Blogu' lu' Marcus

25/07/2010

Cu Dumnezeu Inainte Spre Continentul „Speranta”

Filed under: Lectura de Duminica — Marcus @ 14:26

O dată cu orientarea drumului navei spre Sud, a început şi odiseea noastră, comparabilă cu cea a vestiţilor navigatori din Epoca Marilor Descoperiri Geografice, care bazîndu-se pe mijloace rudimentare de navigaţie, pe multă experienţă marinărească şi mult fler, dublate de curaj şi sete de necunoscut au reuşit ca, după călătorii îndelungate şi pline de neprevăzut, să unească maritim datorită perseverenţei lor, civilizaţii total diferite reprezentate de Europa, Africa, Asia şi America.
Poate unora li se va părea deplasată această comparaţie la sfîrşit de secol tehnologic XX, însă din punct de vedere al mijloacelor de navigaţie şi al celor de propulsie, lucrurile nu difereau de loc, cu un plus chiar pentru vestiţii călători.
În întreprinderile lor, aceştia beneficiau mai tot timpul de forţa vîntului folosită cu măiestrie în navigaţia cu vele, în timp ce noi depindeam de toanele unui motor aflat în suferinţă acută, care trebuia oprit aproape în fiecare cart pentru a stinge incendiile din baleiaj, existînd tot timpul riscul ca acesta să nu mai pornească şi să lase nava la discreţia stihiilor naturii în plin Ocean Atlantic de Sud, fără niciun mijloc de comunicare (Staţia Radio nu fusese reparată), în afară de un amărît de radiotelefon, care asigura legatura radio pe o distanţă maximă de 30 Mm.
Aceasta în circumstanţele în care nu dispuneam de niciun fel de aparatură de navigaţie (nici măcar astronomică, din lipsă de efemeride), în afară de un compas magnetic necompensat (dădea erori) şi un radar în cîrpe, bun doar la apropierea de coastă, chiar şi navigaţia estimată (funcţie de viteză şi timp) fiind aproape imposibil de ţinut în condiţii de acurateţe, datorită deselor opriri ale navei şi variaţiilor de viteză.
Pe toată durata marşului, care a ţinut o lună, singura metodă de a stabili cu exactitate poziţia navei proprii a fost cea de a întreba prin radiotelefon navele întîlnite, în ce poziţie geografică se aflau. Într-o lună am întîlnit doar trei nave.
Desigur că cititorul va fi tentat, pe bună dreptate, să întrebe de ce ne-am asumat acest risc major?
Răspunsul la această întrebare este simplu: deoarece speram să ajungem cu nava într-un port civilizat, ale cărui autorităţi maritime, chiar şi în urma unei inspecţii sumare a navei, să realizeze că aceasta este de departe inaptă pentru navigaţia în siguranţă şi în felul acesta prin detenţia aplicată navei pînă la remedierea defecţiunilor, să stopeze acţiunea iresponsabilă şi criminală a unui armator veros şi incompetent, care-şi condamna nava şi mai ales echipajul la moarte sigură, trimiţîndu-l să traverseze Oceanul Indian, în condiţiile hidro-meteorologice ale unor musoni în plină perioadă de schimb, caracteristică acestei regiuni geografice în anotimpul respectiv.
După circa douăzeci şi opt de zile de navigaţie în cvasi-necunoscut, am ştiut că am intrat în apele sud-africane, după abundenţa focilor care înotau jucăuşe în jurul navei, iar cu mai bine de o zi înainte de a ajunge la destinaţie am reuşit să luăm legătura radio cu un reprezentant al Armatorului cu care am avut următoarea discuţie:
– Domnule Echim, ţin să vă anunţ că mîine seară, dacă nu se întîmplă nimic deosebit, vom ajunge la Cape Town şi că după cum vă puteţi da seama după durata marşului, am întîmpinat foarte multe greutăţi, mai ales din punct de vedere al funcţionării motorului principal. Sper ca la Cape Town aceste defecţiuni să fie remediate după cum ne-a promis la plecarea din Bissau d-l Sissanis, altfel nava nu este aptă pentru traversadă şi atingerea portului de descărcare Tutticorin.
– Desigur, domnule Comandant, în primul rînd îmi pare bine că aţi ajuns sănătoşi (probabil în ţară o puseseră de pomană de 9 zile) şi fiţi convins că la sosirea în Cape Town se va face totul pentru siguranţa navei şi a echipajului.
– În ceea ce priveşte plata echipajului, la sosirea în Cape Town se vor împlini cele 6 luni contractuale de la plecarea din ţară, echipajul primind banii doar pentru două luni şi douăzeci de zile. Vă rog să perfectaţi plata sumelor restante.
Răspunsul primit ne-a lăsat pe toţi cei aflaţi în Comanda de Navigaţie în acel moment muţi de uimire şi de indignare:
– Domnule Comandant, după calculele noastre, echipajul este plătit la zi, iar la sosirea în port Agentul navei vă va informa referitor la instrucţiunile Armatorului.
Şi cu aceasta discuţia a luat sfîrşit brusc.
Consumînd şi ultimile rămăşiţe din specialităţile piscicole trimise de Comandantul grec (Dumnezeu să-i dea sănătate!), tîrîş-grăpiş am reuşit să ancorăm în rada portului Cape Town.
Văzînd atitudinea Armatorului şi intuindu-i deja intenţiile, am decis împreună cu Şeful Mecanic al navei ca, după începerea manevrei de acostare, acesta să-mi comunice prin telefon că motorul navei nu mai răspundea la comenzi.
Aşa am şi făcut, cînd după cîteva lansări l-am anunţat pe Pilotul sud-african că nava nu mai răspunde la comenzi, manevra de acostare fiind dusă la bun sfîrşit cu ajutorul remorcherelor.
Pilotul a anunţat şi Căpitania Portului despre acest incident, aşa se face că imediat după acostare, Agentul navei şi autorităţile de control au urcat la bord însoţiţi şi de doi Inspectori Navali sosiţi pentru a determina cauzele acestei lipse de reacţie a motorului principal.
Cît timp a durat inspecţia, după obţinerea Liberei Practici, Agentul navei mi-a comunicat şi instructiunile Armatorului: nava urma să fie bunkerată cu combustibil şi apă, aprovizionată cu alimente şi în cel mai scurt timp urma să plece din nou, dar cu noul Comandant şi Sef Mecanic, trimişi de Armator în vederea înlocuirii noastre. Nici vorbă de reparaţii sau plata salariilor. Biletele de avion pentru mine şi Seful Mecanic erau deja cumpărate cu rezervare pentru zborul de a doua zi, cu escala la Roma în vederea schimbării avionului pentru Bucureşti.
Între timp, Inspectorii Harbour Master, terminaseră o inspecţie iniţială în urma căreia m-au anunţat că nava nu va părăsi portul decît după ce va fi aptă pentru acest lucru, crucindu-se în tot timpul discuţiei, ca efect al minunii văzute atît pe Comanda de Navigaţie, în Staţia Radio şi în mod deosebit în Compartimentul Maşini, minune care ne permisese să ajungem teferi la capătul pămîntului, în ciuda stării dezastuoase pe care o constataseră doar la o privire superficială.
Le-am expus motivele care ne-au determinat să navigăm în condiţiile respective, numai din dorinţa de a ajunge într-un port civilizat, ne-au dat pe undeva dreptate, dar au plecat tot crucindu-se şi spunînd că vor reveni a doua zi pentru o inspecţie amănunţită.
A doua zi, după sosirea lor, am plecat însoţit de Şeful Mecanic şi de Căpitanul navei la Agenţie, de unde telefonic l-am anunţat pe Sissanis despre rezultatul inspecţiei iniţiale cît şi despre faptul că atît eu cît şi Şeful Mecanic refuzam să părăsim nava pînă cînd nu am fi fost plătiţi la zi. A urmat o serie întreagă de ameninţări furioase venite din partea lui, cărora le-am pus capăt închizînd telefonul, cerîndu-i totodată permisiunea Agentului de a-i telefona soţiei.
În timpul marşului către Cape Town, împreună cu Şeful mecanic şi Căpitanul navei, întocmisem un raport tehnic detaliat referitor la starea navei, raport pe care intenţionam să-l înaintez Directorului Navrom, Manea Ghiocel, în credinţa mea naivă că acesta nu era la curent cu matrapazlîcurile lui Sissanis şi că citind raportul meu suţinut de documente justificative şi de declaraţii luate de la echipaj, îi va retrage lui Sissanis dreptul de a mai „birjări” navele Navrom doar în folosul lui.
Aşa că i-am trimis prin fax soţiei (pentru a fi sigur că ajunge) acest raport, rugînd-o totodată telefonic să se ducă de urgenţă cu el în audienţă la Director şi să i-l înmîneze personal.
Ne-am întors la navă unde ne aşteptau noul Comandant şi Şef Mecanic, care auzind decizia noastră şi constatînd în ce stare se afla nava, au hotărît pe moment să se întoarcă la hotel.
A doua zi dimineaţă, Agentul a venit de urgenţă la navă, aducîndu-mi o radiogramă personală trimisă de soţie, prin care eram înştiinţat că îmi decedase tatăl (lucru adevărat – fusese deja înmormîntat), şi că şi mama se afla într-o situaţie medicală critică datorită căreia s-ar putea să nu o mai găsesc în viaţă, dacă nu veneam de urgenţă acasă.
Citind radiograma, l-am rugat pe Agent să vină să mă ia pentru zborul de după-amiază, lucru care s-a şi întîmplat.
Între timp, mi-am luat absolut toate documentele şi corespondenţa purtată cu Armatorul în această perioadă şi am stabilit cu Şeful Mecanic şi cu Căpitanul navei ca aceştia să facă tot posibilul pentru acţionarea în judecată a Armatorului la Cape Town, în vederea cîştigării drepturilor băneşti, iar în jurul orelor 17.00, m-am îmbarcat în cursa CapeTown – Bucureşti, cu escală la Roma, anunţîndu-mi telefonic şi soţia să mă aştepte a doua zi la Otopeni.
La Roma aveam însă să aflu cît de ticălos era acest Sissanis, care-mi achitase costul călătoriei doar pînă la Roma, oraş în care dacă nu aş fi avut bani, aş fi rămas al nimănui, fără viză de Italia, locatar fără chirie în aeroport.
Aceasta fiind situaţia, am pierdut cursa Al Italia din acea zi, mi-am cumpărat bilet pentru ziua următoare şi seara i-am dat telefon soţiei, deja înnebunită de îngrijorare cînd constatase că nu m-a găsit în cursa de Roma.
A doua zi, după mai bine de 48 de ore de chin prin avioane şi pe bănci de plastic în aeroport, a dat Bunul Dumnezeu să pot să-mi îmbrăţişez familia venită în întîmpinarea mea la Otopeni, după o absenţă de mai bine de 6 luni de zile.

5 comentarii »

  1. Mde, ce să-ţi fac? Cum să nu vezi că n-ai bilet până la Bucureşti? Chestia asta n-o pot pricepe: 😯 Că la companiile aeriene nu se cumpără bilete ca la tren, ci pe toată cursa, indiferent de numărul de transbordări. Dacă pe al tău scria numai Roma, era clar ca bună ziua că nu era plătit până la Bucureşti. 😆 😆

    Comentariu de Cârcotaşu — 25/07/2010 @ 19:32 | Răspunde

  2. Carco,da’ cu nasu’ s-o putea pe avion?

    Comentariu de virus — 25/07/2010 @ 19:37 | Răspunde

  3. […] Ei nu au un presedinte jucator? […]

    Pingback de Ce oameni de afaceri au bulgarii « Hai ca se poate! — 25/07/2010 @ 22:28 | Răspunde

  4. Vacanta in Turcia…

    Pentru cei care doresc sa isi petreaca vacanta in Turcia, mai exact Antalya, pot gasi oferte la preturi sub cele de pe litoralul romanesc…

    Trackback de Vacanta Turcia — 28/07/2010 @ 12:52 | Răspunde

  5. cazare Muntii Apuseni…

    Desi toata lumea se ingesuie sa mearga la mare, la cat de mult au crescut razele…

    Trackback de cazare Muntii Apuseni — 29/07/2010 @ 09:22 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: