Blogu' lu' Marcus

03/06/2010

Adio, Da’ Raman Cu Tine!

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 11:45

Cam la asta se reduce gestul lui Prigoana de a demisiona din PDL. Sau cu alte cuvinte, dupa ce a fost cusuta, fata este din nou buna de maritat. E ca si noua.
Scriam acum cateva zile despre dilema morala pe care o intuiam eu ca generatoare de insomnii pentru Prigoana, ca urmare a faptului ca una a bucatarit cat timp era un simplu cetatean invalid, aflat in lupta cu statul in vederea castigarii unor drepturi pentru unii semeni de-ai nostri aflati in suferinta si alta mananca acum, ca deputat in sfera parlamentara a Puterii, cand se afla-n situatia de a vota exact impotriva crezului si eforturilor sale de simplu mioritic in nevoie.
Nici n-am apucat sa termin ca lumea cu nedumeririle mele si, hop, iaca dandanaua!
Prigoana demisioneaza si aprinde in sufletul meu speranta ca mai sunt si oameni printre politicienii basiti. Dar n-a fost sa fie! Prigoana demisioneaza, nu din motive de moralitate sau, vezi Doamne, napadit de mustrari de constinta, ci pur si simplu pentru a putea face in continuare afaceri cu statu’.
L-as parafraza pe nenea Iancu si as spune: „Curat, murdar, coane Prigoana!”, dar avand in vedere natura afacerilor onorabilului parlamentar cu statul roman as putea fi suspectat de oarece intentii de persiflare sau jignire.
Pot insa sa-l parafrazez pe iubitul nostru prezidel si sa-i trantesc de sa nu se vada un:
Sa-ti fie rusine, Silviu Prigoana!
Demisionand din PDL, dar ramanand cu votul in buzunarul mizerabil al acestui asa-zis partid, nu faci altceva decat sa te dezici in mod lamentabil de intiativa laudabila de a lupta pentru drepturile unei categorii defavorizate, puse acum la zid, chiar cu ajutorul votului lu’ talica.
Oricum mai am o speranta, reprezentata de o alta onorabila parlamentareasa, respectiv d-na Teo Trandafir. Deocamdata constat insa o tacere mai mult decat suspecta si din aceasta directie.
Surpriza vine insa, culmea, exact de unde nu te astepti. Adica de la oameni care pana acum nu s-au facut remarcati mediatic prin asumarea virtutilor de luptatori pentru drepturi cetatenesti dar pe care, in ciuda faptului ca au fost amenintati cu excluderea din frumusete de partid portocaliu, i-a durut exact in dos, atat de amenintarile respective cat si de argumentele Convingatorului de la Cotroceni si, decat sa-si tradeze principiile si mai ales electoratul, au preferat o demisie onorabila din partid, insotita de exprimarea votului impotriva unui guvern mafiot si total incompetent.
Daca la aceasta categorie de oameni cu coloana vertebrala s-ar adauga si parlamentari precum Cristian Diaconescu, pe care nu-i vad totusi in stare sa duca tradarea pana la abjectia de a-si da girul unor nemernici dispusi sa extermine o parte a norodului carpato-danubian doar pentru a le fi lor bine, si nu in ultimul rand pe maghiarii din UDMR ce inteleg ca de foame mor la fel si alegatorii maghiari ca si cei romani, parca s-ar intrezari de-o debarcare a actualului guvern si o incercare de intrare in normalitate.
As putea merge cu visul meu pana la capat, adica la momentul in care, cei numiti ar realiza nocivitatea letala a realesului si intr-un efort comun i-ar pune-o de o noua suspendare ce ar insemna exact solutia salvatoare, atat de iesire din criza cat si din tot acest cacat in care ne-a bagat Basescu si clanul lui de mafioti si in care ne afundam pe zi ce trece din ce in ce mai mult.
La acel moment visat as putea sa-i urez si eu usurat anticristului fie „Adio si n-am cuvinte!”, fie mult mai simplu „Adio, ba!”