Ptiu, Piei Satana Si Du-te Pe Pustii!

Motto: Lasati orice speranta, voi ce traiti in Romania!

„Si a sfarsit Dumnezeu in ziua a sasea lucrarea sa, pe care a facut-o; iar in ziua a saptea s-a odihnit de toate lucrurile sale, pe care le-a facut.” (Biblia, Facerea, Intaia Carte a lui Moise, Cap.2.2)
La noi insa, al de se crede Dumnezeu’ romanilor, dar care in realitate este Belzebut (duce-s-ar pe pustii!), in loc sa se odihneasca si sa ne lase si pe noi macar Duminica sa ne uitam la emisiunea lui Gadea, il scoate la inaintare pe Emil, baiat de casa, si il pune sa ne anunte in prag de miez de noapte ca incepe Apocalipsa.
Iar DobiBoc, sluga ascultatoare, desi milioane de romani ii spun sa-si ia menajeria, pompos denumita guvern si sa se care unde a intarcat dracu’ iapa si sa se culce, deoarece sunt beti manga si trepanati la teasta, iese pe sticla, isi regleaza cadenta la „foc automat” si incepe sa scuipe prostie dupa prostie si nenorocire dupa nenorocire, intr-un ritm mai alert decat al unui AK-47.
Culmea, culmilor este ca magaru’ dracului in loc sa ne spuna franc sa ne grabim si sa ne ocupam locurile ramase vacante in urma scularii si plecarii mortilor din morminte la momentul aplicarii masurilor basesciene, eufemistic denumite de „austeritate”, in realitate de exterminare in masa, incearca sa ne prosteasca pentru a „enspemia” oara, o tine langa-talanga cu liberalii si social-democratii cei rai care au adus tara in prapastie deoarece au indraznit ca, in conditii de crestere economica, sa mareasca pensiile si salariile, dar ca nu este cazul sa ne ingrijoram, deoarece el si Basescu vegheaza.
Si in timpul asta, la Cotroceni, chiombu’ cloceste care mai de care mai securistic plan de invrajbire a romanilor impotriva romanilor si de anihilare a oricarei forme de opozitie si/sau rezistenta la instaurarea Dictaturii in Romania.
Iar romanii, se pare sensibili la „intarata-i drace”, se desolidarizeaza brusc de la ideea Grevei Generale si a manifestarilor comune de protest, dau inapoi ratacind nauci, din colt in colt, si-l mai lasa o data pe chiomb sa-si faca mendrele de derbedeu intr-o Romanie dezbinata si la pamant din punct de vedere economic.
Fratilor, daca nici macar in ceasul al doisprezecelea, cand cutitu’ va este infipt pana la maner in spate, voi nu va treziti si inca mai visati la cai verzi pe pereti, calariti de Basescu si de clanul sau de mafioti, apai chiar ca dracu-i al nostru si ne meritam soarta cu varf si indesat.

Unde Esti, Tu, Al Capone ?

Traienel, urmas de cezari si imperatori romani
Dupa ce-a tocat cu caru’ ai romanilor bistari,
Pe modelul de la Roma, azi boboru’ aliniaza
Si cu gand doar la ciolanu’i, fara mila-l decimeaza.

Pensionari si prunci de-a valma, invalizi si bugetari
Sunt „facuti” la buzunare de un clan de gainari.
Gaura-n buget cat casa, chiar si banii-mprumutati
Fost-au risipiti cu votu’ sau de guvernanti mancati.

Unde esti tu, Al Capone, cunoscut drept Nas de Nas,
Ca sa vezi in Romania, cine-ti este azi urmas?
Fost-ai mic copil, fratie, cand te-au dovedit la fisc
Traienelu’ iti da lectii, fura si e tare-n plisc,

Cand romanu’ abureste cu minciuni grele, sfruntate
C-altu’ este mafiotu’, el vrand doar legalitate.
Si-uite-asa cu „alba-neagra” si cu smenuri golanesti
Ne-a indatorat pe viata, dandu-ne la schimb povesti.

Deputat Intr-un Picior, Ghici Prigoana, Cine-i?

Trebuie musai sa fac o precizare din start, pentru a nu lasa loc de interpretari la titlu, sau unor acuzatii nefondate referitoare la o eventuala nota de malitiozitate ieftina si cretina sau urma de ironie cu adresa la infirmitatea vreunui seaman de-al meu.
Dimpotriva!
De-a lungul timpului, pana la momentul inregimentarii sale neconditionate in armata termitelor portocaliii, pur si simplu l-am admirat pe d-l Prigoana pentru modul bataios, devotat si pertinent cu care sustinea cauza invalizilor din aceasta tara, pe diferitele posturi de televiziune la care era invitat si asta din postura unui milionar care numai lipsa de bani nu ducea pentru procurarea unei proteze superperformante pentru uz personal.
Nu acesta era motivul, ci faptul ca omul Prigoana simtea la fel ca si semenii sai, napastuiti in viata, fie in urma unor accidente, fie a unor boli generatoare de asemenea handicap, fapt care-l motiva sa pledeze de pe pozitii altruiste pentru cauza acestor oameni.
Timpul a trecut insa si d-l Prigoana a intrat in Politica de partea railor, ocazie cu care si pozitia domniei sale s-a radicalizat, dar in niciun caz in sensul intensificarii retoricii sale in sustinerea unei cauze nobile, ci invers.
Astazi, d-l Prigoana, din postura de umila sluga a tatucului universal, tace precum fecala-n iarba atunci cand partidul din care face parte sustine masurile aberante si nimicitoare luate de chiomb, printre care si reducerea ajutoarelor acordate celor in nevoie pentru procurarea de proteze. Motiv pentru mine de a ma intreba ca prostu’ ce l-a putut determina pe un om putred de bogat sa renunte la o cauza nobila si sa puna botu’ si sa-si dea girul parlamentar unor astfel de tembelisme?
Sa fie, oare, foamea de adunare de gunoaie sau de dezapeziri pe banii contribuabililor?
S-ar putea sa fie si asta, insa mai degraba eu inclin sa cred ca d-l Prigoana, in ciuda pozitiei sale sociale de invidiat pentru puletii de rand, da dovada de o totala lipsa de caracter, cu alte cuvinte:
Cat partidu’ e in floare, nici in… nu ma doare!
Dar nu numai onorabilul Prigoana se afla astazi in aceasta ipostaza, stanjenitoare pentru oameni posesori de bun simt, care nu pot considera aceasta schimbare, la 180°, a propriilor convingeri, altfel decat descalificantă.
Un alt personaj reprezentativ al acestui joc politic de-a „alba-neagra”, cu care Basescu ii face la buzunare pe majoritatea romanilor si la usoarele urme neurale pe iubitorii de manele din aceasta tara, este si doamna nou parlamentareasa portocalie, Teo Trandafir.
Si in cazul domniei sale termenii ecuatiei sunt extrem de duri si cu efecte tragice atat pentru electorat cat si pentru constinta sa.
Teo a noastra, in campanie, mai ca a ignorat pur si simplu programul PDL, focusandu-se in schimb la greu si induiosand putinul electorat care a votat-o cu preocuparea sa constanta si dezinteresata pentru copiii patriei basesciene, prezenta lor pe aceasta lume si imbunatatirea conditiilor lor de devenire constituind sine-qua-non-ul prestatiei si angajametului sau politic.
Si Teo a fost aleasa!
Crunta dezamagire pentru mamici (copiii sunt inca prea mici pentru a intelege notiunea de tradare), atunci cand au vazut cum aceasta distinsa si simpatica doamna Teo da cu mucii in fasole si cum se sterge la poponetu’i dolofan cu promisiunile din campanie, exact atunci cand ar fi avut posibilitatea sa treaca de la vorbe la fapte.
Fara nicio urma de tresarire sau semn de aducere aminte a celor promise, doamna Teo accepta senin taierea unor drepturi castigate de mamici si folosite pentru sustinerea cresterii copiiilor in conditii cat de cat civilizate.
Pai, cum vine treaba, doamna Teo?
V-a lovit brusc Alzeheimer-ul si ati inceput sa uitati de la mana pana la gura?
Eu cred ca sunteti sanatoasa tun, dar ca si in cazul lui Prigoana, dovediti carente majore in ceea ce priveste prezenta caracterului sau a bunului simt elementar.
Si tot ca in cazul Prigoana:
Cat partidu’ e in floare, nici in… nu ma doare!

Teme-te De Greci Chiar Si Cand Iti Dau De Munca

Începutul anilor ‘90 a adus pentru marinarii romăni, pe lîngă o mărire substanţială şi nevisată a diurnei, şi posibilitatea performării unor contracte de muncă la companii cu aramatori străini, mult mai bine remunerate decît cele de la începuturile „capitalismului” la noi.
Sub clauzele unui astfel de contract am păşit eu cu încă trei români, Şeful Mecanic, Ofiţerul Maritim III şi Bucătarul, pe puntea navei Panaghia Pfaneromeni, în calitate de ofiţer secund, în rada portului Pireu, de unde urma să ne continuăm voiajul, încărcaţi cu lingouri de fontă spre Koreea de Sud.
Înainte însă de a ne ambarca, ne-am cocoşat spinările pe scaunele din plastic cu care era dotată sala de aşteptare tranzit a aeroportului din Atena, ca urmare a faptului că nava încă nu sosise la Pireu din Ucraina unde încărcase, iar în final după trei zile cînd am fost luaţi de Agent pentru a merge la navă, am mai plecat şi fără bagajele personale, rătăcite undeva în incinta aeroportului.
Primul semnal că ceva nu era în regulă cu nava respectivă ne-a fost dat de starea sa lamentabilă de întreţinere, rugina precum asfaltul lui Videanu, lipsa instalaţiilor sanitare (foloseam un butoi pentru a ne spăla), cît şi ultra-profesionalismul staff-ului ofiţeresc al navei: Comandant grec cu brevet de CLC, Secund subsemnatul cu brevet de CLC, Ofiţer punte II grec cu brevet de CLC, iar la CM, toţi ofiţerii cu brevet de Şef Mecanic.
Asta în timp ce „negrii”, echipajul nebrevetat de origine indiană era reprezentat de o brigadă folclorică de agricultori (la toţi pe paşaport scria “farmer”), analfabeţi (se iscăleau punînd degetul), „îngăimători” de puţină engleză şi puţină greacă, meserie neam, zero, nada.
În aceste circumstanţe, misterul supercalificării personalului brevetat s-a dezlegat după două zile, cînd plecînd în sfîrşit spre portul de destinaţie, în jurul orelor 03.00 am, sub pretext medical, Comandantul grec asistat de Ofiţerul II grec, au întors nava spre portul Pireu şi pe drum, din plictiseală a luat la ţintă (urmare a unei înţelegeri) un ditai tancul petrolier gol, aflat la ancoră şi căruia i-a făcut o imensă gaură de apă, în timp ce prova noastră s-a transformat într-o cutie de conserve călcată de şenilele unui tanc sovietic.
Curiozitatea a constat în faptul că în timp ce noi dormeam bine-merci, grecii treziţi de „un al şaselea simţ”, erau echipaţi cu centurile de salvare cu o barcă de salvare gata de lansare, în caz că profesionistul Comandat grec ar fi greşit calculele, iar lucrurile s-ar fi terminat prost, cu o eventuală scufundare.
Dar omul a fost pe meserie, aşa că toată grecimea mulţumită în frunte cu armatorul adus de urgenţă la navă de o şalupă rapidă, am purces cu mic cu mare, traşi de două remorchere şi asistaţi de un al treilea spre Pireu, unde în jur de 10 dimineaţa am fost legaţi la cheu în Ikonia.
Toate bune şi frumoase, numai că atunci cînd mi-am exprimat dorinţa ca după cele trăite să fiu lăsat să plec acasă, explicîndu-i armatorului că eu, tributar al unei mentalităţi comuniste n-aş fi făcut niciodată (indiferent de bani) ce a făcut Comandantul grec, acesta mi-a explicat că: unu, eram proşti şi nu ştiam să folosim avantajele asigurării navale şi că doi, avînd în vedere că toate actele noastre cît şi mijloacele financiare se aflau în mîna sa, nu prea vedea cum aş fi putut pleca pînă nu voi fi dat toate declaraţiile necesare din care să reiasă fără echivoc „condiţiile accidentului” în vederea încasării primei de asigurare.
Acestea fiind stabilite, ne-am luat în primire resemnaţi noile posturi de „marinari declaratori”, aşteptînd într-un „dolce far niente” să se termine ancheta.
În tot acest timp, singura pretenţie a armatorului era de a respecta programul de zi, care consta pentru mine în a nu permite unor indiscreţi neautorizaţi să pună întrebări stînjenitoare echipajului.
Dintre toţi indienii au mai fost păstraţi doi, desemnaţi să facă serviciul de vardie pe timpul nopţii.
Pe cel de la punte a trebuit să-l instruiesc să mă trezească în fiecare dimineaţă la ora 7 şi 20 min. Instruirea lui a ţinut însă de filmele cu proşti sau mai degrabă de cele cu „me Tarzan, you Jane”.
Văzînd că nu pot face un instructaj corect cu el, din lipsa de dialog cursiv şi inteligibil, l-am dus la careu la ofiţeri, unde era un ceas mare pe perete şi în faţa căruia am început într-o gimnastică aerobică asezonată cu cuvinte greceşti, englezeşti şi onomatopee să-i explic ce spunea fişa postului său că trebuia să facă în fiecare dimineaţă. Pantomima uneori vorbită a decurs cam în felul următor:
– You (punctat spre el cu degetul aratător, me (iar degetul spre mine de data asta), avrio (mîine grec) morning 7.20 (arătat pe ceas limba mare / limba mică) wake me up (scuturat propria cămasa zonă piept) for chap, chap (internaţional a mînca) – aici am şi plescăit imitînd o masticaţie sănătoasă – understand?
V-am mai spus că indienii au un tic extrem de mobil, manifestat prin balansarea tărtăcuţei în semn de întelegere şi aprobare.
OK, seara m-am culcat satisfăcut de prestaţia mea şi m-am trezit singur a doua zi dimineaţa la ora 7 şi 45 min.
Nevăzînd niciun Singh prin apropiere sau pe covertă, m-am dus la el la cabină, unde l-am găsit pregătindu-se de culcare.
– What did you do, Singh? (ce-ai făcut, Singh)
– Everything, Sir! (totul, Domnule)
– Cum, mă, everything? şi, înşfăcîndu-l de guler, ne-am deplasat împreună la ceas.
– Say! (spune)
– Me, exi ora tipota lulia, de nehi (aprox. grec. eu la ora şase am terminat munca), şi în continuare film mut îmi explică faptul că s-a dus la culcare.
– Me, (îmi arătă pe ceas 7.20), wake up, chap, chap şi îmi dădu iar de înţeles prin semne că după ce s-a sculat şi a mîncat , cînd l-am găsit eu se pregătea să se culce din nou, fericit că secundul navei avusese grijă de el să se scoale şi să mănînce. Mut de calitatea serviciilor, l-am lăsat în plata Domnului şi mi-am cumpărat din oraş un ceas deşteptător.
Meciul a continuat încă vreo lună în care deja îmi aranjasem cu un coleg să fug din Grecia spre ţară cu nava lui, la întoarcere de la Amsterdam, însă nu a mai fost nevoie deoarece bîlciul s-a terminat cu avantaj armator grec.
Ofiţerul III punte român nu a vrut să vină cu mine, ci împreună cu bucătarul au preferat să termine contractul.
Epilogul acestei aventuri s-a consumat într-o seară de iarnă, după vreo două luni, cînd am fost sunat la telefon de Ofiţerul III:
– Să trăiţi, Domnu’ Comandant!
– Să trăieşti şi tu, băiete, cum e vremea în Koreea?
– Care Koreea, domnu’ comandant, că vă sun de la hotelul Palace din Constanţa. Nu veniţi să bem un şpriţ?
Curios, normal că m-am dus şi am aflat că după ce au făcut nişte reparaţii de mîntuială au pus-o din nou pe drum spre Koreea. Dar de data aceasta acelaşi Comandant grec a luat în vizor o insulă (multe ale dracului în Marea Egee), pe stîncile căreia a eşuat fără posibilitate de dezeşuare aşa că, după ce a mai dat cîteva declaraţii, obiectul muncii fiind acum transformat în reper de navigaţie, a fost şi el nevoit să se repatrieze.

Cimilitura

Vulpita si Cotofana incropira un duet
Pe text scris de Rex Sacalu’, isonar la clarinet.
La teveuri si in public cantec vesel azi rasuna
Despre servii lu’ Sacalu’, ce s-au ratacit de turma.
Lupu, Ursu’ si Buldogu’ si-au dat mana in secret
Jefuiesc din visterie si din lipsa de respect
Nu mai dau obol la rege, baga totu-n buzunar
Sabotand casa regala si-nfuriind pe marinar.
Drept urmare Rex Sacalu’ le arata cartonasu’
Si-i ameninta cu rosu, ca s-au lepadat de Nasu’.

Morala nu-i chiar morala, ci-i mai mult cimilitura
De descoperiţi eroii, veti fi „plescuiti” pe gura,
Va va „blagui” Monica, in cartierul zis Berceni
Veti fi „vidaniti” de rege din deal de la Cotroceni.

Trai-ti-ar Fameleonu’, Videne, Ca Bine Le Zici!

Urmarindu-te acum cateva minute la televizor, cum „esplicai” tu la narod de boborean roman, cum ca toate relele ce le traim momentan si care vor veni de acum incolo se datoreaza numai si numai PNL-ului inhaitat cu PSD-ul, si cum ati transpirat voi si v-ati dat de ceasul mortii sa indreptati raul facut de cand ati venit la guvernare, mai intai mi-au dat lacramile de emotie si recunostinta ca in sfarsit am inteles cine-i satana in aceasta tara, pentru ca apoi sa pup ecranul televizorului pe care te zburdaceai cu acuzele.
Bre, Videne, totusi cu un lucru nu sunt impacat. Acum imi este clar ca liberalii si social-democratii sunt pe post de Sarsaila, da’ de ce nu ne spusesi, bre, si de vina lui Burebista care dadu ordin sa se taie vita de vie, aud?
Videne, Videne, pe cine dracu’ va inchipuiti voi ca mai puteti duce cu presu’ in aceasta tara, sau v-a atins atat de rau boala din capu’ ala sec al vostru incat ati ajuns sa credeti propriile voastre minciuni? Sunteti jalnici, bah, hotilor, mincinosilor si impotentilor intelectual in incercarea voastra disperata de a va salva cururile de furia populara!
Ups, imi cer scuze, ma opresc din motive tehnice (pomenind numele Videanu mi-a venit brusc sa vomit), nu inainte insa de a va ura sa nu va mai moara multi inainte.
Un mare Sictir, Videne!

De Tepuit Ne-a Tepuit Basescu, Ce-ati Zice Romani De Niste Furci?

Motto: Lasati orice speranta, voi ce traiti in Romania !

Ca intr-un scenariu de film pentru prosti, sau intr-o piesa ionesciana, in ultima perioada au curs diluvian torente de opinii, suvoaie de pareri, fluvii de solutii, s-au consumat ore intregi de emisie radio-tv, s-au folosit tone de cerneala, oamenii au iesit cu zecile de mii in strada, in frunte cu pensionarii, insa totul a fost in zadar.
Caricatura de dictator de opereta cu care ne-au pricopsit manelistii acestei tari si care are tupeul si nesimtirea sa se „intituleze” presedintele tuturor romanilor, ne-a pus-o de o teapa colectiva care ne-a betegit pe viata cururile si asa impainjenite de foame.
In privinta chiombului consider ca, in afara de o mana de alienati mintal, care sa-i mai creada minciunile, a sosit momentul ca tot romanul sa realizeze ce „viitor de bine” ne-a harazit acest avorton intre doua sticle de whisky. Este clar ca de la el nu putem avea nicio asteptare sau oarece usoare urme de speranta.
Problema se pune cu alesii uninominali ai neamului care, in calitatea lor de parlamentari, sustin acest guvern de marionete si-si dau girul aplicarii unor masuri nu numai profund antipopulare, ci de-a dreptul letale.
Mintea mea refuza sa creada ca parlamentarii Puterii sunt toti o apa si-un pamant, urmasii lui Traian, Basescu Traian, ca n-au si ei mame si tati care traiesc din pensii, sau care nu au un minimum de constiinta si de demnitate preferand ca, pentru niste avantaje vremelnice, sau supusi unor santaje ordinare, sa se lase calcati in picioare de acest anticrist.
Oare Geografia si Istoria Romaniei invatate in limba maghiara sa le tina de foame si de cald cetatenilor acestei etnii, pentru ca reprezentantii lor in Parlament si parteneri la guvernare sa-si permita sa le tradeze interesele de zi cu zi si sa sustina punerea in aplicare a unor astfel de aberatii?
De foame si de frig se plange si se moare la fel, si in romana si in maghiara.
In ultimile zile ale WW2, Hitler tipa disperat ca poporul german nu are decat sa crape in conditiile in care nu a fost in stare sa-i castige lui razboiul.
Oare ce razboi nu i-au castigat romanii lui Basescu de i-a condamnat la moarte pe model nazist?
In astia sase ani de cand a venit la Putere singurul lucru pe care nu l-a „comis” inca a fost de a-si da jos pantalonii „live” la teveuri si a ne cere sa ne aliniem intr-o coada cu rezonante ceausiste pentru a-l pupa in cur. In rest a transformat Romania in propria sa feuda. Si atunci?
Nici macar nu se simte dator sa intre in dialog cu oamenii acestei tari, altii decat slugile sale portocaliii, cu care nu are dialog, ci un monolog prin care le da ordine si „indicatii pretioase”.
Pai in cazul asta, dragi compatrioti, chiar credeti ca mai se poate rezolva ceva in conditiile impuse de rigorile de civilizatie ale unei democratii autentice?
Se pare ca nu si ca a venit momentul sa ne amintim de 1907, sau de ce nu de decembrie ’89, sa punem mana pe furci, ciomege si topoare si sa-l scoatem de urechi pe acest bandit din jiltul in care s-a insurubat cu japca, in urma fraudarii la greu a alegerilor.
Voi ce ziceti?

Basescu Versus Casa Regala

Paradoxal, urmarind la televizor parada de opulenta de neam prost desfasurata de invitatii portocaliii ai Basescului la evenimentul monden de criza no. 1 al momentului, cand pupinbasisti din toata tara s-au calcat in picioare sa fie filmati si vazuti de toata lumea in prezenta unei fraude regale incumetrita cu o frauda prezidentiala, gandul nu m-a purtat la sfidarea nerusinata cu care este tratat poporul roman in momente extrem de grele pentru el, victima a pohtelor aberante ale chiombului, ci la motivatia care a stat la baza gestului acestuia de a se inrudi cu un bastard monarhic, contestat la greu de Casa Regala.
Nu sunt regalist, dimpotriva as putea spune, insa respect istoria neamului si dau Cezarului dreptul castigat, motiv pentru care aceasta incercare golaneasca a lui Basescu de a umili Familia Regala m-a dezgustat profund.
Adevarul este ca, intuind ce caracter infect se ascunde in spatele mastii hahaite a presedintelui, membrii Casei Regale au pastrat in ultimii ani o distanta de carantina si siguranta fata impostor, punandu-l de cateva ori la coltul de rusine si ignorandu-l de pe listele de invitati la diferite ocazii, preferand compania fostilor presedinti, d-nii Iliescu si Constantinescu.
Daca la acest lucru adaugam si recentul afront adus de „amicii” de la Rasarit, care l-au invitat pe Majestatea Sa Regele Mihai, de Ziua Victoriei la Moscova, pe el taindu-l pur si simplu de pe lista, ne putem imagina cam ce sentimente nutreste acest om fata de Familia Regala.
Ori la viscerele, meschinaria si setea de razbunare a Basescului asemenea puneri la punct nu se uita si nu se iarta.
Numai ca, neducandu-l mintea decat la golanii securiste, n-a gasit altceva mai bun de facut decat sa se inrudeasca public cu bastardul regal.
Miscare jalnica si cu efect de bumerang, deoarece reactiile din media i-au fost total defavorabile, ba mai mult gestul sau a ajuns si subiect de mistouri gazetaresti, pe motiv de alianta dintre Casa Bercea Mondialu’ cu Casa Paul Din Flori.
Oricum ar da-o Traienel, in fata Istoriei, tot la coada vacii va fi tratat si acest lucru deoarece, in timp ce Majestatea Sa va intra in memoria lumii drept seful de stat care prin decizia sa a scurtat WW2 cu sase luni de zile, salvand prin gestul sau zeci de mii de vieti omenesti, Basescu, prin decizia aberanta de a aduce la sapa de lemn poporu’ care l-a votat si pe care il conduce, va figura drept groparul a numerosi romani care nu vor supravietui genocidului ce se prefigureaza in urma masurilor luate de el.

O Jupa Pentru Tanti Nutzy

Ministreasa noastra blonda si cu mila de popor
Ascultand indemn de voda se facu depunator.
Ea-si dona intreg venitul, ramanand far-de salar
N-avu bani macar de-o fusta, cand se duse la altar.

Imbracata-i saracuta doar cu un chimir mai lat
Cat s’astupe „rusinica”, prinsa-n chilotel mulat.
Piciorusele-i de poza, dezgolite pana sus
Le expuse-n bazilica, la asa buget redus.

Pochii, lumea chiar si pruncu’ asteptand botezu’ sacru
Se crucira si stuchira, de parc-au vazut pe dracu’.
La teveuri zarva mare in tocsoaiele de dupa
Cum ca saraci Nutzica, nu-si permise nici de-o jupa.

Si induiosat norodu’ de-asa fapta altruista
Puse mana de la mana si ii angaja modista
Ce din toata saracia ii facu niste rochite
Barbie e acum Nutzica, papusica la fetite.

Dati Un Leu Pentru Udemereu Si Nici Doi Bani Pe Pedeleu !

(Indicatie regizorala: se recomanda ca, pentru obtinerea efectului maxim, atat titlul cat si textul, sa fie citite cu magyar accent.)

Ajung doi unguri in Bucuresti…

Fãrã nici un ban, foame mare, ce se gandeste unul:
– Hai sa ne despartim si sa cersim, iar la sfarsitul zilei ne intalnim sa vedem cat a strâns fiecare…
Zis si facut! Se despart ei, pleaca fiecare unde crede de cuviinta. Pe înserat se intalnesc, dupa cum au stabilit.

– Tu cat ai strans?
– 10 lei…
– Si cum ai facut?
– Am fost într-un parc si am scris pe un carton:
“NU AM SERVICIU, AM 3 COPII DE CRESCUT, VA ROG SA MA AJUTATI !”
Dar tu cat ai strans?
– 7.658 de lei
– Iooy !!!… Istenem !… Dar cum ai facut?
– Am scris pe un carton:
“SUNT UNGUR ! IMI LIPSESTE 1 LEU SA MA INTORC ÎN UNGARIA…”

Hai La Nasu’ Cu Noroace !

Fuse Sarbatoare-n tara, Sarbatoare crestineasca,
Base, inspirat angelic, se infipse sa naseasca,
Rod tarziu dintr-o idila a unui vlastar… regal,
Cu o doamna cam trecuta, tipa cu un iz… penal.

Noul act de crestinare, cu mult fast desfasurat,
Intregi „cumetrareala” ce domneste la Palat,
Realizand o alianta intre os bastrad domnesc
Cu-ai lu’ Bercea, puradeii, din norodul tiganesc.

Vrand sa spele ‘cea sintagma cu „tiganca imputita”
Chiombu’ o facu de oaie prin relatie sfintita.
El incumetri tiganii cu Alteta Sa Regala
Dovedind cu asta fapta ca la cap are o boala.

Desi ‘nfometat boboru’ si adus la prag de groapa
Se imbuluci sa vada, Base tronul cum il sapa,
Denigrand Casa Regala, aflata in lung porces
Cu taticul cel tomnatic, la spitza far’ de acces.

Chiombu’ insa e ferice si prea impacat cu sine
In Istorie intrat-a, facator de mare bine.
Iertata-i netrebnicia de a condamna la moarte
Un popor adus in coma de-un guvern lipsit de carte.

Lumineaza-i Doamne, Sau Ia-i La Tine!

Motto: Lasati orice speranta, voi ce traiti in Romania !

In incercarea lor disperata de a-i minti cu nerusinare in continuare pe romani, portocaliii, in frunte cu Basescu, au ajuns la fundul sacului mizeriei si dejectiilor umane, pestilential mirositoare, in momentul in care il acuza pe presedintele FMI de minciuna si de abordarea masurilor de exterminare a poporului roman, luate de Basescu, de pe pozitii electorale.
Lasand la o parte faptul ca exact in cur il doare pe cetateanul francez de modul in care ne spalam noi rufele, ideea de a atribui FMI-ului nenorocirile pe care ni le-a aruncat chiombu’ in cap, este de-a dreptul grotesca si jalnica.
Nu este suficienta carantinzarea in plan international a Romaniei si trimiterii sale la coada vacii ca urmare a unei politici externe imbecile promovata de diletantul de la Cotroceni, acum am ajuns sa-i facem mincinosi si pe conducatorii unor prestigioase institutii financiare internationale doar, doar i-om mai scoate obrazu’ chiombului din mocirla.
Ba mai mult. Se incearca acreditarea ideii ca masura dementa de a diminua veniturile a miloane de romani ne-a fost impusa de FMI, organism care nu are practic nimic de-a face cu modul in care fiecare client de-al sau intelege sa-si rezolve problemele financiare, cand de fapt aceasta nebunie ii apartine in exclusivitate sefului statului roman.
Sa-i multumim lui Dumnezeu ca nu li s-a ivit ocazia, deoarece Basescu si clanul sau de mafioti, ar fi in stare sa tarasca tara in cine stie ce conflict armat international, doar pentru a-l scoate pe Nasu’ basma curata.
Stati linistiti, bai, lepadaturilor, in ciuda tuturor eforturilor voastre de a parfuma cacatul, toata suflarea romanesca neatinsa de sindromul
schizofreniei adulatoare fata de Reales stie al cui produs este subiectul supus odorizarii si cine tine cu tot dinadinsul sa extermine populatia
acestei tari.
Degeaba, pe langa aceasta nebunie cu acuzatiile la adresa FMI, ati declansat si in media o campanie furibunda prin care, intr-un mod mai mult decat jalnic, ii puneti pe pupini sa multumeasca partidului si conducatorului iubit pentru faptul ca le vor reduce salariile sau pensiile.
Prin aceste manevre de-a dreptul staliniste nu faceti altceva decat sa va aratati limitele IQ-ului, atragandu-va totodata ura si dispretul oamenilor de buna credinta din aceasta tara.
Reinviind aceste practici prin care cetateanul sovietic, condamnat la moarte de toanele tatucului, inainte de a primi in ceafa glontul izbavitor, ii multumea acestuia si PCUS pentru ce va urma, asigurandu-i totodata de dragostea si loialitatea sa totala, reusiti doar sa intariti certitudinea romanilor ca si-au incredintat destinele unor dezaxati si alienati mintal.
Cert si tragic, in acelasi timp in toata aceasta situatie, este faptul ca acesti slugoi aflati sub pulpana prezidentiala sunt atat de infipti cu dintii in scaunele Puterii incat orice act, oricat de abominabil ar fi care le-ar da speranta pastrarii cu orice pret a acesteia, il vor comite fara ca macar sa clipeasca sau sa gandeasca vreun moment la costurile sale devastatoare pentru populatie.

Explicatie La Un Motto

Motto: Lasati orice speranta, voi ce traiti in Romania !

Care Hitler si ce Stalin, Benito sau Ceausescu,
Vino lume-n Romania si admira-l pe Basescu.
Pastisa nereusita, un portret de Picasso,
Manelisti s-ai lu’ Mondialu’ il votara ca-i misto.

Pe model de Mussolini si-a tras in iatac amanta
Imitand pe Ceausescu, la Bruxelles si-a trimis fata.
In actiune e ca Hitler, dovedit exterminator
Stalin e cu boboreanu’, prin foame, terminator.

N-are trei cuvinte stranse, in discurs de inteles,
Ci numai minciuni sfruntate, la votant ce l-a ales.
Minte de ingheata apa, in scaun sa se mentina,
Cand e prins cu gogonata, mereu altu’ e de vina.

E zbanghiu si-urat la fapta, n-are niciun Dumnezeu
Aburii de-alcool din mintea-i il fac sa se creada zeu.
Moft ii este promisiunea, precum si cuvantul dat
Iar morala-i dupa dansu’ un gunoi de aruncat.

Camarila e servila, slugi si-argati obedienti,
Pusi pe jaf si talharie, n-au pe lume concurenti.
Tara-ntreaga-i o epava, azvarlita-ntr-un ciclon,
De un capitan betiv-psihotic ce se crede Napoleon.

Geaba striga azi romanul cu cutitu-ajuns la os
Traienel nu il aude, el are ciolan de ros.
Traitori in Romania, vi s-a luat orice speranta,
Cu Basescu presedinte ce se vrea jupan pe viata.

Cu Masina De Cusut „Ileana” La Traversada De Atlantic

Criza flotei comerciale maritime comuniste a început odată cu criza întregii economii naţionale române, în prima parte a anilor ‘80, acutizîndu-se în a doua jumătate a acestei decade, atunci cînd Ceauşescu a luat decizia de a plăti cu orice preţ datoria externă a României.
Datorită acestei decizii aberante manifestată în controlul drastic al angajării de cheltuieli valutare, în producerea şi asimilarea majorităţii componentelor navale în România, în nerespectarea ciclurilor de înlocuire a pieselor de schimb uzate moral şi tehnic, preferîndu-se ideea „cîrpăcirii” celor existente prin folosirea la maximum a „inventivităţii” românului, care reuşeşte performanţa de a face bici din orice, iar acesta să mai şi pocnească, s-a ajuns ca din punct de vedere tehnic şi al întreţinerii parcului naval să se înregistreze o uzură şi mai mare decît cea prevăzută în standardele de normalitate la acest capitol.
În acest sens, îmi amintesc de o şedinţă de Comandament la care, în urma deselor plîngeri ale comandanţilor şi şefilor mecanici români referitoare la greutăţile uneori insurmontabile intervenite în exploatarea navelor, a participat şi liderul sindical din acea perioadă.
Acesta, după ce în prealabil factorii de decizie şi conducere armatoriali ne făcuseră în toate felurile, aruncînd pisica în curtea noastră, acuzîndu-ne de incompetenţă, reavoinţă, delăsare, etc., a luat şi el cuvîntul şi împăciuitor, pe un ton sfătos şi părintesc ne-a dat un exemplu stupefiant de management şi artă a conducerii unui colectiv, memorat de el de la cursurile „Ştefan Gheorghiu”.
El ne-a relatat cum ar trebui să punem în practică, în plină mare, sub presiunea unei defecţiuni majore la sistemul propulsor al navei concretizată în incapacitatea acesteia de a mai manevra, exemplul dintr-o uzină de textile din România comunistă.
În acest exemplu figura respectiva fabrică, în care lucrau respectivii muncitori la respectivele maşini fabricate în străinătate.
La un moment dat, ca urmare a „indicaţiilor” preţioase ale “tovarăşului”, în vederea economiei valutare, România a început să nu mai importe acele de cusut aferente maşinilor respective, ci să le producă în regim propriu.
Rezultatul a fost imediat şi cu implicaţii dezastruoase asupra fluxului productiv. Acele româneşti se rupeau după însăilarea a două izmene.
În aceste condiţii, pe fondul plîngerilor venite din partea muncitorilor referitoare la calitatea acelor româneşti conducerea de partid, în lipsă de fonduri valutare, a găsit o soluţie originală ce ţinea de psihologia muncii: acele româneşti au fost împachetate în ambalaje „originale”, oamenii muncii au fost adunaţi într-o şedinţă extraordinară în care li s-a explicat că în urma solicitărilor lor, s-au mai găsit ceva fonduri valutare cu care poate fi procurat un număr limitat de ace originale din import, dar că acestea trebuiau folosite cu multă atenţie, deoarece altele nu vor mai veni.
Şi din acel moment, conştiinţa comunist-revoluţionară a muncitorului român, realizînd eforturile uriaşe făcute de conducerea fabricii sub îndrumarea înţeleaptă a PCR, l-a determinat pe muncitorul textilist român să lucreze cu o mai mare implicare profesională şi emoţional-comunistă la fabricarea izmenelor, astfel încît acele româneşti au început să nu se mai rupă, devenind brusc fiabile şi contribuind în acest mod la sporirea productivităţii muncii.
Oricît m-am străduit şi eu să aplic acest principiu, nu am reuşit să-l fac pe Şeful Mecanic al navei să înţeleagă acest lucru, în momentul în care nava, echipajul şi noi am fost puşi în situaţia relatată în cele ce urmează.
În general, navele de 55-65.000 tdw, erau angajate datorită specificului lor şi necesităţilor de producţie de oţel/cap locuitor din ţară (dar asta este altă poveste) pe relaţii comerciale bine determinate, funcţie de condiţiile contractuale şi de cele hidro-meteorologice, pe două rute principale Brazilia şi India pentru minereu de fier cu ieşire ocazională din grafic ca urmare a necesităţilor de cărbune energetic sau bauxită, şi redirecţionare spre ţări ca Polonia, SUA, Guineea sau Australia.
Ca urmare a faptului că aproape toate navele de 65.000 tdw fuseseră dotate cu motoare principale de tip MAN, produse după licenţă de uzinele din Reşiţa, a început să se constate un fenomen (mai ales după ce au început să se folosească lubrefianţi autohtoni, produşi de ţara noastră la indicaţiile tovarăşei chimiste Elena) îngrijorător la motoarele de acest tip şi anume fisurarea (spargerea) după un timp relativ scurt (maximum două voiaje) fie a pistoanelor, fie a cămăşilor acestora.
Ca regulă de Registru, navele erau prevăzute cu cămăşi şi pistoane de rezervă, numai că ritmul în care acestea se avariau şi cădeau mai ceva decît MIG-urile şi copacii citadini în timpu furtunilor post-decembriste a determinat conducerea armatorială să recurgă la improvizaţii şi să procedeze la înlocuirea acestora folosind strategia de schimbare a lenjeriei de corp în armata sovietică, respectiv conform ordinului „Ivan schimbă chiloţii cu Saşa!”.
Aşadar, în aceste condiţii, am purces la un voiaj pe relaţia Constanţa – Tubarao (Brazilia) – Constanţa, cînd în mijlocul Oceanului Atlantic, undeva între insulele Arhipelagului Capului Verde, am păţit pocinogul în care ni s-a spart nu una ci două fuste de piston la motorul principal.
Urmare a acestui fapt, Şeful Mecanic m-a asigurat că putem înlocui doar unul dintre pistoane şi să ne continuăm marşul (circa 6 zile), în regim de avarie cu un piston suspendat.
Vorbă multă sărăcia omului!
Numai că după 4 zile de lucru non-stop al mecanicilor, timp în care cu nava în derivă ne-am îndreptat, datorită curenţilor marini, spre o eşuare aproape inevitabilă pe coastele stîncoase ale Insulei Brava şi nedînd de cap motivului eşecului repetat al montării pistonului de rezervă, am decis să îl înlocuim pentru cîteva ore cu cel vechi pentru a putea ieşi din zona periculoasă şi a intra în Curentul Ecuatorial care ne-ar fi purtat far, far away de stîncile ucigaşe.
În acest timp Şeful mecanic, procedînd „by the book”, a descoperit misterul nepotrivirii din punct de vedere tehnic a noului piston: fusta acestuia era constructiv cu 10 mm (1 cm) mai groasă. No comment!
Cartea tehnică a motorului prevedea şi o situaţie excepţională pentru o astfel de avarie şi anume funcţionarea motorului cu un piston extras şi unul suspendat. Nu intru în detalii tehnice!
Neavînd la îndemînă argumentaţia pertinentă a liderului de sindicat, am procedat conform prevederilor cărţii motorului spre portul de destinaţie, cu viteză redusă şi supunînd motorul la eforturi fantastice pentru circa 10 zile, port în care ni se avionaseră (cu ce cheltuieli?) piesele solicitate prin radio.
Desigur că imediat se vor auzi voci care vor spune şi pe bună dreptate, de ce ţi-ar trebui un lucru care-ţi aduce pagubă în loc de prosperitate economică, găsind în această întrebare o justificare pentru cei care se fac vinovaţi de „radierea” acestor nave din patrimoniul naţional şi trecerea lor spre folosul unor „jmecheri” în curtea maritimă armatorială a unor terţi?
Nimic mai fals domnilor, în ciuda tuturor carenţelor dovedite în exploatare de aceste motoare ca urmare a unor lipsuri evidente, a folosirii unor uleiuri proaste, a neefectuării decarbonizărilor conform cărţii tehnice şi a reparaţiilor prevăzute de ciclul de funcţionare,a lipsei pieselor de schimb, aceste motoare servind navele respective exploatate în condiţii normale şi după ce au beneficiat de unele îmbunătăţiri în şantierele navale greceşti, aduc şi astăzi profit armatorilor străini, care pentru un preţ de nimic, dar cu ciubuc mare pentru „jmecherii” care astăzi dau lecţii anti-oligarhice, au pus mîna efectiv pe o comoară cu o investiţie minimă, lăsată din mînă de nişte impotenţi intelectual cu aere de mari politicieni.

Leul Si Sacalul

Contestat, regele junglei, leul nostru fioros,
Abdica si se retrase, preferand sa stea la dos.
Animalele ferice c-au scapat de-a sa putere
Hotarara democratic, fiecare’avand parere.
Multi se’nscrisera in cursa pentru tronul cald, vacant
Vrand, prin vot, ei sa devina cel mai tare din Palat.
Rasi, mistreti, lupi si vulpite se visara in final,
Dar din toti animalimea il alese pe sacal.
Un sacal pervers, feroce cu defecte de privire
Fu votat sa reprezinte a jivinelor menire.
De cum fu-naltat in scaun, uns ca rege, al nost’ sacal
Isi numi ca prim ministru un slugarnic papagal.
Ce mai zarva, ca mai vuiet si-artificii au urmat
Hore, sarbe, poze multe, lungi betii pe la palat
Au cuprins padurea toata ca s-arate lumii-ntregi
Cum ca fauna ales-a cel mai rege dintre regi.
Totul a-nceput sa puta, cand pe masa la jivine
Si-a facut loc saracia, nu tu carne, nu tu paine.
Sacalul si premierul cu-a lor curte-nfometata
Jefuira visteria, lasand lumea nemancata.
Visul intarit de ziceri „veti fi bine sub sacal”,
Curand le lasa drept hrana, gaura din cascaval.
Timp in care-ntreaga curte si cu regele ales
Prins-au cheag, se ingrasara de la rodu-n spic cules.
Geaba url-acum a moarte intreg regnul animal
Voda-si vede d-ale sale, aratand spre papagal.
Care papagal, natangu’, huiduit, cu pene smulse
Lung jeleste-n visterie dupa banu’ ce se duse.
Morala:
Decat un sacal ca rege mincinos, perfind si jalnic
Tot mai bun va fi fost leul mult temut, dar drept si falnic.

Un Guvern Total Iresponsabil Isi Asuma Raspunderea

Daca nu am trai dramatismul situatiei in care ne-a adus acest guvern de imbecili iresponsabili, chititi doar pe jaf national si minciuni fara numar, chestia cu asumarea raspunderii de catre ei, in fata Parlametului si implicit a boborenilor, ar fi de antologia umorului si de rasul curcilor unguresti palite acum cativa ani de gripa aviara.
Isi asuma raspunderea sa ce? Sa ne ia banii, ca sa astupe gaurile lasate de ei dupa devalizarea bugetului?
Adica, dupa ce ne violeaza (eufemism) si ne iau si ultima letcaie din buzunar simultan cu zaharul din ceai, ei, in caz de esec, vezi Doamne, sunt dispusi sa demisioneze pentru a lasa loc altor termite portocalii aduse de Basescu la Putere, si sa-si vada linistiti de treaba lor in continuare, lasandu-ne pe noi in curu’ gol, datori vanduti la FMI si la alte celea, carne de tun pentru alte majorari de taxe si impozite, fara a avea macar satisfactia de a afla unde s-a scurs purcoiu’ de bani imprumtat in numele nostru si fara a putea trage pe cineva la raspundere pentru acest mega-jaf national.
Si asta pentru ca singura lor grija timp de un an devastator de criza a fost cum sa-l mentina pe chiomb in tronul de la Cotroceni, risipind fara nerusinare sau oarece urme de constinta, milioane de Euro imprumutate in contul nostru si folosite pentru a-i asigura acestuia cumpararea si fraudarea grosolana a alegerilor, respectiv inca un mandat.
Nu sunt fan liberal, ii respect insa, si mi se par de-a dreptul grotesti si idioate acuzatiile pe care acest pitic nenorocit le tine in dreptul jumatatii de guvernare liberala, dupa darea afara a portocaliilor din cabinet, pentru cacatul puturos in care ne aflam astazi si pentru toate relele pe care le-a generat ciuma portocalie de cand a fost inscaunata de Basescu in fotolii ministeriale.
Sa invinovatesti un guvern pentru ca in conditii de crestere si prosperitate economica, cand nimeni nu prevedea ce va urma, si-a permis majorarea justificata a salariilor si aducerea pensiior la un nivel cat de cat decent, dupa ce ani de zile pensionarii fusesera ciuca batjocurii guvernamentale, mi se pare nu numai cinic ci de-a dreptul imbecil.
Ba mai mult. „Pleziristu’ ” cu pretentii de ministru de finante are tupeul sa sustina public ca majorarea pensiilor a constituit un avans (sic!). Un avans la ce, ba, idiotule?
Dar cinismul si nesimtirea lui Basescu si a gastii sale de derbedei nu se opreste aici. Imediat dupa anuntul facut de „premierul” chiomb cu privirea la declansarea genocidului in Romania, acesta a mai regizat si o piesa in care actorilor principali: sindicate, partide politice, patronat, opinie publica li s-a dat rolul de nogociator in discutiile cu guvernantii si cu el pe marginea masurilor aberante anuntate.
Balonul s-a fasait taman in toiul asa-ziselor negocieri si cu mult inainte de „asumarea raspunderii” si trimiterea scrisorii la FMI, cand tuta agramat-buzat-siliconata a anuntat in plenul Parlamentului European, ca masurile luate de taxu’ deja se aplica romanilor, desi conform scenariului cucubatic-cotrocenist ele erau inca supuse negocierilor.
Curat, murdar, stimati concetateni!
Bataie de joc pura, de la mama ei de acasa!
Avand in vedere toata aceasta situatie de vidanja basesciana in care chiombului nici prin cap nu-i trece sa aduca un guvern competent la carma tarii sau sa renunte la intentia sa de exterminare a populatiei, in ciuda protestelor romanilor si a amenintarii cu greva generala, singurul lucru care ne-a ramas este sa-i spunem lui boc cel mic si idiot sa ia „asumarea raspunderii” si sa i-o bage in cur lui Basescu, poate asa isi poate retrage si el, pentru un moment de respiro, buzele strans lipite de anusul prezidential.

Seretlek, Basescu, Kezi Ciocolom, PDL !

Motto: Lasati orice speranta, voi ce traiti in Romania !

O conditie sine-qua-non, in orice tara civilizata care isi respecta identitatea si devenirea sa istorica, pentru ca un cetatean strain sa obtina cetatenia statului respectiv, este ca pretendentul sa invete Istoria acestuia, iar apoi sa poata sa raspunda in fata unei comisii, in limba tarii a carei cetatenie o solicita, intrebarilor pe care aceasta i le pune referitoare la acest subiect.
Si acest lucru deoarece Istoria unei tari este printre cele mai de pret bunuri nationale, care justifica prezenta acesteia, cu bunele si relele sale, in conglomeratul generic definit mapamond, iar cetatenii ei trebuie sa o studieze si sa si-o insuseasca la nivel mediu in limba oficiala a neamului.
La noi, clanul de derbedei portocaliii, nasit de presedintele tarii, Basescu Traian, in disperarea lor ca ar putea pierde ciolanul guvernarii si santajati de UDMR pe aceasta tema, a decis prin reprezentantii sai in Parlamentul Romaniei altfel. Si anume ca cetatenii romani de etnie maghiara sa studieze, indiferent de nivelul scolar, atat Istoria cat si Geografia tarii in care s-au nascut, traiesc si vor muri ca cetateni romani, in limba maghiara.
Ceea ce nu au reusit stapaniri imperiale sau aiurea de-a lungul Istoriei si anume de a maghiariza numele romanilor, iata ca asa-zisi alesi ai neamului romanesc au reusit printr-o banala ridicare de mana intr-o fractiune de secunda.
Vor fi astfel maghiarizate denumiri de localitati ca Ip, Trasnea, Tebea etc. care reprezinta rani adanci provocate de maghiarime in sufletele noastre, sau locuri in care domnitori pamanteni romani au varsat sange si au repurtat victorii insemnate impotriva acelorasi maghiari, in lupta seculara dusa de stramosii nostri pentru pastrarea independentei si infaptuirea dezideratului suprem, Unirea.
Nu cunosc limba maghiara si sunt foarte curios cum vor fi maghiarizate denumiri ca Posada, Baia, Guraslau, Alba Iulia, Tebea, Ip, Trasnea etc. sau nume de domnitori si eroi ai neamului ca Mircea cel Batran, Stefan cel Mare, Mihai Viteazu, Avram Iancu, Horia, Closca si Crisan etc. sau cum va fi studiata Scoala Ardeleana in limba maghiara de viitoarele generatii de copii maghiari de cetatenie romana.
Dar probabil ca pe modelul prezidential in care Canalul Sulina a fost anglicizat si a devenit „Sulaina Cenal”, tot asa si Mihai Viteazu isi va gasi un corespondent in ungureste.
Cu ceva timp in urma imi imaginam un scenariu in care UDMR-ul, nedorind sa fie complice la genocidul pus la cale de Basescu, va iesi de la guvernare si intr-un efort comun cu PSD-ul si PNL-ul, intr-o noua majoritate parlamentara, vor reusi minunea si ne vor scapa, prin suspendare, de Anticrist.
Vazand insa ce s-a intamplat in Parlamentul Romaniei si ca acestei formatiuni etnice nu i-au mai ramas decat cativa pasi de facut pana la castigare Autonomiei teritoriale ca etapa finala pe calea unirii cu Ungaria, mi-am dat seama ca sunt un mare natarau cu creierul strabatut de utopii idealiste, visand cu ochii deschisi la cai verzi pe pereti.
Pai cum sa plece, frati romani, cainele de langa macelarie, lupul ca paznic de langa oi sau UDMR-ul de la actuala guvernare, cand ei au reusit ceea ce nu au reusit in douazeci de ani aproape neintrerupti de participare cam la toate guvernarile de pana acum?
Ceea ce insa nu le-a fost dat sa vada ca parteneri la Conventie, cu PSD-ul sau cu PNL-ul, iata ca le ofera acum pe tava mafiotii lui Basescu, care au comis acest sacrilegiu motivati fiind doar de groaza ca nu vor mai avea acces la cascavalul marca „Bugetul Romaniei”.
Teziti-va, frati romani, golanii portocaliii de la Putere sunt in stare sa oficializeze limba maghiara, declarand-o limba nationala, motiv pentru care vom fi obligati la batranete sa o invatam in vederea reconfirmarii cetateniei romane!
N.A.-avand in vedere ca invatarea Istoriei Romaniei va fi accesibila si copiilor de orgine turca, in limba materna, actuala „epoca’ va fi tratata drept epoca lui Osiuriuk („Basina”) pentru Basescu si Bok (nu necesita traducere, la mama lui insemnand „Cacat”)

Ajung doi unguri in Bucuresti…

Fãrã nici un ban, foame mare, ce se gandeste unul:
– Hai sa ne despartim si sa cersim, iar la sfarsitul zilei ne intalnim sa vedem cat a strâns fiecare…
Zis si facut! Se despart ei, pleaca fiecare unde crede de cuviinta. Pe înserat se intalnesc, dupa cum au stabilit.

-Tu cat ai strans?
-10 lei…
-Si cum ai facut?
-Am fost într-un parc si am scris pe un carton:
„NU AM SERVICI, AM 3 COPII DE CRESCUT, VA ROG SA MA AJUTATI !”
Dar tu cat ai strans?
-7.658 de lei
-Iooy !!!… Istenem !… Dar cum ai facut?
– Am scris pe un carton:
„SUNT UNGUR ! IMI LIPSESTE 1 LEU SA MA INTORC ÎN UNGARIA…”

Un Protest Inutil?

De nenumarate ori m-am declarat mai mult decat sceptic in ceea ce priveste debarcarea Basescului de la Putere, altfel decat prin mijloace legale, democratice si acest lucru printr-o majoritate electorala care sa nu lase loc de manevre basesciene de falsificare a rezultatului votarii, asa cum s-a intamplat la ultimile alegeri, cand chiombu’ stia inainte ca ultimile sectii de votare din strainatate sa se inchida (diferenta de fus orar) ca a „castigat” la o diferenta infima de 70.000 de voturi si asta in ciuda faptului ca Mircea Geoana castigase alegerile la nivel national.
Am mai spus ca in Romania nu cred ca au mai ramas rezerve pentru o lovitura de stat, sau de inlaturare a sa ca urmare a presiunii violente a maselor populare, ca in cazul lui Ceausescu. Pana acum, in Istoria Moderna si Contemporana a Romaniei de dictatori am scapat fie prin abdicarea si exilarea lor (vezi Carol II), fie prin lovitura de stat, arestarea si impuscarea lor (vezi Antonescu), fie la presiunea si furia maselor a caror cota de suportabilitate a depasit masa critica (vezi Ceausescu). In opinia mea acest lucru nu se mai poate repeta si singura cale de a scapa de el ramane suspendarea sa de catre alta majoritate parlamentara, responsabila si neobedienta pana la dementa pohtelor sale dictatoriale.
In aceste conditii se impune intrebarea daca astfel de manifestari de protest ca cea de astazi servesc la ceva sau sunt complet inutile.
Pana astazi chiombu’ a prestat in adunari mari de oameni, doar pe post de maimuta semnatara de autografe, multimile respective fiind fie aduse ca pe vremea ciuruitului de catre politrucii portocaliii, fie aflati la vreun concert sau alta manifestare artistica in timpul guvernarii tariceniste, cand buzunarele le permiteau astfel de „aventuri” ce presupuneau cheltuieli materiale. De aceea senzatia lui, intarita de pupincuristii stransi ca ciupercile dupa ploaie in jurul lui, exact ca si in cazul defunctului ,a fost ca este iubit de popor care vede in el un Mesia.
Ei bine, incepand de acum cateva zile, cand o mana de pensionari l-au facut sa se cace pur si simplu de frica pe el si sa se ascunda ca ultimul borfas las dupa draperiiile de la Cotroceni, aparat de plutoanele de jandarmi si continuand cu mitingul de astazi, cand nu a putut sa manipuleze masele in folosul lui, sa le aduca la o violenta pe care apoi s-o justifice prin implicarea partidelor politice in generarea ei, pe modelul „agenturilii” sustinut de plumbuit, chiombu’ a auzit pentru prima data strigat din zeci de mii de guri „Jos Basescu !”.
In sensul celor de mai sus referitoare la posibile manifestari de violenta, macar o palma de ar fi incasat Hoara, ce-ar fi mai fost la gura chiombului si a celor care il sustin imbecil si neconditionat, parca vad titluri de prima pagina la EZ si Romania Libera: “Ilescu si minerii l-au batut pe Hoara”, “Criminalul Iliescu si psd-ul au lovit din nou”, “Pensionarii, instigati de psd, l-au “carjuit” pe Hoara” etc.
Si este clar ca acesta este doar inceputul. Grosul se va desfasura abia in momentul cand postasul va aduce pensiile dijmuite la destinatie sau cand salariatul isi va lua salariul ce-i va ajunge doar pentru plata incalzirii nesubventionate.
Atunci sa te tii, romane !
In concluzie mitingul de astazi nu a fost nicidecum inutil, chit ca lasul national, atata timp cat este aparat de un asemenea aparat represiv, se simte in siguranta si nu da doi bani pe tragedia pe care o traieste poporul caruia el i-a promis ca va trai bine.
Daca chiombu’ ar avea si altceva in cap, in afara de putere absoluta si jaf din banul public cat cuprinde, pentru a-si salva pielea, ar demite actualul guvern, ar lasa sa se formeze o alta majoritate parlamentara, care sa vina cu un guvern competent si cu masuri viabile de iesire din criza, altfel decat printr-un genocid, care oricum nu va avea alt efect decat asupra controlului dermografic prin imputinarea fortata a populatiei.
Din pacate nu are!

Incredibil, La Explozia De Furie Populara, L-au Gasit Pe Hoara

Basescu, Boc&Cie, cacati la cur pana-n gat de frica, stau ascunsi ca ultimii lasi si l-au bagat la inaintare pe idiotul de Hoara. Nu se poate asa ceva ROMANI!
Va invit sa comentam live, pe aceasta postare:
sa fiti iubiti
marcus
12.45 toata scarba pe care mi-a provocat-o acest individ pana azi, s-a transformat in mila crestinesca, acum cand vad cum basescu si boc se ascund ca ultimii talhari, in spatele acestui parlit care reuseste sa paraseasca piata, protejat de jandarmi si in huiduielile generale.
12.52 oamenii se pregatesc de plecare scandand : „Jos Basescu!”. Doamne Ajuta, sa fie intr-un ceas bun !
13.00 oficial protestul din 19.05, data de „comemorare” a suspendarii chiombului a luat sfarsit. Urmeaza data de 28.05, cand:
Ii invitam pe toti cetatenii liberi ai tarii acesteia ca VINERI 28 MAI 2010 ora 18.00 sa depuna o moneda de 10 bani pe trotuarul din fata cladirii Guvernului Romaniei si a Prefecturilor judetene. Haideti sa le dam ultima spaga si apoi sa ne lase in pace!
sa fiti iubiti
marcus

Curu’ Gol Si Frunza De Vita De Vie

Motto: Lasati orice speranta, voi ce traiti in Romania !

Agentia de presa Erevan News isi informeaza cititorii ca ieri, in plenul Parlamentului European, fiica cea mica a Presedintelui Romaniei, d-ra Elena Basescu (EBA pentru pulimea cu drept de vot), in ciuda faptului ca deocamdata nu a fost lansata oficial, a dat detalii referitoare la viitoarea colectie de vara-toamna-iarna, pentru o perioada inca nedeterminata, a Casei de Moda Basescu & Fiica SRL.
Noua colectie intruneste toate conditiile unui buget devalizat si secat la greu de Guvernul Basescu si se adreseaza ambelor sexe si tuturor categoriilor de varsta.
Astfel, bebelusii au parte de o atentie speciala, noii lor pempersi vor fi redusi cu 15% si vor produce furori in Europa si in lume, prin design-ul ce aminteste de tinuta lui Tarzan sau a triburilor de pigmei, adica o fasie ingusta de panza, sustinuta de un elastic, ce va acoperi doar rusinica si gaura poponetului, coapsele urmand sa respire sanatos si in voie aerul de sub paturica.
Tinerele si doamnele pana la varsta a treia isi vor reduce cu 25% minijupele, urmand sa lanseze ca model de jupa „cureaua lata miniBoc”, iar in completare „ilicelul-sutien miniBoc”, care le va acoperi doar umerii si sanii, restul corpului fiind lasat la actiunea benefica a razelor solare, sau la atingerea linistitoare a vantului si ploicicii de toamna.
Reprezentantii masculini ai acestei varste se vor bucura de pantalonii redusi deasemeni cu 25%, o combinatie intre pantalonii pescaresti redusi doar cu 15% pe care ii vor purta pensionarii si semisuspensorul purtat de bebelusi, „bermudele miniBoc”.
In completarea lor vine sacoul redus cu 25 %, respectiv 15%, „surtucul „miniBoc”, diferenta constand in prezenta manecilor scurte la cel creat pentru pensionari.
Doamnelor varstei a treia li s-a rezervat o frumoasa surpriza, fusta si rochia midi, fiind reduse cu 15% si transformate in „chimirul pantalon midiBoc”, vestimentatia torsului fiind reprezentata de un sacou caruia i s-a aplicat reducerea de 15%, prin taierea manecilor pana in dreptul coatelor si i s-a dat o denumire de inspiratie folclorica, „catrinta midiBoc”.
Datorita epuizarii stocului de materiale, pentru perioada de iarna, romanii sunt sfatuiti fie sa stea in casa, unde in lipsa caldurii subventionate pot urma un sfat din „batrani” care a facut istorie si sa-si mai puna o patura sau o haina pe ei, fie sa ia startul odata cu pasarile calatoare spre meleagui mai calduroase (Congo spre exemplu).

Din surse, Agentia noastra a aflat ca pentru viitor, in conditiile in care Guvernul Basescu va reusi sa-si insuseasca si sa risipeasca si ultimile ramasite din imprumuturile luate de la FMI, Banca Mondiala, etc. Casa de Moda Basescu & Fiica SRL pregateste o adevarata revolutie vestimentara care, desi de avangarda, este inspirata de vremurile Edenice, supravietuitorilor actualei mode fiindu-le rezervata linia de vestimentatie retro-biblica, mai precis curul gol si frunza de vita de vie pentru acoperirea rusinicilor.

A consemnat pentru Dvs.,

Vartan Vosganian

N.A. Romani, Elena Basescu v-a mai dat ieri o palma basesciana, anuntand in Parlamentul European ca in tara voastra s-au luat deja masuri pentru care taxu’ a pus Sindicatele, Partidele, Societatea Civila, Patronatele sa gaseasca „solutii” pe care ea, prin acest anunt, le-a adus la cunostinta Europei ca intrate in vigoare. Tandemul Basescu si Fiica isi bate joc la greu de noi, noi pana cand ne vom mai lasa umiliti in acest hal ?