Blogu' lu' Marcus

12/03/2010

Vis De Devenire Academica In Alcov Prezidential

Filed under: D'ale asimetricului — Marcus @ 11:28

Ora frageda de noapte, de prima decada a lui Martisor, intr-un Bucuresti supus capriciilor de Craciun prelungit, insotit de o ninsoare viscolita de rafale taioase de vant.
In iatacul prezidential cotrocenist, atmosfera de „O mie si una de nopti”, parfumata atatator erotic de aromele orientale degajate de lumanarile primite cadou in Japonia si dispuse strategic afrodisiac in incapere. Aceleasi lumanari, prevazute cu filtre speciale, creatie a magului de curte Aliodor, difuzeaza o lumina violet, ce se insinueaza provocator misterios in fiecare coltisor al camerei, lumina intrerupta de izbucnirile unui foc jucaus, intretinut cu butuci grosi, in semineul incaperii.
Arhitectura decorului, dominat de mahonul imensului pat cu baldachin si de mobilierul ce te imbie prin toti porii la savarsirea fara numar a pacatului originar, este artistic intrerupta de prezenta unui ecran, home cinema, de dimensiuni impresionante situat pe peretele opus patului, cu posibilitati de orientare in spatiu si de prezenta statutara a lui Boc, imbracat in noua livrea primita in dar de la Sef si incremenit in pozitia regulamentara de drepti la cativa pasi distanta de o masa situata in mijlocul incaperii.
La masa, martora si gazda a unei cine romantic-festive, isi savureaza, fata in fata desertul, Elena si Traian, topiti unul in ochii celuilalt si satisfacuti de opulenta cinei respective.
Caracterul romantic al acesteia a fost dat de idila dintre cei doi, iar caracterul festiv de consumarea, in timpul zilei, a unui eveniment mult asteptat de cei doi, ungerea lui Traienel ca membru al Academiei Oamenilor de Stiinta din Romania.
Aceasta atmosfera idilica se desfasoara pe fondul muzical care inunda camera de nicaieri si de peste tot, fond muzical reprezentat de un potpuriu de nestemate manelistice cu mesaj electoral, in executia renumitilor guristi adulati de 99% din populatia Romaniei, maestrii Guta si Salam.
Intr-un tarziu, terminandu-si desertul generos, presedintele isi aprinde un Kent lung si ridica paharul plin cu whisky, doar atat cat sa pluteasca patru cuburi de gheata in el, pregatit pentru a toasta.
Elena, la randul ei si la indemnul iubitului, ridica cupa de sampanie si asteapta uda de fericire si satisfactie, cu neglijeul desfacut provocator, cuvantul Realesului:
– Pentru noi, Elena, graieste presedintele solemn dar tandru in acelasi timp, dand paharul peste cap.
– Pentru noi, iubitule, ii raspunde Elena, umezindu-si delicat buzele in cupa de sampanie.
– Ce facem Elena, ii dam liber lui Emil?
– Traiane, ziua aceasta a fost atat de deosebita, prin frumusete si incarcatura, incat as dori ca inainte de ce va urma (si aici ii face strengareste cu ochiu’) sa vedem un film.
– Dorinta ta este ordin pentru mine, draga mea, raspunde Traian actionand simultan butonul unei telecomenzi.
La acest impuls, Boc, parca cutremurat de o descarcare mare de tensiune electrica, face un salt exersat pe vremea cand arunca balotii de paie ai CAP-ului si fiind in forma fizica maxima, ca urmare a sedintelor zilnice de fitness, se iteste intr-o clipita impingand un rastel ultramodern plin cu DVD-uri din arhiva SRI, SIE, PCR etc.
– Si ce ai vrea sa vezi, Elena, intreaba Traian, scanand continutul electronic al rastelului, sa-ti pun thriller-ul cu Remes cand este prins ca ia spaga palinca si caltabosi sau unul cu spionaj cu Seres si Stancev?
– Altceva, dragule ??!!!
– Pai, am un porno soft cu Baconski in jacuzzi, sau unul hard cu Boc fugarind gastele CAP-ului, cand se pregatea sa dea la facultate.
– Stiu si eu, Traiane ??!!
– Am putea incerca un horror tot cu Boc, dar de data asta fugarit si prins el de gansacii gelosi, sau unul politist „Cum am furat alegerile prezidentiale”. Mai avem un „SiFi” tot cu mine promitandu-le la romani tepe pentru nelegiuiti, iar pentru ei sa traiasca bine, sau unul in care imi demonstrez maiestria in artele martiale in campania din 2004. Ar mai fi thriller-ul psihologic, in care eu ma chinui intelectual timp de cinci ani de zile sa termin romanul lui Cartarescu, sau unul de aventuri cu niste ziaristi la Bagdad. Uite aici am ultima comedie pe care am adus-o de la Tokio in care, dupa ce mi-am terminat discursul privind superioritatea metodelor de crestere a productivitatii muncii in Romania, fata de sistemul japonez, afaceristii niponi au primit ingrijire medicala de urgenta, deoarece riscau sa moara de ras.
– Vezi tu, dragule, poate-i de vina evenimentul de astazi, nu stiu nici eu bine, dar parca as vrea sa vad un film istoric.
– Se face iubito, spune!
– Pai as dori sa-l vad p-ala din arhiva PCR, in care Leana si Nicu sunt facuti in aceeasi zi Doctori Honoris Causa ai Universitatii din Mogadiscio, cu ocazia vizitei in Somalia. Cine stie, poate daca vrea Domnul, am putea fi facuti si noi in acelasi timp membri ai Academiei Romane, intr-o buna zi.
– Ha, ha, ha! pai Domnul sunt eu, Eleno, si lucrez de mult timp la asta, asa ca stai linistita. Emile, baga, ba, DVD-ul asta si apoi poti sa-ti iei liber, iar maine dimineata sa intarzii o ora la Guvern.
– Am inteles Sefu’ si multumesc sa traiti!, riposta Boc si din doua manevre, mai mult decat reusite, pregati aparatul pentru vizionare, disparand apoi discret in noaptea rece de afara.
Inapoi in iatac, Elena si Traian se indreapta cate pat, in cate o mana cu paharele, iar in cealalta cu cate o punga de seminte de floarea soarelui, nerabdatori sa-i revada pe parintii lor spirituali in plina actiune.
In acest timp, in noaptea rece de afara, vantu’ vaj si iar vaj!!!!