Blogu' lu' Marcus

18/06/2010

Sabat Si Adevar La Cotroceni

Filed under: Basme boborene — Marcus @ 10:39

Ora tarzie de Sabat la Palatul din deal.
La biroul sau de lucru, luminat discret doar de o veioza, Traian, cu o sticla de whisky pe jumatate goala in fata, sta la birou, fumeaza Kent dupa Kent si mediteaza, pierdut in fumul dens din incapere, la evenimentele ultimilor zile.
Desi i-au iesit toate jocurile si sforariile pe care le-a tras, un sentiment de neliniste si teama l-a cuprins de cateva zile, chinuindu-i noptile in care abia mai apuca sa doarma doua-trei ore. Chinul care-l macina este generat de faptul ca nu intelege de ce romanii, in loc sa-i multumeasca si sa-l venereze ca pe vremuri, cand asculta manele si bea palinca cu ei, iar apoi se intreceau la tuns oaia si berbecu’, tocmai acum cand i-a fericit cu taiatul salariilor si al pensiilor, au ajuns sa protesteze in strada si sa dea foc la pozele pe care altadata se buluceau sa obtina autografe.
Coplesit de acest gand si pentru a scapa macar cateva ore de el, Traian vru sa puna mana pe telefon si s-o cheme pe Duduia. Amintindu-si insa de modul lamentabil in care esuasera ultimele lor intalniri, ce s-au vrut erotice, dar s-au sfarsit in betii crunte datorita neputintei sale, dadu plictisit a lehamite din mana si renunta la telefon. Isi mai turna un pahar de whisky si, dupa ce-l dadu peste cap, vru sa se duca la culcare, cand, brusc, un gand il tintui pe loc.
Inainte de a pleca la Scoala de Vara a FSB de la Lubianka, Aliodor ii lasase o oglinda fermecata, pe care o putea folosi o singura data, la moment de mare cumpana. Inspirat de acst gand, Traian apasa pe un buton secret montat in birou si, fara cel mai mic zgommot, in perete se deschise o usa mascata care-i permise accesul in Camera Violet.
Ajuns in camera el se opri in fata unei oglinzi montata intr-o rama de aur, pe un suport de mahon, capitonat cu matase violet si, dupa ce-si facu curaj, intreba:
– Oglinda, oglinjoara, exista in aceasta tara un om mai frumos, mai destept, mai bun si mai drept decat mine?
De cum ii auzi intrebarea, oglinda se puse pe un ras aproape isteric, de se zguduira peretii palatului, pana crapa (nasol, ghinion 7 ani), dupa care se opri brusc si stergandu-si lacrimile ii raspunse:
– Auzi, Traienele, tu chiar vorbesti serios si vrei sa-mi pierd timpul insirandu-ti vreo douazeci de milioane de nume de romani care intrunesc aceste criterii ? Hai, fii serios, te rog si lasa intrebarile de intarit moralul, intreaba-ma si tu ceva pragmatic, da’ vezi, ai dreptul la o singura intrebare.
Auzind aceasta, Traian, dupa ce se gandi putin, intreba:
– Oglinda, oglinjoara de cine trebuie sa ma tem in tara?
– Ei, vezi, asa mai vii acasa, ii raspunse oglinda vesela! Pai vezi tu, mai Traiane, daca a vazut poporu’ ca nu-ti pasa de nimeni si de nimic, in afara de tine si ca minti de ingheata apele, a ajuns sa se roage la Dumnezeu sa-l scape de tine.
Imediat ce termina de spus acest lucru, vocea oglinzii fu inlocuita de cea a unui robot care comunica:
– Dupa cinci secunde aceasta oglinda se va autodistruge: 5, 4, 3, 2, 1 buuuum! si oglinda se mistui intr-un nor de fum inecacios.
Usor nedumerit, nestiind cine-i acela caruia i se roagă poporu’, Traian se duse la birou, isi mai turna un pahar de whisky si forma un numar de telefon:
– Alo!
– Alo, da, sa traiti Sefu’, se auzi vocea sefului SRI de la celalalt capat al firului.
– Ba, Maiore, uite care e treaba, tocmai am aflat ca e unu, Dumnezeu, cu care uneltesc romanii si se roaga de el sa ma dea jos. Ia-l pe Morar si pe Kovesi, aflati tot ce puteti despre el, daca-i curat confectionati-i voi un dosar, pe modelul stiut si in termen de douazeci si patru de ore sa nu mai aud de el.
Nemaiasteptandu-l pe Maior sa-i raspunda, Traian tranti telefonul, termina ultimul strop de whisky din sticla si pleca la culcare, oarecum mai linistit.
In dimineata urmatoare, inainte de expirarea celor douazeci si patru de ore, decum ajunse la birou, secretara il anunta ca Seful SRI asteapta sa fie primit.
Traian isi aprinse o tigara, desfacu o noua sticla de licoare scotiana, isi turna cu mainile tremurande o portie zdravana de inviorare, o bau, dupa care ii ordona secretarei sa-l lase pe Maior sa intre:
– ‘Traiti, Sefu’! zise acesta, vizibil marcat de noaptea nedormita.
– Sa traiesti si tu, ba Maiore, da’ nu mai mult ca Gica Petrescu, ha,ha,ha raspunse hahaindu-se Traian. Ia zi, ai ceva noutati?
– Si inca ce noutati Sefu’, nici n-o sa va vina sa credeti cand le veti auzi!
– Baga, Maiore!
– Ieri noapte, dupa ce mi-ati ordonat ce am de facut, mi-am pus tot personalul pe jar si spre dimineata am primit raspunsul.
– Hai, zi odata si nu ma mai fierbe, zise Traian nerabdator.
– Pai, nu de Dumnezeu trebuie sa va temeti Sefu’, ati fost dezinformat, ci de dracu’, deoarece aproape tot romanu’ zice ca, daca dracu’ v-a adus si v-a inscaunat la Cotroceni, apai tot el sa vina, sa va ia si sa va duca pe pustii, unde si-a intarcat mutu’ iapa. Ori cu dracu’, nu prea ne putem pune, Sefu’, ‘traiti!

6 comentarii »

  1. […] Epistole, Florin Matei, George Valah, Ghilotina, Ioan Usca, Ioan Sorin, Kinr, Lilick, Lucia Verona, Marcus, Matilda, Mihnea, Mircea Rusnac, Mirela Pete, Motanul Filozof, Mugurel Surupaceanu, Natasa, Nea […]

    Pingback de Cred ca ar trebui sa incepem sa ne numaram mortii « Hai ca se poate! — 18/06/2010 @ 13:46 | Răspunde

  2. […] Simona Ionescu;Octav; Plano 10; Pro Atitudine; Lucia Verona; Marcus; Matilda; Mihnea; Mircea Rusnac; Mirela Pete; Motanul Filozo; Mugurel […]

    Pingback de Dioramă – Sânge balcanic (95) poem « Cosmin Stefanescu's Blog — 18/06/2010 @ 15:12 | Răspunde

  3. Konban wa-Bonsoir(aici), Marcus-san!

    Salutari din Akan National Park, unde împaratul Japoniei petrece o parte din vara calda si umeda de la Tokyo… bag seama ca-mi apare si IP-ul, deci vede „lumea” ca postez din Hokkaido: bear country=peste 600 în libertate, beer country=Sapporo&Asahi si paradisul pescarilor, ca Islanda… 😉

    A propos de Dumnezeu, doar stii ca pân’ la el, te halesc „sfintzii”, cu fulgi cu tot… 😀

    Bon courage pe baricadele României actuale!

    Comentariu de Mélanie — 18/06/2010 @ 15:31 | Răspunde

    • @Buna Mel: glad U R OK and enjoy. multam de up-date si de incurajari. Tot by the way de baricade. Nu curaju’ ne lipseste, ci organizarea si ceva carabine 🙂
      sa fiti iubiti
      marcus

      Comentariu de Marcus — 18/06/2010 @ 16:47 | Răspunde

  4. Ca să-mi treacă de necaz . ..mai citesc din scrierile dv. …Am început să rîd, de nu mă mai opream… și acum după ce m-am liniștit vă spun MULȚUMESC DIN TOATĂ INIMA PT. FAPTUL CĂ EXISTAȚI. ….Altceva nici nu îmi mai vine în minte…. Să vă spun la fel SĂ FIȚI IUBIT ….DAR MAI ALES APRECIAT !

    Comentariu de lili — 05/04/2013 @ 12:11 | Răspunde

  5. @OK LIli: m-ai facut s-o recitesc si eu, motiv pe bune de ras:) Sincer, uitasem de ea!
    sa fii iubita
    marcus

    Comentariu de Marcus — 05/04/2013 @ 13:02 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: