Prime Pentru Salariati In Produse

Astazi, intr-o pauza de dereticat domestic antepascal, atentia mi-a fost atrasa de o duduita, pe postul Realitatea TV, care ne explica faptul ca anul acesta, salariatii din domeniul privat isi vor primi primele de Pasti, sub forma unor produse specifice locurilor lor de munca. Cu alte cuvinte, detalia domnisoara respectiva, daca omul lucreaza in domeniul textil, va primi o pijamaluta sau un chilotel, daca lucreaza intr-un abator se poate pricopsi cu un caltabos sau un parizer etc.
Toate bune si frumoase, numai ca am o mare nedumerire si anume cum isi vor premia patronii de W.C.uri publice salariatii, sau depuatul Prigoana, muncitorii de la firmele lui de salubritate, spre a nu mai vorbi despre angajatii cimitirelor private.
Ma poate scoate cineva din aceasta nebuloasa?
Astept Capitala, ca la Provincie cam mare saracia de idei!

Inlocuieste Medicii Cu aliodori, Traiane !

Mult iubitul si des-Alesul nostru presedinte nu s-a mai putut abtine sa stea linistit si sa vizioneze filmulete Directed by SRI & Cie, ci s-a apucat sa dea startul Saptamanii Patimilor cu inca o prostie cat el de mare.
Pentru un observator atent si antrenat in basinism este clar faptul ca domnia sa a trecut de faza „prost da’ simpatic” cand ii informa pe romani ca „iarna nu-i ca vara” si dupa ce a parcurs etapele cu un sfert din populatia Romaniei grav avariata la preferintele sexuale, cu 99% din romani in limba dupa Guta si Salam, cu majoritatea tampitilor absolventi ai diferitelor forme de ivatamant din Romania, a sarit la gatul medicilor descalificand pur si simplu 40% dintre ei , pe motiv de performanta profesionala.
Macar pe vremea lui Ceausescu, „indicatiile pretioase” pe care acesta le dadea in toate domeniile de activitate nu ne parveneau direct din gurita lui, ci sub forma buletinelor de stiri si a articolelor din oficioasele PCR.
Traienica tine insa sa ne confirme personal, prin viu grai, ca este dus rau, dar rau de tot cu pluta care i-am mai ramas ca amintire din falnica flota comerciala romana. Cand te uiti la el cu cata serenitate vecina cu inconstienta lanseaza public acuzatii grave la adresa diferitelor categorii socio-profesionale din tara noastra, dupa care le retracteaza cu nesimtirea prostului, fara teama de sanctiuni venite din partea romanilor, stai si te intrebi cu ce ai pacatuit in fata Domnului de te-a pricopsit cu un astfel de sef de stat.
Raspunsul ar putea sta in fraudarea alegerilor, dar nici chiar acest lucru nu este o scuza pentru milioanele de manelisti care i-au dat votul pe bune. Practic acest om a depasit orice limita a bunului simt si este de neoprit in etalarea la nivel national a imbecilitatilor care-l bantuie mai ceva ca fantoma unui rege celebru, pe printul si mai celebru al Danemarcei. In loc sa ne lase in pace, macar in aceasta Saptamana, sa incercam o cale de comunicare spirituala cu Dumnezeirea, liberi de ganduri necurate si iesiri nevrotice, omul asta vine si ne zgandareste cu batul in gard, provocandu-ne sa-i atragem atentia prin trimiteri triviale la adresa materna ca, ceea ce face el nu ar fi in stare sa faca nici chiriasii permenenti ai institutelor specializate in tratarea gravelor devieri psihice de comportament.
Vrea el sa ne reformeze si sa ne certe si pace!
Traiane, lasa-ne , nene, nereformati ca si asa avem destule belele pe cap si daca tot vrei o reforma aplicati-o tie si clanului tau de termite portocaliii deoarece „sa-ntamplat” sa ne dam seama ca, atat tu cat si europarlamentareasa aveti grabnica nevoie de un curs de alfabetizare, urmat de un tratament psihiatriic super calificat si de lunga durata.
Si daca tot ti s-a pus pata pe medici, da-i incolo ca „ie prosti si nu stie carte”, trimite-l pe Aliodor la un curs de calificare in Anglia, la Harry Potter, dupa care sa deschida o universitate speciala in Romania, pergatitoare de vraci si tamaduitori, pe modelul clasic al Babei Rada, cu care sa-i inlocuiesti pe actualii medici scoliti in cadrul invatamantului universitar mioritic.

Tara In Care Traiesc

(Incercare de compunere model pentru cursul scolar elementar)

Au trebuit sa treaca mai bine de patruzeci de ani, pentru a constata pe pielea mea ca tara in care traiesc nu este nici pe departe acel teritoriu idilic, despre care am invatat in primii ani de scoala, daruit de la Dumnezeire cu toate conditiile pentru a fi gazda unui popor harnic, care datorita muncii sale sa poata trai indestulat si in pace in hotarele sale.
A trebuit sa se nasca o Elena Udrea pentru a afla ca istoria multimilenara a poporului din care fac parte este un fals ordinar si ca de fapt stramosii nostri nu sunt dacii si romanii, ci un cetatean oarecare, pe numele sau Traian, presupus a avea la randul sau originile in tatarimea lui Gengis Han.
Daca tara in care traiesc de mai bine de cincizeci de ani nu este ceea ce am invatat in anii copilariei, atunci ce este?
Ei bine, tara in care traiesc este tara in care intregul sistem valoric a fost dat peste cap de toanele, pohtele si apucaturile unui om care, tuturor preceptelor eticii si bunului simt elementar le-a opus propria sa conduita, definita de pupinii sai drept „basescianism” si de contestatarii sai, dotati cu scaun la cap si cei sapte ani de acasa, drept „basinism” :“Basescianism (basinism)- s.n.-termen generic definitoriu pentru: alcoolism, arivism, autocratism, demagogie, derbedeism, egocentrism, grobianism, hotie, mahalagism, marlanism, mitomanie, parsivism, politicianism, populism, precurvie, rasism. din lat. basescus.”
Pornind de la aceasta definitie tara in care traiesc este tara in care elevii nu vor sa mai invete de frica posibilitatii ca, avand carte, la maturitate sa nu fie pusi in ipostaza dascalilor lor actuali de a duce un trai mizerabil, la limitele demnitatii umane.
Tara in care traiesc mai este tara in care pensionarii nu se mai inchina la icoanele din biserici, ci in fata tarabelor precupetilor din pietele romanesti, atunci cand vad preturile prohibitive afisate in dreptul banalelor legume necasare traiului de zi cu zi.
Tara in care traiesc este ca o corabie care se scufunda, iar echipajul cauta sa inoate cat mai departe de locul naufragiului, pentru a nu fi tras in adancuri de vartejul produs de accident, catre locuri in care prefera sa iobageasca la cules de capsuni si masline pe campii andaluze sau napolitane, decat sa moara de foame in propria tara, in mana cu un atestat de absolvent de invatamant superior.
Tara in care traiesc mai este tara in care sleahta de derbedei adusi la Putere de un om care a fraudat in mod mizerabil alegerile prezidentiale, fura fara nicio rusine sau jena, pana si zaharul din ceaiul celor multi si saraciti, neriscand nimic in fata unei Justitii transformata intr-un sistem stalinist de control politic al romanilor.
Tara in care traiesc mai este locul in care banii investiti in constructia de autostrazi (pe model Fata Morgana) ar fi suficienti pentru derluarea unui program pe termen lung de cercetare spatiala.
Tara in care traiesc este tara in care pupincurismul a fost recuperat din mocirla in care a fost expectorat intr-un decembrie insangerat si reciclat in gurile unor asa-zisi intelectuali arivisti si ale unor slugi de palat cotrocenist, capatand noua sa forma de pupinbasism.
Tara in care traiesc este tara in care crestinii, in loc sa se bucure si sa petreaca, indemnati de Minunea Dumnezeiasca a Invierii, ies disperati in strada si cer unor guvernanti impotenti intelectual dreptul la un trai decent.
Tara in care traiesc este tara scoasa de pe harta Europei de catre suratele ei din Uniune, ignorata de lumea civilizata si care incearca o legitimare cat de cat a Realesului, platind tribut fanariot sub forma banului public investit fara discernamant in cumparare de fier vechi.
Tara in care traiesc este tara in care mosii sai, in loc sa fie stimati si pretuiti dupa o munca cinstita de o viata, sunt umiliti, batjocoriti si manati de la spate sa-si ocupe de urgenta locurile de veci.
Tara in care traiesc este o tara ce se vrea reformata de un om a carui cultura generala consta in citirea pe perioda unui cincinal, a unei singure carti.
Tara in care traiesc este tara in care timpul s-a comprimat, readucand-o la nivelul feudalismului de tip fanariot si la pohtele unui impostor cu visuri dictatoriale, este o tara in care legea este data de liberul arbitru si aplicata ca atare.
Cam asta este, in mare, tara in care traiesc zi de zi cu regretul ca nu mai am varsta la care sa ma duc unde vad cu ochii, doar pentru a scapa de un regim, care pe zi ce trece, se transforma sub privirile noastre impasibile in cea mai parsiva dictatura.

Sa Traiasca Toti Crestinii „InFlorati” Prin Sfantul Botez De Divinitate!

Cu Sanatate, Belsug Si Bucurie !
Daca avem si noi loc pe langa ei, Fie Si La Noi !
Cu Toata Dragostea
La Multi Ani
Sa Fiti Iubiti,
marcus

Un Ginerica Itinerat

Ziua de 25 Octombrie, are o semnificaţie deosebită pentru familia mea, deoarece ea reprezintă o frumoasă şi însorită zi din toamna anului 1980, în care mi-am unit pentru totdeauna destinul cu cea care avea să-mi fie în viaţă, cea mai bună soţie, prietenă, confidentă şi mamă a celor două fete ale mele.
Legate de acest “DA” spus în faţa Stării civile cît şi în faţa altarului în acea zi minunată din viaţa fiecărui om, cu mai bine de douăzeci si cinci de ani în urmă, stau evenimentele care au fost la un pas de a schimba calendaristic această dată aniversară, ca urmare a deciziei unui coleg şi prieten de-al meu, de a face acelaşi pas important în viaţă, însă cu o lună şi ceva înaintea mea.
La sfîrşitul lunii septembrie a acelui an, îmi petreceam timpul liber al concediului de odihnă şi al zilelor de compensaţii acumulate cu un an înainte, cînd am primit un telefon de la Inspectorul de personal de la Navrom, prin care eram solicitat să mă prezint de urgenţă la sediul întreprinderii.
Chiar în ziua respectivă aranjasem prin arvunire Restaurantul Palace din Constanţa, pentru data de 25 Octombrie, în vederea “bairamului” nupţial ce urmează după orice vizită făcută la ofiţerul stării civile, urmată de cea care se desfaşoară in faţa altarului şi în care ai ocazia de a dănţui încoronat în jurul acestuia.
Dacă-i ordin însă, cu plăcere, aşa că după circa douăzeci de minute mă aflam la biroul Mişcare Personal al armatorului, unde am avut următorul dialog cu inspectorul de personal, tot un zîmbet la faţă şi cu o voce numai miere şi lapte:
-Marcele, uite tocmai a plecat Mircea B. de la mine după ce m-a rugat din suflet să-i găsesc un înlocuitor pentru un voiaj scurt cu nava “Unirea” (nava amiral a flotei comerciale române-avea să se scufunde cîţiva ani mai tîrziu în Marea Neagră-), pînă la otomani şi înapoi, maximum zece zile, deoarece peste o săptămînă se însoară. Şi ştiind că sînteţi colegi şi prieteni m-am gîndit să te sun pe tine.
-Bine Tudore, dar să ştii că tocmai ce am terminat şi eu aranjamentele pentru nuntă pentru data de 25 Octombrie, aşa că dacă nu sînt înapoi pînă atunci, te îmbraci frumos în ginerică şi îmi ţii locul !
-Exclus Marcele, “Unirea”, de mai bine de un an face aceleaşi voiaje regulate.
-O.K., am acceptat eu, plecînd acasă unde mi-am făcut urgent bagajul, în aceeaşi seară plecînd în voiaj.
Totul a decurs conform planului, numai că, odată ajunşi în Turcia şi începînd încărcarea la terminalul la care petrolul era adus din Iraq, la graniţa iraniano-iraqiana tocmai izbucnise războiul, care pe de-o parte a declanşat o criză petrolieră majoră pe plan mondial, iar pe de altă parte mi-a spulberat mie planificările matrimoniale.
Şi aceasta deoarece, italienii au decis să-şi măreasca rezervele petroliere, drept pentru care au făcut tot posibilul să cumpere în vederea stocării, cam tot ce se găsea în acel timp pe piaţă şi care avea ca provenienţă resursele în materie ale celor două ţări aflate deja în conflict armat.
Aşa că, D-l Comandant a primit o radiogramă de la Armator, prin care era anunţat că destinaţia abia încărcatei cantităţi de ţiţei iraqian se schimbase din Constanţa în Augusta (Sicilia).
După terminarea încărcării, nava s-a desprins de la cheu cu cap compas noua destinaţie numai că, atunci cînd mai aveam circa trei ore pînă la sosire, la bordul navei a sosit o altă radiogramă, prin care navlositorul solicita descărcarea navei în Sardinia, insulă spre care nava a schimbat de direcţie cu toată viteza.
După cîteva ore bune de marş prin Sudul Siciliei şi la mai puţin de o oră de Sardinia, o altă radiogramă îl înştiinţa pe Comandant că trebuie să descarcăm la Taranto, în Sudul Italiei.
Deja toată aventura începuse să ia o turnură urîtă pentru intenţiile mele personale de a-mi întemeia un cămin.
În fine am ajuns la Taranto, unde se mai aflau două petroliere româneşţi pline ochi cu ţiţei, “Dacia” si “Crişana”, care-şi aşteptau cuminţi rîndul la descărcare. Devenise clar faptul că, în condiţiile respective de criză, italienii foloseau pur şi simplu navele pe post de depozite plutitoare, capacităţile lor de stocare de la mal fiind insuficiente pentru preluarea de la nave a întregii cantităţi cumpărate.
După vreo trei zile de aşteptare, văzînd că agonia începe să se cronicizeze, m-am prezentat la Comandant, căruia i-am relatat situaţia mea, relatare însoţită de rugămintea de a mă repatria cu primul tanc petrolier care va termina descărcarea.
D-l Comandant (un mare Om-Dumenezeu să-l odihnescă ! ), m-a ascultat şi apoi a luat legătura la radiotelefon mai întîi cu Comandantul navei “Dacia” (care era primul planificat la descărcare), iar după ce a primit acceptul acestuia, cu Agentul navei, în vederea rezolvării formalităţilor de transfer de echipaj la radă.
Astfel se face că a doua zi dimineaţă am fost luat de o şalupă de la nava “Unirea” şi transportat pe post de super-cargo la nava “Dacia”, iar după terminarea descărcării (încă trei zile), aceasta a pimit angajare de încărcare din Skikda (Algeria), pentru Constanţa..
Conform estimărilor mele, noul voiaj avea să-mi ofere un răgaz de o săptămînă pînă la data nunţii.
Aceste estimări au fost în parte corecte (am sosit la Constanţa cu trei zile înainte de nuntă), ele dovedindu-se incorecte din altă privinţă. Şi anume aceea că a fost necesară ajustarea de urgenţă a costumelor de haine, aflate în lucru la Croitorie, ca urmare a modificării subite şi substanţiale a taliei subsemnatului.
Şi aceasta deoarece, la sosirea mea la nava “Dacia”, prin cambuza acesteia (spaţiul de depozitare şi păstrare al alimentelor navei), trecuse de curînd un uragan, lăsînd-o mai goală decît obişnuia să se plimbe Eva prin Paradis.
In ultimile cinci zile dinaintea sosirii navei la Constanţa, fiecărui membru al echipajului îi fusese repartizat cite un sfert de pîine pe care trebuia să-l gestioneze cu atenţie deosebită, atunci cînd mînca din el, o dată pe zi, cite o zeamă lungă făcută din multă apă şi uşoare urme de ingrediente ce se mai puteau găsi în rezervele navei.
Ajuns acasă în condiţii de siluetă de invidiat şi numai bun pentru pozele de album cu viitoarea soţie şi neamurile “aferente”, am aflat că deja aveam făcute analizele medicale prenupţiale, insoţite de certificatele necesare, singurul lucru care-mi rămînea de făcut fiind de a-mi da avizul prin înrobitorul DA, rostit cu tărie şi convingere de faţă cu martori şi în prezenţa Ofiţerului Stării Civile (întîmplător unchiul meu).
Tot acum am mai aflat că, dacă aş fi mai avut “puţinică răbdare”, m-aş fi înapoiat de la Genova (“Unirea” pînă la urmă a descărcat în acest port şi nu la Taranto) aeropurtat ,deoarece îmi fusese trimis bilet de avion pentru a fi la timp acasă.
Dar aşa cum se zice “tot răul este spre bine”, a fost şi de această dată valabil, unu, prin cîştigarea unei siluete de manechin şi doi, nunta a fost un succes deplin, de atunci împărţind şi bunele şi relele cu cea care s-a dovedit de-a lungul timpului a fi o soţie şi o mamă devotată.
Inutil să mai adaug faptul că nava “Unirea”, care conform promisiunilor de dinaintea plecării în voiaj, urma să se intoarcă în maximum zece zile, de la Genova a plecat şi a incărcat de la Forcados (Nigeria), de unde s-a întors în Constanţa, la fix trei luni de la data plecării.

Comunicat prezidential

Avand in vedere fenomenul de uimire generalizata manifestata la romani prin executarea semnului sfintei cruci in fata preturilor afisate la tarabele din pietele patriei in aceste zile premergatoare Sarbatorilor Pascale, Presedintia Romaniei in colaborare cu Patriarhia propune, pentru decongestionarea Bisericilor, itinerarea unor preoti si tinerea slujbelor la tarabele susamintite.
Consilier prezidential
A.Tucal

Opriti-l Pe Hoara Oameni Buni!

Politrucu’ asta indobitocit, mai rau decat prezentele televizate ale basescului, este in stare sa ne bage in pamant si el sa ne supravietuiasca in ideea sa ne vanda casele lui insusi precum rromul dintr-un banc de epoca. Zau asa, opriti-l pe imbecil !
sa fiti iubiti
marcus
PS stau si ma gandesc de ce dracu’ il invita teveurile pe dobitoc, cred oare ca ne vor supravietui? Va asigur eu ca nu!

Alarma De Lupta La Presedintie

Anul 2025. Inceput obisnuit de zi de lucru la Cotroceni. Presedintele, vizibil marcat de grijile tarii, dar si de povara nemuririi sale, priveste ingandurat la ecranul home cinema, dispus pe peretele opus biroului si din cand in cand mai soarbe din paharul plin cu whisky din fata sa. In timp ce Kent-ul aproape ca se fumeaza singur, uitat in scrumiera, pe ecran se deruleaza un filmulet realizat de Servicii cu o noapte inainte, in camera unui motel de la periferia capitalei, avandu-l ca protagonist pe liderul Opozitiei surprins intr-o ipostaza erotica cu o bruneta si o roscata, ultimile sale cuceriri in domeniu.
Urmarind imaginile de pe ecran, Presedintele mediteaza la capriciile si nedreptatile destinului sau, care tocmai acum cand Aliodor a descoperit in sfarsit secretul nemuririi, el fiind primul si unicul beneficiar al elixirului respectiv, il priveaza totusi de cea mai dulce placere a tineretii, in timp ce dusmanul sau de moarte, liderul Opozitiei, beneficiaza din plin de aceasta si inca pe modelul „doua in una”.
Pentru el insa, noaptea trecuta fusese un calvar. Degeaba se indopase cu stridii, fructe de mare si alte mancaruri si bauturi cu efect afrodisiac, degeaba il unsese Aliodor cu fel si fel de potiuni intaritoare in zona subabdominala a organelor cu tesut moale , degeaba inghitise doze triple din ultima varianta farmaceutica de Viagra Forte, degeaba Elena asudase din greu, producandu-se nud la bara dispusa in mijlocul alcovului sau aplicandu-i masaje erotice, noaptea se terminase pentru el in aceeasi nota de „invartosare flasca” in care incepuse.
Singurul efect al dezmatului pantagruelic erotic la care se dedase in cursul noptii era prezent sub forma unei balonari stanjenitoare, care se manifesta din cand in cand sulfuros-fasait-puturos, obligandu-l sa stea cu termopanele biroului larg deschise.
Din aceasta stare de contemplare tampa fu trezit la viata de telefonul de urgenta, a carui tonalitate de apel reproducea o celebra manea a lui Salam, cu care castigase ultimul mandat la Cotroceni, inainte de a fi numit presedinte pe viata.
Vizibil marcat de lehamite presedintele ridica totusi receptorul:
– Alo, sa traiti dom’ presedinte, se auzi in casca vocea impacientata a ministrului Apararii, generalul cu unsprezece stele, Oprea.
– Zi Opreo, unde arde, ii raspunse presedintele recunoscandu-i vocea.
– Sefu’, tocmai ce mi-a raportat Seful Marelui Stat Major ca trei escadrile iraniene de bombardament au patruns in spatiul nostru aerian, ce facem, sa traiti?
– Asteapta putin, Opreo, ca doara n-au dat turcii, ha, ha, ha! ii raspunse presedintele si, continuand sa hahaisca cu gandul la gluma cu turcii, apasa tasta telefonului pentru linia directa cu premierul. Nici nu apuca sa se consume primul apel cand de la celalat capat al firului se auzi vocea voioasa a acestuia:
– Sa traiti Sefu’ si sa va dea Dumnezeu Sanatate, ordonati!
– Ba Emile, uite care-i treaba! Tocmai sunt in telefon cu Oprea care m-a anuntat ca vor iranienii sa ne bombardeze. Da tu telefon la Pentagon, ca eu mereu incurc plein-urile cu plen-urile si cine stie cu ce dracu’ ne mai trezim, si spune-le alora sa ne trimita de urgenta 4-5 motoare pentru avioanele de vanatoare ca sa putem sa-i doboram pe islamisti.
– Am inteles, sa traiti Sefu’, se face acusica!
Asigurat de Boc, ca situatia este sub control, presedintele reveni pe linia cu Oprea:
– Bai Opreo, doar ce-am vorbit cu Emil, totul este OK, mai dureaza putin asa ca poti sa scoti pilotii la incalzire, pune-i sa alerge cateva tururi de pista si in acelasi timp intrati pe frecventa iranienilor si tineti-i de vorba pana suntem si noi gata. Poti eventual sa le pui si ceva manele cu Guta, imposibil sa nu le placa, sau daca puteti stabili si o video-legatura dati-le, ba, ceva cu Sexy Braileanca sau cu Mihaela Radulescu.
– Am inteles, sa traiti Sefu’ ii raspunse generalul si inchise telefonul grabit sa execute ordinele Comandantului Suprem.
Revenit la ale sale, presedintele mai lua o gura de whisky, dupa care schimba CD-ul cu liderul Opozitiei cu unul la fel de recent, in care Serviciile il surprinsesera pe ministrul transporturilor cand lua parandaratul de la un reprezentant al firmei cu autostrazile pentru 2,5 km de sosea.

Traiane, Asta Chiar Ca Nu Se Face !

Ca-i prostesti pe manelistii din tara mai treaca, mearga, la fel si cu diasporenii speriati de minerii lui Iliescu si de revenirea comunistilor la Putere, ca-i tradezi pe cei care te-au ajutat in viata, tine de eu-l tau, ca minti cu nerusinare, ca ai intors la 180 de grade sistemul moral si al valorilor de orice natura din Romania, vrem nu vrem trebuie sa inghitim ca urmare a fraudei electorale din decembrie, ca ne-ai adus pe cap un guvern de hoti si impotenti intelectual, erai obligat s-o faci ca rasplata la furtul comis in alegeri, ca-ti cumperi „intelectuali” si politicieni independenti pe criteriul mercurialului afisat in oborul de vite, ne-am obisnuit si cu asta, ca…., dar sa ajungi sa-ti cumperi imagine si popularitate din moartea unui jurnalist iubit de romani, dupa ce cat traia, l-ai facut in stilu-ti caracteristic cu oua si cu otet, doar pe motivul ca a „indraznit” sa-si faca meseria, aratand cititorilor cine esti cu adevarat, ei bine, asta nu se face, Traiane, nici macar in comunitatile mai tuciurii cu care te-ai incuscrit prin alianta (sic!).
Din respect fata de Memoria lui Mile si fata de familia indoliata, ma voi opri aici, insa un lucru trebuie sa retii, Traiane, pe Mile, prin profesionalismul si verticalitatea dovedite in actul de presa, nu ai tu cum sa-l asezi pe acelasi palier cu alde Oprea, Ontanu sau Cartarescu, personaje care pentru o tinichea de-a ta sunt in stare sa-ti sarute dosu’ si atunci cand dorm.
Te asigur eu, Traiane, ca Mile va ramane in sufletele romanilor tanar, frumos si drept ca un brad, fara ca sa aiba nevoie „post mortem” de stelele tale acordate pentru un mic spor la imaginea prezidentiala. Mile a fost si va ramane El o Stea.

Ha, Ha, Ha, Voicu „Regicidu'” !

De la sublim la ridicol nu-i decat un pas iar in telenovela sud-americana „Voicu”, transformata brusc de neosecuristii Basescului in sitcom american, acesta a fost facut in cursul zilei de ieri, cand spectatorilor infometati de circ justitiar basescian televizat, deneistii de tura ai presedintelui, trantind puternic cu mucii in fasole, le-au oferit urmatorul transcript al inregistrarilor telefonice:
„Catalin Voicu ii spune acestuia: ‘.. sa fim atenti cu idiotu asta de Basescu care incearca sa insceneze ceva… Fii foarte atent!’
Voicu Cătălin: Asta-i România lui Traian Băsescu, înţelegeţi? Bani, şantaj, asta-i crimă organizată, nu automatu’ pe stradă! Că-ţi vine să ieşi cu arma în mână la un moment dat pe stradă, să nu mai ţii cont de nimic. Că nici în ’89 nu au fost abuzuri şi atrocităţi, domne, şantaj pe faţă. Şi alea doua amărate, speriate, îngrozite, terorizate şi ailalta a luat banii cu derbedeul ăla de…”
In excesul lor de zel in politizarea cazului respectiv si prezentarea chiombului pe post de Traian Tepes II in ceea ce priveste lupta antimafia 🙂 in Romania, scenaristii lui Morar lasa sa curga spre manelistii votanti Basescu un text din care rezulta un Voicu inspaimantat nevoie mare de masurile luate de Tepuitoru’ voivodal, care lanseaza mesaje de alarma catre bratele caracatitei mioritice. Numai ca, la o analiza mai atenta a celor presupus a fi spuse de Voicu, reiese faptul ca acesta nu a gresit cu nimic in caracaterizarea facuta sefului statului si sistemului securistic „implementat” de acesta de cand a venit la Putere.
Cine nu crede acest lucru poate sa-l intrebe, doar asa de incalzire, pe Miki Spaga motivele pentru care a tradat PSD-ul si a sarit un-doi in barca chiombului.
Vreau sa fiu foarte clar. Am scris deja opinia mea in ceea ce priveste presupusele fapte de coruptie ale „alesului poporului”, Catalin Voicu, si din motive de greata profunda nu voi reveni asupra acestora. Deocamdata insa, acesta beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si pana cand Justitia nu va decide altfel, el ramane la acest statut. Ori, daca lasam la o parte impactul emotional al „dezvaluirilor” puse la dispozitia opiniei publice de neosecuristii Basescului si incercam sa analizam la rece situatia vom constata ca, daca aceste transcripturi sunt singurele probe pe care DNA le pune la dispozitie judecatorilor, in speranta condamnarii lui Voicu, atunci vom ramane doar cu impresia artistica a spectacolului mediatic de circ, ca de atatea ori de cand Basescu s-a decis sa faca pe justitiarul intr-o tara condusa de Nasul nasilor mafiei postdecembriste.
Singura fapta care i s-ar putea retine in sarcina lui Voicu ar putea fi cea de „lezmajestate” comisa impotriva „idiotului astuia de Basescu” cu pretentii regale medievale de „statul sunt eu” si eventual o instigare la lovitura de stat „Că-ţi vine să ieşi cu arma în mână la un moment dat pe stradă, să nu mai ţii cont de nimic.”
Ceea ce nu au inteles neogestapovistii prezidentiali este faptul ca fraza citata mai sus contine foarte mult adevar in ea si ca milioane de romani, adusi in pragul disperarii de regimul instaurat de Basescu, gandesc probabil in acest sens, fapt pentru care inserarea in torentul stenogramelor a acestui pasaj are exact efectul unui bumerang.
Cu alte cuvinte, ca intr-un banc marinaresc, „Uite dom’le, ce-o intreb eu si ce-mi raspunde ea!”

Dumnezeu Sa Te Odihneasca…

..In Pace Si Sa-ti Ierte Pacatele, Mile!
Sa-ti Fie Tarana Usoara!

Romanii, Tinta Minciunilor Si A Manipularilor Ordinare

Dovada?
Pai dupa ce timp de cinci ani, ne-a smenuit politic domnul presedinte de nu ne-am vazut, manelistii au pus mana de la mana cu moldovenii de peste Prut si cu numaratorii de voturi de prin fel si fel de ambasade si consulate si ne-au mai cadorisit o data, pe noi astia tampiti, care am votat de buna credinta, cu inca un mandat al beneficiarului celei mai grosolane fraude electorale.
Dar nu despre asta vreau sa vorbesc astazi (deja subiectul „chiombu'” imi provoaca indigestie, insotita de voma), ci de modul in care distinsii nostri politicieni, inspirati de tatuc, ne mint in nesimtire, crezandu-ne daca nu handicapati, cel putin copii de tzatza.
Incepand cu „independentii” izmenarului, care-si motiveaza tradarea prin grija pe care o au fata de romani si terminand cu senatori arestati pentru modul in care incearca sa-si rotunjeasca conturile, toti ne iau de tampiti si se iau la intrecere in domeniul minciunilor si al manipularilor, servite de mass-media romanilor in loc de mic dejun, pranz si cina (din cand in cand si de o mica gustarica).
Ascultand justificarile senatorului Catalin Voicu, cu privire la acuzatiile care i se aduc, acuzatii sustinute de transcrieri ale convorbirilor sale telefonice, nu stii pur si simplu ce sa faci, sa razi sau sa plangi.
Sa razi de modul in care incearca distinsul „aranjor, bun samaritean de destine aflate in cumpana” s-o scalde fara pic de rusine, trimitand auditoriul in plin scenariu de teatru al absurdului, sau sa plangi constatand cam cat de imbecili ii crede acelasi distins senator pe concetatenii sai, atunci cand le toarna fara rusine niste argumente care n-ar trece testul veridicitatii nici macar la casa de nebuni.
Si unde mai pui ca distinsul domn senator este suparat nevoie mare datorita faptului ca, netinand cont de criza economica in care se zbate tarisoara noastra, cineva n-a avut altceva mai bun de facut decat sa se ocupe de modul in care domnia sa a inteles sa-si „ajute” semenii aflati la necaz.
Acum, n-ar fi de nicio mirare in Justitia romana, daca argumentele expuse astazi pe sticla de domnia sa ar trece drept credibile, iar noi am avea de-a face din nou cu o mascarada de cercetare penala terminata printr-o achitare, de mirare este insa faptul ca d-l senator ne considera pur si simplu niste idioti.
Intersanta este si pozitia Justitiei romane in acest caz in care, din nou la ordin politic, lasa sa-i „scape” catre mass-media documente continute in dosarul de cercetare penala in scopul discreditarii unei anumite culori politice. Dar cu smenarii de acest gen ne-a antrenat la greu d-l presedinte in toti acesti mai bine de cinci ani, asa ca „bucurosi le-om duce toate”, vorba marelui poet national.
De neacceptat insa, mi se pare pozitia d-lui senator care, in loc sa taca si sa astepte să ajungă-n instanta, iese pe sticla si ne jigneste inteligenta, punandu-ne la coltul de rusine cu niste argumente de rasul curcilor.
Oricum am privi acest caz, nu avem altceva mai bun de facut decat sa asteptam evolutia evenimentelor si, din cand in cand, sa ne uitam in oglinda si sa ne intrebam, oare cu ce-am gresit, de au ajuns „baietii de baieti” din politica romaneasca, in frunte cu smenarul reales, sa ne ia de prostii, prostilor.

Garnitura Schimb La Mig

Agentia Erevan News a primit din surse, copia unui acord secret incheiat intre Ministerul Agriculturii, pe de-o parte si cele ale Apararii si Trasporturilor, pe de alta parte, conform caruia, avand in vedere apropierea lucrarilor de primavara din agricultura, cat si faptul ca Ministerul Apararii a luat masuri drastice de economisire a carburantilor destinati avioanelor de vanatoare MIG, acestea nemaiputand fi folosite pentru araturile de sezon, s-a decis inlocuirea lor temporara cu garniturile de tren deraiate puse cu generozitate la dispozitie de ministrul Transporturilor, d-l Berceanu.
Se spera ca din economiile astfel realizate sa poata fi platite catre agricultori subventiile datorate de statul roman acestui sector al economiei nationale.
Masura a fost bine apreciata de reprezentantii FMI.
A consemnat pentru Dvs.
Varujan Arachelian

Da Mama Cu Biciu’n Mine !(Up-dated)

(Varianta basesciana de criza)

Da mama cu biciu-n mine
Ca n-am ascultat de tine
Si votat-am pe chiombila
In pact nou cu sarsaila.

Ne-a dat iar guvern cu bocu’
De ne-am cam f…t norocu’,
De la-atata reformat
Ne-am umplut toti de rahat.

Udrea sta in cap de masa
Vinde tigla de pe casa,
Ea statuie nu mai vrea
Ci doar bani la tescherea.

Videanu din Energie
A facut simigerie
Maidanezii umbla-n draci
Toti in coada cu colaci.

Unguru’ primind cultura
Tipa cat il tine gura,
C-alta-n tara astazi nu-i
Limba ca maghiara lui.

Berceanu si-ai sai ciraci
Au bagat vazduhu-n draci,
Sar vagoane de pe sine
De parc-ar rula pe mine.

Cu izmana-n varf de bat,
Oprea nu are dezvat,
Pentru-n grad cu patru stele
Suge tzutza la lichele.

In agricultura’i bine
Sare trenul de pe sine
Suplinind la aratura
Mig cazut in batatura.

Attila la Sanatate
Face in sfarsit dreptate
Nefiind bani pentru tinctura
Le da la romani cianura.

Baconski-n strainatate
Trage ite pe la spate
Pentru capsunar clonat
„Doi in unul” la votat.

Blaga-i tare-n curcanime
Se da mare la multime
Cu pulanu-o dirijeaza
Cine, ce si cum voteaza.

La Justitie e naspa
Legea-o face astazi gasca
Cu chiombila la Palat
Tinand loc de magistrat.

Pleziristu’ e dat dracu’
Umfla taxele cu sacu’,
Sa plateasca-un imprumut
Pentru-n viitor vandut.

Nici Seitanu’ nu se lasa
Scoate oamenii din casa
Si le da munca cu spor,
Demonstratii in obor.

Ministru’ la-nvatamant
Se tine de-al sau cuvant.
Pe dascali ii concediaza
Cică scoala reformeaza.

Pensionarii, fericiti,
Dupa-atatia ani munciti,
Merg senini spre cripte noi
Cate unul, cate doi.

Manelistu’, tot tembel,
L-a votat din nou pe chel
Si-l asculta incantat
Pe Salam, gurist stilat.

Chiombu’ in al sau palat
O pune acu’ de-un blat
Descantand cu-Aliodor
Al famigliei viitor.

Ghicitoare

Nu-i frumoasa, da-i sexoasa,
Da gigea cu nuri la masa,
Stand cu gandu’ doar la jula
Mai uita de Sfanta… liturghie.
N-are minte saracuta
Are-n schimb bani cu caruta.
Renuntat-a la statuie
Vrea acum Barbie sa fie,
Cu cosite balaioare
Pe chiombu’ să mi-l omoare.

Ghicitoarea nu-i prea grea,
O descrie pe …
Iara tu de vei ghici
Asta… premiu vei primi!

S.O.S.

Preluat din Jurnalul National

E-mail
Jurnalistul Mile Cărpenişan este în comă şi are nevoie urgentă de o transfuzie de sânge din grupa A2 pozitiv.

Timişorenii sunt rugaţi să doneze sânge. Mile este internat la Spitalul Judeţean Timişoara, bd. Iosif Bulbuca nr. 10.

De La Heirupism Rosu, La Incompetenta Crasa Portocalie

Cand vad astazi cu ce „specialisti de marca”, ies alde Boc si gasca sa de derbedei ministeriali, ca oferta de inlocuire a directorilor de la varii institutii de stat, oferta bazata doar pe criteriul clientelismului si slugarniciei politice, nu pot sa nu-mi aduc aminte de modul in care numeau comunistii, in primii ani dupa preluarea Puterii, pe „tovarasii directori cu patru clase primare, dar cu dosar de partid si cadre impecabil”. De la macelul organizatoric din anii 50 si pana la „succesurile”, „permisurile” si „accesurile” de astazi ale termitelor portocaliii, drumul a fost lung si anevoios, avand nevoie de o Revolutie si de o intrare in UE, pentru a ajunge la aceasta etapa organizatorica „superioara” in administrarea statului. Scriam nu demult, pe aceasi tema, ca macar comunistii, dupa primii ani de astfel de „conduceri manageriale”, vazand ce prapad faceau tovarasii in economia socialista, au avut bunul simt sa scoata specialistii din puscarii sau sa-i aduca inapoi de la Canal si sa-i unga din nou pe posturi de conducere pentru a indrepta haosul generat de prezenta unor semianalfabeti in posturi de decizie. E drept ca i-au dublat cu secretari PCR, insa acestia isi vedeau de politica lor si aveau grija sa nu se fure „bunurile poporului”. Portocaliii lui Basescu sunt insa si prosti si hoti.
Textul care urmeaza se constituie intr-o pagina de aducere aminte a istoriei noastre „glorioase”, care din nefericire se repeta si mai abitir decat acum mai bine de saizeci de ani:
Imediat dupa preluarea puterii politice, comunistii au trecut la epurarea si reeducarea prin munca a „fostelor”, cadre de conducere administrativa si tehnica ale institutiilor si unitatilor de productie nationalizate, oameni de specialitate, ingineri scoliti atit in tara cit si in strainatate fiind inlocuiti cu directori „de nadejede”, de origine muncitoareasca sanatoasa, membri ai P.C.R., dar care din pacate in autobiografii aveau cu doua clase mai mult decit trenul.
Asa se face ca in anii ’50, destinele portului Constanta au fost incredintate unui Director General, pre nume tovarasul Tacu (tusea) care fusese coleg de scoala primara (numai atat apucasera sa parcurga) cu ministrul comunist de resort, tovarasul Stere (junghiul).
Pentru intelegerea talcului povestirii care urmeaza este necesara lamurirea din punct de vedere lingvistic a unor termeni marinaresti de specialitate si anume:
– hula, miscare ondulatorie a suprafetei marii, urmand dupa o furtuna sau dupa o briza puternica;
– ganci, carligul unei bigi (macarale) navale.
– murada – spatiu de depozitare a marfii la bordul navei;
Am facut aceste precizari deoarece aceste cuvinte reprezinta masura competentei, rezultata in urma unor discutii dintre „personajele” principale ale povestirii noastre.
In procesul de exploatare al unei nave stationate intr-un port sub operatiuni de incarcare/descarcare, intervin uneori incidente de natura sa incetineasca sau chiar sa opreasca desfasurarea normala a acestor operatiuni, incidente care daca au drept cauza neglijenta umana, pot duce la serioase penalizari de natura pecuniara tinute in sarcina celor vinovati.
Asa se face ca intr-o zi a domniei tovarasului director Tacu, acestuia i s-a raportat ca la o nava s-a oprit incarcarea, drept urmare a faptului ca marfurile destinate acesteia nu incapeau la murada.
Solutia hei-rupisto-muncitoreasca a venit imediat de la tovarasul director si ea a facut istorie in portul Constanta:
– Si ce asteptati tovarasi, dati murada la o parte si continuati incarcarea?!!!
Tot istorie a facut si o alta solutie de aceeasi sorginte, atunci cind la cabinetul tovarasului director, s-a prezentat dispecerul de serviciu care i-a raportat acestuia sec:
– Tovarase director, la nava X, s-a oprit incarcarea deoarece ganciu’ l-a lovit pe docherul Ionescu, spargindu-i capul si lasindu-l inconstient. Ce facem?
– Pai cum ce faceti, chemati imediat Militia sa-l aresteze pe Ganciu, Salvarea sa-l ia pe Ionescu, iar voi dati drumul la incarcare.
Cea de-a treia dovada de un inalt profesionalism este consemnata in dreptul tovarasului ministru Stere, care aflat intr-o vizita de lucru in portul Constanta si privind pe fereastra cabinetului tovarasului director a observat ca la nave nu se lucra.
A urmat intrebarea fireasca a tovarasului ministru:
– De ce nu se lucreaza la nave tovarasi?
– Pai din cauza hulei, tovarase ministru, a venit un raspuns avizat.
– Va ordon sa opriti imediat hula si sa reincepeti operatiunile, ca dracu-i al vostru, a tunat vocea autoritara a tovarasului ministru.
Cu trecerea anilor, asemenea specimene de „specialisti” au fost inlaturate, cu multumirile de rigoare, din posturile de decizie si inlocuiti de adevarati specialisti, in necazul culegatorilor de folclor marinaresc.
Judecand evenimentele de la aeroportul de la Timisoara (si nu numai), dat pe mana unui specialist in impletit sosete, cu urmari ca cele din cazul alarmei cu bomba, stai si te intrebi la ce dracu l-am mai dat jos pe Ceausescu si regimul comunist, cand cat de cat in timpul sau, la conducerea intreprinderilor domnea competenta profesionala si nu clientelismul handicapat mintal portocaliu din zilele noastre?
Cel putin comunistii nu furau si nu sfidau apoi prin etalarea unei opulente de neam prost manelist, restul societatii.

Hai La Bocu Cu Permisuri !

De la tuta cu succesuri
Invatat-a Boc permisuri
Si model de incultura
Dau in scoli de’nvatatura!

Funeriu cu reforma
Da curriculum de forma
Sula azi cu prefectura
Se confunda-n editura.

Udrea vine tare-n spate
Cu directori “ca la carte”
Prietene in premiera,
Barmanite de cariera.

Bercovici e tare’n mansa,
Da aviatiei o sansa
Cu’n director textilist
Transformat in planorist.

Tuti si tute-n cap de tara
Ne fac limba de ocara.
Generatia de maine
Va manca greseli pe paine.

Sa traiesti, tu EBA,tuta
Si tu, Boc, c-o nefacuta,
Pe cei mici sa-i invatati
Limba cool pentru ratati!

Reteta Portocalie de Umplut De Rahat Obraz Ministru Transporturi

1. Se ia una bucata director aeroport, specialist in transport aerian si se inlocuieste cu una bucata de’al nostru oranj, specialist in tricotat sosete pentru pensionari cu domiciliu la azil.
2. Se cauta una bucata „terorist” cu legitimatie de schizofrenic, se doteaza cu una bucata telefon mobil si se instruieste sa formeze numar de urgenta 112.
3. Se anunta telefon mobil, belea mare aeroport Timisoara, plasat dispozitiv avertizare-sonor-exploziva la aterizare avion.
4. Se intra in panica generala creata de director textilist, lume calcata in piciore, fugit unde vazut cu ochii, schimbat rute la avion etc.
5. Se iese pe sticla Ministru Transporturi, brevet pilot amator, si se anunta boboreni ca mana criminala a fost director pesedist creat panica cu amenintare bomba.
6. Se arata la televizor „terorist” constantean, mut, incatusat si dovedit cu acte in regula schizofrenic, probabil unealta razbunarii fost director pesedist.
7. Manelisti votanti Basescu, fericiti dejucat plan criminal, felicitat ministru pentru replica prompta, avizata la „terorism” pesedist.

Prosti, Da’ Consecventi, Maria Ta!

De la o vreme, de cand a dat coltul ierbii pe peluza Opozitiei, iar romanilor care l-au votat pe chiombila le-a ajuns „reforma” la os determinandu-i sa iasa in strada si sa-l „bulgareasca” pe nanoboc, alde portocaliii lu’ peste au inceput, in frunte cu realesu’, s-o ia rau de tot la „geoane”, fiind pusi in situatia de a recunoaste public faptul ca au dat-o rau in bara cu legea salarizarii.
Ca sa se mai scoata cat de cat la fata, Bocu’ iese pe sticla cu un program de masuri anticriza, reincalzit si servit pe post de ciorba proaspata, program de rasu’ curcilor, pe care la o citire mai atenta il poti situa intre „legatura de glie a taranilor” practicata pe vremea lui Mihai Viteazu si programul ceausist de populare a satului mioritic cu proaspeti absolventi de facultate nerabdatori sa devina fericitii proprietari de locuinte la tara.
In acest timp tertipurile securistice ale Basescului de a baga pe gatul romanilor „grupul independetilor” din Parlament si a le oficializa statutul, prin asezarea lor la aceeasi masa cu reprezentantii legitimi ai Opozitiei, sunt date peste cap de un Crin si un Victor, chititi sa faca intr-adevar Opozitie, care culmea, spre disperarea chiombului, le si iese.
Dar cei mai smotociti, sau mai bine zis abuzati sexual (eufemism) si cu banii luati, au iesit „termitii” portocalii din clenciul cu Geoana sustinut ferm de Opozitie.
Stau si ma intreb cam cat de tampite trebuie sa fie slugile basescului ca, pentru a mai iesi ceva, ceva la vopsea, sa-i ceara lui Geoana nici mai mult, nici mai putin decat sa se adreseze de buna voie si nesilit de nimeni Curtii Constitutionale in vederea „autodescaunarii” sale.
Mai curat, murdar de atat, nici Conu’ Iancu n-ar fi putut sa-si imagineze.
Cireasa de pe tort insa, de tot aloimisu’ asta cu iz de circ a la Basescu, este reprezentata de sursa de inspiratie nazista a stimabilei de la Dezvoltare si Turism, care in lupta ei dreapta si far’de piedica cu Olguta pesedista, tranteste ditamai cantitatea de muci in fasole si-l citeaza pe nimeni altul, pe post de argument suprem, decat pe purtatorul numaru’ unu de mesaj ideologic si propagandist al lui Hitler, ministrul nazist al propagandei, Goebbles.
Pai se poate tanti Nutzi sa ne faci una ca asta si sa dai din casa modelul de inspiratie politica a portocaliilor? Rusinica, zau asa!
Pe modelul scuzelor fata de legea salarizarii, nu ne ramane acum de facut altceva decat sa asteptam pardoneala guvernamentala in cazul legii pensiilor si avem imaginea completa a unui Guvern format din impotenti intelectual, insa consecventi in sustinerea prostiilor debitate.