Blogu' lu' Marcus

17/07/2010

Yeees ! Eu 3 , Sisanis 0 !

Filed under: Lectura de Duminica — Marcus @ 15:02

Deşi credibilitatea armatorului în faţa mea şi a echipajului se îndrepta de mult către zero, mă aşteptam ca totuşi promisiunile care ţineau de siguranţa navei să şi le respecte.
Portul de destinaţie Bissau, se află undeva în amonte faţă de estuarul de vărsare a fluviului Bome, la circa 10 ore de marş cu nava, venind dinspre ocean.
Astfel, deoarece la intrare pe el nu sînt condiţii pentru înfiinţarera unei staţii de pilotaj obligatoriu pe orice fluviu din lume cu pretenţii de oarece civilizaţie, mă aşteptam după cum fusesem asigurat la plecare din Dakar, să fiu aşteptat de pilot special sosit de la Bissau în întîmpinarea mea în vederea pilotării navei în siguranţă pe fluviu.
Dar, ajunşi la „pomul lăudat”, după ce am făcut timp de vreo două ore vocalize la radiotelefon acestea plimbîndu-se în eter fără ca nimeni să-mi aprecieze calităţile vocale, am decis datorită condiţiilor extreme în care ne aflam, cu apa terminată (pînă şi cea personală, păstrată de fiecare pentru băut în sticle de plastic), să intru şi să ajung la Bissau fără pilot, cu o hartă neactualizată de 10 ani, la o scară neadecvată, pe un fluviu nebalizat, în condiţii de curenţi de maree.
Cu voia lui Dumnezeu, cînd mai aveam circa o jumătate de oră pînă la destinaţie, am reuşit să iau şi legatura radio cu armatorul cu care am avut următorul dialog:
– Bună seara, Domnule Comandant, din păcate o să vă rog să ancoraţi, deoarece piloţii din Bisau nu pilotează noaptea, aşa că am aranjat pilot de fluviu pentru mîine dimineaţa la prima oră.
– Bună seara şi la Dvs., însă nu mai este cazul să vă faceţi probleme, deoarece mai am puţin şi am ajuns. Tot ce vă rog este să acostăm imediat deoarece nu mai avem nici măcar apă de băut.
După circa un sfert de oră mi s-a confirmat intrarea, iar după o oră şi jumătate am acostat în portul Bissau.
Pilotul care m-a asistat la manevra de acostare, mi-a refuzat orice altă mică atenţie de protocol, rugîndu-mă în schimb să vorbesc cu Şeful Mecanic să-i dea „puţină” motorină.
I-am zis OK, şi după acostare cînd mă aflam cu controlul de sosire la mine în cabină, mi-a telefonat Şeful Mecanic şi m-a rugat să vin pînă în Compartimentul Maşini.
Aici mă aştepta cu pilotul, care venise să-şi ia „puţină motorină”, „însoţit” de nu mai puţin de şase canistre de 25 l. Şi noi stăteam foarte prost cu combustibilul, aşa că m-am văzut nevoit să negociez, dar mai jos de două canistre nu s-a lăsat nici mort, smulgînd de la mine şi promisiunea că de îndată ce vom primi combustibil îi voi mai da şi pentru umplerea suratelor, plecate cam golaşe de aceasta dată.
Cu această ocazie, m-am „bucurat” şi de decorul feeric de peşteră, oferit de agregatele din Compartimentul Maşini, toate fiind marcate de stalactitele generate de folosirea apei de mare pentru răcirea lor în timpul marşului, la indicaţiile preţioase ale armatorului.
Cînd m-am întors la cabină, Agentul navei m-a informat că a doua zi urma să sosească şi restul echipajului din ţară, că aveam în program bunkerarea cu combustibil înainte de plecare, că aprovizionarea navei cu alimente se putea face doar în cantităţi mici (cît am stat în Bissau, un angajat al Agenţiei venea de trei ori pe zi la navă cu o motoretă, aducînd cu el mai multe pungi de plastic încărcate cu alimente), că a doua zi trebuia să vină la navă proprietarul mărfii, care era şi navlositor totodată, în vederea începerii încărcării, iar că în ceea ce priveşte plata echipajului nu a primit nicio instrucţiune de la Armator, deoarece transferurile bancare se făceau cu dificultate în Bissau.
Toate s-au petrecut după orar, a doua zi dimineaţă la navă prezentîndu-se navlositorul, care s-a dovedit a fi o doamnă senegaleză M’Baye, foarte simpatică şi cooperantă.
Cînd, după ce am dat drumul la încărcare, i-am povestit la o cafea necazurile noastre, simpatica doamnă mi-a replicat că mă putea ajuta fără rezerve în privinţa banilor pentru salarii, deducîndu-i apoi din plata navlului datorat transportului.

De fapt, m-a mai informat ea, toate cheltuielile legate de încărcarea, staţionarea şi bunkerarea navei, erau suportate de ea din aceeaşi bani, Armatorul nefiind nevoit să trimită niciun ban în Bissau.
Înarmat cu această informaţie, am plecat însoţit de doamna M’Baye la Agenţie, unde am solicitat să vorbesc la telefon cu Sissanis, cu care am avut printre altele şi următorul dialog:
– Domnule Sissanis, referitor la plata salariilor, vă rog frumos să trimiteţi după cum ne-aţi promis, 30.000 $, reprezentînd contra-valoarea acestora pentru două luni de zile.
– Domnule Comandant, vă rog să mă credeţi că am făcut tot posibilul pentru această plată, dar din nefericire transferurile bancare sînt aproape imposibile către Bissau, de aceea vă dau cuvîntul meu de onoare că veţi primi toţi banii la sosirea în vederea bunkerării la Cape Town.
Nu am mai insistat, însă am continuat discuţia cu deja amica mea senegaleză. Aceasta mi-a reconfirmat că-mi poate da orice sumă doresc pentru plata echipajului şi că Sissanis ştia că exista această posibilitate, folosind-o deja pentru celelalte cheltuieli ale navei.
În ziua următoare, hotărît să nu mă mai las prostit şi intuind deja modul de acţiune al acestui Sissanis, în cadrul convorbirii telefonice zilnice cu el referitoare la mersul încărcării şi la alte probleme, spre final am blufat şi de faţă cu madamme M’Baye i-am servit scurt:
– Domnule Sissanis, avînd în vedere problemele reale legate de trasferul bancar, confirmate şi de Agent am găsit o soluţie pentru plata echipajului şi de aceea am şi întîrziat astăzi puţin la întîlnirea telefonică, deoarece am fost cu doamna M’Baye la bancă, unde aceasta mi-a dat suma de 30.000$. Sper că sînteţi bucuros că am venit în întîmpinarea dorinţei dvs. cu această soluţie.
YEEES! Eu – 3, Sissanis – 0!
A urmat un moment de tăcere prelungită, în care se auzeau doar rotiţele creierului lui Sissanis şi scrîşnetul maxilarelor acestuia, telefonul din mîna mea începînd să se înroşească prin inducţie, moment urmat de o voce în plină suferinţă sugrumată de furie şi neputinţă a unui Sissanis care cu ultimile puteri mi-a spus:
– Ne pare rău că nu ne-am gîndit şi noi la soluţia aceasta (ups!), dar dacă tot aţi luat banii, daţi-i la echipaj şi trimiteţi-ne şi nouă prin fax o copie de pe ştatul de plată, semnat de aceştia.
– Vă mulţumesc mult pentru înţelegere şi la revedere, domnule Sissanis!
Însoţit de Căpitanul navei şi împreună cu doamna M’Baye, am mers de urgenţă la bancă, de unde după circa o oră, ne-am întors victorioşi la navă, în uralele unui echipaj hămesit, care după trei luni şi ceva de la plecarea din ţară, urma să-şi primească salariile pentru două luni de zile.
Tensiunea apăsătoare de la bordul navei a dispărut ca prin farmec, fiind loc acum şi pentru rezolvarea unor probleme hormonale ale unui echipaj ţinut prea mult timp în condiţii de izolare şi stres.
Încărcarea însă şchiopăta vizibil, din lipsă de marfă, aşa că dacă în mod normal am fi stat la încărcare cel mult trei zile, în atare condiţii a trebuit să stăm în nişte călduri îngrozitoare, fără aer condiţionat, aproape patruzeci de zile.
În tot acest timp, zi de zi, mai precis decît mersul trenurilor, la navă venea însoţit de „pritenele” sale, canistrele, pilotul navei să mă întrebe dacă nu am primit motorină (mai pretioasă, se pare decît aurul în Bissau) şi tot zi de zi pleca la fel de trist ca după audierea unui discurs ţinut de un politician român.
Cu chiu, cu vai am terminat încărcarea şi cu cîteva ore înainte de plecare am fost aprovizionaţi şi cu combustibil, mai puţin ulei, pe care urma să-l luăm la ieşirea de pe fluviu, de la o navă care se ocupa cu aprovizionarea cu uleiuri a pescadoarelor din zonă.
Pentru a evita o noua întîlnire cu pilotul (mă exasperase deja), i-am zis să fie la navă la ora 16.00, eu la 15.30 cu controlul de plecare terminat, am dat mola şi tocmai mă desprinsesm de cheu, cînd şi-a făcut apariţia şi pilotul acompaniat de „prietene” (le avea în camionetă – la vedere –), pentru un ultim gest de rămas bun facut de la o distanţă de siguranţă.
După circa 8 ore, am ieşit la ocean, unde între-adevăr ne aştepta nava de aprovizionare care ne-a livrat uleiul.
Comandantul navei, un grec, mi-a spus la radiotelefon că mi-a trimis şi un mic cadou, care să-mi facă drumul mai plăcut.
Cînd am deschis pachetele respective, surpriză mare: toate erau pline cu specialităţi de peşte (să mi se facă rău nu alta, după cît peşte mîncasem în cele patru luni de zile), specialităţi care şi-au dovedit totuşi utilitatea la două săptămîni după plecarea din Bissau, cînd provizia cărată cu motoreta a început să se subţieze vizibil.
După terminarea acestei operaţiuni, am luat cap compas Sud, cu destinaţia Cape Town, unde în mod normal ar fi trebuit să ajungem după 12 zile de marş, dar nu a fost să fie aşa.

Un comentariu »

  1. […] Dispecer, Elisa, Epistole, Florin Matei, Gara pentru noi, Ioan Usca, Ioan Usca, Ioan Sorin, KinR, Marcus, Mihnea, Matilda, Mirela, Motanul Filozof, Natasa, Orfiv, Plano 10, Pro Atitudine, RAZVAN, Roxana, […]

    Pingback de Rugaminte – Cine are grupa 01 RH negativ « Hai ca se poate! — 18/07/2010 @ 23:29 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: