Blogu' lu' Marcus

20/02/2010

De La Singapore Cumparati, La Batumi Traficati

Filed under: Lectura de Duminica — Marcus @ 12:09

Eram ofiţer II pe nava “Argeş” şi ne aflam în portul Singapore pentru reparaţii. Neavînd bani, una dintre distracţii consta in vizionarea de filme procurate la schimb cu alte nave.
Lîngă noi era andocat un petrolier sub pavilion UK, aşa că într-o zi, îmbrăcat fiind într-o pereche de blugi trasformaţi prin tăiere în pantaloni scurţi, cu un tricou naşpa pe mine şi încălţat în şlapi, m-am prezentat cu jalba în proţap la englezoi.
Odată ajuns la navă, am fost întîmpinat politicos de vardie care m-a condus într-un salon de primire, m-a servit cu o coca-cola rece, iar după cîteva minute de aşteptare a apărut şi omologul meu britanic îmbrăcat în cămaşă cu mînecă scurtă albă, îngalonată cu tresele respective, pantaloni scurţi albi, încălţat cu şosete trei-sferturi albe şi pantofi la fel de albi, care m-a întrebat politicos ce doresc.
Văzîndu-l am înghiţit un nod, i-am spus că sînt ospătarul de la nava românească şi că aş dori un schimb de filme.
N-am făcut niciun schimb, ci mi-a dat spre vizionare filme tot timpul cît am mai staţionat în Singapore, iar după un timp ne-am împrietenit şi aflînd că aveam aceeaşi funcţie, a apreciat umorul englezesc cu care am ieşit dintr-o situaţie jenantă.
A doua întîmplare se petrece la Batumi, rai pentru noi, deoarece pentru o pereche de blugi vîndută pe piaţa neagră luai 150 de ruble, adică salariul unui inginer, iar un televizor color rusesc sau un frigider costa vreo două perechi de blugi, ca să nu pomenesc de şampanie sau de fetiţe.
Dacă vindeai blugii în port luai doar 100 de ruble, dar eu ca să nu mă complic cu două vînzări, am încercat într-o zi cu o pereche de ginşi înfăşuraţi în jurul taliei să trec de vameş pentru a-i vinde în oraş, vameş care întîmplător mă cunoştea de la controlul de sosire.
M-a „citit” imediat, şi trăgînd blugii de un crac mă intrebă:
– Şto eta?
– Eta blugins,i-am răspuns eu nevinovat.
– Nie pravda, eta cantrabanda, mă contrazise el.
– Nie pravda, eta blugins, m-am încăpăţînat eu.
In fine după vreo cîteva minute pierdute în stabilirea adevărului, îl văd pe vameş că scoate 100 de ruble, mi le dă şi-mi zice un frumos “spasiba i desfidanie”.
Dacă stabileam că erau contrabandă şi nu blugi, mi i-ar fi confiscat cu proces verbal şi m-ar fi amendat 20 de ruble, bani care ar fi mers la bugetul URSS. Fiind însă vorba de blugi, toată lumea a fost mulţumită, mai puţin ursul.
Un moment simpatic s-a petrecut la revenirea mea în ţară după consumarea voiajului respectiv, cu ocazia vămuirii obiectelor procurate de mine în calatoria abia încheiată, în scopul introducerii în ţară, la Vama din portul Constanţa.
După cum am arătat, dacă la Batumi reuşeai sa vinzi 2-3 perechi de ginşi cumpăraţi din Singapore cu 5 usd perechea, luai atiţia bani încît, pe perioada staţionarii în Batumi erai Adonis-ul georgiencelor şi puteai consuma la cel mai răsărit restaurant din Batumi, caviar cu lingura, udat de şampanie rusească şi vin “de colonie” (aşa erau considerate vinurile provenite din ţările “surori” comuniste, de către sovietici), pînă la loc comanda.
Eu printre altele am cumpărat şi un televizor auto (lux pentru România acelor timpuri), pe care l-am adus în ţară şi l-am declarat la vamă.
De obicei astfel de aparatură nu prea era adusă de marinari, aşa că funcţionara de la Vamă, văzîndu-l a început o căutare febrilă în nomenclator pentru a afla cum să-l taxeseze.
La un moment dat, stiind să desluşească alfabetul slavon şi avînd nevoie de marca televizorului, a găsit inscripţionat într-un colţişor “cdelano v sssr” (am folosit alfabetul latin pentru uşurarea citirii) şi a strgat triumfătoare, după vreo douazeci de minute de căutari în draci:
– Scrie colega, marca televizorului “Cdelano v sssr”!
– Nu vă supăraţi doamnă, am intervenit eu clarificator (era în stare să mă taxeze cine ştie cît pentru “marca” respectivă), dar ceea ce tocmai aţi citit înseamnă “fabricat în URSS”, marca este trecută în colţul din dreapta şi este Electronica (ruşii nu prea erau inventivi în denumiri de firme, sau năşiri de mărci).
– Mulţumesc domnule, îmi replică ruşinată meticuloasa lucratoare vamală şi cred că pentru a-şi arăta recunoştiinţa mă taxă dublu faţă de tariful normal.
Cam aşa trăiam în vremurile respective.