Blogu' lu' Marcus

10/06/2010

Traiane, Gata Cu Balu’, Hai La Spital!

Filed under: D'ale asimetricului — Marcus @ 11:00

Vazand ura, inversunarea si cerbicia cu care se invartoseaza Basescu impotriva batranilor acestei tari, fara sa ai o pregatire de specialitate in domeniul psihologiei, automat te intrebi care anume parte a sistemuluii nervos al acestui vertebrat nu functioneaza normal.
Basescu se numara printre dictatorii (deocamdata in devenire) care si-au propus de-a lungul timpului exterminarea propriului popor si a pus ochii pe una dintre cele mai neajutorate parti a populatiei tarii, persoanele varstei a treia.
In criminalistica, atunci cand se face portretul psihologic al unui criminal in serie, se porneste de la studierea antecedentelor comportamentale din timpul copilariei acestuia, respectiv de la evenimente petrecute in aceasta etapa a vietii, care ar fi putut, prin intensitatea sau gravitatea lor, sa lase urme adanci in psihicul subiectului, urme care la maturitate sa influenteze comportamentul acestuia.
Si in majoritatea cazurilor, specialistii constata ca ucigasul a fost victima unor abuzuri, in general in sanul familiei, sau a unor intamplari care s-au inscris adanc in subconstientul acestuia, capabile sa transforme radical comportamentul unui om normal.
Ori si la Basescu trebuie, dupa mintea mea proasta, sa existe o explicatie pentru inversunarea cu care ii uraste pe batrani, ura care datorita puterii sale decizionale ii poate condamna la moarte sigura.
Poate celor care citesc aceste randuri le va veni sa rada si sa „ma faca prost in fata”, dar daca ai curiozitatea sa te apleci asupra poeziei cu care acesta si-a si a stors in campanie lacrimi electorale aducatoare de voturi, vei constata o dereglare puternica de comportament la tanarul marinar Basescu care, in peregrinarile sale, in loc sa aiba o viziune sanatoasa asupra momentului revederii mamei, femeie sanatoasa si in totala plenitudine a capacitatilor sale fizice si psihice la momentul respectiv, isi imagineaza o ipostaza de-a dreptul macabra, cu o mama deja ingropata si cu parastasul de patruzeci de zile facut, la momentul revenirii sale acasa cand, plin de tristetea resimtita, depune flori la mormantul acesteia.
Atat poetii consacrati cat si cei care au cochetat cu acest gen literar, atunci cand au dedicat poezii celei mai iubite fiinte din lume, au pornit de la sentimentul profund si inefabil al iubiriii si al bucuriei revederii, nicidecum nu au purces la jelirea unei mame, presupus moarta, atata timp cat sarmana femeie, cel putin din punct de vedere al varstei si al starii de sanatate se afla departe de mometul despartirii de viata.
Ca marinar am tait la randu-mi dorul despartirii de cei dragi, pentru perioade indelungate, dar l-am trait cu bucuria si speranta revederii, departe de macabrul si sinistrul gand al inmormantarii fiintelor iubite.
Ori, Traian al nostru, in subconstientul sau ii vrea plecati pe cei dragi la loc cu verdeata, fara de intristare si suspin.
Nu sunt psiholog de meserie insa asemenea trairi mi se par cel putin ciudate, daca nu bolnave de-a binelea.
Decizia lui de a aplica selectia naturala in cazul pensionarilor prin infometare, netratarea maladiilor cronice specifice varstei, infrigurare si, cel mai cinic si sinistru, prin efectul devastator asupra psihicului acestora la vederea fluturasilor de pensii diminuate cu 15%, ar trebui sa-i puna pe ganduri pe romani, pana nu este prea tarziu si pana cand primele victime ale acestei „strategii” de iesire din criza nu se vor inghesui sa-si ocupe locurile de veci.
Poate ca solutia la aceasta problema nu consta in Motiuni de Cenzura, proteste de strada, decizii ale Curtii Constitutionale etc, ci intr-un control psihiatric de urgenta, urmat de un tratament adecvat.
Eventual prin folosirea unor metode mai putin conventionale, daca pacientul nu se supune de buna voie unei astfel de investigatii medicale.