Blogu' lu' Marcus

25/02/2010

Basescianism Sau Basinism ?

Filed under: D'ale asimetricului — Marcus @ 11:19

Aceasta-i intrebarea!
Timp de mai bine de cinci ani de zile m-am dat de ceasul mortii sa descopar un lucru, o fapta cat de mica ar fi, cu conotatie pozitiv-constructiva, care sa justifice entuziasmul pupinbasistilor maneslisti in privinta idolului lor, insa se pare ca nu am stiut unde sa caut.
Noroc cu Cotoiu’ voinesc care, sedus de gandirea profund si filozofic reformatoare a Conducatorului iubit, vine si ne arata Calea. Si nu numai ca ne-o arata, dar o si naseste, botezand-o „basescianism”, inscriind-o cu aceasta ocazie in galeria gandirilor filozofice care au influentat devenirea istorica a Umanitatii, incepand cu confuciansmul, trecand prin marxism-leninism si hitlersim si culminand cu acest nou concept filozofic descoperit de el, si nebagat inca in seama, la justa lui valoare, de catre camarazii portocaliii intru doctrina politica.
Asadar, conform teoriei lansate de ilustru’ Cotoi, fondul lexical al frumoasei noastre limbi, dupa ce a cunoscut modernizari revolutionare aduse de firma Basescu & Fiica, fie prin anglicizarea unor denumiri geografice (vezi „Sulaina Cenal”), fie prin impunerea unor noi forme de plural (vezi „succesuri”), mai adauga o nestemata de emanatie sulfuros-basesciana si anume „basescianismul”.
La o analiza mai profunda a propunerii felinei domestice cotoizate, vom descoperi de fapt, nu doar un cuvant ci o familie intreaga de cuvinte cu aceeasi radacina comuna.
Cuvinte precum „basescianism”, „basescian”, „basescist”, „pupinbasist” etc, au intrat deja in limbajul comun, facand deliciul pupincuristilor basescieni si nu mai asteapta decat o confirmare academica pentru inscrierea lor in Dictionarul Explicativ al Limbii Romane.
Academicienii au insa o problema.
Avand in vedere forma radacinii acestei familii, cat si tendinta de simplificare catre colocvial a limbilor moderne, ei sunt pusi in fata dilemei ca, in loc de „basescianism” sa fie adoptat cuvantul „basinism”, in loc de „basescieni” cuvantul „basiti” etc. Si asta cu atat mai mult cu cat varianta a doua, pe langa avantajul simplificarii noilor cuvinte, mai poate induce subliminal si o stare de beatitudine utilizatorilor prin aroma specifica degajata la pronuntarea cuvintelor respective.
Oricum ar fi putem fi siguri de un lucru: Prezenta „basita” a preaiubitului in fruntea statului, pentru doua raite prezidentiale consecutive, va lasa fara indoiala o mostenire lexicala valoroasa frumoasei noastre limbi de sorginte latina, completand cu brio transformarea unui popor dintr-unul normal intr-unul, in proportie de 99% manelizat si 25% pidosnic in materie de orientare sexuala.

Nota: i se recomanda Cotoiului responsabil cu igienizarea prin tucare a curului basit, sa fie atent cand incearca fetisizarea sefului, atat timp cat acesta este „intitulat” Basescu, ca io-te ce se poate intampla, la cat de hatru ie boboreanu nevotant Basescu, iasa mai mare dandanaua si in loc de un fetis basescian ne vom alege cu un fetis basit, flatulent (sic!) mirositor.

Si Apele Limpezi Au Funduri Mocirloase

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 10:49

Aseara am urmarit cu atentie prestatia d-lui Cristian Diaconescu, la emisiunea „Sinteza Zilei”, in incercarea de a intelege pe cat posibil gestul sau, nu de a parasi PSD-ul, ci de a trece cu arme si bagaje in tabara chiombului. Spun acest lucru, deoarece intr-o tara in care Basescu a oficializat si intitutionalizat prostitutia politica, dand continut material zicerii ca „orice om isi are pretul sau”, schimbarea brusca de drum a lui Diaconescu mi s-a parut totusi de neinteles.
Pana ieri il considerm pe acesta printre foarte putinii politicieni cu adevarat verticali de la noi, o Rara Avis, care confirma pe post de exceptie regula de functionare a oborului de vite reprezentat de politicienii damboviteni. Marturisesc ca pana la un punct pozitia si argumentatia domniei sale, desi fortate pe alocuri si dovedind un idealism confundabil cu naivitatea, in ceea ce priveste parerea sa despre colegii de partid, m-au convins de faptul ca gestul de a demisiona din PSD s-a datorat dezgustului resimtit de el fata de impasibilitatea camarazilor sai, vis-a-vis de o actiune intr-adevar scandaloasa, in urma careia atat el cat si familia sa au fost supusi unui filaj ordinar in scopul obtinerii unor eventuale date compromitatoare cu care sa poata fi santajat la o adica.
Chit ca si in acest caz d-l Diaconescu dovedeste o naivitate greu de inteles, atata timp cat Basescu a transformat statul de drept intr-un stat politienesc, sustinut de dosarele pe care i le furnizeaza Serviciile si Parchetul cu adresa la adversarii politici si nu numai si care ii servesec drept „argumente” forte in practicarea itariilor imunde cu care se mentine la putere, am fost tentat sa-l cred pe d-l Diaconescu fara niciun fel de rezerva.
Nedumerirea si as spune dezamagirea mea (evit sa folosesc cuvantul „dezgust”) constau in continuarea actiunii sale, concretizata in inscrierea fara sovaiala si cu celeritate maxima in grupul senatorilor independenti, cumparati la kila de Basescu, in vederea realizarii unei majoritati parlamentare puturos mirositoare, grup condus (spre umilirea Armatei Romane) de un general instelat mai abitir decat Calea Lactee, la scoala militara de soldatei de plumb cu cursuri la fara frecventa a Cotroceni-ului. Si pentru ca tacamul sa fie complet anuntul public mediatizat al acestei optiuni nu a fost facut de cel in cauza, respectiv d-l Diaconescu, ci de generalul Izmana, bucuros nevoie mare de o asa tradare majora. In aceste conditii nu m-a mai surprins nici raspunsul venit pe final de emisiune al distinsului, dar dezgustatului politician Cristian Diaconescu, la o intrebare pusa de gazda emisiunii. Acest raspuns pe de-o parte a daramat cu un bobarnac tot esafodajul argumetativ al demisiei din PSD, iar pe de alta parte ne-a confirmat „pretul corect” al domnului Cristian Diaconescu, care ne-a spus fara nici urma de ezitare (macar de impresie artistica) faptul ca daca Basescu i-ar propune fotoliul de Ministru de Externe ar reflecta pozitiv la un asemenea demers „onorabil si onorant”. Putem fi siguri insa ca nu va accepta postul de ambasador, asa ca in aceasta privinta ne-am linistit.
Este jalnic sa constati ca anumiti idoli sunt facuti din lutul de cea mai proasta calitate, ei fiind doar poleiti cu un strat lavabil care se duce cu ocazia primei averse mai serioase.
Pana si apele aparent limpezi cristal se dovedesc a avea funduri mocirloase, care isi fac simtita prezenta la prima piatra care le tulbura.
Pacat!