emisiuni de asa-zis divertisment puternic manelizate, in opinia mea, cele mai distractive si pline de amuzament formate tv sunt la ora actuala emisiunile de stiri si din cand in cand anumite tocsoaie in care fauna politica damboviteana se calca pur si simplu in picioare pentru stabilirea intaietatii in ceea ce priveste imbecilismul politic. Nu mi-am propus sa vorbesc despre acestea ci sa arunc o privire mai atenta asupra emisiunilor de stiri.
Sincer sa fiu, nu stiu ce s-ar face romanul lefterit la buzunar de un guvern basescian puternic deficitar intelectual, daca nu „s-ar rade” copios la nelipsitele stiri care ne prezinta nefacutele lui Basescu si ale trupei sale de saltimbanci portocaliii. De la o vreme asistam chiar la o intrecere a mafiotilor oranj initiata in ideea de a-si depasi prin prostie si caraghioslac mult iubitul mentor si Nas. Deocamdata insa suprematia este tot in poiata cotrocenista. Nu ca nu s-ar depune eforturi sustinute, ci pentru ca in materie de giumbuslucuri cu priza la public chiombul a fost si a ramas campion absolut.
Astfel desi a dat sonorul pe minim, lasandu-l pe nanoBoc pe post de incasator sef la suturi in cur pentru politica guvernamentala imbecila initiata si diriguta din umbra de el, chiombu’ le comite pe muteste. Cea mai noua isprava in domeniu consta in rebranduirea Stemei Romaniei prin vacsuirea ei, la indicatiile Merlinului balcano-mioritic, in culoarea violet. Cu alte cuvinte vrajile facute de Aliodor toalelor prezidentiale au trebuit musai intregite cu descantece destinate simbolurilor de stat ale Republicii, motiv de ingrijorare pentru Asociatia Magistratilor din Romania, care nesuportand aceasta blasfemie ameninta cu proces si dezavuare publica un asemenea gest. Va dati seama, stimati compatrioti cum va da o astfel de actiune comentata de presa partenerilor nostri de Uniune si de peste Ocean, in conditiile in care abia s-au stins ecourile hohotelor de ras generate de stirea castigarii alegerlor prezidentiale din Romania cu ajutorul vrajitoriilor Aliodorului? Daca la asta insumam si activtiatea febrila inregistrata la nivel de conducere de sabat tiganesc, care in ultima instanta a decis trimiterea unui comando de vrajitori la Casa Poporului cu misiunea de a o descanta si de a scoate dracii varati cu incaltatorul in alesi de flacara violet a Aliodorului, avem frate motive de ras si cu curu’. Demential pur si simplu!
La fel de demential ca si manarea de la spate a popilor moldoveni cu biciul troicii folosite de duduia ot Plescoa, imbarcarea lor in telescaune si aghezmuirea de la inaltime a unei piste de schi intru sfintire si nemurire.
Si pentru ca tot am ajuns sa fim considerati Poporu’ Lu’ Picioc, nostalgici dupa conditiile Evului Mediu, acest tablou trebuia musai intregit si de prestatia miss-ei de la Camera Deputatilor, care nestiind semnificatia si limitele expresiei culinare placinte „poale-n brau”, si le-a pus in cap si a purces la intinderea televizata a unei foi de placinta destinata punctarii caledaristic-gastronomice a Lasatului de Sec la ortodocsii mioritici. Acest monument de prostie, numita pe motiv de carlionti fotogenici in pozitia a treia in ierarhia politica a statului de drept Romania, a tinut neaparat sa ascunda gunoiul incompetentei sale profesionale sub presul aptitudinilor gospodaresti-culinare, pe modelul deja patentat al Lenutii care, pentru cateva nenorocite de voturi s-a dat in spectacol actionand cu mop-ul, cu andrelele sau insuruband capace la borcanele de muraturi.
Jalnic fratilor, daca astia sunt oamenii carora li s-a incredintat destinul romanilor!
De iesit din criza sunt sigur ca ne vor scoate americanii, inglejii, frantujii si teutonii, asa ca ceea ce le-a ramas de facut actualilor portocaliii aflati la Putere este de a ne vari in Cartea Recordurilor pe motiv de premii castigate la festivalurile internationale de circ.

Cu Tuta Lu’ Tatuta La Atac !

Textul de mai jos l-am preluat de pe blog de la Lilick, iar poezeaua am cules-o de la Manastirea Carmelitelor din Briusel:

„Am citit la RealKafka si am murit de ras. EBA pledeaza in Parlamentul European pentru egalitatea intre femei si barbati. Inexplicabil, isi incepe discursul exemplificand cu un caz grav de inegalitate: “Rata somajului in randul femeilor in anul 2009 a crescut cu un procent de 1,6% fata de cea a barbatilor, care a crescut cu un procent de 2,7%”… Noroc ca la un moment dat a fost intrerupta de presedinte…”

EBA, tuta din Briusel,
A vorbit si ea nitel,
Luand cuvant in Parlament
Doar asa d-antrenament.

De femei facu vorbire
Cum ca este de mahnire,
Pen’c-ar fi discriminate
Pe motiv de sex, mai frate!

Ca ea vrea un procentaj
Drept, egal pentru somaj.
Sa nu mai auzi, bai frate,
De masculi cu-ntaietate.

Ca somajul, doar se stie
E treaba de fudulie,
Deci s-avem procent egal
C-altfel pune de-un scandal.

EBA draga, sa traiesti,
Zilnic tu ne-nveselesti!
Noi uitam ca traim prost,
De cand la Briusel ai post!

Cu Ignoranta Pe Comanda

De-a lungul timpului, istoria marinei comerciale române postbelice, a consemnat numele unor comandanţi de nave, care au facut legendă, fiind şi astăzi pomeniţi cu admiraţie de către urmaşi.
Nume ca Balaban, după ale cărui tratate de navigaţie au învăţat şi vor mai învăţa promoţii întregi de ofiţeri de marină, Neguţ, Săvulescu, Bădescu etc, pot fi oricînd citate cu respect şi admiraţie, atunci cînd se vorbeşte despre continuitatea flotei comerciale interbelice marcată de începuturile celei noi.
Aşa cum am arătat însă, la un moment dat, boom-ul înregistrat în dezvoltarea flotei, prin înzestrarea sa cu numeroase nave noi, construite atît în ţară cît şi în străinătate, a condus la o penurie de personal specializat, ceea ce a determinat conducerea de atunci a flotei să recurgă la serviciile unor ofiţeri proveniţi din marina militară, care în timp scurt au obţinut brevete de comandanţi, cu toate că nu de puţine ori nu erau pregătiţi corepunzator pentru această funcţie.
Unii dintre ei îşi făceau titlu de glorie cu studiile academice efectuate în URSS, la Leningrad, dar cînd îi întrebai cum se numesc în limba engleză se făceau că nu au auzit întrebarea.
Legat de studiile academice efectuate la Leningrad, am avut un unchi (Dumnezeu să-l odihnească!), absolvent al acestei şcoli, care în timpul anilor de studiu avusese un coleg albanez şcolit la italieni.
In acele vremuri propaganda sovietică atribuia paternitatea celor mai cunoscute invenţii din toate domeniile de activitate, oamenilor de stiinţă sovietici. In aceste condiţii, la un examen de Radiotehnică, albanezul respectiv a tras un bilet pe care unul dintre subiecte se referea la istoria radiotehnicii.
Şcolit la Trieste şi conform cu adevărul istoric, albanezul a început să dezvolte subiectul pomenind tot timpul numele lui Marconi. Vizibil nemulţumit, examinatorul sovietic îl tot întrerupea cu întrebarea:
– A Popov, tavarisci? (conform propagandei respective, Popov era rusul inventator de radio).
O dată, de două ori, de trei ori pînă cînd albanezul exasperat de insistenţele rusului se opri şi-i confirmă:
– Ah, da ! Popov a fost primul cetăţean sovietic care şi-a cumpărat aparat de radio.
La începutul anilor 80, perioadă în care se desfăşoară întîmplările următoare, politica de cadre a Navrom-ului avea în vedere ca pentru comandanţii în prag de pensionare, acestora să li se asigure ieşirea la pensie de la comanda navelor de tonaj mare, cu precădere a tancurilor petroliere, unde salariile erau substanţiale în acele vremuri, aceşti oameni urmînd în acest mod să beneficieze şi de pensii mai mari.
Pe atunci monitorizarea de către autorităţile navale naţionale în conformitate cu prevederile internaţionale în domeniu STCW, nu era strictă în ceea ce privea calitatea, competenţa şi calificarea personalului brevetat şi nebrevetat care asigura exploatarea navelor specializate cum ar fi tancurile petroliere, ea fiind abia în faza incipientă, ţara noastră aderind relativ recent la IMCO (IMO), Organizatia Maritima Internaţională.
România dispunea la acea dată, pe lîngă trei tancuri petroliere de tonaj mediu, învechite, “Prahova”, “Argeş” şi “Oltenia” şi de o serie de petroliere noi de 85.000 tdw, adevărate bijuterii, construite în şantierele navale japoneze, beneficiare de dotări tehnologice de ultima oră, mîndria flotei comerciale române la acea dată, plus de petrolierul de 150.000 tdw „Unirea”, construit în ţara noastră şi considerat navă amiral a flotei.
Pe unul dintre aceste tancuri, „Muntenia”, am fost repartizat ca Ofiţer Maritim II, la sfîrşitul anului 1980, avînd drept Comandant un bătrînel simpatic, care mai avea cîteva luni pînă la pensie, provenit din marina militară, total pe dinafară în ceea ce privea exploatarea tehnică a acestui tip de nave, dar mai grav (aveam să constat ulterior) cu vizibile sincope manifestate în momente decisive de comandă şi manevra navei, un adevărat pericol în stare latentă, necooperant cu personalul din subordine de pe Comanda de Navigaţie.
Aceste nave erau prevăzute cu o încăpere specială (Camera de Incărcare) de comandă şi supraveghere a operaţiunilor de încărcare/descărcare a produselor petroliere şi de operare a balastărilor/debalstărilor navei, de unde operatorul (ofiţerul de cart), asistat de pompagii monitoriza si efectua practic operaţiunile respective.
În această Cameră de Comandă se afla un panou central, imens cu lumini de control divers colorate, care marcau liniile de operare, situaţia pompelor de marfă, poziţia valvelor hidraulice ale tancurilor de marfă şi balast etc.
Tot acest tablou mai avea şi posibilitatea de verificare a funcţionării optime a sistemului optic de control, prin acţionarea unui buton, se aprindeau simultan toate becurile cu care era prevăzut, putînd astfel determina dacă vreunul dintre acestea s-a ars sau nu funcţionează din alte motive.
Ştiind că al nostru Comandant habar nu avea la ce servesc indicatoarele respective, pentru a scăpa de prezenţa sa din camera de încărcare în timpul operaţiunilor, atunci cînd acesta îşi făcea apariţia foarte mîndru, îmbrăcat în uniformă, în „control”, cu mîinile la spate, noi acţionam respectivul buton, panoul de control se lumina ca bradul de Crăciun, el ne întreba uitîndu-se fascinat la lumini: “merge băieţi, merge?”, noi răspundeam în cor :”merge, domnule Comandant, nu vedeţi luminile?”, se învîrtea ţanţoş şi plin de el 5-10 minute, după care pleca mulţumit de performanţele sale, lăsîndu-ne să ne facem treaba în linişte. Nu însă în toate situaţiile aveam posibilitatea folosirii acestui buton de control.
La un moment dat, nava a fost angajată să încarce din portul algerian Skikda. De cum am ajuns aici, Comandantului i s-a trasmis personal prin radiotelefon, că la dana de încărcare pescajul navei era restricţionat de adîncimea apei la cheu, aşa că trebuiau luate toate măsurile pentru ca încărcarea să se facă ţinînd cont de această cerinţă.
Comandantul neştiind limba engleză, a confirmat Yes,Yes!, dar neînţelegind nu i-a spus nimic Secundului navei, un ofiţer foarte bun, despre această situaţie.
Deşi era foarte bun profesional, Secundul avea şi el o „păsărică”, întotdeauna încărca nava aprovată, astfel încît la calculul cantităţii de marfă, ca umare a posibilităţilor oferite de tablele de calibrare ale tancurilor (nu intru în amănunte), să poată determina o cantitate mai mică decît cea real încărcată.
Aşa a procedat şi de această dată, încărcînd nava cu o diferenţă de pescaj de un metru mai mult la prova, a sosit Pilotul în vederea plecării navei cu remorchere în asistenţă, a fost luată la bord şi ultima parîmă dată la mal, dar cînd să ne desprindem de la cheu: surpriză ! nava nu se putea mişca, fiind aşezată cu prova pe fundul bazinului portuar.
Singura soluţie a constat într-un transfer de marfă, astfel încît să punem din nou nava pe chilă dreaptă, în poziţie de plutire, micşorînd substanţial pescajul prova.
Deci comanda: Motor! Eu am coborît într-o bărcuţă cu motor, cu care ne-am deplasat la prova pentru a citi pescajul navei, la bord a început transferul de marfă, i-am comunicat Pilotului cînd a fost atins pescajul optim, acesta a dat ordin la remorchere să tragă, nava a fost adusă in poziţie de plutire, Pilotul a coborît prin bordul babord, bărcuţa pe care eram eu a ocolit nava pentru a veni la tribord în vederea debarcării mele, numai ca d-l Comandant văzîndu-se scăpat de dandana a ordonat „toată viteza înainte”, fapt care a determinat mărirea distanţei dintre bărcuţă şi navă:
– Băi ce faceţi, luaţi-mă şi pe mine ! le-am adus eu aminte celor de pe Comanda de Navigaţie cu ajutorul staţiei radio portabile din barcă.
Realizînd brusc că mă uitaseră pur şi simplu în barcă au redus viteza navei, permiţîndu-mi în acest mod sa revin la bord.
Imediat după plecare, am primit ordin să mergem în Sicilia, la Augusta, pentru a lua uleiurile necesare navei.
Aici am ajuns în jur de miezul nopţii, Comandantul a ancorat nava şi apoi a avut următoarea „discuţie” cu Pilotajul la radiotelefon:
– Piloti Augusta, piloti Augusta, Muntenia!
– Yes Muntenia, this is Augusta Pilot, welcome and please tell us what is your position?
-OK, good night !
Şi cu acest “Noapte bună” spus pilotajului, care-l întreba de poziţia navei a părăsit Comanda şi s-a dus la cabină să se culce. Eu, abia intrat în cart, am stabilit poziţia de ancoraj a navei şi am comunicat-o de urgenţă pilotajului deoarece era o poziţie periculoasă, datorită adîncimilor din zonă.
Răspunsul pilotajului a fost în sensul de a nu face nicio mişcare, deoarece eram aproape eşuaţi şi că în cel mai scurt timp vom avea pilot la bord. I-am telefonat de urgenţă Comandantului şi i-am comunicat instrucţiunile pilotajului. Acesta a venit speriat pe comandă şi a dat ordin să virăm ancora.
– Domnule Comandant, va repet, au zis să nu ne mişcăm!
– Ce ştii tu Doiule, Vira ancora în continuare!
Normal că localizîndu-ne pe radar, cei de la Pilotaj au văzut că viram, aşa că au intervenit la radiotelefon:
– Muntenia, Captain are you crazy? We told you not to move, we repeat do not move, the pilot is underway!
– Ce zice, ce zice ? întrebă comandantul
– Domn Comandant, partea cu “crazy” n-am înţeles-o nici eu, dar în rest au zis să nu ne mişcăm, pilotul urmează să ajungă în cel mai scurt timp la navă.
– Aoleu, Funda ancora!
N-au trecut nici zece minute, Pilotul a sosit la navă şi a folosit la greu maşina navei, pentru a evita o eşuare cu efecte greu de prevăzut (nava încărcată full).
Nepermiţîndu-mi să-l înjur eu, am avut totuşi această satisfacţie de a auzi înjurături la adresa competenţei lui profesionale, în acelaşi voiaj, pe drumul spre Constanţa, la ieşirea de pe Bosfor şi intrarea în Marea Neagră. La momentul respectiv, condiţiile hidro-meteorlogice din Marea Neagră, erau cum nu se poate mai rele, furtună de NE de gradul 7-8 BS, pe care noi datorită mărimii navei nu prea o resimţeam, dar pe care, un cargou grecesc ce se îndrepta spre intrare din sens opus nouă, o trăia la greu, rulînd şi tangînd puternic, abia aşteptînd să intre pe Bosfor, unde condiţiile erau infinit mai bune, la adăpost de stihiile dezlănţuite ale Mării Negre pe timp de iarnă.
Zărindu-ne din timp, Comandantul navei greceşti, ne-a contactat prin radiotelefon, în speranţa unei colaborări la manevra de evitare, care să-i asigure lui un plus de linişte şi confort, avînd in vedere dimensiunile noastre.
– Domn Comandant, ăsta pe noi ne strigă, haideţi să-l lăsăm să treacă! i-am spus eu comandantului.
– Nu-i adevărat! Timonier vino la drum 355, ordonă el în acelaşi timp o schimbare semnificativă de direcţie, schimbare care l-a obligat pe săracul grec să facă rondou pe mare, în plină furtună, datorită acestui lucru sărindu-i probabil şi capacele de la sticlele de bere din frigider, ca urmare a unghiurilor mari şi periculoase de înclinare la care fusese supusă nava cu această ocazie (daca ne-am fi continuat drumul încă zece minute în direcţia iniţială, toată lumea ar fi fost mulţumită).
Manevra respectivă ne-a adus şi la o distanţă destul de mică de nava grecească, dîndu-i posibilitatea Comandantului grec să citească numele navei noastre şi să-l apostrofeze pe Comandantul nostru:
– Muntenia, Muntenia, you bloody bastard, mother fucker Captain, are you a bloody crazy one?
– Ce zice, ce zice? veni veşnica întrebare a bravului Comandant.
– Nu ştiu domn Comandant, dar sigur este un mesaj personal pentru dvs.!
Ulterior acestui voiaj, am mai făcut două voiaje împreună, pline de astfel de bîlbe şi nefăcute, după care bătrînul „lup de mare” a ieşit la pensie, motiv de respirat uşurat pentru întregul echipaj.