Blogu' lu' Marcus

22/07/2010

Mica Publicitate

Filed under: Administratia Prezidentiala - Comunicate — Marcus @ 11:18

Administratia Prezidentiala ofera recompensa substantiala gasitorului suvitei d-lui Presedinte Basescu, suvita pierduta cu ocazia refacerii look-ului prezidential in urma cu circa cinci ani de zile. Mentionam ca respectiva suvita urmeaza a fi depozitata si pastrata la Institutul Medico-Legal Mina Minovici, ca proba ADN, pentru a evita o eventuala dezhumare model Ceausescu, in cazul indepartarii cu sprijin popular a d-lui Presedinte de la Putere.
Aceeasi recompensa se ofera si pentru o mostra dintr-o cosita a Doamnei Ministru Elena Udrea.

Pentru conformitate
Consilier prezidential

A. Tucalaru

Sa-ti Fie Rusine, Elena Udrea!

Filed under: Duduia la Rasboiu' — Marcus @ 10:50

Prestatia damei Udrea in timpul inundatiilor este deja de domeniul trecutului, respectiva doamna primindu-si cele cuvenite sub forma de suturi in cur si capete in figura, atat de la presa neaosa cat si de la cea internationala. Motivul pentru care revin la el este faptul ca reluarea imaginilor in care tantela impartea ciucalata copiilor patriei, prin geamul de la limuzina, mi-a trezit anumite amintiri atat din copilarie cat si de mai tarziu cand, datorita meseriei am avut ocazia sa vizitez saracia crunta la ea acasa, in tari ca Somalia sau Bangladesh.
In prima situatie, copilaria mi-am petrecut-o avand domiciliul intr-un bloc cu doua etaje, situat in imediata proximitate a portului Constanta, pe o strada pe care toti cei care ieseau din port, trebuia musai sa treaca pentru a ajunge in centru sau aiurea, motiv pentru care marinarii, in marea lor majoritate greci in acea perioada, ne invatasera ce inseamna chewing gum-ul, iar noi prinzandu-i gustul, ori de cate ori aparea un asemenea personaj, in grupuri de cate doi, trei copii ne tineam dupa el si pana nu ne cadorisea cu vreo lama sau pastila de guma, nu conteneam sa-l „apostrofam” cu „da-ne nene, cingo” (mai tarziu ne-am „specializat” si ceream cikles, pe greceste).
Tot legat de aceeasi perioada imi amintesc coabitarea in acelasi imobil cu copii ai familiilor ofiterilor sovietici „eliberatori”, care pana cand i-a dat Dej afara din tara, beneficiau de magazine speciale de unde isi procurau fel si fel de bunuri fata de care noua ne lasa gura apa. Functie de prieteniile cu respectivii copii sovietici, mai primeam si noi uneori o bucata de ciocolata, sau ne lasau sa ne jucam cu jucariile lor „sdelano v CCCP”, multe dintre aceste jucarii ramandu-ne noua dupa ce rusii, din lipsa de spatiu in bagaje, le-au abandonat pur si simplu la momentul plecarii acasa. Tin minte ca dintr-un astfel de morman de gunoaie pe care tronau cateva zeci de exemplare cu Lenin-Opere Alese, m-am pricopsit si eu cu un ditai camionu’ de tabla in care, jucarie-jucarie dar, incapea un copil la 3-4 ani.
Mai tarziu cand ca ofiter al flotei comeciale romane am ajuns cu nava prin porturi somaleze, indiene sau din Bangladesh, carduri intregi de copii ne insoteau cu eterna cerere „no mama, no papa, give me food”, diferenta dintre noi in anii cincizci si acesti copii constand in faptul ca in timp ce noi dupa ce ne omeneau marinarii abordati cu „cikles” dispaream in peisaj, acesti copii, daca faceai imprudenta de a le da bani, nu numai ca nu mai scapai de ei, ci isi chemau si ajutoare.
Ei bine, nu credeam ca in tara europeana in care traiesc la inceput de mileniu III, sa am ocazia sa vad o ditai ministereasa, prea comoda sa coboare din masina, care sa arunce copiiilor amarastenilor loviti de sinistru, ciocolata prin geamul limuzinei. Si asta cu ata mai mult cu cat iubita noastra ispravniceasa cunoaste foarte bine mentalitatea copilului de taran, domnia sa schimband opincile cu pantofi de firma, abia cand a trecut pragul locuintei cocosesti, cu mult timp dupa ce lasase bariera Bucurestiului in urma, la descalctatu’ ei maret in capitala tarii.
Asa ca, desi nu-mi place, voi incheia totusi cu un citat un pic modificat din gandirea inalta a lui Traian Basescu:”Sa-ti fie rusine, Elena Udrea!”