Blogu' lu' Marcus

05/02/2010

Si Cotaiti Si Cu Banii Luati

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 11:17

„Acceptarea de catre Romania a amplasarii scutului anti-racheta nu constituie o amenintare la adresa Rusiei”. Acest citat aproximativ din discursul lui Basescu prin care ne-a anuntat, si a anuntat lumea intreaga, extrem de laconic, ca tara noastra urmeaza sa se pricopseasca cu unul dintre cele mai sofisticate mijloace de lupta ale momentului, in domeniul apararii anti-racheta, denota de ce diplomatia si politica externa a Romaniei au fost puse la coltul de rusine de marile cancelarii ale lumii, pe motiv de dilentatism prezidential.
Nu sunt nici expert in astfel de tehnica de lupta, nici macar analist militar, dar bazat pe o oarecare cultura generala si mai ales pe o logica elementara, consider ca oricine isi poate da seama de cat de aiurea suna o astfel de declaratie politica la cel mai inalt nivel.
Si asta din mai multe motive. In primul rand chiar incadrarea respectivului sistem in arsenalul armelor defensive, sub denumirea de „scut anti-racheta”, il situeaza automat in categoria armelor defensive, destinate deci apararii si nicidecum atacului. Oricum, conform oricarei logici, nu vad cum o arma defensiva a carei actiune isi face simtita efectele undeva aiurea, in spatiul extraterestru, ar putea constitui o amenintare la adresa cuiva situat la nivelul solului. Asta in situatia in care opinia publica nu este dusa cu presul si respectivele rachete anti-racheta nu sunt cumva multifunctionale si la o adica pot fi incarcate cu focoase nucleare si dirijate pe post de rachete purtatoare catre tinte terestre, scurtand astfel considerabil distanta dintre Unchiul Sam si Ivan. Nu stiu de ce inclin sa cred ca de acest aspect se tem rusii si nicidecum de un „amarat de scut”.
In al doilea rand, dupa prestatia din primul mandat, cand in afara de faptul ca si-a dat demisia in cinci minute si a servit aproape zilnic romanilor atatea minciuni cat n-ar fi putut transporta raposata flota comerciala romana, totul culminand cu fraudarea fara rusine a alegerilor prezidentiale, credibilitatea unui astfel de sef de stat valoreaza exact cat o ceapa degerata in cercurile diplomatice internationale. In perioada imediat premergatoare WW2 Aliatii, dar mai ales rusii au mai inghitit o papara letala de la un astfel de om, care pe de-o parte a semnat vagoane de intelegeri, pacte si tratate de neagresiune dupa care, cand i-a venit apa la moara, s-a sters pur si simplu cu ele la fund, declansand fara ca macar sa clipeasca, cea mai a dracului conflagratie din Istoria omenirii.
Asa ca doar spusele, parca scuipate in scarba, ale Traianului nu au cum sa constituie o garantie pentru urmasii politici ai lui Petru cel Mare si Stalin, mai ales in contextul actualelor relatii romano-ruse, atat de inghetate de politica iresponsabila a Realesului, incat ar putea servi drept materie prima pentru o statuie infatisand-o pe Elena Udrea. In aceste conditii este mai mult decat evident faptul ca amplasarea unui astfel de arsenal pe teritoriul Romaniei ne va transforma automat intr-o tinta prima atat pentru rusi, cat si pentru oricare alt inamic potential al NATO in general si al SUA in particular.
Din aceasta pozitie nu vad ce avantaje extraordinare in domeniul apararii ar obtine tara noastra, atata timp cat respectivul sistem nu a fost testat (si da Doamne sa ramana asa!), in conditii reale de lupta, pentru a oferi o protectie de 100% impotriva rachetelor cu destinatia Romania care, contracarate de suratele lor americane, vor avea bunul simt sa explodeze peste limita superioara a atmosferei si nu la nivelul solului mioritic, mai ales in conditiile in care purtatoarele inamice ar fi incarcate cu focoase nucleare multiple.
Atacarea Israelului, in timpul primului razboi din Golf, cu rachetele SCUD ale lui Sadam, carora evreii le-au opus sistemul anti-racheta american PATRIOT este un exemplu mai mult decat edificator in aceasta privinta, jumatate dintre rachetele irakiene trecand nestingherite de barajul anti-racheta si atingandu-si tintele.
Si fiindca tot veni vorba de avantaje. Pana in momentul de fata am fost printre foarte putinii care, cu costuri foarte mari, atat in tribut de sange cat si material, ne-am indeplinit cu brio obligatiile asumate in cadrul NATO, fara ca macar sa ne primim inapoi banii datorati de irakieni tarii noastre inca de pe vremea lui Ceausescu, cand le-am construit rafinarii si alte celea. Ba mai mult, ca urmare a indeplinirii acestor obligatii ne-am trezit si subiect de ancheta si scandal mediatic international datorita suspicinilor referitoare la anchetarea prizonierilor de razboi afgani in locatii secrete ale CIA, presupuse a fi situate in tabara americana de la Kogalniceanu.
Pe de alta parte, din firimiturile aruncate media referitoare la aceasta operatiune, am inteles ca valoarea costurilor implicate se situeaza undeva la nivelul a miliarde de Euro. Cine va suporta aceste costuri? Tot romanii care mai au de rambursat alte zeci de miliarde in contul imprumuturilor angajate de Basescu personal?
Sa nu fiu inteles gresit! Nu ma pronunt impotriva nerespectarii angajamentelor asumate in cadrul NATO, insa ca roman platitor de taxe si vietuitor pe aceste meleaguri cu tot neamul meu, deci expus riscurilor aratate mai sus, consider ca este firesc si tine de garantarea drepturilor mele constitutionale sa ma intreb la ce bun un astfel de aranjament politico-militar, mai ales ca pana acum am fost, vorba romanului, „si f…t si cu banii luati”. Cu alte cuvinte scapam cu viata de bombardamentul cu rachete, pentru a muri de foame si de frig ca n-avem bani de salarii si de pensii, bani cheltuiti pentru inarmare.