Blogu' lu' Marcus

15/04/2010

Ciocu’ Mic, Dom’ Presedinte!

Filed under: D'ale asimetricului — Marcus @ 11:28

Daca pe Basescu nu il va termina consumul in exces de whisky, precis il va da gata grija fata de d-l Ion Iliescu. La boala din capul lui, care il determina sa faca declaratii care mai de care mai atinse de efectele acestei boli, labe unuteve, daca mai adaugam marota Ion Iliescu si incapatanarea Basescului de a-l musca de cur, cu sau fara motiv (de cele mai multe ori fara), obtinem suficiente date pentru a concluziona ca Traienel nu are sanse sa-si termine acest al doilea mandat din picioare, el urmand a parasi Cotroceniul inainte de termen si purtat pe scut.
Nu doresc sa intru in amanunte si sa-mi dau cu parerea despre ceea ce a facut bun si ceea ce i se poate imputa d-lui Iliescu in toti acesti douazeci de ani de politica postdecembrista, ci vreau sa scot in evidenta un alt aspect, sustinut chiar de relatarile „live” ale Basescului, asupra modului in care acesta a descris pe toate canalele media modul in care si-a petrecut primele zile ale Revolutiei din 1989, ascuns intr-un birou aflat in cladirea Navlomarului din portul Constanta.
Pornind de la acest fapt se poate trage deja o prima concluzie si anume ca, in timp ce el statea ascuns asteptand la potecuta sa vada daca va striga in continuare „Traiasca Ceausescu si PCR”, o tara intreaga il vedea pe d-l Iliescu la Televiziunea Romana, cum se implica total, fie si numai pentru impiedicarea instalarii haosului si anarhiei, intr-o tara decapitata politic, aflata in plin proces revolutionar de anihilare a vechilor structuri de putere ceausista.
Pentru multi dintre romanii manelisti, iubitori de Basesc, faptul ca actualul presedinte a preferat confortul unei ascunzatori in locul asumarii implicarii intr-un proces revolutionar cu rezultate imprevizibile, nu inseamna altceva decat profunda „chibzuinta si animalitate” politica de care a dat dovada iubitul nostru prezidel in acele zile.
Numai ca, pentru foarte, dar foarte multi alti romani, ceva mai „dedati” la exercitiul gandirii, modul de actiune al acestuia din acele zile ridica niste intrebari foarte la obiect, la care probabil ca vor primi raspunsuri dupa vreo cincizeci de ani, cand va fi facut public dosarul de Securitate, al ofiterului sub acoperire, Basescu Traian.
Una dintre aceste intrebari ar fi de ce si mai ales de cine se ascundea tovarasul Basescu Traian in acele zile, intrebare urmata la foc automat de o a doua si anume de ce in cladirea Navlomarului, atata timp cat sediul Inspectoratului Navigatiei Civile, la acea data, unde domnia sa era Sef, se afla in cu totul alta parte?
Iar la momentul respectiv, ca participant activ la desfasurarea evenimentelor din portul Constanta, pot sa-i asigur pe cititorii acestor randuri ca cea mai mare majoritate (daca nu toti) a directorilor comunisti la acel moment, nu s-au ascuns, ba mai mult au organizat apararea institutiilor pe care le conduceau, implicandu-se direct in activitatile specifice zilelor respective.
La a doua intrebare o explicatie, pentru putini romani, ce-i drept, ar consta in faptul ca biroul in care d-l presedinte pretinde ca urmarea desfasurarea evenimentelor la televizor, era de fapt cunoscut drept loc conspirativ folosit de ofiterii de Securitate cu activitate portuara. In sprijinul faptului ca d-l presedinte doar a privit la televizor ceea se se intampla in tara nu sta decat propria sa declaratie si nimic altceva.
Nu stiu de ce imaginandu-mi-l singur si probabil plictisit de atata solitudine de care avea parte in incaperea respectiva, in minte imi vine o imagine dintr-un film de Oscar, „Lista lui Schindler” in care, un comandant de lagar de exterminare german, tot asa singur si plictisit, plus mahmur pe deasupra, mai venea din cand in cand la fereastra, de unde privea printr-o luneta la detinutii pusi la munca fortata, iar cand plictiseala il coplesea prea tare, apasa „la deruta” pe tragaciul cu care era dotata luneta, rezultatul acestui exercitiu fiind cate un detinut care nu se mai putea ridica dupa cazatura.
Ori, daca as fi rautacios, avand in vedere modul in care au actionat teroristii in decembrie ’89, din locuri camuflate si dotati cu dispozitive asemanatoare celui din filmul de mai sus, cat si scenarita in baza careia d-l presedinte il acuza pe d-l Iliescu de nefacute, mi l-as putea imagina si eu pe ofiterul de Securitate sub acoperire, Traienel, amuzandu-se pe model german. Faptul ca nu s-au inregistrat victime in zona respectiva s-ar putea datora deficitului „nativ de tintire” al d-lui presedinte, care intr-un loc tintea si in altul nimerea.
Dar eu nu sunt rautacios si nu-mi imaginez astfel de scenarii, acordandu-i d-lui presedinte credibilitatea totala de care se poate bucura un om, care pe vremea ciuruitului a reprezentat interesele economice ale statului socialist intr-o tara capitalista.
Totusi nefiind pe deplin imun la asemenea incercari de bataie de joc cu adresa la capacitatea mea de a rationa, o doza de malitiozitate imi permit totusi, atunci cand ii propun d-lui presedinte altceva in afara de denigrarea cu orice pret a d-lui Iliescu, pe aceasta tema.
Cu alte cuvinte, in loc sa continue sa-l muste de cur pe fostul presedinte, ori de cate ori este coplesit de mahmureala, consider ca ar fi mai benefic pentru puletele cu drept de vot din Romania, daca ar primi niste raspunsuri promise de d-l presedinte in campanie, raspunsuri legate de prosperitatea financiara a Famigliei Basecu sau explicatii referitoare, spre exemplu, la minunea de la Ambasada Romaniei din Franta la momentul scrutinului prezidential, minune pentru care ex-ambasadorul a fost recompensat cu postul de Ministru de Externe. Si ar mai fi multe alte intrebari care ne bantuie referitoare la domnia sa si modul in care intelege sa conduca aceasta tara.
Asa ca, mult stimate si iubite dom’ presedinte, faceti dvs. ciocu’ mic in legatura cu activitatea altora, atata timp ca nu sunteti dispus sa va clarificati propria pozitie fata de numeroase „mistere” postdecembriste.