Blogu' lu' Marcus

29/05/2010

Teme-te De Greci Chiar Si Cand Iti Dau De Munca

Filed under: Lectura de Duminica — Marcus @ 08:50

Începutul anilor ‘90 a adus pentru marinarii romăni, pe lîngă o mărire substanţială şi nevisată a diurnei, şi posibilitatea performării unor contracte de muncă la companii cu aramatori străini, mult mai bine remunerate decît cele de la începuturile „capitalismului” la noi.
Sub clauzele unui astfel de contract am păşit eu cu încă trei români, Şeful Mecanic, Ofiţerul Maritim III şi Bucătarul, pe puntea navei Panaghia Pfaneromeni, în calitate de ofiţer secund, în rada portului Pireu, de unde urma să ne continuăm voiajul, încărcaţi cu lingouri de fontă spre Koreea de Sud.
Înainte însă de a ne ambarca, ne-am cocoşat spinările pe scaunele din plastic cu care era dotată sala de aşteptare tranzit a aeroportului din Atena, ca urmare a faptului că nava încă nu sosise la Pireu din Ucraina unde încărcase, iar în final după trei zile cînd am fost luaţi de Agent pentru a merge la navă, am mai plecat şi fără bagajele personale, rătăcite undeva în incinta aeroportului.
Primul semnal că ceva nu era în regulă cu nava respectivă ne-a fost dat de starea sa lamentabilă de întreţinere, rugina precum asfaltul lui Videanu, lipsa instalaţiilor sanitare (foloseam un butoi pentru a ne spăla), cît şi ultra-profesionalismul staff-ului ofiţeresc al navei: Comandant grec cu brevet de CLC, Secund subsemnatul cu brevet de CLC, Ofiţer punte II grec cu brevet de CLC, iar la CM, toţi ofiţerii cu brevet de Şef Mecanic.
Asta în timp ce „negrii”, echipajul nebrevetat de origine indiană era reprezentat de o brigadă folclorică de agricultori (la toţi pe paşaport scria “farmer”), analfabeţi (se iscăleau punînd degetul), „îngăimători” de puţină engleză şi puţină greacă, meserie neam, zero, nada.
În aceste circumstanţe, misterul supercalificării personalului brevetat s-a dezlegat după două zile, cînd plecînd în sfîrşit spre portul de destinaţie, în jurul orelor 03.00 am, sub pretext medical, Comandantul grec asistat de Ofiţerul II grec, au întors nava spre portul Pireu şi pe drum, din plictiseală a luat la ţintă (urmare a unei înţelegeri) un ditai tancul petrolier gol, aflat la ancoră şi căruia i-a făcut o imensă gaură de apă, în timp ce prova noastră s-a transformat într-o cutie de conserve călcată de şenilele unui tanc sovietic.
Curiozitatea a constat în faptul că în timp ce noi dormeam bine-merci, grecii treziţi de „un al şaselea simţ”, erau echipaţi cu centurile de salvare cu o barcă de salvare gata de lansare, în caz că profesionistul Comandat grec ar fi greşit calculele, iar lucrurile s-ar fi terminat prost, cu o eventuală scufundare.
Dar omul a fost pe meserie, aşa că toată grecimea mulţumită în frunte cu armatorul adus de urgenţă la navă de o şalupă rapidă, am purces cu mic cu mare, traşi de două remorchere şi asistaţi de un al treilea spre Pireu, unde în jur de 10 dimineaţa am fost legaţi la cheu în Ikonia.
Toate bune şi frumoase, numai că atunci cînd mi-am exprimat dorinţa ca după cele trăite să fiu lăsat să plec acasă, explicîndu-i armatorului că eu, tributar al unei mentalităţi comuniste n-aş fi făcut niciodată (indiferent de bani) ce a făcut Comandantul grec, acesta mi-a explicat că: unu, eram proşti şi nu ştiam să folosim avantajele asigurării navale şi că doi, avînd în vedere că toate actele noastre cît şi mijloacele financiare se aflau în mîna sa, nu prea vedea cum aş fi putut pleca pînă nu voi fi dat toate declaraţiile necesare din care să reiasă fără echivoc „condiţiile accidentului” în vederea încasării primei de asigurare.
Acestea fiind stabilite, ne-am luat în primire resemnaţi noile posturi de „marinari declaratori”, aşteptînd într-un „dolce far niente” să se termine ancheta.
În tot acest timp, singura pretenţie a armatorului era de a respecta programul de zi, care consta pentru mine în a nu permite unor indiscreţi neautorizaţi să pună întrebări stînjenitoare echipajului.
Dintre toţi indienii au mai fost păstraţi doi, desemnaţi să facă serviciul de vardie pe timpul nopţii.
Pe cel de la punte a trebuit să-l instruiesc să mă trezească în fiecare dimineaţă la ora 7 şi 20 min. Instruirea lui a ţinut însă de filmele cu proşti sau mai degrabă de cele cu „me Tarzan, you Jane”.
Văzînd că nu pot face un instructaj corect cu el, din lipsa de dialog cursiv şi inteligibil, l-am dus la careu la ofiţeri, unde era un ceas mare pe perete şi în faţa căruia am început într-o gimnastică aerobică asezonată cu cuvinte greceşti, englezeşti şi onomatopee să-i explic ce spunea fişa postului său că trebuia să facă în fiecare dimineaţă. Pantomima uneori vorbită a decurs cam în felul următor:
– You (punctat spre el cu degetul aratător, me (iar degetul spre mine de data asta), avrio (mîine grec) morning 7.20 (arătat pe ceas limba mare / limba mică) wake me up (scuturat propria cămasa zonă piept) for chap, chap (internaţional a mînca) – aici am şi plescăit imitînd o masticaţie sănătoasă – understand?
V-am mai spus că indienii au un tic extrem de mobil, manifestat prin balansarea tărtăcuţei în semn de întelegere şi aprobare.
OK, seara m-am culcat satisfăcut de prestaţia mea şi m-am trezit singur a doua zi dimineaţa la ora 7 şi 45 min.
Nevăzînd niciun Singh prin apropiere sau pe covertă, m-am dus la el la cabină, unde l-am găsit pregătindu-se de culcare.
– What did you do, Singh? (ce-ai făcut, Singh)
– Everything, Sir! (totul, Domnule)
– Cum, mă, everything? şi, înşfăcîndu-l de guler, ne-am deplasat împreună la ceas.
– Say! (spune)
– Me, exi ora tipota lulia, de nehi (aprox. grec. eu la ora şase am terminat munca), şi în continuare film mut îmi explică faptul că s-a dus la culcare.
– Me, (îmi arătă pe ceas 7.20), wake up, chap, chap şi îmi dădu iar de înţeles prin semne că după ce s-a sculat şi a mîncat , cînd l-am găsit eu se pregătea să se culce din nou, fericit că secundul navei avusese grijă de el să se scoale şi să mănînce. Mut de calitatea serviciilor, l-am lăsat în plata Domnului şi mi-am cumpărat din oraş un ceas deşteptător.
Meciul a continuat încă vreo lună în care deja îmi aranjasem cu un coleg să fug din Grecia spre ţară cu nava lui, la întoarcere de la Amsterdam, însă nu a mai fost nevoie deoarece bîlciul s-a terminat cu avantaj armator grec.
Ofiţerul III punte român nu a vrut să vină cu mine, ci împreună cu bucătarul au preferat să termine contractul.
Epilogul acestei aventuri s-a consumat într-o seară de iarnă, după vreo două luni, cînd am fost sunat la telefon de Ofiţerul III:
– Să trăiţi, Domnu’ Comandant!
– Să trăieşti şi tu, băiete, cum e vremea în Koreea?
– Care Koreea, domnu’ comandant, că vă sun de la hotelul Palace din Constanţa. Nu veniţi să bem un şpriţ?
Curios, normal că m-am dus şi am aflat că după ce au făcut nişte reparaţii de mîntuială au pus-o din nou pe drum spre Koreea. Dar de data aceasta acelaşi Comandant grec a luat în vizor o insulă (multe ale dracului în Marea Egee), pe stîncile căreia a eşuat fără posibilitate de dezeşuare aşa că, după ce a mai dat cîteva declaraţii, obiectul muncii fiind acum transformat în reper de navigaţie, a fost şi el nevoit să se repatrieze.

8 comentarii »

  1. Scuze …. dar amicu gili zice ceva interesant la

    http://vremea.forumgratuit.ro/politica-si-economia-romaniei-f1/luati-le-soferii-pariez-ca-nu-stiu-sa-ajunga-la-ministere-de-unii-singuri-t71.htm#133

    Nefiind al meu … nu pot spune aici.
    Scuze

    Comentariu de Ghita Bizonu' — 29/05/2010 @ 09:41 | Răspunde

  2. Asa, carevasazica, s-a terminat prima aventura post-decembrista, de calatorie sub pavilion strain? A fost mana lui Basescu ca ai nimerit peste asa echipaj? Daca da, poate imi explic cumva verva poetica anti-basesciana de acum. Si cand ma gandesc ca acum cateva decenii, era cat pe aci, la termninarea facultatii sa optez pentru un post de inginer pe navele comerciale de pescuit: cel putin asa ne spuse un delegat de la ministerul transporturilor venit cu o saptamana inainte de ziua repartitiilor sa sondeze terenul….

    Comentariu de baronul de Munchhausen — 29/05/2010 @ 13:07 | Răspunde

    • @ Baroane,
      Există posibilităţi care se poate şi posibilităţi care nu se poate. La tine e simplu: ori eşti prost, ori eşti prost. Altfel nu văd nici-o legătură între una şi alta, iară iubitu’ tău Băsescu a făcut deja o iritaţie de-atâtea pupături în cur, cu care-l „fericeşti”. În rest, faci acilea o aluzie la facultatea pe care o absolvişi? E ş-acilea o diferenţă între o facultate absolvită şi una (unele) pe care n-o (nu le) posezi.
      Şi altceva: şi mie şi lu’ Marcus ni se rupe belibarezu’ că ne confunzi, că nu poţi concepe (nu te duce capu’ cu care „gândeşti”) că putem fi două persoane distincte. Dac-ai şti (e greu), cum stă treaba cu logarea pe „WordPress”, ai fi mai dăştept cu minimum 1 mn. 😆

      Comentariu de Cârcotaşu — 29/05/2010 @ 15:36 | Răspunde

    • @baroane: „A fost mana lui Basescu ca ai nimerit peste asa echipaj?”. Buna intrebarea si-mi dovedeste faptul ca ai o suferinta mare dorsala de la existenta oxiurilor in aparatul digestiv. Pai, daca nu vindea flota mai ne duceam noi sa muncim, descalificandu-ne totodata profesional, prin straini, neamule?
      sa fii iubit
      marcus

      Comentariu de Marcus — 30/05/2010 @ 09:18 | Răspunde

    • Uf.. ce ti-este si cu pupinii basesti ….
      Nu, nu are nici un amestec. Insa poate a primit ceva „scolarizare” de la grecotei si aplica acu la Romania ….
      Si intre noi fie vorba, Carcotasu este foarte amabil presupunand ca esti doar prost . Eu zic ca esti ticalos dincolo de nesimtire care te duce la un nivel intelctual atat de scazut incat confunzi prostia cu inteligenta ….

      Comentariu de Ghita Bizonu' — 30/05/2010 @ 10:57 | Răspunde

  3. ba carcotasule,

    Esti un mahalagiu de ultima speta: as vrea sa te pot ajuta sa devii mai civilizat, dar constat ca asa ceva nu se poate.Sunt un bun crestin si nu mi-e indiferent daca altii sunt dusi cu pluta. Ai fost conceput, in mod sigur, intr-o perioada cand era eclipsa de luna, era intuneric adanc pe pamant si babacii tai s-au cuplat pe intuneric…
    Pe rol de cerebel ai doar un ghemotoc de caltzi, exact cum scria si luceafarul poeziei romanesti, in binecunoscuta sa scrisoare…..

    Comentariu de baronul de Munchhausen — 29/05/2010 @ 16:14 | Răspunde

    • @ Baroane,
      Se spune: bă domnu’ Cârcotaşu! Ce dracu’, tre să te-nvăţ bunele manere?
      Altfel mă bucur că pot să-ţi spun, aşa, de la creştin la creştin, că nu-mi spui noutăţi. Vezi tu, bănuiam io că babacii tăi s-au babardit la lumina soarelui gândindu-se la tine. Ş-aşa au rămas săracii, cu ochii-n soare, că la el se puteau uita, da’ la tine ba! 😆 Asta explică, fără nici-un dubiu, de ce judeci tu cu cerebelu’. Da’ poţi fi mândru, de fapt am convingerea că voi ăştia, băsiştii, toţi „gândiţi” la fel, cu cerebelu’! Aşa se explică multe. 😆 😆 😆
      Mai treci p-acilea, îmi place despre tine. 😆
      PS – Vezi că chestia cu câlţii nu-i din scrisoarea lu’ „luceafăru'”, ci din e-mailu’ pe care ţi l-a trimis Gică instalatoru’, când i-ai cerut să-ţi monteze bateria să „curgă” apa-n sus!

      Comentariu de Cârcotaşu — 29/05/2010 @ 19:25 | Răspunde

  4. […] Un adevarat conducator nu are nevoie sa fure altii la vot pentru ca el sa castige alegerile. […]

    Pingback de Un conducator adevarat pentru Romania « Hai ca se poate! — 29/05/2010 @ 20:12 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: