Si Apele Limpezi Au Funduri Mocirloase

Aseara am urmarit cu atentie prestatia d-lui Cristian Diaconescu, la emisiunea „Sinteza Zilei”, in incercarea de a intelege pe cat posibil gestul sau, nu de a parasi PSD-ul, ci de a trece cu arme si bagaje in tabara chiombului. Spun acest lucru, deoarece intr-o tara in care Basescu a oficializat si intitutionalizat prostitutia politica, dand continut material zicerii ca „orice om isi are pretul sau”, schimbarea brusca de drum a lui Diaconescu mi s-a parut totusi de neinteles.
Pana ieri il considerm pe acesta printre foarte putinii politicieni cu adevarat verticali de la noi, o Rara Avis, care confirma pe post de exceptie regula de functionare a oborului de vite reprezentat de politicienii damboviteni. Marturisesc ca pana la un punct pozitia si argumentatia domniei sale, desi fortate pe alocuri si dovedind un idealism confundabil cu naivitatea, in ceea ce priveste parerea sa despre colegii de partid, m-au convins de faptul ca gestul de a demisiona din PSD s-a datorat dezgustului resimtit de el fata de impasibilitatea camarazilor sai, vis-a-vis de o actiune intr-adevar scandaloasa, in urma careia atat el cat si familia sa au fost supusi unui filaj ordinar in scopul obtinerii unor eventuale date compromitatoare cu care sa poata fi santajat la o adica.
Chit ca si in acest caz d-l Diaconescu dovedeste o naivitate greu de inteles, atata timp cat Basescu a transformat statul de drept intr-un stat politienesc, sustinut de dosarele pe care i le furnizeaza Serviciile si Parchetul cu adresa la adversarii politici si nu numai si care ii servesec drept „argumente” forte in practicarea itariilor imunde cu care se mentine la putere, am fost tentat sa-l cred pe d-l Diaconescu fara niciun fel de rezerva.
Nedumerirea si as spune dezamagirea mea (evit sa folosesc cuvantul „dezgust”) constau in continuarea actiunii sale, concretizata in inscrierea fara sovaiala si cu celeritate maxima in grupul senatorilor independenti, cumparati la kila de Basescu, in vederea realizarii unei majoritati parlamentare puturos mirositoare, grup condus (spre umilirea Armatei Romane) de un general instelat mai abitir decat Calea Lactee, la scoala militara de soldatei de plumb cu cursuri la fara frecventa a Cotroceni-ului. Si pentru ca tacamul sa fie complet anuntul public mediatizat al acestei optiuni nu a fost facut de cel in cauza, respectiv d-l Diaconescu, ci de generalul Izmana, bucuros nevoie mare de o asa tradare majora. In aceste conditii nu m-a mai surprins nici raspunsul venit pe final de emisiune al distinsului, dar dezgustatului politician Cristian Diaconescu, la o intrebare pusa de gazda emisiunii. Acest raspuns pe de-o parte a daramat cu un bobarnac tot esafodajul argumetativ al demisiei din PSD, iar pe de alta parte ne-a confirmat „pretul corect” al domnului Cristian Diaconescu, care ne-a spus fara nici urma de ezitare (macar de impresie artistica) faptul ca daca Basescu i-ar propune fotoliul de Ministru de Externe ar reflecta pozitiv la un asemenea demers „onorabil si onorant”. Putem fi siguri insa ca nu va accepta postul de ambasador, asa ca in aceasta privinta ne-am linistit.
Este jalnic sa constati ca anumiti idoli sunt facuti din lutul de cea mai proasta calitate, ei fiind doar poleiti cu un strat lavabil care se duce cu ocazia primei averse mai serioase.
Pana si apele aparent limpezi cristal se dovedesc a avea funduri mocirloase, care isi fac simtita prezenta la prima piatra care le tulbura.
Pacat!