Blogu' lu' Marcus

30/04/2010

Un Fierbinte Omagiu Carmaciului, De 1 Mai Muncitoresc

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 12:30

Multumim tata Traiane, pentru viata ce traim
Azi uniti in fapt si cuget sanatate iti dorim.
Din cocioaba de la tara pana-n vila lu’ Videanu
Manelistu’ mandru este, i se zice basescianu’.

Circ ne dai pe-ndestulate,  gaguri si burlesc politic
Sustinut esti de  Famiglia si de-un premier pitic.
N-avem paine, ciorba-n oala, ne lipsim de sanatate
Dar avem un presedinte mare iubitor de-o carte.

De la Decebal sau Stefan, de la Mircea sau Mihai
Intregit-ai panoplia de cand te-ai urcat pe cai.
Ne esti far si calauza,  ne esti mos ereditar
Decretat de blonda Udrea,  la moment aniversar.

Ciuruitu-i mandru-n ceruri de urmas tovarasesc
Cand serbeaza cu Lenuta 1 Mai Muncitoresc.
Pentru toata fericirea, pentru traiu-ndestulat
Noi iti multumim, Traiane, sa fii vesnic la palat.

Nota:

De amicii ma certara, pe motive de urare
Vin si spun ca-i mea culpa si solicit indurare.
Sincer ii doresc lui Basea, cand se crede dictator,
Tihna verde-n camp de taina dupa’o frana la motor.

Sula Vs. Prefectura, Teo Si PeDeLatura

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 10:28

Sincer sa fiu, scarbit de gestul Madamei Teo (pe care intamplator o simpatizam si o consideram o fiinta dotata din punct de vedere al mobilierului mansardei) de a se inregimenta si de a conta ca numar de voturi parlamentare portocalii, nu as fi scris niciodata despre ea sau decizia sa.
Asta pana ieri, cand pe un post de televiziune o pede latura se batea cu ditai bolovanu’ de marmora adrieanista in piept, pe motiv de succes rasunator al lacheilor basescieni in cazul „castigarii” postului de parlamentareasa guresa de catre Teo Trandafir.
Cat de imbecil trebuie sa fii pentru ca, in loc sa dai sonorul la minimum si sa faci ciocu’ mic, pe rezon de rusinica fata de numarul celor care au catadicsit sa iasa la vot in zi de duminica pentru a o „legitima” pe tantela, tu sa iesi pe sticla si sa clamezi mai tare decat artileria lui Hitler la asediul Leningradului, o victorie mai mult decat indoielnica si de tot rahatu’.
Lasand la o parte faptul ca distinsa doamna Teo si politichia sunt doua linii paralele si ca pentru doi ani si ceva prezenta sa in Parlament va consta in exercitii de aerobic la momentul votului, pe modelul „Hai cu totii, manutele sus” practicat de Parazitii si Sarmalele Reci, ramane doar nesimtirea pede laturilor care incearca sa prezinte momentul respectiv drept o mare reusita de partid.
La asemenea manifestari consider ca singurul comentariu acceptabil si conform cu realitatea nu este altul decat sanatosu’:  Huo, ba, pede laturilor!