Blogu' lu' Marcus

11/10/2010

Ia De Vezi Ce Am Gasit In InBox (Continuare)

Filed under: D'ale asimetricului — Marcus @ 10:10

Complexul distrugerii flotei

În ianuarie 1990, Traian Băsescu şi-a reluat activitatea de director general al Inspectoratului de Stat al Navigaţiei Civile din Ministerul Transporturilor. Se deschisese însă cîmp liber şi afacerilor. Prima, ca multe dintre cele care i-au urmat, a fost pusă la cale împreună cu fratele său Mircea Băsescu şi a constat, după cum spun cunoscuţi ai acestuia din urmă, în aducerea în ţară a maşinilor second-hand. Cu banii scoşi de aici şi cu economiile substanţiale de navigatori ale ambilor, a fost pusă pe picioare, ulterior, celebra fabrică de îngheţată a familiei Băsescu, spre care avea să se îndrepte, la un moment dat, o jumătate de camion cu margarină, partea dintr-un import comun cu cofetăriile Ana, sau, altfel spus, George Copos. Dar, curînd, camionul cu margarină a fost lăsat în grija fratelui, ca şi fabrica de îngheţată. Traian Băsescu a ajuns în guvern. La 17 octombrie 1990, „în baza analizei făcute de Biroul Executiv al Guvernului privind stadiul actual al tranziţiei la economia de piaţă, sfărîmarea structurilor economice supercentralizate şi accelerarea ritmului reformei economice“, prin decizia prim-ministrului Petre Roman, s-a făcut o primă remaniere a executivului, în urma căreia Băsescu a fost numit subsecretar de stat la Departamentul Transporturilor din Ministerul Lucrărilor Publice, Transporturilor şi Amenajării Teritoriului. Ajunsese, practic, în funcţia fostului său protector, contraamiralul Gheorghe Anghelescu, şeful flotei comerciale a României în ultimii ani ai regimului comunist.

La 1 ianuarie 1990, flota număra 288 de nave, cu un tonaj total de 5.614 mii de tone TDW şi avea următoarea componenţă: 188 de cargouri de mărfuri generale, reprezentînd 25,6l % din flotă, 12 tancuri petroliere (19, 5%), 70 de mineraliere (53,2%) şi 18 nave specializate (1,7 %). Pînă în 1970, fuseseră construite 54 de nave; între 1970-1975, alte 44 de nave, între 1975-1980, 91 de nave, între 1980-1985 – 69 de nave şi, în final, între 1985-1990 – 30 de nave. După estimările specialiştilor englezi în domeniu, flota comercială a României era a patra din lume la acea dată. Ea avea să înceteze să mai existe, majoritatea navelor schimbînd tricolorul arborat la pupa pentru alte pavilioane, ale unor ţări în care armatorii ştiau să administreze mai bine ceea ce responsabilii flotei le-au oferit pe mai nimic. Curînd, în Constanţa, printre navigatori, tocmai din acest motiv, vechea poreclă a comandantului Băsescu (i se spunea „Colombo“) a fost dată uitării, fiind înlocuită cu alta, care făcea referire la noile sale abilităţi ministeriale, pe care le exersa la Bucureşti. Cu un umor negru, marinarii flotei dispărute i-au spus „Bermude“.
Zece luni de pace. Nu şi în familie
Directorul general al Inspectoratului de Stat pentru navigaţia civilă s-a dovedit pregătit să răspundă noilor provocări; chiar mai pregătit decît mulţi alţii. Relaţiile lui Traian Băsescu erau, în genere, bune cu navigatorii, pe care îi cunoştea în marea lor majoritate şi care au, pînă astăzi, cu rare excepţii, cuvinte de apreciere pentru el, căci o escală la Anvers era pentru marinari un fapt comun. Astfel că nu s-a gîndit nimeni să-l conteste, cu excepţia impulsivului căpitan Jercan, care, după cum am văzut, intenţionase să-l arunce pe fereastră în primele momente ale Revoluţiei. Pe de altă parte, atît în voiajele pe mare, cît şi la Anvers, a avut contact direct cu „economia de piaţă“, cunoştea regulile cererii şi ale ofertei, avea deja în sînge atît arta negocierii, cît şi puterea de a stăpîni şi conduce oamenii. Şi, după cîte am văzut deja, nu îi lipseau nici capitalul şi nici curajul de a risca. Practic, ca în cazul multora dintre oamenii sistemului (căci, în calitate de inspector-director general în Ministerul Transporturilor, Traian Băsescu era parte din ceea ce, cu un termen generic, numim nomenclatură, funcţia sa figurînd în nomenclatorul aparatului de partid şi de stat), resimţea şi o uşurare – dispăruseră constrîngerile unei birocraţii halucinante, raportările, anostele şedinţe de partid, rigorile Legii 18 privind controlul averilor şi teama de a nu cădea pradă arbitrariului unui regim ale cărui constrîngeri funcţionau inclusiv pentru cei care îl susţineau. Totuşi, se simţea o oarecare incertitudine în legătură cu ceea ce se va întîmpla – în situaţia în care atît vechile cunoştinţe de la Anvers, cît şi unii dintre şefii săi pe linie de partid şi de stat de la Constanţa şi Bucureşti au preferat, precauţi, să se retragă o vreme. Au urmat cîteva luni relativ liniştite, am spune de tatonare, în care Traian Băsescu, după cum relata soţia sa Maria într-un interviu (în săptămînalul Ochiul soacrei, din 25 septembrie 1995), s-a aflat, pentru prima dată, pentru o vreme mai îndelungată, alături de familie.
Maria Băsescu îl însoţise o scurtă perioadă şi la Anvers, dar aceste zece luni, din 1990 pînă la numirea sa ca subsecretar de stat în guvernul Roman, la 17 octombrie 1990, au reprezentat pentru soţul ei prima „escală“ mai lungă în apartamentul de pe Aleea Zmeurei numărul 2 din Constanţa. Maria era de zece ani casnică, prilej pentru ea de regrete tardive: „Nu am fost aşa dintotdeauna. Cînd m-a cunoscut soţul meu, lucram în turism, pe Litoral. Şi îmi plăcea foarte mult, pentru că întotdeauna mi-a plăcut societatea, mi-au plăcut oamenii. Să fie mulţi oameni în jurul meu. Mai tîrziu, am ajuns închisă între patru pereţi. Am stat foarte mult singură […]. Soţul meu pleca mereu pe mare. Îmi amintesc cum, chiar la începutul căsniciei noastre, a fost nevoit să plece pentru trei luni pe mare. Şi eu plîngeam, iar o vecină mi-a spus: «Taci tu, al meu e plecat de şase luni şi nu ştiu cînd se întoarce». Asta a fost“.

Acum, în 1990, lucrurile stăteau mai bine, familia se reunise. Dimineaţa, la ora şapte, Maria îi pregătea cafeaua soţului, micul dejun, după care acesta pleca la serviciu şi ea la piaţă. La întoarcere, îşi petrecea timpul în bucătărie, gătind, cum aflăm tot din interviul acordat revistei Ochiul soacrei: „eu gătesc în fiecare zi, pentru că soţul meu nu mănîncă de două ori acelaşi fel de mîncare şi apoi mai sînt şi fetele: una vrea supă, alta ciorbă şi tot aşa […]. După-amiaza, fac curat […]. La noi în familie există mentalitatea că femeia trebuie să stea la bucătărie. Să vă povestesc ceva. Cînd era mai mică, fata mea cea mare a venit acasă foarte uimită şi mi-a spus: «Mama, unchiul Vasile spală vasele». Se mira pentru că pe soţul meu nu-l văzuse niciodată făcînd treabă. Cea mică, ea ţinea mereu cu taică-su, a sărit ca arsă: «Cum, nu-ţi aduci aminte, anul trecut, cînd tata a venit acasă cu o plasă de pîine?»“. Şi aşa, viaţa familiei Băsescu se scurgea fără ca marile evenimente şi frămîntările anului 1990 să le tulbure prea tare liniştea. Funcţia lui Traian Băsescu, una care îi atribuia rangul şi salariul de director general în Ministerul Transporturilor, precum şi economiile acumulate de el înainte de 1989 le asigurau un trai îndestulător, aşa că poate doar regretul Mariei de a nu fi avut şi un băieţel pe lîngă cele două fete tulbura acele clipe rare, în care familia se reunise. Fetele luau în discuţiile mai aprinse din casă întotdeauna partea tatălui, iar liniştea era cîteodată curmată de certurile dintre ea şi Elena, mezina familiei, care moştenise impetuozitatea şi impulsivitatea tatălui; conform afirmaţiilor mamei, făcute în Ochiul soacrei, mezina nu a ezitat chiar, în toiul unei dispute, să-şi îmbrîncească mama, lovind-o de perete. Dar viaţa mergea înainte.

Nota personala: ceea ce a omis autorul acestui articol (posibil sa nu fi stiut) este faptul ca imediat dupa decembrie 89, fratiorul Mirciulica, aflat la comanda m/t „Muntenia”, a tras un tun de cateva sute de mii de dolari din reparartiile facute acestui tanc petrolier, intr-un santier din strainatate, afacere musamalizata de Traian care deja ocupa functia de ministru la transporturi. Tot in aceasta perioada a inceput si „exodul” vrachierelor de 55-65.000 tdw, catre santierele din Pireu, unde dupa ce au fost reparate, au fost preluate de greci si norvegieni, ele nemairevenind niciodata in porturile romanesti. Un rol important in aceasta megaescrocherie pusa la cale de Marinescu Calin (Shogunu’) l-a avut si d-l presedinte, mai ales in relatia cu norvegienii de la Klaveness, relatie cu ajutorul careia si-a rotunjit substantial conturile in valuta.

5 comentarii »

  1. […] Aliosa, Ana Usca, Caius, Basarica,  Elisa, Gebelezis, HAI CA SE POATE!, Vania, Ioan Sorin Usca, Marcus, Plano 10, Natasa, Orfiv, Supravietuitor, World of Solitaire, Starea Natiunii, Ziarul lui Ipu,  […]

    Pingback de Opozitia nu participa la consultarile de la Cotroceni – Basescu crede ca poate sa substituie opozitia in discutiile cu alianta de guvernamant? « Hai ca se poate! — 11/10/2010 @ 14:51 | Răspunde

  2. Oăăiii oameni buni! Shogunul ăla de care zice nenea Marcu acilişea NU-S IO!!! Şi io am tot iniţialele da’ nu-s mariner!
    Nene Marcus zi şi matale, să nu se apuce lumea să mă-jure degeaba!
    Banzai!

    Comentariu de shogunu' — 11/10/2010 @ 17:17 | Răspunde

  3. Extraordinar! Si eu in inbox tot asta am gasit! Oare Basecului nu i se poate pregati o in-boxa la Rahova sau la Jilava?

    Comentariu de Sictireli — 11/10/2010 @ 21:17 | Răspunde

  4. Scrisoare deschisa…
    -Draga Mosule..acum,in pragul Craciunului(mai e ,da sa fiu primu’),m-am gandit,ca un bun crestin ce sunt..mahaha…sa te rog sa-mi aduci si mie din sacu’ plin de daruri cate ceva,da’ sa fie produse autohtone,mosule…si ,de se poate, fro doo baxuri de Chivas,de intretinere..Dragu’ meu Mos,te anunt ca n-am cazut pe ganduri,nici in santz,nici in pacat.In capu’ meu plesuv adie vant de primavara in sistem cu contur ticalosit,chiar si acu’,inainte de Craciun.Sorbi-ti-as caimacu’ tau,trai-re-ai matale si familia matale,acu si pururea…!
    -Sasiul meu,carliontzatul Mosului,am vorbit cu spiridusii si mi-au raportat ca nu prea ai fost cuminte anu’ asta.Grija mandatului a-nceput sa te cocoseze.Te-au supt necazurile si sindicatele.Uite,m-am sfatuit cu renu’ si am hotarat:ti-oi da din caimacu’ meu o gura si pe Udrea inca o data.C-am auzit ca-i prima turizda a tarii tale…

    Comentariu de virus — 12/10/2010 @ 09:43 | Răspunde

  5. […] Aliosa, Ana Usca, Caius, Basarica,  Elisa, Gebelezis, HAI CA SE POATE!, Vania, Ioan Sorin Usca, Marcus, Plano 10, Natasa, Orfiv, Supravietuitor, World of Solitaire, Starea Natiunii, Ziarul lui Ipu,  […]

    Pingback de Nu stiu daca SRI e la remorca lui Basescu sau Basescu e creatia SRI spune Sorin Ovidiu Vintu « Hai ca se poate! — 12/10/2010 @ 11:04 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: