Mica Publicitate

Societate americana de comercializare si inchiriere costume specifice pentru sarbatorirea Halloween-ului ofera la schimb doritorilor din Romania, costume Jack Spintecatoru’, Dracula, Yetti, Godzilla etc. contra costume si masti reprezentand Andreea Pora, Traian Razvan Ungureanu, Mircea Marean etc.
Oferta valabila pana la miezul noptii.
Oferta speciala si unica: Pentru costum marinel cu masca Basescu Traian (in ideea izgonit rapid copiii cu colindu’ si economisit astfel dulciuri) oferim colectie intreaga pirati si delicventi celebri.

Iaca Vine Si Ignatu’ !

Se apropie Ignatul, zi speciala la romani,
Cand cu claca-n batatura isi iau aer de stapani.
Si ratan crescut cu truda si speranta peste an
E sacrificat cu pompa, obicei de bun taran.

Veselie-i la pomana, stropita cu vin si tuica
De pamant da cu caciula boboreanu strigand:muica!
Craciunul ce sta sa vina si An Nou in prag de usa
Vor fi cu cotlet pe masa si specialitati de gusa.

Numai ca de la o vreme, cu chiombila la Putere,
In popor e mare jale, nevoi multe si durere.
Fiindca voda zis Minciuna si guvernul hraparet
I-au luat porcul din poiata, lasand praful in cotet.

De porci vrea sa vad-acuma romanasu’ greu taxat
Sfatul Tarii il admira, de ratani adjudecat.
Porci votati de el in toamna pe-o galeata si ulei
Cand stapan si-a tras in tinda pe nebun si pe misei.

Un Prost Pentru Linistea Romanilor

Prostia omeneasca a cunoscut de regula aceeasi parametri si caracteristici de-a lungul timpului, indiferent de stadiul de dezvoltare sau nivelul civilizatiei in care s-a manifestat, motiv pentru care ea a fost taxata fie de constinta populara, fie de interpretari mai elaborate, sub forma de proverbe, zicatori, maxime etc.
De la „prostul nu e prost destul pana nu e si fudul”, trecand prin „daca taceai, filozof ramaneai” si ajungand la „este de preferat sa taci si sa dai impresia ca esti inteligent, decat sa vorbesti si sa confirmi contrariul” ea, prostia, a parcurs un drum lung pana in zilele noastre, moment in care o gasim cantonata cu arme si bagaje in tartacuta primului ministru al Romaniei, d-l Emil Boc.
Nu doresc in cele ce urmeaza sa ma refer la modul in care acesta conduce, sau mai bine zis nu conduce Guvernul Romaniei, deoarece la acest capitol orice roman, atins salbatic la buzunare de performantele individului in materie, isi poate da seama ca acesta nu numai ca intareste zicerile respective despre prostia omeneasca, dar numele sau ar putea fi patentat drept denumire pentru unitatea de masura a acesteia, daca asa ceva este posibil.
Nu, in cele ce urmeaza vreau doar sa analizez un picut modul in care distinsul nostru premier a sarit precum fata mare la invartosatu’ circumcizat, sau, cum ar zice un roman mai hatru, raţa la muci si a pus-o de un oral in registru acuzator inchizitorial sau bolsevic, strigand de l-au auzit si gastele Romei ca Victor Ponta a indraznit sa mituiasca parlamentarii Puterii, ba mai mult a si recunoscut asta public, motiv urgent de autodenunt al numitului, altufelu’, „pac cu el la Rasboiu'”.
Acum, faptul ca asertiunea respectiva a d-lui Ponta poate da loc la intepretari de nuanta clamata de Boc cel Mic si Far’ de Minte este drept, insa daca Boc-ul ar fi avut putinica rabdare si ar fi asteptat cumintel si continuarea cu subiect si predicat a spuselor cam in dodii ale lui Victoras, nu „s-ar fi riscat” sa se faca de tot rahatul, pe motiv ca de fapt mita, ca forma de cumparare de voturi de ovine (de creiere sau constiinta nici nu poate fi vorba), a fost practicata chiar de el, motiv pentru care portocaliii care ar fi fost dispusi sa voteze pentru Motiune, la stimulul zornaitor sau datator de functii in asa-zisul partid de guvernamant, si-au retras cuvantul precum magaru’ falusu’, taman la momentul climaxului.
Dar nu, Boc a tinut neaparat sa ne anunte ca are probleme de mancarimi cauzate de oxiuri si s-a dedat urgent la acuzatii proletare prin care a incercat sa ne faca sa credem ca dusmanu’ de clasa, Victor Ponta, a incercat sa senzibilizeze mioritele oranj, falfaindu-le pe la boticuri teancuri, teancuri de bistari sau oarece alte foloase materiale.
Numai ca stratagema prostului n-a tinut decat pana cand d-l Ponta a inceput sa dea din casa si sa ne spuna cum a cumparat pedeleu’ pozitia de mort in papusoi a preaumililor sai supusi.
Ori, comparand cele doua pozitii, este clar pentru oricine ca varianta Ponta este cea reala, iar varianta Boc nu este altceva decat o noua imbecilitate recitata de Boc in speranta ca va mai reusi sa-i abureasca pe romani.
Iote ca de data asta n-a tinut, ba mai mult l-a afundat si mai mult pe distinsu’ premier in butoiu’ de rahat in care ii place sa se balacesca la ceas de declaratii publice.

Hai Cu Decembriada!

Dupa consumarea ieri, in Parlamentul Romaniei, a celei mai sinistre farse posibile si a celei mai mari batai de joc la adresa poporului roman, soldate cu instaurarea cu drepturi depline a dictaturii basescului in tara noastra, paradoxul pe care il traim in momentul de fata consta in faptul ca singurul aliat care i-a mai ramas boboreanului in speranta ca va scapa de acest cosmar portocaliu, este de fapt dusmanul sau, si anume D-l General Iarna.
Acesta, desi din punct de vedere al efectelor produse in casele romanilor a inceput sa-si faca simtita prezenta, decontul acestei prezente il vom achita incepand cu sfarsitul lui decembrie, cand Mos Gerila reinventat de chiombu’, ne va aduce la cutia postala, in loc de traditionalele felicitari de Craciun, facturile la incalzire.
Acestea insotite de crivatul si pustietatea din frigiderele noastre, generate de scumpirea aberanta a alimentelor pe fondul ciomizarii veniturilor noastre, vor umple probabil paharul de venin guvernamentalo-basist si vor da nastere potiunii magice de decembriada, care ne-a scapat de un alt dictator care se credea nemuritor, dar care a incheiat lamentabil in fata zidului unei cazarmi din Tirgoviste.
Cine mai crede astazi ca chiombu’ si regimul sau dictatorial mafiot mai poate fi indepartat prin mijloace democratice este ori tampit, ori rau intentionat, ori si una si alta.
Dupa demonstratia de slugarnicie fara limite, nesimtire crasa si lasitate deplorabila facuta de alesii portocaliii in Parlament, este mai mult decat evident faptul ca baietii si mai ales fetitele oranj nu se dau dusi de la ciolanul din care se infrupta cu nerusinare, in timp ce poporul moare de foame, decat in duba, pe scut sau alungati cu pietre, varza si oua stricate.
Acesti indivizi verosi si fara niciun Dumnezeu, ajunsi datorita naivitatii (eufemism) unor concetateni de-ai nostri, stapani vremelnici pe destinele natiei romane, nu au absolut niciun scrupul, atunci cand vine vorba de a-si insusi cu japca banu’ nemuncit de ei, dar trudit la greu de platitorul de taxe roman, adus de ‘mnealor la sapa de lemn.
Pentru capii acestor mafioti iresponsabili, in frunte cu chiombu’, o debarcare de la Putere are perspective sumbre, soldate cu puscaria, motiv pentru care se tin cu dintii de fotolii, la adapostul unei imunitati fortate si false data de un sistem superticalosit.
Recentele stenograme din Dosarul ALRO sunt doar o parte infima din maldarul de astfel de dovezi care atesta modul in care Basescu si gasca sa s-au bagat pana in varful beschetilor in butoiul cu miere al avutiei nationale, imbogatindu-se fara rusine in timp ce, pe de-o parte strigau din toti bojocii „hotii” si aratau catre altii, iar pe de alta parte saraceau poporul asa cum nici macar Ceausescu nu a facut-o.
Nu stiu de ce ori de cate ori ma gandesc la aceste javre portocaliii, in minte imi vin imagini din filme pe scenarii istorice in care raufacatorii erau tavaliti prin catran si prin pene de zburatoare, iar apoi itinerati prin targ, subiect de flegme, oua si varza stricata pentru victimele lor, satisfacute ca s-a facut dreptate. Asta in timp ce pe Capo di tutti capi, Basescu Traian, mi-l imaginez sfarsind ca Baiazid, plimbat de-a lungul si de-a latul tarii, inlantuit intr-o cusca, subiect pentru acelasi tratament salivar ca si ciracii sai.
Regretul meu consta in faptul ca datorita gaselnitei asteia cu „drepturile omului”, pe care tovarasul presedinte si derbedeii sai nu dau doi bani sau o ceapa degerata, tratandu-ne ca pe niste animale bune doar de sacrificiu, aceste metode punitive, inclusiv pedeapsa cu moartea, au fost eliminate din tratamentul aplicat unor astfel de personaje, ele fiind inlocuite cu caldura si mancarea oferite obliigatoriu de sistemul penitenciar din Romania.
Si spun asta deoarece daca in apartamente, spitale si scoli acestea nu sunt o conditie sine qua non pentru un trai cat de cat decent, fiind considerate de chiomb si sleahta de la Putere, un simplu moft, in inchisori ele sunt litera de lege si respectate ca atare.
Daca nici D-l General Iarna nu va reusi sa scoata romanii in strada in vederea sarbatoririi prin „munca specifica” a 21 de ani de la caderea regimului Ceausescu, inseamna ca intr-adevar ne meritam si soarta si pe cei care au ajuns sa fie stapani pe destinele noastre.

Fi-v-ar Stana De Pustie, Nenorocitii Dracului!

Pe model de BUCOVINA scris cu-ovine sus pe deal,
DICTATURA scris-a Flutur cu-alte oi de carnaval.
Oile de la Putere, turma tampa si cuminte,
Nu voteaza la Motiune, ordin de la presedinte.

Generalu’ lu’ Izmana, Udrea si sogoru’ ungur
Sunt platiti dulai de paza, maidanezi baciti de Flutur.
Pentru ca nicio mioara, dobitoaca prin nascare
Sa nu aiba vreo idee si sa iasa din tipare.

De lup e tinut poporul, jigarit si vai de el,
Flamanzit si-adus la groapa de nebunu’ marinel.
Lup nevrand sa se infrupte din mioarele tampite
Asteaptand doar o lucire de la oi pe post de vite.

Totu-i in zadar se pare, Parlamentul e o stana,
Furnizor de legi furate de o fufa, fosta zana.
Jalnicele dobitoace avand gandul doar la iarba,
Figuratie vor face dand romanului in barba.

Cu-asa oi si-asa Putere infipt-adanc cu dintii-n jilt
Am putea, cu mic cu mare, sa ne descheiem la slit
Si-n diluviu de urina sa-necam acesti ratati
Care zilnic ne trateaza ca pe niste retardati.

Nero ot Cotroceni

Nu stiu de ce, dar ieri cand am vazut in paralel la televizor scenele in care militarii romani au pus-o de un foc in apropierea Cotrocenilor, folosind drept combustibil sapca marinelului si poseta duduii si spiciul tovarasului presedinte in care, ‘mnealui netulburat sau deranjat in f’un fel de ce se petrecea in strada, ne recita cai verzi pe pereti cu „mica” reforma din justitie, gandul m-a dus la Nero recitand poezii inspirate din incendiul provocat de el si care mistuia capitala Imperiului sub ochii sai.
Ca Basescu este nesimtit pana la cer n-o stiu de ieri de azi, dar ca se preteaza la asemenea numere de-a dreptul grotesti de manipulare a romanilor, este totusi ceva nou.
Carevasazica, tara arde si la propriu si la figurat, paharul cu umilinte a dat pe dinafara, imbecilii portocaliii au luat o decizie unica probabil in istoria parlamentarismului universal, de a nu vota cu ocazia Motiunii de Cenzura, curvetu’ este inca presedinta Camerei Deputatilor, imbecilul de Toader a ramas la nivel de asumare a raspunderii pentru gafa monumentala produsa in Parlament, romanii se sinucid sau mai au putin si mor in greva foamei, The Economist, folosind eufemisme, ii face de-a dreptul imbecili pe guvernantii Romaniei, generalul izmana il decoreaza pe Boc in timp ce veteranii valorosi ai acestei tari ii bat obrazul avortonului din capul tarii, iar Traienel nu gaseste altceva mai bun de discurs decat dizertatii idioate pe teme juridice. Cu alte cuvinte el este mai presus de haosul pe care l-a generat si-l intretine in tara, fiind preocupat de teme juridice savante.
Halal, presedinte!
Ce-o fi in capul lui, cand isi inchipuie ca mai poate vraji peste douazeci de milioane de romani ajunsi in pragul disperarii cu astfel de glumite si comicarii, inutile pana si la a adormi copiii, numai un medic specialist in boli psihiatrice ar putea sti.
Traiane, pana si sa te mai injur a inceput sa-mi fie scarba, insa pentru gestul de ieri, meriti vericule o beepuiala cu expresii de imprumut din alte limbi, deoarece limba romana, oricat de generoasa este in aceasta privinta, nu a reusit in devenirea ei istorica sa inventeze calificative pentru asa un imbecil.
Asa ca te las chiombule in pace pe ziua de astazi, nu inainte de a-ti adresa un sanatos turcesc „Hai sictir, muhaiaua dracului” !

Nu Le-ar Mai Muri Multi Inainte!

Decizia derbedeilor portocaliii de a nu vota la Motiunea de Cenzura denota, pe langa o frica de-a dreptul maladiva a chiombalaului si apropiatilor din camarila, ca nu cumva sa existe in randul lipitorilor oranj si indivizi cu oarece urme de constiinta, si ultima picatura de umilinta si batcjocura pe care acesti golani o arunca cu dispret in carca neamului romanesc.
Prin acest gest nu fac altceva decat sa pecetluiasca statutul de stapani ai Romaniei in care s-au erijat din momentul in care efectul galetilor, pufoaicelor, dar mai ales al uriasei fraude electorale s-a materializat in realegerea chiombului.
Este inadmisibil ca intr-o tara democratica sa se procedeze in acest fel intr-o problema de interes major, vital chiar in ceea ce priveste destinul acesteia si a locuitorilor sai supusi fara niciun fel de tresarire la cele mai perverse forme de manipulare, pauperizare si batjocorire nationala.
Este clar pentru oricine este cat de cat dotat cu exercitiul gandirii ca acest gest reprezinta epitaful ultimului mod democratic, constitutional de sanctionare a unui guvern care a dus tara de rapa si a instaurat pur si simplu haosul politic si economic in Romania secolului XXI.
Daca cineva se mai indoia ca aceste termite nenorocite s-ar supune cumva vreunei norme, macar de bun simt daca nu legale, in ceea ce priveste functionarea statului de drept, a venit momentul certitudinilor.
Acest banditi nu se vor da dusi de langa macelarie, decat incatusati, sub excorta severa si direct unde le este de fapt locul, la puscarie.
Ce Motiuni, ce proteste autorizate, vax albina pentru acest clan mafiot! Solutia se numeste decembrie ’89 si pana cand romanii nu vor realiza acest lucru acesti vagabonzi, carpiti in cur prin luarea cu japca a Puterii, isi vor face de cap in aceasta tara cum vor dori muschii chiombalaului pus pe distrugerea tarii.
Pe ei, fratilor, ca altfel ne-o vor pune de priveghi si loc de veci a la Mircea Basescu!

Probleme, Dorele ?!

Dup-atata vanzoleala, rasete si tevatura,
Romanimea azi asteapta Motinuea de Cenzura.
De o fi in mana buna, nenea Toader s-al sau des’t
Va comite-o nefacuta sa ramana de povesti.

La un semn de-al sau cu dreapta vor vota din nou ciracii
De in chiomb si-n a sa gasca vor intra buluc toti dracii.
Cand in plen portocaliii vor da jos guvernul Boc
Poporu-si va face cruce, iar cordu’ lu’ voda poc!

Precum stim portocaliii sunt papusi trase de ate
Chiombului, cand ei voteaza, ii dau mari dureri de mate.
Si-l obliga, saracutu’, ca semnand el sa repare
Vot talamb, dat in prostie, in distinsa Adunare.

Asa ca, frate romane, nu mai protesta in drum,
Ruga-nalta tu la Ceruri, lu’ Dorel sa-i dea gand bun
Si cu des’tu-i de poveste sa-si indrume dobitocii
Sa voteze iar ca unul, sa ne scape de toti bocii.

NA:Versul: Poporu-si va face cruce, iar cordu’ lu’ voda poc ! mai poate fi citit, la o adica: Poporu-si va face cruce, iar „coarda” lu’ chiombu’ poc!

Misterul Votului Portocaliu

Aliodor, Magul de Curte, suparat fiind pe jupan,
Ca i-a dijmuit venitul, si-a gasit un alt stapan.
Si manat de razbunare in ideea de vendetta
El vraji parlamentarii, defectand marioneta.

Dup-un chef si pus pe sotii, elixir nou a creat,
De vota portocaliu’ ca si cum ar fi fost beat.
La un semn al lu’ nea Toader, lucrat crunt cu violet
Gasca de papusi stricate a votat proiect decent.

Jale mare si teroare a cuprins portocaliii
Caci asemuiti la minte ei sunt astazi cu zbanghiii.
Nestiind ce li se-ntampla au votat ca dobitocu’
Legi ce aplicate-n viata schimba la romani norocu’.

Cu jobenul pe-o sprinceana si bagheta intr-o mana
Rade de se prapadeste, Magul, cel cu sange-n vana.
De nu-i cioparteau tainul, reducandu-l cu un sfert
Alte legi ar avea chiombu’ la semnat, in cabinet.

Baga-ti-l In Cur, Nea Toadere!

Alde Udrea si-alti ministri, Anastase si Olteanu
Au dat proba-n fata lumii, cum e treaba cu melteanu
Care-ajuns in Sfatul Tarii, pus sa isi exprime votu’,
La deş’t sui al lu’ nea Toader, ca tampitu’ puse botu’.

Si-a votat precum primarul, nestiind nici ce, nici cum
Legi nevrute de Putere, la norod insa parfum.
Disperat de-asa greseala si visand la final roz,
El umil acum asteapta busuioc dres de matroz.

Lumea muta il priveste si pare a nu-ntelege
Cum ajuns-a dobitocu’ la popor sa faca lege.
A uitat cu buna stiinta c-a primit bacsis galeata
Sa-i dea votul lu’ Chiombila care si-a adus si sleahta.

Geaba azi goliti la punga si pe cap doar cu nevoi
Se crucesc cum Anastase numara din doi in doi,
Sau cum omu’ cu broscoiu’, din scaun de presedinte,
Valideaza ranjind scoruri, iar apoi el se dezminte.

Opozitia-i ferice si din plenuri se retrage
Nevrand in asa privata, ca o musca sa se bage.
Ea mizeaza-n continuare pe nea Toader s-al sau deget
Ce indruma grav melteanu sa voteze fara preget.

Pentru-a nu intra-n anale, c-autor de-asa rahat,
Nenea Toader bine-ar face, daca ar urma un sfat:
Degetul ce il ridica, semn de vot, c-un aer dur,
Ar da bine la pulime, de si l-ar baga in cur.

Bine V-am Regasit, Dragi Prieteni!

Buna Dimineata!
Va multumesc tuturor acelora care in aceste zile de restriste si Silenzio PC 🙂 pentru mine, zile in care am fost nevoit sa scuip televizorul si sa injur de unul singur prin casa, neputand sa ma desfasor pe blog, ati catadicsit sa intrati in continuare pe blog, cu ganduri curate si indemnuri sincere (sper eu) de revenire printre cei vii.
Acestea fiind zise, pentru incalzire ma prezint pentru inceput, in fata onor cititorilor cu o poezea, inspirata printre altele de nesimtirea curvetului Anastase de a-si da demisia, iar pe de alta parte, de modul in care sleahta basista o pune de aparare in zona fata de aceasta hoata si de tatucu’ cu ideile.
Ultimul vers, pentru care n-am gasit rima potrivita (las la imaginatia cititorului potriveala de stih), reprezinta o dorinta arzatoare a autorului.

Romania, Incotro ?

Motto: Dumnezeu l-a creat pe Om, i-a dat suflare de viata si l-a binecuvantat. (Biblia)
Dracul, invidios pe Lucrarea Domnului, l-a creat pe Basescu, i-a tras o sticla de whisky in goarna si l-a reales sa-i conduca pe romani spre el. (Geneza de Basarabi, Basescu, Cartea I).

Delicventii, bisnitarii, hotii, suti si prostituate,
Toti isi apara tatucu’ si-l vor Nas pana la moarte.
Caci de cand este in tronu-i si conduce ca tiranu’,
Legea-i doara pentru fraieri, lor le-o prescrie golanu’.

Incultura, manelismul, arivismul si prostia
Sunt in tara idealul, decazuta-i Romania.
Etalon a ajuns banul, nemuncit, la greu furat,
De ciracii lu’ chiombila, erijat in imparat.

Societatea-i divizata, romanasu-i invrajbit
De un claun care cu spiluri boborenii i-a vrajit.
Cu minciuni si vorbe goale pe scenarii securiste
El mentine-n tara asta practicile comuniste.

N-are mama, n-are tata, e cu gand doar la ciordit
Aparat de-o lege stramba, hotu-i negustor cinstit!
Strans unite sub pulpana-i clanurile de borfasi
Isi fac veacu’ la Putere, protejate fiind de Nas.

Boboreanu-i cu amaru’, responsabil doar cu biru’,
Sa-i plateasca lui marirea, insetat este vampiru’!
Caci de Tepes e-o legenda, renumit fiind ca Dracula,
Chiombu’ insa e pe duca si ca sprit va suge… des’tu’.

Piua!

Se mai întâmplă să crape câte-un fier. Aşa şi azi cu computatoru’ lu’ Marcus. Asta ar fi cauza pentru care jocul se întrerupe, motiv de piua.
Până la remedierea necazului nu vom mai avea ocazia să citim producţiile sale, iar dacă vor fi noutăţi pe blogu’ lui, acelea vor fi cele aduse de dumneavoastră.

Ia De Vezi Ce Am Gasit In InBox (Continuare)

Complexul distrugerii flotei

În ianuarie 1990, Traian Băsescu şi-a reluat activitatea de director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Se deschisese însă cîmp liber şi afacerilor. Prima, ca multe dintre cele care i-au urmat, a fost pusă la cale împreună cu fratele său Mircea Băsescu şi a constat, după cum spun cunoscuţi ai acestuia din urmă, în aducerea în ţară a maşinilor second-hand. Cu banii scoşi de aici şi cu economiile substanţiale de navigatori ale ambilor, a fost pusă pe picioare, ulterior, celebra fabrică de îngheţată a familiei Băsescu, spre care avea să se îndrepte, la un moment dat, o jumătate de camion cu margarină, partea dintr-un import comun cu cofetăriile Ana, sau, altfel spus, George Copos. Dar, curînd, camionul cu margarină a fost lăsat în grija fratelui, ca şi fabrica de îngheţată. Traian Băsescu a ajuns în guvern. La 17 octombrie 1990, „în baza analizei făcute de Biroul Executiv al Guvernului privind stadiul actual al tranziţiei la economia de piaţă, sfărîmarea structurilor economice supercentralizate şi accelerarea ritmului reformei economice“, prin decizia prim-ministrului Petre Roman, s-a făcut o primă remaniere a executivului, în urma căreia Băsescu a fost numit subsecretar de stat la Departamentul Transporturilor din Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Amenajării Teritoriului. Ajunsese, practic, în funcţia fostului său protector, contraamiralul Gheorghe Anghelescu, şeful flotei comerciale a României în ultimii ani ai regimului comunist.

La 1 ianuarie 1990, flota număra 288 de nave, cu un tonaj total de 5.614 mii de tone TDW şi avea următoarea componenţă: 188 de cargouri de mărfuri generale, reprezentînd 25,6l % din flotă, 12 tancuri petroliere (19, 5%), 70 de mineraliere (53,2%) şi 18 nave specializate (1,7 %). Pînă în 1970, fuseseră construite 54 de nave; între 1970-1975, alte 44 de nave, între 1975-1980, 91 de nave, între 1980-1985 – 69 de nave şi, în final, între 1985-1990 – 30 de nave. După estimările specialiştilor englezi în domeniu, flota comercială a României era a patra din lume la acea dată. Ea avea să înceteze să mai existe, majoritatea navelor schimbînd tricolorul arborat la pupa pentru alte pavilioane, ale unor ţări în care armatorii ştiau să administreze mai bine ceea ce responsabilii flotei le-au oferit pe mai nimic. Curînd, în Constanţa, printre navigatori, tocmai din acest motiv, vechea poreclă a comandantului Băsescu (i se spunea „Colombo“) a fost dată uitării, fiind înlocuită cu alta, care făcea referire la noile sale abilităţi ministeriale, pe care le exersa la Bucureşti. Cu un umor negru, marinarii flotei dispărute i-au spus „Bermude“.
Zece luni de pace. Nu şi în familie
Directorul general al Inspectoratului de Stat pentru navigaţia civilă s-a dovedit pregătit să răspundă noilor provocări; chiar mai pregătit decît mulţi alţii. Relaţiile lui Traian Băsescu erau, în genere, bune cu navigatorii, pe care îi cunoştea în marea lor majoritate şi care au, pînă astăzi, cu rare excepţii, cuvinte de apreciere pentru el, căci o escală la Anvers era pentru marinari un fapt comun. Astfel că nu s-a gîndit nimeni să-l conteste, cu excepţia impulsivului căpitan Jercan, care, după cum am văzut, intenţionase să-l arunce pe fereastră în primele momente ale Revoluţiei. Pe de altă parte, atît în voiajele pe mare, cît şi la Anvers, a avut contact direct cu „economia de piaţă“, cunoştea regulile cererii şi ale ofertei, avea deja în sînge atît arta negocierii, cît şi puterea de a stăpîni şi conduce oamenii. Şi, după cîte am văzut deja, nu îi lipseau nici capitalul şi nici curajul de a risca. Practic, ca în cazul multora dintre oamenii sistemului (căci, în calitate de inspector-director general în Ministerul Transporturilor, Traian Băsescu era parte din ceea ce, cu un termen generic, numim nomenclatură, funcţia sa figurînd în nomenclatorul aparatului de partid şi de stat), resimţea şi o uşurare – dispăruseră constrîngerile unei birocraţii halucinante, raportările, anostele şedinţe de partid, rigorile Legii 18 privind controlul averilor şi teama de a nu cădea pradă arbitrariului unui regim ale cărui constrîngeri funcţionau inclusiv pentru cei care îl susţineau. Totuşi, se simţea o oarecare incertitudine în legătură cu ceea ce se va întîmpla – în situaţia în care atît vechile cunoştinţe de la Anvers, cît şi unii dintre şefii săi pe linie de partid şi de stat de la Constanţa şi Bucureşti au preferat, precauţi, să se retragă o vreme. Au urmat cîteva luni relativ liniştite, am spune de tatonare, în care Traian Băsescu, după cum relata soţia sa Maria într-un interviu (în săptămînalul Ochiul soacrei, din 25 septembrie 1995), s-a aflat, pentru prima dată, pentru o vreme mai îndelungată, alături de familie.
Maria Băsescu îl însoţise o scurtă perioadă şi la Anvers, dar aceste zece luni, din 1990 pînă la numirea sa ca subsecretar de stat în guvernul Roman, la 17 octombrie 1990, au reprezentat pentru soţul ei prima „escală“ mai lungă în apartamentul de pe Aleea Zmeurei numărul 2 din Constanţa. Maria era de zece ani casnică, prilej pentru ea de regrete tardive: „Nu am fost aşa dintotdeauna. Cînd m-a cunoscut soţul meu, lucram în turism, pe Litoral. Şi îmi plăcea foarte mult, pentru că întotdeauna mi-a plăcut societatea, mi-au plăcut oamenii. Să fie mulţi oameni în jurul meu. Mai tîrziu, am ajuns închisă între patru pereţi. Am stat foarte mult singură […]. Soţul meu pleca mereu pe mare. Îmi amintesc cum, chiar la începutul căsniciei noastre, a fost nevoit să plece pentru trei luni pe mare. Şi eu plîngeam, iar o vecină mi-a spus: «Taci tu, al meu e plecat de şase luni şi nu ştiu cînd se întoarce». Asta a fost“.

Acum, în 1990, lucrurile stăteau mai bine, familia se reunise. Dimineaţa, la ora şapte, Maria îi pregătea cafeaua soţului, micul dejun, după care acesta pleca la serviciu şi ea la piaţă. La întoarcere, îşi petrecea timpul în bucătărie, gătind, cum aflăm tot din interviul acordat revistei Ochiul soacrei: „eu gătesc în fiecare zi, pentru că soţul meu nu mănîncă de două ori acelaşi fel de mîncare şi apoi mai sînt şi fetele: una vrea supă, alta ciorbă şi tot aşa […]. După-amiaza, fac curat […]. La noi în familie există mentalitatea că femeia trebuie să stea la bucătărie. Să vă povestesc ceva. Cînd era mai mică, fata mea cea mare a venit acasă foarte uimită şi mi-a spus: «Mama, unchiul Vasile spală vasele». Se mira pentru că pe soţul meu nu-l văzuse niciodată făcînd treabă. Cea mică, ea ţinea mereu cu taică-su, a sărit ca arsă: «Cum, nu-ţi aduci aminte, anul trecut, cînd tata a venit acasă cu o plasă de pîine?»“. Şi aşa, viaţa familiei Băsescu se scurgea fără ca marile evenimente şi frămîntările anului 1990 să le tulbure prea tare liniştea. Funcţia lui Traian Băsescu, una care îi atribuia rangul şi salariul de director general în Ministerul Transporturilor, precum şi economiile acumulate de el înainte de 1989 le asigurau un trai îndestulător, aşa că poate doar regretul Mariei de a nu fi avut şi un băieţel pe lîngă cele două fete tulbura acele clipe rare, în care familia se reunise. Fetele luau în discuţiile mai aprinse din casă întotdeauna partea tatălui, iar liniştea era cîteodată curmată de certurile dintre ea şi Elena, mezina familiei, care moştenise impetuozitatea şi impulsivitatea tatălui; conform afirmaţiilor mamei, făcute în Ochiul soacrei, mezina nu a ezitat chiar, în toiul unei dispute, să-şi îmbrîncească mama, lovind-o de perete. Dar viaţa mergea înainte.

Nota personala: ceea ce a omis autorul acestui articol (posibil sa nu fi stiut) este faptul ca imediat dupa decembrie 89, fratiorul Mirciulica, aflat la comanda m/t „Muntenia”, a tras un tun de cateva sute de mii de dolari din reparartiile facute acestui tanc petrolier, intr-un santier din strainatate, afacere musamalizata de Traian care deja ocupa functia de ministru la transporturi. Tot in aceasta perioada a inceput si „exodul” vrachierelor de 55-65.000 tdw, catre santierele din Pireu, unde dupa ce au fost reparate, au fost preluate de greci si norvegieni, ele nemairevenind niciodata in porturile romanesti. Un rol important in aceasta megaescrocherie pusa la cale de Marinescu Calin (Shogunu’) l-a avut si d-l presedinte, mai ales in relatia cu norvegienii de la Klaveness, relatie cu ajutorul careia si-a rotunjit substantial conturile in valuta.

Ia De Vezi Ce Am Gasit In Inbox

Reluăm astăzi, după doi ani, un serial celebru al revistei noastre, intitulat Ascensiunea lui Traian Băsescu. În septembrie 2008, Marius Oprea încheia (provizoriu) prezentarea în foileton a biografiei lui Traian Băsescu cu momentul Revoluţiei din 1989. Acum, în 2010, istoricul Marius Oprea oferă revistei noastre mai multe episoade despre cariera postdecembristă a actualului preşedinte. Pe parcursul săptămînilor următoare, autorul va trata separat o chestiune pe care a intitulat-o: „Umbrele trecutului. Colaborarea lui Traian Băsescu cu Securitatea“. (Observator cultural)

Traian Băsescu pornea la drum în zilele Revoluţiei şi apoi, prin hăţişul tranziţiei, cu cîteva avantaje. În primul rînd, spre deosebire de mulţi alţi membri ai guvernului Dăscălescu, din care făcuse parte, el şi-a păstrat funcţia spre care fusese propulsat cu numai două luni înainte de prăbuşirea regimului comunist şi pe care o obţinuse cu aprobarea Elenei Ceauşescu, aşa cum el însuşi a declarat într-un interviu, în timpul campaniei electorale pentru alegerile prezidenţiale. Dar „cabinetul 2“ îşi luase zborul de pe Comitetul Central, spre moarte. Lumea era în schimbare. În vîltoarea acestor schimbări, Traian Băsescu a navigat la început timid, ca în ape necunoscute. Apoi, din ce în ce mai decis, a simţit, ca un marinar încercat, de unde bate vîntul şi într-acolo şi-a îndreptat corabia – spre apele calme şi calde ale puterii, pe care o încercase pentru prima oară cu ani în urmă, cînd privea în largul mării de pe puntea înaltă a „Biruinţei“ şi a cărei îmbrăţişare o dorea din nou, mai presus de orice.
Complexul Revoluţiei

Cum chiar Traian Băsescu afirma, revoluţia din decembrie 1989 l-a prins, cum se putea altfel, la datorie. Pe 6 septembrie 2006, intervenind telefonic, după un obicei propriu în anii primului său mandat, în direct, într-o dezbatere televizată („Ştirea zilei“, de la Antena 3), declara: „Văd că există o mare frămîntare, ce am făcut eu la Revoluţie – şi ne întoarcem şi la alte frămîntări, dacă doriţi. La Revoluţie am aflat, dacă vreţi – cred că era pe 21, eu nu am exact memoria evenimentelor –, ştiu că pe un telex, fiind la Inspectoratul Navigaţiei Civile în Portul Constanţa, la sediu, am început să primim informaţii că este o revoltă la Timişoara. În acel moment, am ordonat tuturor structurilor Inspectoratului să intre în ture consolidate. Asta înseamna că toate căpităniile de porturi din România, Inspectoratul însuşi, au rămas în stare de serviciu consolidat. Lucrurile acestea se fac la furtună, la orice alte evenimente. Pe urmă, au apărut evenimentele din Bucureşti. Le-am văzut la televizor şi am rămas în biroul meu de la etajul 7 din clădirea NAVLOMAR timp de trei zile şi trei nopţi consecutiv“. În stare de alertă, pregătit să apere Republica Socialistă România, căpitanul de cursă lungă Traian Băsescu a făcut faţă şi acestei furtuni de trei zile şi trei nopţi, sfîrşind la capătul ei, ca atîţia alţi reprezentanţi din teritoriu ai aparatului de stat, prin a apăra Revoluţia.
Reacţia faţă de această declaraţie nu a întîrziat să apară, aducînd date noi cu privire la activitatea lui în zilele Revoluţiei. Un revoluţionar din Constanţa, Mihai Burtă, care s-a aflat pe atunci printre cei ce au ocupat şi au ţinut sub control o bună bucată de vreme sediul Securităţii, susţine că „Băsescu a fost la Securitate în data de 22 decembrie, în jurul orei 16.00, şi i s-a făcut o legitimaţie. A stat zece minute şi a venit să ne întrebe pe noi, revoluţionarii, dacă vrem apă minerală şi mîncare“, a declarat acesta (Adevărul, 11 septembrie 2006). Mai mult, potrivit unor martori, a fost văzut în compania colonelului Simionescu, şeful Securităţii Constanţa, în zilele fierbinţi ale revoluţiei, în împrejurările de a doua zi, cînd avea loc mutarea arhivelor instituţiei de pe bulevardul Lenin (devenit în zilele noastre Bulevardul Mamaia, sediul actual al Inspectoratului Judeţean de Poliţie) la Academia Militară şi apoi la Institutul de Scafandri. Traian Băsescu avea una dintre cele 208 de legitimaţii emise de Consiliul Frontului Salvării Naţionale Constanţa, care îi conferea drept de acces în instituţii publice şi în zone păzite de forţele armate sau de cadrele Ministerului de Interne, inclusiv în scopul protejării arhivelor.

Pe site-ul http://www.dezvaluiri.ro , se afirmă chiar că „posesorii legitimaţiilor aveau dreptul de a consulta documente care azi valorează miliarde pe piaţa spălării imaginii oamenilor politici […], ca să nu mai vorbim de interesul unui organism, precum Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, pentru elucidarea circumstanţelor în care au dispărut hîrtii esenţiale pentru stabilirea contribuţiei unora la activitatea Securităţii ceauşiste“. S-a presupus chiar că Băsescu a uzat de aceste prerogative de revoluţionar, însoţit pas cu pas de un coleg, Ion Jercan, comandant de cursă lungă. După ce iniţial s-a aflat în conflict deschis cu acesta (după cum afirma navigatorul Anton Mangiurea, dar şi alţi colegi angajaţi la Inspectoratul Navigaţiei Civile, în primele momente de după fuga lui Ceauşescu, Jercan ar fi vrut să-l arunce pe fereastră pe Traian Băsescu), spiritele încinse s-au liniştit şi a venit vremea deciziilor aşezate. Astfel că cei doi au plecat împreună, prin tirurile încrucişate care măturau străzile oraşului, către sediul Securităţii de pe bulevardul Lenin. A fost, se afirmă, un moment de acalmie într-un conflict mai vechi, care s-a şi reaprins apoi, dictat de interesele de moment, care priveau intenţia lor de a şterge „urmele unui trecut comun pătat“ (Ziua, 13 mai 2007). Alături de Traian Băsescu, care se regăseşte pe tabelul nominal al posesorilor legitimaţiilor de acces eliberate de CFSN Constanţa la poziţia 29, cu legitimaţia nr.110, figurează şi Ion Jercan (Adevărul, 11 septembrie 2006). Conform site-ului citat, listele au fost legalizate pe 22 octombrie 2004, la Biroul Notarului Public Andrei Octavian din Constanţa, şi veridicitatea lor nu a fost contestată de nimeni.
Complexul Securităţii

Traian Băsescu a ţinut să facă precizări cu privire la împrejurările în care a primit legitimaţia CFSN, arătînd că a fost trecut pe liste atunci cînd s-a prezentat, ca şef de instituţie, la prima şedinţă a consiliului judeţean al Frontului: „atunci cred că s-a făcut tabel cu membrii CFSN. Dar, în primele zile, cînd era toată nebunia, eu nu am plecat din birou. Acolo veţi constata că sînt toţi şefii de instituţii din municipiul Constanţa sau din judeţ“, a mai spus acesta. Mihai Burtă îl contrazice, susţinînd că lui Băsescu i s-a eliberat această legitimaţie cînd, în 22 decembrie 1989, a venit la sediul Securităţii să-i întrebe pe revoluţionari dacă vor apă şi mîncare. „Toată lumea care făcea cîţiva paşi în sediul Securităţii era trecută într-un tabel. Acestea erau necesare pentru a documenta în faţa legii că am fost de la începutul Revoluţiei în acest sediu. Nu neagă nimeni că [Traian Băsescu] n-a fost (la sediul Securităţii – n.n.), dar nu a urcat nici o treaptă (spre interiorul clădirii – n.n.). Acolo unde era sediul Securităţii, erau oamenii noştri, era o intrare unde se legitimau oamenii şi le făceau pe loc o legitimaţie“, mai spune Burtă (declaraţie acordată ziarului Adevărul, din 11 septembrie 2006).

Faţă de aceste dezvăluiri, Administraţia Prezidenţială a venit cu unele precizări. Fostul consilier prezidenţial Adriana Săftoiu a declarat că „sensul celor afirmate de preşedinte, că a stat consecutiv trei zile şi trei nopţi în birou, trebuie interpretat în sensul că în perioada respectivă a fost la serviciu, ceea ce înseamnă că în perioada respectivă a fost şi în port, şi la căpitănie, şi la danele petroliere. Preşedintele confirmă ceea ce a spus domnul Burtă: a primit un telefon şi a plecat, pentru zece minute, la sediul CFSN – care se afla în sediul Securităţii şi al Miliţiei“. Traian Băsescu, mai spunea purtătorul său de cuvînt, nu a negat că a fost trecut pe un tabel şi a primit o legitimaţie, dar infirmă afirmaţiile din presă, potrivit cărora, beneficiind de accesul conferit de această legitimaţie, şi-ar fi căutat dosarul timp de două zile şi două nopţi. Dar despre legăturile lui Băsescu cu fosta Securitate o să vorbim mai pe larg într-un capitol separat.

Pînă la iscarea acestei controverse, la baza căreia stă propria intervenţie în direct, la televiziune, Traian Băsescu susţinuse, ani de-a rîndul, că a fost unul dintre milioanele de români care au stat în decembrie 1989 acasă, în faţa televizorului. Adevărul rămîne încă ascuns undeva, în spatele acestor declaraţii contradictorii şi ambigue, adăugîndu-se la generosul volum al enigmelor Revoluţiei. Dar, încetul cu încetul, apele s-au liniştit şi au început să se aşeze. După furtună, au început să iasă deasupra valurilor rămăşiţele vechiului regim.
va urma
Nota personala: Biroul in care clameaza Basescu ca si-ar fi facut veacul in primele zile ale Revoutiei, nu apartinea INC, ci era de fapt un loc conspirativ de intalnire folosit de Securitatea Port Constanta.

Time-Out La Cotroceni

Doar cu gand la suspendare de o craca, sus, in vant,
Chiombu’, morcovit prea tare, s-a dezis de-al sau cuvant
Si-ajutat de o chichita, n-a semnat lege-aprobata,
Spre a fi din nou furata, lui Roberta i-a fost data.

Jurii de la-Nalta Curte au cazut de prosti, se pare,
Dandu-si girul pentr-o lege, trecuta prin fraudare.
Muti privesc acum la voda, cum de ei joc si-a batut
Cand le-a ordonat s-accepte drept ca lege, un rebut.

De tampiti sunt luati s-oranjii, luptatori neinfricati,
Doar in vorbe, caci in fapta, dovediti slugoi ratati.
La teveuri apar iarasi, cu un aer dus si tamp,
Si cu vorbe mincinoase vor sa-l scuze pe talamb.

Chiombu’ insa e ferice si-si mai toarna o stacana
Bucuros isi rade-n barba, a scapat in plina toamna.
Morcovu’ ce-n gat ajuns-a, fiind infipt adanc in dos,
Scoate acum frunze p-afara si e numai bun de ros.

Din nou el poa’ sa respire, ba chiar poate sa si bea
Iar de-o trage-o flatulenta, apt va fi si de-a manca.
Pe Elena o s-o roage sa-i procure-un iepurila
Morcovul sa i-l manance, caci lui Boc ii e cam sila.

La cat este de mare, d’urechila n-o pute
Sa-l manance pe de-a-ntregu’ si ceva o ramane,
Isi va-nsirui ostenii, cei cu oranjada-n sange,
Sa-i rontaie si frunzulita, de-Opozitia va plange.

Comunicat Prezidential

Articol unic

Presedinte de stat (inca in functie) ofer cu regret 2 box-uri whisky Chivas Regal (vechime 12 ani) din rezerva personala, pentru una pereche iepuri de prasila, cu posibilitate foarte rapida de inmultire. Hrana le va fi asigurata din rezerva la fel de personala de morcovi adanc infipti in curu-mi prezidential, urmare a probabilitatii suspendarii din functie. La momentul actual ei sunt usor de manipulat, respectiv consumat, ca efect al inapoierii la Parlament a Legii Pensiilor. Doritorii se vor adresa in scris, zilnic, in timpul programului prezidential de lucru 10.00 a.m.-26.00 p.m.
Pentru conformitate,
A. Tucal
Consilier Prezidential

Roberta din Nazareth la Judecata lu’ Augustinus Din Carpati

Intr-o tar-ai carei oameni daruiti sunt cu mult har,
Cativa juri, platiti regeste, unsi in scaun de-un talhar
Pusi sa judece o lege dovedit ca fraudata,
Dupa pohta lui chiombila, o dadura validata.

La momentul confirmarii intr-un Parlament golit,
Un popor intreg vazut-a, votul cum a fost ciordit,
De Roberta Anastase numarand din doi in doi
Si-obtinand total „Miracol !”, luandu-ne de tigva goi.

Jurii insa, orbi se pare, sau aterizati din Luna,
Au girat-o intr-o clipa, declarand ca legea-i buna.
N-a contat ca tara toata a vazut cum s-a furat,
Ei au fost cu gand la voda, sa nu fie suparat.

Martori la o cardasie intre juri s-un voda cinic,
Mosii fac economie s-aiba bani macar de dric.
La o lege stramb croita, chiar mortala in final,
Singura lor consolare sta-ntr-un loc in car mortuar.

Lasati-ma In Pace, N-am Chef Sa Va Raspund!

Asta a fost „raspunsul” unei muraturi basinoase, judecator la CC, cand a fost intrebat de ziaristi, despre ce crede  el in legatura cu frauda cat roata carului petrecuta in Parlamentul Rusinii Nationale si avand-o ca autoare pe curvetu’ de renume deja mondial Roberta Anastase.
Pai sa n-ai, bah apendice basit, ca doar pe tine te plateste cu basculanta ma-ta si basescu, pentru a valida legi antipopulare, nu te platesc cei pe care cu seninatate tu ii condamni la moarte!
Hai sa-ti fac un desen, sa intelegi ce ai validat, poate iti revine chefu’! Mare parte din cei disponibilizati la o adica, sunt persoane trecute de cincizeci de ani, persoane care chiar daca conditiile economice de la un anumit moment dat isi revin la normal, pe ei nu-i mai angajeaza nici dracu’, asa ca pana la varsta pensionarii raman muritori de foame fara absolut niciun venit care sa le asigure supravietuirea, ori ducand varsta pensionarii peste limite normale, atat ei cat si cei carora sa zicem ca sanatatea le permite sa traiasca pana in prag de varsta pensionarii, practic se intorc in tarana inainte de a apuca sa se bucure macar o data de venirea postaritei cu pensia. Asa ca problema pensionarilor a fost rezolvata pe tiparul nazist al „solutiei finale” aplicat de Hitler evreilor. Ori talica, clona dumnezeiasca pe acest pamant, nu ai chef sa raspunzi la astfel de intrebari, cheful revenindu-ti doar in ziua de salariu cand te duci cu geamantanul sa-ti iei banii munciti de viitoarele tale victime. Nenorocitilor!
Pe de alta parte, rasu’ plansu’, vorba unui mare poet, in cazul liderilor de partide, de sindicate etc care ne anunta pompos ca se vor adresa chiombalaului pentru a nu promulga legea si a o retrimite in Parlament. Stau si ma intreb astia sunt beti, nebuni sau prosti de-a binelea cand iau apa rece drept alcool dublu rafinat si ne-o trag noua la gioale cu ce actiuni inteligente urmeaza ei sa intreprinda pentru a respecta democratia, devenita pentru Basescu inlocuitor de hartie igienica?
Pai cine-i autorul acestei marsavii si ticalosii fara seaman, dragii mosului?
Maica Teresa, Sfantu Petru, Moastele Sfintei Parascheva?
Nu, dragalasilor, daca nu stiati este chiombaila, care si-a asumat public frauda curvetului, anuntand totodata ca va semna promulgarea legii respective. Il vedeti voi pe avorton dezicandu-se atat de cele „promise” cat mai ales de Roberta din Nazareth?
Hai sa fim seriosi, baietei de va dati lideri la fel si fel de chestii, intr-o Romanie care a ajuns sa faca doar ce „vrea” muschii unui singur lider si s-o lasam asa, cum a cazut, daca idei intr-adevar constructive, cum ar fi scoaterea masiva a romanilor in strada soldata cu debarcarea pe stil decembrist a acestor nemenici care nu mai tin cont de absolut nimic, nu va trec prin minte!
Adica ei au voie sa faca varza statul de drept, insa noi trebuie sa jucam dupa reguli si sa respectam Constitutia si legile tarii, rugandu-i cu frumosu’ sa ne lase sa ne vedem de ale noastre?
Treziti-va, fratilor, ca purceaua-i moarta de mult in cotet, iar nivelul cacatului in care ne-a bagat chiombu’ a depasit cu mult cotele maxime impuse de o vidanjare de urgenta.

Ecaterino, Vedea-te-as Moarta !

Astazi, din pacate, n-am vazut-o pe Ecaterina din celebrul hit interbelic, nici moarta, nici cu dric cu cai mascati la poarta, in schimb am vazut nici mai mult, nici mai putin, cum Romania a fost ucisa fara nicio remuscare de decizia Curtii Constitutionale de a valida Legea Pensiilor in forma in care ea i-a fost inaintata. Si odata cu Romania, am ingropat si statul de drept, lasand cale libera instaurarii celei mai negre dictaturi din cate a vazut tara noastra pana acum (si Slava Domnului !, am avut parte de ceva activitate in acest sens). Acum putem spune fara drept de replica faptul ca, si aceasta reduta in calea poftelor basiste a fost nu doar cucerita, ci calcata de-a dreptul in picioare de Basescu si sleahta sa de mafioti si ca lupta teribila terminata prin alt jaf la drumul mare din Parlamentul Rusinii Nationale, care s-a soldat cu inclinarea balantei Justitiei Supreme in favoarea Puterii prin impunerea judecatorului agreat de Basescu, s-a terminat cu victoria clara a totalitarismului impotriva democratiei.
Intr-un stat in care mamaliga romaneasca abia reuseste sa adune cateva mii de protestatari, este evident faptul ca orice speranta in revenirea la putinele valori democratice castigate dupa 1989, a devenit practic o himera si ca va trebui sa ne resemnam si sa ne ducem crucea decisa de o mana de manelisti redusi mintal pe fondul fraudarii grosolane a alegerilor prezidentiale.
Marii lideri ai Opozitiei se supun in mod firesc deciziei CC, ba inca ne si asigura ca aceasta nu avea cum sa tina cont de furtul pe fata practicat de curvetu’ Anastase, furt care a facut posibila aceasta noua si ultima palma data democratiei.
Da, domnilor, intr-adevar, Judecatorii CC sunt rezidenti in Luna si din cand in cand, atunci cand ii cheama Basescu, coboara pe Pamant si-i mai livreaza cate-o lege de care are neaparata nevoie sa bage acest neam de urgenta in tarana. Este evident faptul ca ei habar n-au avut de modul in care aceasta lege a trecut prin Parlamentul Rusinii Nationale, ei nu au acces la televiziune, ziare etc , ba mai mult, ca orice judecatori care se respecta, judeca legati la ochi, motiv pentru care n-au putut vedea imaginile mai mult decat elocvente in care Roberta din Nazareth, transforma 80 de voturi in mai bine de 170 si satisfacea astfel pohtele cotroceniste.
Tot ce i-a mai ramas acum chiombului sa faca este de a inchide si cele doua televiziuni, care mai mentin cat, decat aprinsa flacara sperantei la romani si totul s-a terminat.
Dar in conditiile in care vedem cum trec legile de CC, acest lucru nu-i decat o formalitate, asa ca in curand vom reveni la programul TVR de una ora pe zi, in care vor fi elogiate maretele realizari ale Conducatorului.
Rusine sa va fie, nemenicilor si nu v-ar mai muri multi inainte, javre ordinare ce sunteti!

Sa Ne Fie Tarana Usoara!

Limba noastra mostenit-a cuvant nou de prin Fanar,
Lang-un voda, uns de Poarta, epitetul ciubucar,
Care atasat la gena fu transmis ereditar
Si adus la rang de arta de alt voda marinar.

Functie de stapanire si de interesu-n joc,
Folosit cum se cuvine pentru chiomb fu cu noroc.
Cunoscu chiar si mutatii: mita, spaga in argou,
El e astazi crez politic, decretat de-un fals erou.

Care dandu-i noi valente l-a impus de etalon
Slugile-i pupinbasiste folosindu-l drept jalon.
N-avem parte-a societatii in care acest cuvant
Sa nu fie chintesenta, facand legea pe pamant.

Haos e in toata tara, colaps in economie
Ce ajunsa-n prag de moarte e tinuta-n terapie.
Numai ca la aparate, vraci peste resuscitare,
E chiombila cu-a lui clica, toti in gat cu foame mare.

Tratamentul ce-i aplica cu perfuzii de-mprumut
Doar lor le aduce surse prin ciordeala la avut.
Dupa iarna care vine cu acest medicament,
Anul nou ne va aduce, drept cadou, un faliment.

De nu vom gasi vointa sa iesim cu toti in strada
Si sa alungam sacalii ce-si impart asa o prada
Ne vom aduna la vara la priveghi si la coliva,
Ingropand ce mai ramas-a dintr-o natie naiva.