Go, Victor, Go !

Dupa doua luni in care marionetele lui Basescu, in frunte cu piticania turbonucleara, Von Boch Munchaussen ot Pheleac, si-au batut joc nestingheriti decat rar si timid de romani, doar de unele iterventii ale liberalilor, si in care jocurile de culise ale „stategilor” mai mult sau mai putin tuciurii din PSD au fost transformate in cirocteca nationala, tinand capul de afis al unei media preocupata mai mult de soarta PSD-ului decat de cea a romanilor siluiti la greu de termitele portocaliii, a venit in sfarsit si momentul adevarului, momentul alegerii apelor la social-democrati.
Victoria lui Victor Ponta in lupta cu sforariile Vangheliului si veleitarismul desantat a lui Mircea Geoana, care dupa cata bataita a incasat si dupa cate prostioare a comis, inhaitandu-se cu chiombu’ inr-o guvernare mai mult decat paguboasa, se dorea musai prezidel de partid in continuare, da sansa PSD-ului sa reintre in circuitul de Grand Prix al Guvernarii, cel mai probabil alaturi de liberali. Asta daca tinem cont de politica temebela si de masurile total antipopulare luate de un guvern impotent intelectual si aflat la discretia pohtelor si ambitiilor basesciene.
Or pentru ca acest lucru sa se intample trebuie ca in sfarsit PSD-ul sa lupte al dracului de tare de pe bancile Opozitiei si sa nu se multumeasca cu o solutie „a la Geoana” de a accede la Putere ca urmare a mai mult ca sigurelor viitoare iesiri in strada ale romanilor satui de magariile actualului Guvern. Prin alegerea lui Ponta, PSD-ul va fi in sfarsit condus de o echipa post-decembrista, in adevaratul sens al cuvantului, avand benefic in spate experienta politica a unor oameni ca Adrian Nastase, fapt care va conduce automat la sfaramarea oricarui fel de legatura, ce deja risca sa devina ombilicala, cu Basescu si sleahta sa de mafioti.
O alta sansa pe care o are acest partid, sub noua conducere, consta in limtarea de si marginalizarea baronilor, care atata vreme au constituit tinta justificata, atat a atacurilor media cat si a adversarilor politici. Aceasta plaga nostalgic fesenista si chitita doar pe conservarea privilegiilor de casta imbogatita de tranzitie si de capitalismul de cumetrie trebuie eradicata, iar PSD-ul sa-si vada in continuare drum, plecand de la premiza ca se poate si fara ei si ca este mult mai bine cu ei garati pe linie moarta. Numai asa isi vor capata credibilitatea si legitimitatea unui adevarat partid social-democrat.
Ca persoana cu simpatii social-democrate, intr-o tara in care haosul si dementa „politica” portocalie fac legea la ora actuala, nu pot decat sa sper ca cele sustinute mai sus nu reprezinta o utopie sau un scenariu basescian „SiFi” , ca ele vor deveni o realitate si ca in sfarsit vom avea o stanga puternica si autentica, nedecimata de ambitii meschine si arivism politic, capabila sa faca impreuna cu liberalii o Opozitie adevarata si constructiva unei Puteri aflata la cheremul unui singur om, care a depasit de mult orice bariera impusa de limitele bunului simt in materie de politica intr-un stat de drept.
Personal, aceasta noua dezvoltare a evenimentelor politice mai imi da o speranta. Si anume ca iubitul nostru prezidel jucaus va iesi din nou la lumina de dupa draperiile de la Cotroceni si in incercarea de a ne explica la ce bun acest guvern proprietate personala si masurile aberante pe care le-a luat si pe care urmeaza a le lua, daca nu va fi oprit in timp util, ne va oferi din nou circul zilnic atat de gustat de cunoscatori si nu numai.
Imi este drag temebelismul purtatorului de cuvant Von Boch, dar imi este dor de zapezile de altadata, cand prestatia publica a claunului national nu numai ca inlocuia painea cu circ, dar era pentru mine si un izvor nesescat de inspiratie.