Un Fierbinte Omagiu Carmaciului, De 1 Mai Muncitoresc

Multumim tata Traiane, pentru viata ce traim
Azi uniti in fapt si cuget sanatate iti dorim.
Din cocioaba de la tara pana-n vila lu’ Videanu
Manelistu’ mandru este, i se zice basescianu’.

Circ ne dai pe-ndestulate,  gaguri si burlesc politic
Sustinut esti de  Famiglia si de-un premier pitic.
N-avem paine, ciorba-n oala, ne lipsim de sanatate
Dar avem un presedinte mare iubitor de-o carte.

De la Decebal sau Stefan, de la Mircea sau Mihai
Intregit-ai panoplia de cand te-ai urcat pe cai.
Ne esti far si calauza,  ne esti mos ereditar
Decretat de blonda Udrea,  la moment aniversar.

Ciuruitu-i mandru-n ceruri de urmas tovarasesc
Cand serbeaza cu Lenuta 1 Mai Muncitoresc.
Pentru toata fericirea, pentru traiu-ndestulat
Noi iti multumim, Traiane, sa fii vesnic la palat.

Nota:

De amicii ma certara, pe motive de urare
Vin si spun ca-i mea culpa si solicit indurare.
Sincer ii doresc lui Basea, cand se crede dictator,
Tihna verde-n camp de taina dupa’o frana la motor.

Sula Vs. Prefectura, Teo Si PeDeLatura

Sincer sa fiu, scarbit de gestul Madamei Teo (pe care intamplator o simpatizam si o consideram o fiinta dotata din punct de vedere al mobilierului mansardei) de a se inregimenta si de a conta ca numar de voturi parlamentare portocalii, nu as fi scris niciodata despre ea sau decizia sa.
Asta pana ieri, cand pe un post de televiziune o pede latura se batea cu ditai bolovanu’ de marmora adrieanista in piept, pe motiv de succes rasunator al lacheilor basescieni in cazul „castigarii” postului de parlamentareasa guresa de catre Teo Trandafir.
Cat de imbecil trebuie sa fii pentru ca, in loc sa dai sonorul la minimum si sa faci ciocu’ mic, pe rezon de rusinica fata de numarul celor care au catadicsit sa iasa la vot in zi de duminica pentru a o „legitima” pe tantela, tu sa iesi pe sticla si sa clamezi mai tare decat artileria lui Hitler la asediul Leningradului, o victorie mai mult decat indoielnica si de tot rahatu’.
Lasand la o parte faptul ca distinsa doamna Teo si politichia sunt doua linii paralele si ca pentru doi ani si ceva prezenta sa in Parlament va consta in exercitii de aerobic la momentul votului, pe modelul „Hai cu totii, manutele sus” practicat de Parazitii si Sarmalele Reci, ramane doar nesimtirea pede laturilor care incearca sa prezinte momentul respectiv drept o mare reusita de partid.
La asemenea manifestari consider ca singurul comentariu acceptabil si conform cu realitatea nu este altul decat sanatosu’:  Huo, ba, pede laturilor!

Un An De Bloguiala, O Fi Mult, O Fi Putin ??!!

Sincer sa fiu habar n-am si cred ca asta numai musafirii acestui blog o pot aprecia. Pentru mine a fost totusi de bine, deoarece intr-o societate marcata profund de prezenta in capul statului a unui troglodit cu pretentii de dictator mesianic (sic!) a insemnat singura cale de a ma exprima liber si de a incerca sa ma opun, este adevarat fara sanse prea mari de reusita, unui om ce se vrea alfa si omega al romanilor, motiv pentru care a ingropat de facto statul de drept si usoarele urme de democratie castigate de un popor atat de incercat, din acest punct de vedere, de-a lungul istoriei sale.
Tin sa le multumesc tuturor celor care au „pasit peste pragul” acestui blog si care au rezonat cat de cat la zicerile mele, fapt care m-a motivat sa continui si mi-a demonstrat ca nu sunt singur.
Le multumec colegilor in ale bloggeritului Lilick , Cristian, Gabriela Savivistsky, Roxana Iordache, Sfinx 777, Sictireli, Sebra, Ada Rus, Ciocolata cu piper, Amalagammax, Ghilotina, Plano 10, Dom’ Ghita, Intersectii, Domnulsix etc, care au gasit de cuvinta sa ma treaca in blogrol-urile lor, facilitandu-mi astfel accesul catre proprii lor cititori.
Acest blog va continua atata timp cat voi considera ca se atenteaza grosolan la fiinta statului de drept si a democratiei in Romania, cu conditia ca astfel de bloguri sa fie lasate de autoritati sa fiinteze.
Inchei aici multumind tuturor celor care m-au bagat in seama pe parcursul unui an si urandu-mi singur succesuri in continuare  🙂
Si pentru a nu-mi iesi din mana, dedic o mica poezea de cadou  guvernantilor nostri „bravi” si pusi pe fapte mari:

Avem porci,  avem gaini
Prea stresate de basini
Trase de-un Guvern ratat
De Basescu indrumat.

De-un guvern ratat si prost
Spunand lectii pe de rost
Invatate-n Cotroceni
De la gluga de coceni.

Din cacatu-n care suntem
Sa iesim acum putem
Doara prin deşert cu tancu’
Sau cu-avionu-mpins de dracu’.

N-avem drumuri,  nici sosele,
Bocu ne vinde chiftele,
Cu otomobilu-electric! 😯
Ce să mai…? umor pitic.

Suntem tara lu’ Minciuna
Ce ne vinde pe sub mana
SiFi-uri si scenarite
Car-de care mai tâmpite.

Din Rahat Boc Bici Isi Face

La Guvern e zarva-n toi
Si e mare taraboi
La tarabele din targ
Marfa se vinde cu sarg.

Fara bon, fara chitanta
La produs legat cu ata
Ceapa verde si marar
Se vand doar pe numerar.

Tot la tara evaziunea
A atins aproape culmea,
Apa tarii din fantana
Se consuma pe sub mana.

Cumulat cu nesimtitii
Ce iau pensii ca smintitii
Si salarii cu toptanu’
Bugetu’ nu-si vede banu’.

DobiBocul cel cuminte,
Sfatuit de presedinte,
Vrea contor la put montat,
Patrunjel impozitat.

Si de-o merge treaba snur
Vom avea cantar la cur
Si la case de marcat
T.V.A. si la cacat.

Oxigenu’ inspirat
Va fi strict impozitat
Si in caz de evaziune
Loc de veci in…  „pensiune”.

Victoras, Ce Cauti, Vericule, La Cotroceni ?

Tu nu vezi ca va face chiombu’ mai ceva ca la alba-neagra si va umfla si zaharu’ din ceai?
Incep sa cred ca m-am grabit cand ti-am urat „Go, Victor, Go!”, sau ca tu ai inteles din asta sa te duci, Victoras, direct la Cotroceni ( aici „go! ” inseamna „Hai, Victore !” nicidecum, „Te du Victore!”)!
Pai cum vine asta, frate, va invita chiombalau’ sa discutati despre ANI, separat de ai lui, la orele 17.00, si la orele 16.45, trompeta Cotroceniului, Dobiboc, iese pe post si v-o trage la gioale de cartonas rosu, informand boboru’ basescian ca fraierii de pesedisti iar au luat-o in botic, deoarece „proectu’ ie gata” si va fi votat in regim de urgenta, iar tu o pui totusi de-o delagatie si raspunzi la „aportul” prezidential luandu-i si pe conservatori la remorca????
Bre, Victore, daca nu le ai, invata, bre, de la nen’tu Crin ca-i mai patit decat tine cu chiombalau’ si in loc sa cada el de mangafa, si-o ia chiombu’ de nu se vede !
Si am inteles ca nea Mircica, cu tot calificativu’ lui cu tot, de data asta v-a dat un sfat bun, de ce preferi Victoras sa-i dai apa la moara anticristului si sa pici de penibil si mai mult decat ridicol ?
Hai, sa fii iubit si nu mai pune, bre, botu’ ca doar esti ditai sefu’ de partid nu carlig basescian de rufe !
cu amicitie inca
marcus

Buchenwaldizarea Romaniei

Din momentul in care Basescu, prin intermediul slugii sale obediente pana la cretinism, a transformat Romania intr-un imens lagar de concentrare, in care testeaza cele mai perverse metode de exterminare a populatiei si in care singura lege valabila a devenit pohta sa nemasurata de putere, actualizarea unei Ordonante de Guvern, aberanta in nocivitatea ei prin eliminarea de la taraba a precupetului marunt si amarat care-si valorifica doua legaturi de ceapa si una de marar pentru a face rost de banii necesari painii cea de toate zilele, nu mai surprinde practic pe nimeni.
Si acest lucru se petrece in timp ce guvernul nulitatii intelectuale absolute pe de-o parte nu poate justifica neam modul in care s-a evaporat purcoiul de bani imprumutati de la finantatorii internationali, pentru combaterea crizei prin relansare economica, iar pe de alta parte se dovedeste a fi incapabil sa gaseasca solutii destinate acestei relansari, multumindu-se cu masuri care mai de care mai nimicitoare in ceea ce priveste traiul de zi cu zi al romanului de rand.
Cinismul, mai bine zis sadismul, acestor guvernanti condusi pe fata, fara niciun fel de „jena” constitutionala, de tatucu’ de la Cotroceni, se regaseste si in spitalele romanesti, transformate pur si simplu in abatoare umane, copii ale lagarelor naziste de exterminare, conduse de clientii portocaliii ai chiombului si gastii sale, pe principiile teoretice puse in practica de un anumit doctor Mengele.
Este inadmisibil ca intr-o tara, pretins europeana a secolului XXI, sa te duci sa te tratezi pentru o banala gripa intr-un spital din care sa risti sa iesi intre patru scanduri ca urmare a nerespectarii conditiilor unei minime igiene.
Si cum dracu’ ar putea fi altfel, atata timp cat implicare nemijlocita a „presedintelui jucator” in actul guvernarii se rezuma la urecherea guvernantilor pe motiv de concedieri insuficiente, biruri la fel de insuficiente toate pe fondul indicatiilor pretioase tinand de modificarea Constitutiei in sensul visat si dorit de embrionul dictatorial de la Cotroceni.
Pornind de la ideea caselor de marcat impuse comerciantului specializat in vanzarea legaturilor de ceapa si de ridichi, cu scopul combaterii „evaziunii fiscale”, stau si ma intreb cum de nu le-a venit inca in minte dobibocilor ideea de a ne obliga sa ne dotam w.c.-urile cu sisteme de cantarire in vederea aplicarii de TVA pe cantitatea de resturi alimentare eliminate de organism, cu alte cuvinte pe rahat.
Sau inventarea unui sistem de contorizare personalizat pentru stabilirea consumului de oxigen pe cap de roman si impozitarea in consecinta a acestui consum.
Dar nu este timpul pierdut si oricand ne putem astepta la tot felul de dracovenii izvorate din mintile (eufemism) gazduite de niste capatani bolnave, dar bolnave rau.
Demn de remarcat, in tot acest marasm generat de Puterea portocalie, este faptul ca sunt inca destui manelisti care efectiv nu inteleg de unde vine raul si la o adica isi dau votul tot portocaliilor, manati fiind de o dorinta morbida de sinucidere colectiva.
Alegerea lui Teo Trandafir, ce-i drept ca urmare a votului a circa 7% din electoratul colegiului respectiv, este cea mai buna dovada in acest sens.
Daca cetateanul roman a ajuns sa fie reprezentat in Parlamentul Romaniei de un ales „legitimat” de un astfel de procentaj este mai mult decat clara directia spre care se indreapta statul de drept in aceasta tara.
Acum cand am vazut cu totii cam la ce a dus magistrala initiativa a tatucului in privinta votului uninominal, eu propun ca simultan cu Parlamentul Unicameral sa modificam si Legea Electorala, in sensul introducerii unui concept nou si anume votul de Famiglie, neam, gasca etc., care sa legitimzeze cat de cat pe cei 300 de reprezentanti ai neamului. S-o gasi p’acolo de-o duzina de membri ai clanului care sa voteze.

Femeia Tatoiu, Un Hoara La Menopauza

Cotcariile portocaliilor nu cunosc limite atunci cand vine vorba de prostit boboru’ lu’ voda manea. Dupa ce s-au declarat cu mare tam-tam in „silenzio stampa” fata de doua posturi de televiziune rebele, care nu se lasa intimidate de amenintarile cu CNA-ul si mai nou cu suspendarea, penalii au pus-o de-o gainarie tipic basesciana si l-au inlocuit pe Hoara si pe gasca sa de propaganda papagaliceasca cu agenti pupinbasisti „sub acoperire”.
Asa se face ca de la o vreme imaginea cu femeia Tatoiu, independenta politic, mare om de afaceri bantuie mai ceva ca fantoma unui anumit rege danez, intr-o naveta continua, studiourile celor doua televiziuni damnate, Realitatea TV si Antena 3.
Inepuizabila si patrunsa basescian pana in strafundurile viscerelor sale, numita om de afaceri incearca prin orice mijloace si tragand din toate pozitiile sa ne convinga pe principiul „independentei” sale politice, ce pleasca ne-a cazut din nou in cap la alegerile prezidentiale trecute si cat de fericiti am fi daca am accepta de buna voie si nesiliti de nimeni
titularizarea intru eternitate a basescului pe post de dictator.
Cand vorbeste de autoritatea basesciana, femeia Tatoiu pur si simplu sufera o metamorfoza totala pe tiparul femeilor Pora, Pippidica sau Plescoita.
La Pora sindromul Basescu se manifesta prin alungirea brusca a buzei superioare, care in pozitie normala tine loc de umbrela celei inferioare, buza ce ajunge pana la nivelul sanilor de unde, atunci cand pronunta numele chiombului insotit de formula deja celebra „haideti, domnu’ (doamna)” adresata preopinentilor sai, incepe sa se falfie si sa „fleoscaie” mai ceva decat labiile vaginale ale unei bicicliste angajata in Turul Frantei.
Pippidica, pana la divortul public de tatuc, pe motiv de gelozie parlamentara, se manifesta prin transpiratii diluviene iar in prezenta acestuia ochii incepeau sa i se invarta in dosul ochelailor exact ca motanului Tom, in scenele in care prietenul sau, Jerry, reuseste sa-l miruiasca la devla cu vreo tigaie sau vreun alt obiect aflat la indemana.
Plescoita este totala si practic a lasat fara comentarii toata suflarea romaneaca, varand-o intr-o negura genealogica de nepatruns, atunci cand a anuntat-o sec dar incarcat de trairi orgasmice ca este „urmasa lui Traian, a lui Traian Basescu”.
La Tatoiu metamorfoza incepe la nivelul muschilor bratelor, care se incordeaza pana la stadiul de maxima suportabilitate epidermica, este continuata la nivelul cusaturilor liftingului facial brusc inrosite si riscand sa se deterioreze iremediabil si se opreste la proteza dentara ce devine pe neanuntate arma letala, gata sa sara pe masa studiourilor de televiziune si de acolo la jugulara preopinentilor amintind de scenariul filmului horror „Dantura ucigasa”.
Numai ca preopinentii sai, in loc sa tremure de frica flacarilor oratorice pupinbasiste ce tasnesc din femeia Tatoiu, precum lava din vulcanii islandezi, incep sa rada in hohote, parca la comanda, amuzandu-se copios pe toata durata spectacolului oferit de acest Hoara „under cover”.
Ori de cate ori le vad pe aceste vestale mioritice predicand pupinbasist stau si ma intreb ce dracu’ or fi gasit de admirat la Traienel, de au asemenea trairi devastatoare erotice la pronuntarea numelui si „faptelor sale politice”, un Traienel caruia daca ii dai jos incarcatura prezidentiala, te alegi cu un banal si umil locuitor al planetei, deosebit de semenii sai doar prin privirea-i atintita in directii gen „slanina si faina”, aureolata de o chelie mai mult decat respectabila.
Explicatia ar putea consta fie in latinescul „de gustibus…”, tradus in vulgarul romanesc cum ca „nu te poti caca in gustul omului”, fie prin prezenta la curtea cotrocenista a vestitului si temutului Aliodor si a potiunilor sale miraculoase capabile sa directioneze sentimental anumite trairi ale acestui gen frustrat sexual de purtatoare de fuste.
Singurul perdant din aceasta manevra este flasnetarul de Hoara care se vede detronat din pozitia de rege neincoronat al imbecililor de aceasta gaselnita menopauzata portocalie, femeia Tatoiu.

Cu Un Amiral In Frunte Vom Avea Victorii Multe

Analizînd starea dramatică în care se găsea flota maritimă comercială la mijlocul anilor 80, Ceauşescu a hotărît că ar putea să o amelioreze prin numirea unui amiral la conducerea departamentului naval din cadrul Ministerului Transporturilor.
Aşa se face că în anul 1985, ne-am pricopsit cu un militar de carieră pe post de Ministru Secretar de Stat, a cărui primă măsură pentru îmbunătţirea situaţiei a constat în mutarea sediului departamentului de la Bucureşti la Constanţa simultan cu soluţii de “căprărie” materializate în introducerea obligativităţii purtării uniformei, tunsul regulamentar şi rasul bărbilor pentru cei care-şi lăsaseră aşa ceva.
Şi aceasta deoarece, conducerea de partid şi de stat ajunsese la concluzia că de vină pentru situaţia în care se afla flota în acel moment, era starea disciplinară generală a echipajelor şi nicidecum lipsa acută a materialelor de întreţinere, a pieselor de schimb, a respectării ciclurilor de reparaţii la termen, in vederea reclasificării navelor în conformitate cu specificaţia tehnică, a introducerii în consum a lubrefianţilor de producţie autohtonă, coroborat cu lipsa de combustibil de calitate, etc.
O notă proastă în privinţa situaţiei disciplinare fusese dată şi de tentativa nereuşită a unui Comandant de navă, Scaleţchi Florentin, de deturnare a navei “Uricani”, fapt care a înrăutăţit brusc condiţiile şi aşa vitrege în care eram obligaţi să ne desfăşurăm activitatea.
Din acest punct de vedere, staţionările navelor în porturile româneşti, fuseseră transformate într-un adevărat calvar de către autorităţi, bucuria revederii familiilor fiind înlocuită de stresul zilnic la care erau supuse echipajele, prin controale la sînge şi inutile atît din punct de vedere administrativ cît şi pe linia autorităţilor portuare reprezentate de Căpitanie, Vamă, Miliţie şi Securitate, plecarea într-un nou voiaj fiind privită ca o izbăvire de cel rău.
Un incident tragi-comic în această privinţă, s-a derulat la bordul unui cargou care staţiona în portul Constanţa, în aşteptare combustibil. In cadrul unui exerciţiu special de testare a vigilenţei echipajelor româneşti, în ceea ce privea accesul persoanelor străine la bordul navelor româneşti (paza la scară a acestora nu era asigurată de trupele de grăniceri), doi ofiţeri de Securitate, un bărbat şi o femeie, au reuşit să treacă de serviciul de vardie al navei şi să ajungă în cabina Comandantului, unde, găsindu-l i-au pus pistolul în piept şi dîndu-i de înteles că ar fi fost terorişti şi că au minat nava, i-au comandat scurt:
-Ne duci la Istanbul!
Comandantul, dînd dovadă de prezenţă de spirit le-a replicat calm şi mucalit:
-Stimată doamnă şi stimate domnule, imi pare foarte rău, dar nava nu are combustibil nici măcar cît să ies din portul Constanţa, aşa că găsiţi-vă pe altcineva !.
Cert este, că în urma unor astfel de acţiuni, au introdus şi la navele româneşti paza la scară asigurată de soldaţi grăniceri.
Acum că problema disciplinei fusese cît de cît pusă la punct prin ras, tuns şi frezat simultan cu portul uniformei, a venit şi rîndul demonstrării competentei profesionale a noului Ministru Secretar de Stat.
Personal am avut parte de patru “meciuri” cu domnul Amiral, în care acesta precum seful statului a dovedit că se pricepea în noua activitate legată de exploatarea tehnică şi comercială a navelor, precum viţelul la poarta nouă.
Imediat după obţinerea brevetului de Căpitan de Cursă Lungă, la sfîrşitul anului 1985, pe 3 ianuarie 1986, am fost contactat telefonic de către armator, care mi-a încredinţat comanda navei “Reşiţa”, un mineralier de 25.000 tdw, deja full încărcată cu ciment în vrac în portul Agigea, cu destinaţia conform actelor mărfii, Abu Qir sau Alexandria în Egipt.
Astfel că, imediat după sosirea la navă şi terminarea formalităţilor de plecare, am părăsit România cu destinaţia Alexandria. Odată ajuns aici, am fost anunţat de Agentul navei să merg şi să descarc la Abu Qir, conform solicitării primitorului mărfii bazată pe opţiunea din contract.
Abu Qir, locul unde a început triumful militar al amiralului Nelson împotriva flotei militare franceze, este situat la circa două ore de marş la est de Alexandria şi este în principal port militar, motiv pentru care de îndată ce mi-am anunţat sosirea, la navă s-au prezentat trei Piloţi îngalonaţi, militari, ale căror prime întrebări au fost referitoare la pescajul navei. Aflîndu-l şi lămuriţi fiind de mine că nu am nicio posibilitate de ajustare a acestuia, mi-au spus să fac cale întoarsă spre Alexandria, bucuroşi ca nu le-am blocat, precum Nelson, intrarea în mîndria lor de port militar, prin eşuarea navei “Reşiţa” (fiind port militar detaliile despre natura fundului, adîncimi, şenal navigabil, etc. erau strict secrete).
Ajuns din nou la Alexandria am luat legătura cu Agentul, care mi-a confirmat intrarea pentru a doua zi în port la descărcare.
Conform planificării, a doua zi am acostat în dană dublă cu o navă specializată în descărcarea cimentului în vrac, încărcarea acestuia în saci şi livrarea sacilor la camioane. Nava respectivă se numea Aqaba Falcon.
Pentru descărcarea Armatorului, a mea, a echipajului şi a navei de orice responsabilitate ce ar fi putut să survină ca urmare a unui litigiu comercial apărut în urma acestui incident, am întocmit o Scrisoare de Protest cu care m-am prezentat la Consulatul nostru din Alexandria, în vederea legalizării sale.
Ulterior am aflat că cel care era Consul în acel moment, respectiv D-l Edu, era de fapt ofiţer de Securitate sub acoperire şi că citind Protestul meu îl informase personal pe amiral despre acest incident.
Am terminat descărcarea, am încărcat apoi fosfat la Tartous în Siria, cu destinaţia Constanţa, unde am ajuns după circa trei săptămîni de la plecare.
Aici am descărcat foarte repede, după care am încărcat minereu pentru Galati.
În timpul staţionării în Constanţa s-a consumat un episod drăguţ în care au fost implicaţi ca protagonişti, Şeful Electrician al navei şi un motan imens şi frumos despre care am aflat că se numea Dănilă.
Tot timpul cît am fost la comanda navei “Reşiţa”, din lipsa de fonduri destinate deratizării navei, atît eu cît şi echipajul am fost nevoiţi să suportăm, plecînd din careu (sala de mese) şi pînă în cele mai îndepărtate colţuri ale navei, prezenţa a sute de şobolani de diferite mărimi.
Aşa că premergător cu cîteva ore plecării spre Galaţi, Şeful Electrician s-a prezentat la navă cu Dănilă în braţe, amîndoi în stare destul de avansată de ebrietate. De la el am aflat că îmbătarea la o şuetă cu motanul, fusese singura metodă de a-l aduce la navă, motan care într-adevăr după ce s-a trezit din beţie s-a pus serios pe treabă, refuzînd orice fel de mîncare în afară de cea vînată de el.
După descărcarea navei la Galaţi şi părăsirea portului cu destinaţia Constanţa, cînd mai aveam cîţiva kilometri pînă la Tulcea, am fost contactat radiotelefonic de Şeful Agenţiei Navrom Galaţi, cu care am avut următorul dialog:
-Domnule Comandant, tovarăşul Ministru vă intreabă dacă aveţi suficient combustibil pentru un voiaj Tuapse (Georgia-Marea Neagră)-Constanţa!
-Informaţi-l pe tovarăşul Ministru că am combustibil suficient.
-Tovarăşul Ministru mai întreabă cît cărbune puteţi încărca!
-Vă rog să aşteptaţi un moment !
Am căutat cel mai greu cărbune în documentaţia de specialitate şi, în conformitate cu calculele mele, rezulta că aş fi putut încărca aproximativ 12.000 tone, fapt pe care i l-am comunicat Şefului Agenţiei la radiotelefon.
Replica acestuia, care era în telefon cu Ministrul, a fost scurtă:
-Imposibil, tovarăşul Ministru vă ordonă să mergeţi şi să încărcaţi 25.000 tone de cărbune!
Ştiind că nu avea rost să duc o discuţie polemică cu un neavenit, am zis şi eu un “am înţeles”, m-am legat cu nava noaptea de sălcii la Tulcea şi am solicitat control de plecare, după ce în prealabil dădusem o radiogramă adresată şefilor mei direcţi, oameni de specialitate, cărora le solicitam să mă instrucţioneze cum pot încărca 25.000 de tone de cărbune în mineralierul “Reşiţa”, care într-adevăr putea să încarce 25.000 de tone, dar de minereu de fier.
În timp ce mă întreţineam cu controlul a venit şi răspunsul competent de a proceda de urgenţă spre Constanţa.
Ajunşi în rada Constanţa am avut parte de altă surpriză ieşită din mintea plină de “înţelepciune” a domnului amiral. Acesta, avînd în vedere economia de combustibil, ordonase, împotriva Regulamentului Internaţional Pentru Prevenirea Coliziunii pe Mare, ca navele româneşti aflate la ancoră să păstreze minimum de lumini pe punte şi la castelul de navigaţie pe timpul nopţii.
Faţă de o astfel de situaţie, riscai să gîndeşti o manevră de trecere printre două nave, cînd de fapt aveai de-a face cu una singură, de o lungime considerabilă.
Cu oraşul Constanţa deja în bezna ceauşistă şi cu navele băgate în bezna “amiralistă”, m-a contactat Pilotajul să mă intrebe dacă văd Pilotina trimisă în întîmpinarea noastră.
Răspunsul meu a fost scurt:
-Domnilor eu nu reuşesc să văd oraşul Constanţa de la două mile şi dvs. aveţi pretenţia să văd Pilotina ?
Surpriza cea mare avea însă să vină din partea d-lui Amiral, a doua zi cînd, întîlnindu-mă cu nişte colegi care fuseseră în absenţa mea la o sedinţă de Comandament, prezidată de acesta, m-au apostrofat scurt:
-Ce faci Marcele, ai înnebunit ?
-De ce măi ?
-Păi d-l Amiral, ne-a ţinut un discurs în care ne-a spus că venim cu pretenţia să luăm salariile întregi atîta timp cît comandanţi ca tine, în loc să descarce marfa la Abu Qir, s-au dus şi au descărcat-o la Aqaba în Iordania ?
-Bine măi deştepţilor,să presupunem prin absurd că am fost capabil de o asemenea performanţă, păi acum mai stăteam eu de vorbă cu voi, sau vă trimiteam vederi cu Salutări de pe Coasta de Azur?
-Da măi, ai dreptate !
Şi realizînd din cele relatate de colegi mei că de fapt, în ignoranţa lui, Amiralul confundase numele navei Aqaba Falcon cu numele portului iordanian Aqaba, caz în care comandantul Scaleţchi fusese mic copil pe lîngă mine, m-am întors la navă şi mi-am blindat geanta cu documente justificative, pentru a mă duce a doua zi în audienţă la el în vederea lămuririi acestei situaţii.
A doua zi de dimineaţă, m-am dus mai întîi la şeful meu direct cu care am avut urmatoarea discuţie:
-Ce fac Şefu’ mă duc în audienţă, sau aştept liniştit să mă aresteze, pentru ca am trecut Canalul de Suez de capul meu şi am vîndut cimentul în altă ţară de destinaţie ?
-Staţi liniştit domnule Comandant, mergeţi la navă deoarece dacă vă duceţi în audienţă s-ar putea să-l deşteptaţi şi nu ne trebuie aşa ceva !
-Şi cu cărbunele cum rămîne ?
-Mai nou i-a intrat în cap că se pricepe şi la activitatea de navlosire (angajarea comercială a navei într-un contract de transport maritim), aşa că sperăm ca după cîteva duşuri reci, măcar aici să ne lase în pace.
-Dacă mîine vin cu cererea de continuarea concediului de odihnă pe anul trecut, întrerupt la plecarea cu “Reşiţa”, mi-o aprobaţi ?
-Veniţi mîine dimineaţa cu ea.
Şi aşa am scăpat de “aventurile” cu nava “Reşiţa, după întîlnirile de gradul III cu Amiralul “civil” în mîinile căruia se aflau destinele flotei comerciale române la acea dată.

S’il Vous Plait, Herr Johannes Hahn !

Derbedeilor portocaliii de la guvernare ori le-a luat Dumnezeu mintile, ori sunt hotarati sa distruga si ultimile urme de credibilitate si de demnitate nationala de care se mai bucura tara basesciana pe plan international, numai pentru a putea fura ei bine.
Altfel nu se explica nebunia manifestata de ei in devalizarea banului public prin orice mijloace, fara teama vreunei sanctiuni si fara regretul discreditarii statului ca urmare a actiunilor lor.
Dupa ce Berceanu si gasca mafiota de cuscri, cumetri, nasi, fini, soti, concubini etc. de la Administratia Drumurilor din cadrul ministerului au ratat tunul mioritic in valoare de miliarde de Euro, prin rezilierea contractului de construire a tronsonului de autostrada Comarnic-Brasov, pe motiv ca pana si finantatorii unui astfel de proiect si-au dat seama ca este vorba despre un jaf nerusinat, la drumul mare, si nu au dorit probabil sa se faca partasi la o atare escrocherie, a venit randul altui fruntas portocaliu ministerial sa incerce o cotcarie carpato-danubiana, negasind o alta tinta mai buna decat fondurile europene.
Dupa ce ani de zile politicienii nostri de iarmaroc au batut toba cum ca fondurile europene sunt interzise la furat pe motiv de monitorizare stricta a destinatiei si modului lor de cheltuire, iata ca a venit timpul ca acest gainar cu ifose de mare om de afaceri portocaliu sa incerce o smenuiala si cu acestea prin intermediul unei firme proprii de afaceri.
Nu i-a ajuns borduriada pe banii bucurestenilor cat timp a fost Primar General, acum a pus ochii si pe fondurile europene, dezamagit probabil de saracia de la buget.
Gravitatea demersului sau nu consta in faptul ca vrea sa-si bage zvastu’ nesimtit in caraimanu’ european, ci in iresponsabilitatea dementiala la care expune ministerul pe care il conduce, guvernul din care face parte si in final imaginea tarii in fata institutiilor europene.
Pe modelul „s’il vous plait, mr.”, Videanu ii adreseaza o scrisoare comisarului European, Herr Johannes Hahn, prin care ii solicita nici mai mult, nici mai putin decat sa se faca partas la o ilegalitate tipic damboviteana de devalizare de fonduri europene, prin firmele sale.
Si asta in conditiile in care el este ministru responsabil cu atragerea unor astfel de fonduri.
Pai cum dracu’ sa nu ajungem ciuca bataii de joc a lumii civilizate, cand de la tuciuiriu’ de cetatenie romana de pe treptele catedralei Notre Dame si pana la ditamai ministru rozaliu in obrajori si plesnind de buna-stare de neam prost, din cabinetul Basescu, noi umblam cu salutul deja consacrat insotit de jignitorul „s’il vous plait, mr.”, doar, doar l’om face la buzunar pe fratele european mai avut la portofel.
Numai ca fratele european este un pic mai destept decat cretinii, autori de astfel de demersuri injositoare si stie faptul ca pana si intr-o tara guvernata de astfel de sarlatani exista legi care nu permit astfel de smenuieli.
Or in conditiile acestea demersul Videanului nu reprezinta altceva decat un nou scuipat in obrazul romanilor care pe ritmuri de manea si-au luat pufoaica portocalie, ratia de o litra de ulei de floarea soarelui, s-au incolonat frumusel condusi de primari oranj, s-au suit in autocare si au purces cu mic cu mare sa-si depuna votul pro Basescu si clica sa de penali in cat mai multe sectii de votare din tara si din ambasadele noastre din strainatate.
Baga la cap Videne, i-ai facut tu la portofele pe bucuresteni si pe pochii preasfintiti posesori de tarlale riverane, dar conform zicerii „iarna nu-i ca vara”, nici „europeanu nu-i ca voi”, asa ca las-o nene moale, multumeste-te sa asculti macanit de ratuste in trestiile Snagovului si nu ne mai face de rahat in fata Europei, ca nici nu stii cand poate suna ceasul scadentei.
Si inca ceva, da dracului inapoi celor de la care l-ai „substituit”, milionul de Euro la plata caruia te-a obligat o sentinta judecatoreasca!

Banditii Astia Chiar Nu Au Nicio Limita…

..sau minimum de bun-simt ????!!!!
va urma
http://www.jurnalul.ro/stire-politic/videanu-vrea-bani-europeni-si-nu-stie-daca-i-compatibil-cu-marmura-541785.html

Dobitoci Sau DobiBoci ?

Pe modelul creat de un poet genial care ne spunea „Mananc si plang. Mananc!”, la fel si eu vazand si revazand scena de ieri din timpul sedintei de guvern, „Privesc si „ma rad. Ma rad!” „.
http://www.mediafax.ro/social/boc-de-ce-tancurile-nu-sunt-afectate-de-nisip-ca-avioanele-de-norul-de-cenusa-video-5986411/
Ce epoca a comediei mute, ce batai cu frisca, ce jogginguri ale politailor americani aflati in urmarirea lui Charlot, ce comedie bufa, veniti frati romani si asistati la o astfel de sedinta a guvernului, patronata de DobiBoc si nu va mai trebuie nimicuta pentru a va petrece ziua intr-o nota total relaxata si plina de optimism !
Faptul ca suntem la discretia unui guvern format din impotenti intelectual este deja unanim acceptat in resemnare vesnica, dar ca ne va fi dat sa asistam „live”, la o astfel de sedinta de guvern, in care prostia, dilentatismul, incultura etc. fac obiectul de exhibitionism pe fondul unui masochism greu de inteles pentru o minte normala, nu credeam ca se poate intampla si inca la intensitate maxima.
Iata insa ca guvernantii nostri se gandesc totusi la starea noastra de spirit si daca painea noastra cea de toate zilele le este imposibil sa ne-o asigure, ne dau la schimb circaraie cat cuprinde, sub forma unui regal de scena de film cu si pentru prosti, avandu-i drept protagonisti pe generalul mai instelat decat Calea Lactee, izmenarul „idependent” Oprea si pe ditamai Prim Ministru al acestei tarisoare, DobiBoc.
Asadar, ministrul Apararii Nationale, specialist ca arma in schimbul de izmene al trupei la termene bine stabilite si avand o vasta competenta in efectul propulsor al biogazului produs de trupa mancatoare de fasole si depunerile maronii ale acestuia in tururilor izmenelor combatantilor, si-a extins aria de cunostinte si in domeniul blindatelor si al aviatiei, lamurindu-l in vazul tuturor puletilor cu drept de vot din Romania, pe d-l Prim Ministru, cu privire la modul de functionare al aeroplanului comparativ cu cel al tancului.
Din explicatiile savante date de domnia sa, atat d-l Prim Ministru, cat si muritorul de rand, aflat intamplator in fata micilor ecrane, au aflat cum ca avionu’, daca n-are oxigen, pica dom’le ca ala din Austria, in timp ce tancu’ poate sa „senileasca” linistit prin nisipurile irakiene, deoarece aici nu se pune problema de oxigen. Si toate astea din cauza ca d-l Prim Ministru, judecand cu nisipul care-i umple clepsidra de pe umeri, credea ca aeroplanu’ pica din cauza de nisip aruncat aiurea in lume de activitatea vulcanica si care circula adunat intr-un nor ce se deplaseaza pe cerul patriei basesciene.
Ei bine, nu-i asa, oxigenul este cel care lipseste avionului atunci cand pica!
Luminat, fericit si linistit in acelasi timp de explicatia primita de la un adevarat specialist, d-l Prim Ministru l-a lasat dracului in pace pe noru’ vulcanic si a trecut la alte subiecte arzatoare, care-i preocupa pe romani, si anume modificarea grabnica a Constitutiei, conform indicatiilor pretioase primite cu o zi inainte la Cotroceni.
Analizand aceasta scena la justa ei valoare stau si ma intreb, pe modelul noilor cuvinte introduse prin grija portocaliilor in limbajul uzual, cum ar „succesuri” sau „aeropoarte”, cum este corect sa spunem de azi inainte, dobitoci sau dobiBoci?
Si as mai avea o nedumerire, de ce daca DobiBoc il avea la indemana pe un ilustru absolvent in ale aeronauticii, adicatelea d-l Berceanu (care hot e, da’ prost se pare ca nu!), nu a apelat la acesta pentru lamuriri, ci s-a multumit sa se faca de rahat la brat cu d-l general Izmana ?
Pe Berceanu, ca doar a mustacit la un asemenea dialog fara sa intervina il inteleg, avand in vedere ca sufera de sindromul de remaniere Nica, da’ pe Dobi, nu!

Un Fleac, Ne-au „Ciuremat” !

Iaca iesi bocu’ si dezlega misterul convocarii mai mult decat umilitoare la care fu supus asa-zisu’ guvern la Palatul Cotroceni, in cursul zilei de ieri.
Avand in vedere ca toate problemele economice ale Romaniei, orbecaitoare in criza, s-au rezolvat prin vanzarea in cadrul programului „Rabla” a unsprezece mii de autoturisme, guvernul isi permite un moment de respiro metamorfozat de fapt intr-unul de sarbatoare, in care dupa ce au pus mana de la mana, pentru a nu merge la Cotroceni cu ele goale (mainile adica), i-au facut chelului din capu’ lu’ statu’ rost de o tichie de margaritar, prin acceptarea indicatiilor pretioase venite de la acesta referitoare la modificarea Constitutiei.
Practic, nici n-a deschis bine chiombu’ gurita si bocul si ceata lui de argati au pus de pieptanat baba in conditii in care tara are nevoie de interventia viguroasa a pompierilor.
De indata ce s-a exprimat bocul cu privire la proiectul chiombului de modificare a Constitutiei, toate teveurile au lasat dracului orice subiect pe teme economice si au dat-o la intors in „tocsoaie”, pe teme constitutionale.
Punct ochit, punct lovit!
In aceste circumstante mai ne miram cum de isi permite Basescu sa-i faca pe unii romani la usoarele urme de neuroni pe care le poseda, mai ceva decat sutii la buzunare, pe calatorii din autobuzul de pe linia 131.
Eu zic cum ca ar fi cazul sa nu mai ne miram si sa tacem dracului din gura, daca nu avem discernamantul necesar care sa ne permita sa intuim strategia cucubatica, de rahat a chiombalaului.
Si as mai avea o propunere, daca tot au gasit solutia salvatoare in programul „Rabla” eu zic sa o extinda la nivel de natiune si daca pana acum ne-au vandut en detail, pe post de iobagi prin Europa agricola, acum sa ne vanda en gros, ca tara, FMI-ului. Deja 80% din acest proces a inceput, le mai ramane diferenta si s-au scos.

De La Partid Ceausescu Romania La Partid Basescu Romania

Daca cineva se mai indoia de intentiile Basescului in ceea ce priveste modul in care incearca pe toate caile sa reinstaureze dictatura ceausista in mult iubita noastra tarisoara, apai exercitiul de imagine de ieri, cand a chemat la ordine tot cabinetul lui Boc, in frunte cu prea umila sluga, care in fata Parlamentului se da zmeu’ zmeilor, iar la usa stapanului se metamorfozeaza in hartie igienica, a reusit sa spulbere orice dubiu in aceasta privinta.
Daca cineva mai spera ca Mama Legilor, Constitutia Romaniei, are cat de cat valoare, macar ca simbol, in ochii asimetrici ai Prea Alesului, ieri acesta ne-a dovedit ca unica intrebuintare pe care el o vede pentru aceasta este cea de suplinitor pentru Boc, atunci cand acesta nu este disponibil pentru sters fundul presedintelui.
Singura mea nedumerire cu privire la circul mediatic de ieri consta in faptul ca, la nesimtirea fara limite de care da dovada El Lider Maximo, acest simulacru de dictator in embrion, a avut totusi decenta de a covoca Guvernul la Palatul Cotroceni si nu la vreo bodega de cartier, asa cum ne invatase pana acum ca procedeaza atunci cand are de luat oarece urme de decizii politice.
Dar nu-i timpul trecut!
Macar daca toata aceasta mascarada s-ar solda cu vreun rezultat cat de cat notabil in ceea ce priveste luminarea brusca a vidului din capatanile ministeriale si s-ar intrezari vreo geana de lumina in bezna generata de actuala criza economica, poate ca romanii ar inghiti, cu noduri ce-i drept, si aceste abuzuri si imixtiuni irationale ale chiombului in actul de guvernare, insa scopul acestor giumbuslucuri nu este altul decat acela de a arata romanilor cine le este jupan.
Ce este mai amuzant in tot acest vodevil de doi lei gauriti este indignarea mimata de acest cabotin politic cu privire la amendarea ANI, ca functionand pe principii necostitutionale. Tocmai el, care are de explicat romanilor un morman de marsavii comise intru prosperitatea personala si a Famigliei, are tupeul de a se da fata mare oripilata si imbujorata toata la aflarea iminentei pierderii virginitatii.
Macar pe vremea lui Ceausescu, aplicarea Legii 18 producea efecte imediate, iar cei care nu-si puteau justifica „prosperitatea” personala plateau la greu ilegalitatile comise.
Inititiva lui Macovei insa de a infiinta ANI nu a reprezentat altceva decat dorinta de a-i mai oferi Basescului un mijloc de control si santaj asupra adversarilor sai politici. Cea mai elocventa dovada a ce este ANI si ce vrea ea, ne-a fost oferita zilele acestea, sub forma de batjocura nationala cand, pe piata, din „surse” s-a aflat ca ea si-a pus tunurile si pe un portocaliu, nimeni altul decat Pacaliciul Teve, Hoara.
Sa te tavalesti de ras la aflarea unei astfel de stiri!
Adicatelea un ditai ministru si lider oranj, Videanu, este condamnat (inca nu definitiv), pentru un fleac in care a „ciuruit” un milion de Euro din banii bucurestenilor, insa ANi nu gaseste de cuvinta sa afle ce si cum cu banii respectivi, ci moare de grija lui Hoara.
Si unde mai pui ca pentru un astfel de zel depus cu rezultate remarcabile, dom’ profesor de Drept Constitutional, vremelnic uns Prim Ministru, ameninta ca va emite Ordonanta de Urgenta pentru mentinerea in viata a unui organism declarat neconstitutional.
In ce tara traim, oameni buni?
Mai avem vreo sansa de revenire la normalitate sau este cazul sa ne incolonam si sa dam buzna in spitalele destinate alienatilor mintal?

Consultanta Electorala Pentru Kurmanbek Bakiev

Administratia Prezidentiala prin purtatorul sau de cuvant, A. Tucal, este imputernicita sa dea urmatorul comunicat oficial:
In urma evenimentelor de luna trecuta din statul prieten Kirghizstan, evenimente soldate cu debarcarea de la Putere prin forta, a fostului presedinte Kurmanbek Bekiev si intentia noilor autoritati interimare de a organiza alegeri libere, fostul presedinte inlaturat de la conducerea statului, a solicitat personal D-lui presedinte al Romaniei, D-l Basescu Traian, asistenta si consultanta in viitoarea campanie electorala, bazat fiind pe succesul repurtat de d-l presedinte Basescu Traian cu ocazia obtinerii celui de-al doilea mandat prezidential in Romania.
Dupa o adanca chibzuinta d-l presedinte a decis sa raspunda favorabil acestei cereri, asistenta si consultanta oferite constand in:
– desemnarea d-lui Videanu ca Sef de Campanie electorala a fostului presedinte kirkiz
– instruirea primarilor din orasele si satele republicii prietene in vederea mobilizarii maselor de cetateni la viitoarele alegeri (prin incolonare si participare in mai multe sectii de votare)
– instruirea in cadrul organizatiilor PD-L a sefilor sectiilor de votare si a agentilor electorali kirkizi in ceea ce priveste modelul si culoarea pufoaicelor, a galetilor, a brichetelor si pixurilor, cantitatilor de zahar, faina si ulei etc. ce urmeaza a fi distribuite alegatorilor
– prin Ministerul de Externe, personal apelandu-se la experienta Ministrului de Externe roman, vor fi instruiti ambasadorii statului Kirghizstan din diferite colturi ale lumii unde vor vota cetateni kirkizi, pe modelul folosit de Ambasada Romaniei la Paris si nu numai.
– vor fi imprumutati pentru o perioada determinata cantautoriii Guta si Salam, care vor evolua la televiziunea nationala kirkiza si in turnee electorale, in toata aceasta perioada, cu hituri electorale de succes
– spre sfarsitul campaniei, vraciul Aliodor va primi ordin de deplasare pentru doua saptamani in republica prietena, unde se va alatura staff-ului ex-presedintelui, unde va aplica metoda „flacarii violet”
– sefilor de sectii de votare li se va preda tehnica intocmirii proceselor verbale cu rezultate inversate
– D-na Ministru al Dezvoltarii Regionale si Turismului, d-na Elena Udrea, ii va instrui personal pe agentii electorali kirkizi in ceea ce priveste tehnica turismului electoral
– punerea la dispozitia staff-ului electoral al fostului presedinte a unei echipe formate din cinci ofiteri superiori STS si a softului folosit in alegerile din Romania
In cazul in care fostul presedinte Kurmanbek Bakiev va castiga alegerile (si se pare ca foloind aceasta strategie electorala, nu are cum sa dea gres), acesta a promis D-lui presedinte Basescu Traian, ca-l va invita sa efectueze o vizita oficiala in Kirghizstan, insotita de toate onororurile cuvenite unui asemenea eveniment plus acordarea titlulului de Doctor Honoris Causa al Universitatii din capitala tarii, Biskek.

Purtator de Cuvant Prezidential
A. Tucal

P.C.R.- Partid, Ceausescu, Romania !

Deşi la nici 8 ani de la terminarea studiilor şi la vîrsta de treizeci şi unu de ani, mă număram printre cei mai tineri comandanţi ai flotei comerciale române, trebuie să mărturisesc faptul că cel mai dificil pas pe care l-am avut de făcut în vederea îndepliniriii acestui deziderat al oricărui ofiţer de marină comercială, a constat în primirea mea în rîndurile membrilor PCR.
În vremurile acelea, orice funcţie de conducere, conform doctrinei partidului că acesta era forţa politică unic conducătoare in România socialistă, trebuia să fie insoţită de calitatea de membru PCR.
Ori eu, datorită firii mele cît şi a comportamentului de frondeur, sancţionat ca atare de o societate obedientă pînă la dezumanizare faţă de Conducător, nu am reuşit această “performanţă” decît cu cîteva luni înaintea susţinerii examenului de brevet de Căpitan de Lungă Cursă.
Culmea este că, din punct de vedere al pregătirii teoretice eram cu mult peste medie, deoarece încă din anii de liceu, pe lîngă noţiunile filozofice cuprinse în programa de studiu al acelor ani, îmi însuşisem destul de bine materialismul dialectic şi istoric, care în teorie erau super, dar aplicate în practică au dat naştere monstruozităţii care a fost societatea socialistă multilateral dezvoltată în frunte cu conducătorul ei iubit.
Belele pe această temă au început în ultimul an de liceu, cînd în programa de studiu a acestei discipline încă se mai preda Cultul Personalităţii, iar coincidenţa a făcut ca exact în ziua în care ne-a fost predată această lecţie să fie sărbătorită cu mult fast comunist şi dovezi de loialitate totală, si prima zi de naştere a “tovaraşului”, în care pentru prima dată în mass-media comunistă, semnificaţia PCR a fost transformată din Partidul Comunist Român în Partidul Ceauşescu România.
Normal că în condiţiile acestea, în timpul orei de Socialism Ştiinţific, am ridicat frumos două degete şi primind aprobarea d-nei profesoare, am întrebat cu nonşalanţă, cum trebuie privită această iniţiativă de proslăvire a Alesului, motiv pentru care am fost dat afară din clasă, pentru ca apoi, în pauză, d-na profesoară (de altfel o femeie foarte cumsecade), să-mi ţină o predică destul de lămuritoare din care trebuia să reţin pentru viitor că în democraţia de tip socialist, dacă vreau să-mi meargă bine ca destin, trebuia să ţin cont de faptul că sînt anumite întrebări care nu trebuiesc rostite cu voce tare în public.
N-am ţinut cont de sfatul d-nei profesoare şi in anul III de institut, înainte de sesiunea de iarnă am avut o şedinţă UTC, cu participarea ca invitat a Şefului Facultăţii de Navigaţie.
După cum am mai spus, institutul în acei ani era un adevărat şantier, noi trebuind să locuim în nişte cămine nefinisate constructiv, prevăzute cu geamuri cu ramă metalică, ce în timpul vijeliilor însoţite de zăpadă, făceau ca dimineţile, cei ce avuseserăm “norocul” de a fi cazaţi pe latura de Nord a tronsoanelor respective, să ne trezim cu troiene de zăpadă pe noi acumulate şi formate în timpul nopţii.
La şedinţa respectivă, în care în cuvîntul său Şeful Facultăţii ne-a vorbit despre necesitatea de a fi integralişti, lîngă mine stătea un coleg şi prieten costeliv, străveziu la faţă, necîntărind mai mult de 55 kg cu ţinuta de iarnă şi armamentul din dotare pe el, condiţii în care mă pune Necuratul să iau cuvîntul:
– Tovarăşe Căpitan de Rangul I, este foarte frumos ceea ce ne spuneţi şi noi la rîndul nostru dorim din tot sufletul să obţinem rezultate cît mai bune la învăţătură şi să fim integralişti. Dar cum putem obţine oare astfel de rezultate, atîta timp cît în fiecare seară înainte de culcare ne rugăm la Dumnezeu să ne moară colegul din patul alăturat (şi aici am arătat spre prietenul meu) pentru a-i lua pătura ca să ne învelim cu ea?
A urmat un moment de tăcere mormîntală, întrerupt de o ilaritate generală iniţiată chiar de Şeful Facultăţii, un profesor foarte bun şi înzestrat cu simţul umorului, care pentru a depăşi momentul respectiv mi-a replicat că Institutul, printre altele, ne pregateşte şi pentru navigaţia în condiţii meteorologice polare.
Nu s-a lasat cu sancţiuni datorită tactului şi bunului simţ ale acestui om deosebit, dar s-a menţionat la dosărelul personal.
Ulterior am ajuns şi Ofiţer Maritim II, pe mineralerul de 55.000 tdw “Beiuş”, unde soarta iar mi-a fost potrivnică în ceea ce privea compatibilitatea mea cu calitatea de membru PCR.
Şi asta deoarece, rod al întîmplării, ne pricopsisem în echipaj cu un marinar, nea Chirică, om în vîrstă, care în tinereţea lui fusese Secretarul PMR al raionului dobrogean Negru Vodă şi care se mîndrea cu rolul său determinant în colectivizarea ţinuturilor dobrogene, ca prima regiune complet colectivizată din România lui Gheorghiu Dej.
Punctul lui forte în povestirea isprăvilor personale de comunist înfocat şi dedicat al acelor timpuri, îl constituia rememorarea momentelor în care împuşcase cu mîna lui caii ţăranilor care nu înţelegeau beneficiile mecanizării în agricultura socialistă.
Evident că partidul, după ce îşi atinsese scopurile, se debarasase de astfel de activişti cu patru clase primare, “fără mamă fără tată”, iar teribilul Secretar Raional PMR, sfîrşise prin a deveni marinar.
Noi il cunoşteam din auzite de la echipajul unei nave soră unde, pentru a scăpa elegant de el, Comandantul navei stabilise prezenţa echipajului pentru plecare în voiaj la orele 12.00, numai că tot echipajul în afară de nea Chirică, fusese înştiinţat că ora reală era de fapt ora 06.00 a.m., aşa că acesta cînd s-a prezentat la amiază gata de plecare, ia nava de unde nu-i!
Anul acela a fost şi anul de start pentru campania de înfometare a poporului român, condusă “ştiinţific şi cu clarviziune de geniul din Carpaţi”, aşa că în timpul unui voiaj Comandantul navei a primit o radiogramă ce conţinea primul Decret dat de Ceauşescu referitor la raţionalizarea alimentelor, radiogramă însoţită de ordinul de a fi prelucrată cu echipajul.
În această şedinţă, refractar la sfaturile fostei mele profesoare din liceu, am luat cuvîntul şi, după ce am făcut cîteva aprecieri cu caracter general asupra doctrinei socialiste, am lansat şi următoarea întrebare:
– Tovarăşe Secretar BOB (funcţie îndeplinită de Asistentul Medical al navei) explicaţi-mi şi mie vă rog, cum se face ca într-o ţară socialistă cu o agricultură modernă, mecanizată, etc. recunocută fiind în trecut drept “Grînarul Europei” să se dea un asemenea decret?
Atîta i-a trebuit lui nea Chirică! S-a dezlănţuit ca o furtună, m-a identificat scurt drept duşmanul de clasă, înfierîndu-mi cu mînie proletară atitudinea prin care dădeam dovadă că nu înţelegeam politica înţeleaptă a partidului, că prin anii 50 Volga neagră m-ar fi aşteptat la sosirea navei în ţară, şi dă-i şi dă-i şi bla, bla, bla!
Pînă la întoarcerea navei în Constanţa a fost nevoie de eforturile conjugate ale Comandantului navei şi ale membrilor BOB al PCR de pe navă, oameni ce ţineau efectiv la mine şi care mă apreciau şi mă respectau din punct de vedere profesional, pentru a-l linişti pe acest Stalin în embrion. Lucrurile, într-un final, s-au calmat cît de cît, dar ceva tot a rămas la dosărel.
Oricum după acel voiaj eu am rămas în concediu pentru a da examen de Ofiţer Maritim I.
Momentul meu de glorie a venit însă, cind după patru ani de muncă la bordul navelor noastre în funcţia de Căpitan, cu rezultate profesionale foarte bune, am fost recomandat pentru primirea în PCR, consumîndu-se în timpul şedinţei de confirmare a primirii mele în partid, şedinţă desfăşurată la sediul BOB al PCR din Navrom şi prezidată de liderul sindical de atunci.
Acesta, pentru a-mi testa cunoştinţele teoretice şi nivelul de pregătire ideologic, mi-a pus următoarea întrebare:
– Tovarăşe Căpitan, puteti să ne spuneţi dacă ştiţi, care sînt sarcinile economice ce au revenit navei dvs. în cadrul planului întreprinderii pentru anul trecut ?
– Da, bineînţeles, şi le-am enumerat conştiincios. Dar aş dori să adaug şi motivele pentru care acestea nu au fost îndeplinite.
– Nu, vă mulţumim, m-a întrerupt acesta, sînteti foarte bine pregătit şi nu pot decît să vă felicit cu ocazia primirii dvs. în rîndurile membrilor PCR.
Şi astfel a luat sfîrşit coşmarul celui mai greu “examen” din viaţa mea, imediat după acest eveniment, înscriindu-mă pentru examenul de brevet de Căpitan de Lungă Cursă, examen pe care l-am luat cu succes în iarna anului 1985.

Autostrada Portocalie, Suspendata!

Tin minte cum la alegerile locale, pupinbasistii lu’ Blaga se tavaleau pe jos de ras de nastrusnicia doctorului, care le promitea bucurestenilor o autostrada suspendata, care sa ajute la decongestionarea traficului din capitala. Ba mai mult, Ganditoru’ din Gagesti, la o emisiune TV, stand in cur si c-o mana la falca, replica contemporana a precursorului sau din Hamangia, model mai tarziu pentru Rodin, se dadea cu capu’ de masa studioului, pe motiv ca nu intelegea cum or sa intre si or sa iasa masinile de pe autostrada respectiva, atata timp cat ea era suspendata.
A venit apoi campania mare cand portocaliii se intreceau cu pesedistii pe kilometri de autostrada construita pe cap de locuitor, si nimeni nu „s-a mai ras” la gogosile vandute. De ras, iar nu „s-a mai ras” iarasi nimeni, cand Berceanu si clanul mafiot insurbat in scaunele Directiei pentru drumuri, sosele, autostrazi etc. din cadrul ministerului, in frunte cu directoarea dobitoaca pre nume „nu, doamna” si inzorzonata precum o vitrina din Dubai, au semnat cu o firma „neica-nimeni” pentru construirea tronsonului Comarnic-Brasov, la pret de misiunea spatiala Apollo, facand din acest contract momentul de glorie si excelenta al Berceanului.
A trecut timpul si iata ca „utopia” lui Oprescu incepe sa prinda viata, spre disperarea Cristoiului, care tot nu s-a dumirit inca in ce fel va cobori el dupa autostrada pentru a merge la TVR, unde va fi numit director general, ca urmare a pupaturi in cur basescian pe ultima suta de metri de prim mandat, in timp ce autostrada portocalie a Berceanului a fost „suspendata”.
Si a fost suspendata nu ca a Oprescului, care daca ar fi ramas la stadiu de promisiune de campanie, nu ne-ar fi costat nimic, ci a fost suspendata cu costuri imense pentru contribuabilul roman, adus la sapa de lemn de un guvern de impotenti intelectual.
La faza asta s-ar parea ca mi-a venit mie randul „sa ma rad” de sa ma tavalesc precum un emoticon pe msg, insa avand in vedere costurile implicate de aceasta suspendare, nu pot sa ma gandesc decat la un emoticon din care sar lacrimi de suparare.
Pe Berceanu si-a lui ceata insa nici in cur nu-i doare!
Romanu’ i-a luat locul turcului din zicere si plateste la greu toate tampeniile comise de Oamenii Presedintelui.
Aferim!

Ciocu’ Mic, Dom’ Presedinte!

Daca pe Basescu nu il va termina consumul in exces de whisky, precis il va da gata grija fata de d-l Ion Iliescu. La boala din capul lui, care il determina sa faca declaratii care mai de care mai atinse de efectele acestei boli, labe unuteve, daca mai adaugam marota Ion Iliescu si incapatanarea Basescului de a-l musca de cur, cu sau fara motiv (de cele mai multe ori fara), obtinem suficiente date pentru a concluziona ca Traienel nu are sanse sa-si termine acest al doilea mandat din picioare, el urmand a parasi Cotroceniul inainte de termen si purtat pe scut.
Nu doresc sa intru in amanunte si sa-mi dau cu parerea despre ceea ce a facut bun si ceea ce i se poate imputa d-lui Iliescu in toti acesti douazeci de ani de politica postdecembrista, ci vreau sa scot in evidenta un alt aspect, sustinut chiar de relatarile „live” ale Basescului, asupra modului in care acesta a descris pe toate canalele media modul in care si-a petrecut primele zile ale Revolutiei din 1989, ascuns intr-un birou aflat in cladirea Navlomarului din portul Constanta.
Pornind de la acest fapt se poate trage deja o prima concluzie si anume ca, in timp ce el statea ascuns asteptand la potecuta sa vada daca va striga in continuare „Traiasca Ceausescu si PCR”, o tara intreaga il vedea pe d-l Iliescu la Televiziunea Romana, cum se implica total, fie si numai pentru impiedicarea instalarii haosului si anarhiei, intr-o tara decapitata politic, aflata in plin proces revolutionar de anihilare a vechilor structuri de putere ceausista.
Pentru multi dintre romanii manelisti, iubitori de Basesc, faptul ca actualul presedinte a preferat confortul unei ascunzatori in locul asumarii implicarii intr-un proces revolutionar cu rezultate imprevizibile, nu inseamna altceva decat profunda „chibzuinta si animalitate” politica de care a dat dovada iubitul nostru prezidel in acele zile.
Numai ca, pentru foarte, dar foarte multi alti romani, ceva mai „dedati” la exercitiul gandirii, modul de actiune al acestuia din acele zile ridica niste intrebari foarte la obiect, la care probabil ca vor primi raspunsuri dupa vreo cincizeci de ani, cand va fi facut public dosarul de Securitate, al ofiterului sub acoperire, Basescu Traian.
Una dintre aceste intrebari ar fi de ce si mai ales de cine se ascundea tovarasul Basescu Traian in acele zile, intrebare urmata la foc automat de o a doua si anume de ce in cladirea Navlomarului, atata timp cat sediul Inspectoratului Navigatiei Civile, la acea data, unde domnia sa era Sef, se afla in cu totul alta parte?
Iar la momentul respectiv, ca participant activ la desfasurarea evenimentelor din portul Constanta, pot sa-i asigur pe cititorii acestor randuri ca cea mai mare majoritate (daca nu toti) a directorilor comunisti la acel moment, nu s-au ascuns, ba mai mult au organizat apararea institutiilor pe care le conduceau, implicandu-se direct in activitatile specifice zilelor respective.
La a doua intrebare o explicatie, pentru putini romani, ce-i drept, ar consta in faptul ca biroul in care d-l presedinte pretinde ca urmarea desfasurarea evenimentelor la televizor, era de fapt cunoscut drept loc conspirativ folosit de ofiterii de Securitate cu activitate portuara. In sprijinul faptului ca d-l presedinte doar a privit la televizor ceea se se intampla in tara nu sta decat propria sa declaratie si nimic altceva.
Nu stiu de ce imaginandu-mi-l singur si probabil plictisit de atata solitudine de care avea parte in incaperea respectiva, in minte imi vine o imagine dintr-un film de Oscar, „Lista lui Schindler” in care, un comandant de lagar de exterminare german, tot asa singur si plictisit, plus mahmur pe deasupra, mai venea din cand in cand la fereastra, de unde privea printr-o luneta la detinutii pusi la munca fortata, iar cand plictiseala il coplesea prea tare, apasa „la deruta” pe tragaciul cu care era dotata luneta, rezultatul acestui exercitiu fiind cate un detinut care nu se mai putea ridica dupa cazatura.
Ori, daca as fi rautacios, avand in vedere modul in care au actionat teroristii in decembrie ’89, din locuri camuflate si dotati cu dispozitive asemanatoare celui din filmul de mai sus, cat si scenarita in baza careia d-l presedinte il acuza pe d-l Iliescu de nefacute, mi l-as putea imagina si eu pe ofiterul de Securitate sub acoperire, Traienel, amuzandu-se pe model german. Faptul ca nu s-au inregistrat victime in zona respectiva s-ar putea datora deficitului „nativ de tintire” al d-lui presedinte, care intr-un loc tintea si in altul nimerea.
Dar eu nu sunt rautacios si nu-mi imaginez astfel de scenarii, acordandu-i d-lui presedinte credibilitatea totala de care se poate bucura un om, care pe vremea ciuruitului a reprezentat interesele economice ale statului socialist intr-o tara capitalista.
Totusi nefiind pe deplin imun la asemenea incercari de bataie de joc cu adresa la capacitatea mea de a rationa, o doza de malitiozitate imi permit totusi, atunci cand ii propun d-lui presedinte altceva in afara de denigrarea cu orice pret a d-lui Iliescu, pe aceasta tema.
Cu alte cuvinte, in loc sa continue sa-l muste de cur pe fostul presedinte, ori de cate ori este coplesit de mahmureala, consider ca ar fi mai benefic pentru puletele cu drept de vot din Romania, daca ar primi niste raspunsuri promise de d-l presedinte in campanie, raspunsuri legate de prosperitatea financiara a Famigliei Basecu sau explicatii referitoare, spre exemplu, la minunea de la Ambasada Romaniei din Franta la momentul scrutinului prezidential, minune pentru care ex-ambasadorul a fost recompensat cu postul de Ministru de Externe. Si ar mai fi multe alte intrebari care ne bantuie referitoare la domnia sa si modul in care intelege sa conduca aceasta tara.
Asa ca, mult stimate si iubite dom’ presedinte, faceti dvs. ciocu’ mic in legatura cu activitatea altora, atata timp ca nu sunteti dispus sa va clarificati propria pozitie fata de numeroase „mistere” postdecembriste.

Visu’ Lu’ Boc Cel Mic Si Bolsevic

La umbra de bonsai nipon, un Boc mic vegeteaza,
Si ascultandu-l pe Salam, maret destin viseaza.
In bataliile ce vin cu ostile batrane,
Biruitor in veci va fi, catane va rapune.

El este Cezar-ul roman, cand galii ii invinge
Sau Alexandru Macedon, pe persi cand ii infrange.
E Napoleon-ul din Egipt, luptand cu mamelucii
Sau Stefan Sfant, cand la Vaslui, se razboia cu turcii.

E general sau imparat, e rege, mai nou e presedinte,
Ochi pentru ochi avand in gand si dinte pentru dinte.
Profesori cad suvoi pe camp, cand coasa manuieste
Si bugetari, doi cate doi, securea de-i luceste.

Se vede-n vis eminescian, nemuritor si rece,
Privind de sus la boborean, in viata cum se trece.
E mic de stat, liliputan , dar varsator de sange
Cand ordonante da in draci si biruri grele strange.

Deodata insa-un hahait loveste ca Furia
Si-o voce dura, de stapan, ii curma reveria:
– Ce faci Emile, iar visezi cand imi asculti maneaua?
Hai, mars d-aci si-adu-mi la pat tucalu’ si cafeaua!

Morala:
De esti Boc si dobitoc, sa nu te-ncrezi in Guta
Ca vine Basea cel Voinic si-ti trage drept sub…barba!

A Innebunit Opozitia

Si in nebunia ei s-a apucat sa-l „cenzureze simplu” pe cel mai capabil ministru al transporturilor pe care l-a avut Romania in Istoria ei, nimeni altul decat distinsul domn Berceanu, in ideea de a-i lua fraiele unuia dintre cele productive ministere in materie de parandaraturi.
Si asta tocmai in ziua in care televiziunile mediatizau de zor dovada excelentei manageriale a respectivului ministru in materie de recenzat, prin numarare directa, traficul rutier de pe soselele patriei capitaliste, in vederea repartizarii de fonduri destinate intretinerii si repararii mult discutatelor drumuri nationale.
Ei bine, in secolul XXI, cand americanu’ iti numara granulele de zahar dizolvate in ceasca cu ceai cu ajutorul tehnicii spatiale, d-l Berceanu reinventeaza numaratul oilor mioritice in milenarul proces al transhumantei carpato-dunarene si, pe modelul deja probat de colegul Flutur in cazul oilor intarcuite caligrafic, isi doteaza drumarii cu masute, scaunele, umbrelute, carnetele si creionase, formeaza echipe de cate trei socotitori, ii pozitioneaza strategic la margine si capete de sosele si-i pune sa numere masinile care ruleaza cat e ziua de lunga prin fata ochilor lor vigilenti. Si nu oricum, ci tinand cont de tonajul, sau ma rog, caracteristicile autovehicolelor respective.
Toata aceasta activitate laborioasa, desfasurata din cate am inteles pe o perioada bine determinata, are ca scop stabilirea sumelor alocate pentru intretinerea si repararea drumurilor, functie de traficul din zona respectiva.
Daca nu as fi vazut drumarii la lucru si mi-ar fi povestit cineva faza, as fi zis, fie ca-mi povesteste o comedie muta a anilor batailor cu frisca, fie ca-si bate joc de mine. Asa insa, trebuie sa recunosc, ca am ramas fara replica la inventivitatea manageriala a Berceanului. Ce dracu’, si asa banii iau alta destinatie decat plombarea si repararea soselelor, caz in care drumarii raman fara obiect de activitate, asa ca de ce, conform vechii metode practicate in spitalele psihiatrice cu doi incarca, doi descarca, treaba merge unsa, sa nu le dea de lucru d-l ministru muncitorilor aflati in lipsa de activitate?
Acum ca in domeniul rutier am vazut ce metode avansate si productive foloseste ministerul de resort pentru rezolvarea problemelor de trafic, ramane ca d-l Berceanu sa ne uimeasca cu solutiile gasite in materie de trafic aviatic, feroviar si maritimo-fluvial. Cine stie, poate o mai punem de o consemnare in Cartea Recordurilor, sau de ce nu, un Oscar pentru filme cu si pentru prosti.

Aliooo, Divertis, PSD-ul Nu Mai Este La Putere Din 2005 !

Nu este pentru prima data cand scriu despre modul in care a ajuns sa se prostitueze trupa Divertis, altadata o trupa cu mult succes, care practica un umor fin, de calitate, transformata acum intr-o biata brigada artistica de Camin Cultural, pe modelul comunisto-tovarasesc de idee de satira si umor, ale carei scremeli „artistice” sunt indreptate catre desfiintarea singurei redute ramase in fata aspiratiilor dictatoriale ale Basescului, Opozitia Parlamentara.
Oamenii astia ori sunt tampiti, ori sunt jigodii, ori sunt niste jigodii tampite. In orice tara democratica, civilizata din lume tinta criticilor si a manifestarilor gen „Divertis” este Puterea, nicidecum Opozitia, la noi insa ca la nimeni. Si macar daca ne-ar oferi un umor de calitate.
Ti-ai gasit!
Noroc cu comenzile din studioul de televiziune pentru „Aplauze” si „Rasete”, ca altfel n-am sti ce se petrece pe micul ecran. La cea mai recenta cacareaza de acest gen, „hartistii” nostri au debutat in forta, cu un Ion Iliescu pe post de mentor marxist, dand lectii de preluare a Puterii lui Ponta si Crin, imaginati drept revolutionari guevaristi. Singura nota de umor din toata mascarada respectiva, de altfel un umor involuntar, tinea tocmai de paradoxul situatiei in care, in timp ce la Cotroceni troneaza in fals si nesimtire dovada in carne si oase a reinstaurarii dictaturii in Romania, embrionul avortat ministalinisto-ceausist, Basescu Traian, Divertisii vad pericolul venind de la Opozitie.
Curat, murdar Coane Grecu & Cie!
Si unde mai pui ca acest pericol este prezentat de acesti vizionari aliodoreni ca avand radacini adanci comuniste. Pai, bai prostovanilor, mai comunista decat ratacirea nanoBocului in padurea de bonsai de pe peluza Palatului Victoria si in hatisurile discursului sau, tipic activistului comunist al anilor cincizeci, cu deosebire ca acum nu mai avem de-a face cu infierarea burghezo-mosierimii si mai ales a chiaburimii de la sate, ci cu sustinerea propagandistica a tezei egalitaristo-populiste a „pensiilor si salariilor nesimtite”, nici ca „se eczista”, ba, ca sa zic asa!
O tot trageti si o tineti langa-talamga cu „Jos comunismul pesedist”, in timp ce la Cotroceni si Victoria, avem de-a face cu cele mai paranoice si cinice manifestari ale ceausimului tarziu si decembrist de pe meleagurile dambovitene.
Voua numele Petre Roman, Casuneanu, Solomon etc. chiar nu va spun nimicuta, nimicuta, ba?
Ei bine am o veste proasta pentru voi, baietii mosului !
Dupa ce chiombu’ se va sterge pana la epuizare cu voi la cur si va termina probabil si cu Opozitia Parlamentara din Romania veti avea zile foarte grele. Va va pune Tatucu’ vostru sa va bateti joc de voi insiva si de prostia voastra dovedita atunci cand v-ati angajat sa-i faceti jocurile, dar va fi prea tarziu.
Pana atunci, baietii mosului, nu am altceva sa va urez decat numeroase succesuri si editari de fraze intregi cat mai „umoristice”!
sa fiti iubiti
marcus