Blogu' lu' Marcus

13/07/2010

Un Triunghi Triplu Buzat

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 10:49

Who the fuck is Eba?

Mare jale si mult bocet au cuprins intreaga tara
Cand aflat-am cu stupoare ca Sida nu se insoara,
Cu mandruta lui tatuca, triplu bosumflata acum
C-a pierdut asa un june ce isi vede de-al sau drum.

Nu-i un an de cand tatuca, la Maruta-n emisiune
Anunta intreg poporu’, despre nunta cea minune
Dintre Eba cu succesuri peste cap amorezata
Si iubitul ei, zis Sida, prins in mreje de buzata.

Cauza de despartire si de raca bulversanta
E Ancuta ce chilotii si-a expus sa-i vada tata,
Iar apoi asa probata, de-un tatuc foarte sus pus,
A trecut in pat la Sida, după ce mi l-a sedus.

Hai, Ebuto, nu fi trista si nu sta aşa-mbufnată,
Sapte Sida-ti ia tatucu, să-i mananci cu ciucalată.
Sapte zile-n saptamana vei avea cate un sot
Si vei fi recunoscuta, mandra tatii cea cu mot.

11 comentarii »

  1. Vine 2012…Asa o sa dispara si basitzii nostri:
    http://www.liveleak.com/view?i=d93_1221246058

    Comentariu de virus — 13/07/2010 @ 13:04 | Răspunde

  2. […] Merg mai departe si spun ca ii urasc pe cei care lucreaza la institutiile mai sus amintite care au fost angajati pe relatii politice, pe pile, fara examen sau cu examen aranjat. […]

    Pingback de Da recunosc ca sunt subiectiva si ca ii urasc « Hai ca se poate! — 13/07/2010 @ 15:14 | Răspunde

  3. […] Un Triunghi Triplu Buzat […]

    Pingback de Balada EBEI şi a SYDEI « S I C T I R E L I — 13/07/2010 @ 16:50 | Răspunde

  4. […] pana atunci nu mai facuse vreo aluzie macar la o astfel de ipoteza si nici altcineva nu a reluat dupa aceea afirmatiile facute de Turcu. Desi, cum bine se stie, am destui adversari pe scena […]

    Pingback de Varujan Vosganian trage un semnal de alarma « Hai ca se poate! — 14/07/2010 @ 13:20 | Răspunde

  5. Reusit Triunghi de buzari… 🙂

    Comentariu de plano10 — 15/07/2010 @ 10:25 | Răspunde

  6. […] Basarica, Bibliotecarul, Caius, Corina, Cosmin, Elisa, Dispecer, Ioan Usca, Ioan Sorin, KinR, Madi, Marcus, Natasa, Orfiv, Plano 10, Societate, Supravietuitor, World of Solitaire, […]

    Pingback de Şoc si groaza-Comisarii Garzii Financiare iau spaga? « Hai ca se poate! — 15/07/2010 @ 11:55 | Răspunde

  7. Poate l-ati primit si pe alte cai. Daca e asa, scuze. Pe mine m-a intristat enorm.

    Te arde. Ştiu că te arde. Dar dacă vii în România, aşteaptă-te să găseşti aici o societate profund polarizată, profund schizoidă. Din ce în ce mai polarizată şi mai schizoidă de la an la an. Mă tem că ai să găseşti – ca şi mine – o majoritate ponosită, subjugată compromisului şi lipsită de drepturi, despuiată pînă şi de propriile potenţialităţi, peste care tronează vulgar şi arogant o minoritate, îndrăznesc să spun ucigaşă, cu „gipane” supradimensionate, gata să te spulbere cu zile pentru singura vină de a te fi aflat în faţa scumpilor lor bolizi, gata să te stîlcească în bătaie pentru simplul moft de a-i fi încurcat în grandomania lor fără limite. Sînt indivizi care şi-au pierdut orice reper nu doar creştin, ci uman. Iar lege nu există. Decît, poate, pentru proşti, în fond, asta e şi ideea. Sărmanii îi urăsc pe bogaţi, îi dispreţuiesc pentru comportamentul lor, dar în adîncul inimii îi invidiază, le admiră viaţa şi ar vrea să fie ca ei. Să poţi ajunge din terorizat terorist, iată visul ce merită visat!. Oamenii au uitat să(-şi) vorbească şi latră. Se comunică aproape monosilabic: băi, măi, vino, du-te, hai, mă-ta; toate formulele de politeţe, de bunăvoinţă, cuvintele acelea galante, cu consistenţă, noimă şi duh, care te îmbogăţesc, care îţi descreţesc fruntea şi îţi fac ziua agreabilă – mulţumesc, bună ziua, ce mai faceţi, mă bucur pentru dumneavoastră – par să fi ieşit din uz. Trăiesc numai în dicţionare şi, din cîte îmi dau seama, dicţionare nu prea mai foloseşte nimeni.
    Lumea se îmbulzeşte în zona ta privată la bancă, la poştă, la magazin. Lumea nu e senină şi demnă. Lumea care „se descurcă” e mereu grăbită, repezită, agresivă. În realitate, se fuşereşte la greu, şi totul pare dus numai pînă la jumătate. Hai, maximum pînă la trei-sferturi, după care „e bine şi aşa”, se schimbă brusc direcţia, viziunea, prioritatea. Fidelitatea
    faţă de un principiu asumat e taxată drept rigiditate, criteriile-s bune doar în teorie. Flexibilitatea e cuvîntul de ordine azi, mai ales cea morală. Se practică, în plus, o exhibare degradantă, greţoasă a sexualităţii; senzualitatea femeii nu mai e cu perdea, e pornografie; machiajul e greu, decolteurile – adînci, bărbaţii – aţîţaţi în animalicul lor. Lucrurile sfinte sînt subiect de banc, iar spaţiul public este nespălat.
    De gura adolescenţilor să te fereşti. Mulţi dintre ei nu mai respectă nimic şi pe nimeni, nici chiar (de fapt, asta în primul rînd) pe ei înşişi.
    Ruşinea a murit, cuviinţa îşi dă ultima suflare.
    Prin cartiere, cofetăriile s-au transformat în cazinouri.
    Manelele au evadat din muzică şi s-au instalat în haine, în arhitectură, în maldărele de gunoaie din mijlocul parcurilor naţionale, în drujbe şi în termopane. Kitsch-ul acoperă ultimele bastioane ale solemnităţii şi ale decenţei. Piese de o frumuseţe elegant trasată cad în mîinile unor demolatori nu doar fără cultură, ci lipsiţi chiar şi de acea înnăscută delicateţe în faţa purităţii simple. Unii demolează chiar construind. Demolează autenticul şi frumosul, sluţesc peisajul şi handicapează sufletele privitorilor. Natura, creaţie a lui Dumnezeu, e incendiată, braconată, furată, retezată la pămînt, lăsată să se irosească sub scaieţi. Aşa tratează mai-marii darul. Ţara-i un SRL. Al lor.
    Preoţia se vinde şi se cumpără, moşiile sufleteşti se tranşează ca şi imobiliarele. Spiritul trebuie ancorat cu lanţuri în trotuar, ca nu cumva să leviteze. Trebuie îndesat cu talismane din pleu. Crucile trebuie împănate ca nişte ţoape ale tranziţiei, cu flori de plastic îndesate în jumătăţi de PET-uri pline de praf. Evlavia se exprimă în doze mari de beton, în pseudo-icoane şi în podele sclipicioase. Lucrurile bune trebuie să fie mari. Bigotismul a devenit virtute şi vorbeşte în citate aproximative. Ai senzaţia că sufletele rătăcesc răzleţe undeva într-un gulag invizibil, iar trupurile derutate, tracasate de griji, se preumblă singure, pustii şi pline de riduri de colo pînă colo, punîndu-şi ca unic ţel banul – fără de care eşti nimeni. Dacă nu ai bani, nu ai drepturi, nu primeşti respect, nici îngrijire, demnitatea persoanei umane stă în dimensiunea portofelului, în succes, în numărul de plecăciuni efectuate periodic faţă de pile suspuse. La cantitatea de muncă şi de stres pe care o presupune, o minimă prosperitate te costă sănătatea, căsnicia şi viaţa personală. Toţi vor să ajungă bogaţi repede, doar o viaţă au, şi ea se consumă integral aici, între hoţi şi şmecheri, în această perpetuă senzaţie de nesiguranţă. Da, aşteaptă-te ca în România să te simţi în nesiguranţă. Aşteaptă-te de asemenea să găseşti lucruri mai proaste decît „dincolo” la preţuri mai mari decît „dincolo”, la salarii mai mici decît „dincolo”.
    Cine mai are oare instinctul de a produce realmente ceva, şi încă lucruri de calitate? O mai fi viu instinctul acela al ţăranului harnic şi cu scaun la cap de a diversifica, de a fi pregătit, de a umple hambarul cu lucrul mîinilor lui? Ori pasiunea meşteşugarului de a lăsa ceva solid în urmă, peste generaţii? Mai ţine cineva la ideea lucrului durabil şi bine făcut ca la o satisfacţie personală? Nu pot să îţi dau mari speranţe. Se practică intermedierea, comerţul, mutatul dintr-o parte într-alta a lucrurilor produse de alţii. Se practică mulsul. Mulsul de bani de la stat, mulsul din fonduri europene. Toată ţara pare o ţeapă. Totul pare gestionat, legiferat şi administrat, de parcă ar avea în vedere un unic obiectiv: ţeapa. Cît mai mare şi cît mai repede.
    Aşteaptă-te ca acela care a comis o ilegalitate să îţi pretindă să plăteşti în locul lui, iar dacă refuzi să o faci, să se indigneze că „nu e drept”. Şmecheria e numai a lui, dar vinovăţia e la comun, ca la comunişti. Cînd e de luat, să ia singur, dar cînd e de dat, să dea toţi. Pretutindeni manipulare, dezinformare, naivitate întreţinută, sărăcie. Democraţia nu funcţionează, fiindcă dacă ar funcţiona ar însemna că poporul ar avea puterea, or eu nu văd asta niciunde. Educaţia e dinamitată, după cum e şi familia. Copiii rămîn de izbelişte, devoraţi de oboseala, precaritatea materială, visele consumiste sau ambiţiile de carieră ale părinţilor. Sănătatea e un cadavru în putrefacţie, iar – dacă-mi permiţi metafora – la morgă nu funcţionează nici frigiderele, nici aerul condiţionat. Agricultura e în colaps; turismul e o glumă sinistră (avem brand, dar n-avem produsul propriu-zis); sportul e cvasi-inexistent. Drumurile sînt omor cu premeditare.
    Ai senzaţia că ţara nu e guvernată. Ai senzaţia că singurul care mai duce la o coeziune de vreun fel e fotbalul. Vei resimţi cu o acuitate dureroasă dezagregarea, disoluţia, absenţa oricărei strategii a poporului român pentru poporul român. Cine sîntem? Cine vrem să fim? Dacă îţi pui asemenea întrebări, dacă te interesează ce cerem noi de la noi înşine ca neam şi ca stat, unde anume avem de gînd să ne poziţionăm în matricea naţiunilor, din punct de vedere cultural, politic, economic, unde ne vedem peste zece ani şi ce întreprindem, concret, pentru asta, mă îndoiesc că vei afla în ţară un răspuns. Oamenii nu mai cred, nu mai speră, nu îi mai motivează nimic decît interesul propriu, chinurile şi frustrarea acumulată, dar zac inerţi civic, vociferînd inutil în faţa televizorului sau pur şi simplu epuizaţi, preferînd să se lase conduşi. Direct în stîlp sau în şanţ. Pare că nu-i mai şochează nimic, nu-i mai oripilează nimic, nimic nu li se mai pare strigător la cer.
    Patria e enclavizată. Căci da, singurele care mai trăiesc, care mai respiră cît de cît normal, care mai ţintesc către ceva, care nu au fost carbonizate încă în acest război civil mocnit, dar generalizat sînt cîteva discrete enclave de dreaptă judecată, de deschidere, de iniţiativă, de profesionalism, de activitate creatoare, de revoltă şi construcţie, de demnitate, de mărturisire, de creştinism autentic, de delicateţe revigorantă, de dăruire şi bunătate, de gîndire pe termen lung, de convingere în nişte valori perene, clare şi nenegociabile. În faţa acestor oameni, care se încăpăţînează să dea ce au mai bun din ei în aceste condiţii (pe care tu abia reuşeşti să le suporţi în trecere), îţi vei pleca fruntea şi te vei simţi inferior. Unii zic că enclavele sînt majoritare şi probabil că e adevărat. Dar nemaiputînd comunica între ele, neputîndu-se uni şi acţiona în front comun, sînt, practic, anihilate. Urletul ubicuu al
    imposturii îi ascunde, vrînd să îi facă muţi şi invizibili. Caută să le discrediteze eforturile, îi bruiază şi descurajează sistematic, ca într-un plan perfid menit să convingă că verticalitatea aici e imposibilitate şi povară. Uneori reuşeşte. Enclavele bine-crescute îşi acceptă marginalitatea, efectuînd mişcări retractile către forul interior al propriei fiinţe, refugiindu-se în anonimat ca să se salveze măcar pe sine. Înţelepciunea lor proaspătă, răbdarea lor purificatoare se transmite ca alchimia numai pe filiere de iniţiaţi, iar copiii lor vor suferi precum ciudaţii şi inadaptaţii societăţii.
    Vino, dacă însetezi tare, dar ai să pleci mai îndurerat şi mai confuz, realizînd că, de fapt, alternativa perpetuă în care trăieşti, dulcele intangibil, posibilitatea acelui acasă la care visezi mereu şi-n care, ca emigrant român, eşti suspendat o viaţă întreagă, de fapt nu există. A murit şi, încet-încet, va muri şi în tine.

    Comentariu de lulutza — 15/07/2010 @ 20:56 | Răspunde

    • Bonsoir de Toulouse!

      am primit acest text disperat de trist(sau vice-versa!) de la prieteni stabiliti în USA de peste 20 ani, care nu cunosteau autorul, dar fusesera la fel de bulversati dupa citire… am fost în România ultima saptamâna din aprilie-trecut, iar dupa acele 6 zile, am revenit în Franta mai sceptica, mai pesimista decât cu 6-7 luni înainte, cu o stranie si dureroasa senzatie generala a lipsei totale de sperantza, a resemnarii definitive, a acceptarii întunericului de la capatul tunelului actual… o deprima generala. M-am gândit la maestrul absurdului, al auto-deriziunii, genialul Eugène Ionesco si ai sai celebri „Rinoceri”:”Nu putem prevede lucrurile decât dupa ce s-au întâmplat…” Si cum detesta regimurile politice totalitare, dictatoriale:”penicilina si lupta împotriva alcoolismului sunt mult mai eficiente decât schimbarile de guverne…”

      Comentariu de Mélanie — 17/07/2010 @ 22:03 | Răspunde

  8. Boaca..
    Si-a plecat ,ieri,mi se pare
    Pe centura ,la plimbare..
    „Mah,fratilor,roman bun,
    Doar o vorba sa va spun…
    Cu oua nu ma loviti,
    Mai bine,ma huiduiti
    C-ati vazut c-am capu tare
    Si sparg ou’ din dotare..
    De un timp ,sunt tot mai trista,
    S-a depus namol la pista..
    Ca ,stiti voi,am colindat
    Pe la digu’ inundat..
    Ma gandesc si socotesc,
    Ca mai bine ma par.lesc…
    Decat sa ma dau artista,
    Ma fac ,naiba,centurista..
    O s-astept tir-uri sa vie,
    Cand e ziua la chindie..
    Stau si capr.a ,nu-i un bai,
    Mai conteaza un fou.tai?
    O sa dau doar din guritza,
    C-o sa iau zilnic..moui.tza!
    Stati cumintzi,uite colea,
    Imi trasai si-o vuvuzea..

    Comentariu de virus — 16/07/2010 @ 09:28 | Răspunde

  9. […] Aliosa, Ana Usca, Basarica, Caius, Corina, Elisa, Gara pentru noi, Ioan Usca, Ioan Sorin, KinR, Marcus, Natasa, Orfiv, Plano, Pro Atitudine, Societate, Teo, World of Solitaire, Supravietuitor, […]

    Pingback de FLUIERATURI HUIDUIELI SI OFERTE DE MUNCA « Hai ca se poate! — 16/07/2010 @ 11:58 | Răspunde

  10. […] Cati din cei 5 milioane care au votat cu Basescu o duc mai rau decat in decembrie 2009? […]

    Pingback de TARA MOARE DAR STOLOJAN TRAIESTE BINE « Hai ca se poate! — 17/07/2010 @ 14:53 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: