Blogu' lu' Marcus

30/11/2010

Geneza (Biblia de la Basarabi, Basescu, Cartea I)

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 11:43

La-nceput Dumnezeirea i-a dat tarii pe Traian,
Mos sa-i fie, gena sacra, lu’ poporu’ suveran.
Mai apoi dintr-o costita si scuipand vartos in huma
A creat-o pe Elena sa o tina de jupana.

De sarpe n-a fost nevoie, caci furand maru’ din pom
Cei doi il mancara lacom devenind din om, neom.
Vazand asta fapta grava Domnul vru sa-i pedepseasca
Si din Edenul serafic cu scandal sa-i izgoneasca.

Bazat fiind pe gloata proastă, citind stramb din Cartea Sfanta
Traienel ramase-n tronu-i, la remorca cu-a sa tampa.
Ba, mai mult, prin Anastase, dadu lege-n Parlament
Si il exila pe Domnu’ la spanioli cu-angajament.

Sa culeaga capsunele, sa trimita banii-n tara
Teschereaua lui sa-i umple pana cand o da pe-afara,
Sau sa faca o minune, plumbu’ sa transforme-n aur
Virament sa faca-n banca pentr-al gastii lui tezaur.

Si de-atunci el si Lenutza conduc tara cum vor ei
Consilier l-au luat pe dracu, guvernanti niste misei.
Haosu-i la el acasa, tara toata-un balamuc
Boborenii-s masa muta ce asculta de nauc.

Catranit e tare Domnul si-si consuma-al sau amar
Suduind in barba-i alba ca-l facu pe marinar
Si ca-n loc de asta fapta ce se vru a fi divina
Nu şi-a luat bilet la teatru sau o zi pentru hodină.

28/11/2010

Leano, Murim Cu Tine De Gat!

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 12:48

Inspirata De Lewinsky, interpreta la oboi,
Tot asa-i canta lu’ chiombu’ si Elena ot Plescoi,
Dupa ce in prealabil lasa fota la bariera
Si-mbracata in Versace facu in partid cariera.

Azi nimic in tara asta, la nivel de guvernare,
Nu se face fara stirea sau a fufei aprobare.
Ea imparte si-si ia partea miliarde din buget
Nelasand nicio letcaie din purcoiu’ de banet.

Hoti am mai avut in tara, in asti douazeci de ani,
Dar discreti, mai cu fereala cand dadura iama-n bani.
Astazi insa hoata noastra, staroste de cabinet,
Se infrupta fara teama sau vreo urma de regret.

Sub pulpana lui chiombila, avand dreapta pe oboi,
Stanga ea si-o foloseste ca sa scape de nevoi.
Ne-a adus la prag de groapa arvunindu-ne izmana
Pe picior mare traieste si rade de noi cucoana.

Ba mai vrea si Primaria, cu ea maistru la uzina,
De unde sa-mparta lumii, ca Isus, sfanta lumina.
Sus, in Rai, Dumnezeirea potopita-i de necaz
Leana da lumina sacra, la negru, far-de ucaz.

Si vazand cum romanimea e dispusa sa inghita
El va delega pe dracu sa ne scape de tampita.
Sa o ia pe cioara blonda, s-o arunce drept in Ghena
Sa ne izbaveasca neamu’ de-asa hoata fara jena.

27/11/2010

Nutzica, Ne iesti Far Si Calauza!

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 12:21

Urmasa lu’ Ceauseasca, poreclita si codoi,
Nascuta in iesle sfanta, in poiata la Plescoi,
Fosta-n plen sanctificata de o gasca de golani
Si pusa sa manareasca din buget ai nostri bani.

Euroi intr-un diluviu se revarsa in suvoi
Pentru rate datorate de Elena ot Plescoi
Kilometri-ntregi de drumuri, potecute si sosele
Prin minune-s transformate in ciubuc pentru lichele.

Clientela-nfometata sta la rand sa-si ia rasplata
La avansul ce platit-a cand Nutzica fu votata.
Ale tarii drumuri sparte ca dupa bombardament
Vor ramane desfundate asteptand alt decident.

Caci Puterea de acuma, pusa doar pe jaf si furt,
Gauri proprii isi astupa cu bani luati ca imprumut.
Saracanu’ cu spinarea de chiomb e zorit la munca
Cheag talharilor din clanu-i cat mai mult sa le aduca.

Avem insa-o consoloare, sfanta opera divina,
De Pasti, din Plescoi, Nutzica ne va da la toti lumina.
De-am fost orbi, vom vedea iara gropile sa evitam
Cand pe drumurile tarii-n trafic greu ne angajam.

Multumim De Vizita

Filed under: Incercari literare — Marcus @ 12:07

TESTAMENT
(după Tudor Arghezi)

Nu-ţi voi lăsa drept bunuri, după moarte,
decât o casă, fiule, o-mparte
cu fraţii tăi, aşa cum socotiţi,
căci altă casă n-o să mai primiţi!
La anii mei (destui!), eu nu am ştire
ca-n „epoca de tristă amintire”,
hulită ieri, dar astăzi regretată,
să-şi fi făcut atâtea griji un tată
că, după ce va trece-n nefiinţă,
copiii n-or să aibă locuinţă.
Tu, vezi de pune banul peste ban,
balconul să-l închizi cu termopan,
să-l faci o locuinţă potrivită
pentru Getuţa, dacă se mărită,
Gigel, cu-ai lui copii, câţi or să fie,
să locuiască în bucătărie,
sufrageria, de-i compartimentată,
s-o foloseşti tu cu Mioara, tată,
iar dormitorul, de-l închiriaţi,
aveţi şi nişte bani asiguraţi.
Ca să pot, azi, acest apartament
să vi-l asigur printr-un testament,
am fost cu stăpânirea în prigoană
şi-am mers din garnizoană-n garnizoană,
am locuit în câte-o chichineaţă
şi ceaiul mi-am făcut la o zăgneaţă,
sudoarea muncii zecilor de ani
am pus-o-n casa asta, nu în bani,
gândind că voi avea, la bătrâneţe,
un loc în care să îmi daţi bineţe,
când veţi veni la mine, oarecând,
în jur nepoţii să îi văd râzând
şi să dau huţa-huţa pe genunchi
vlăstarele din prea bătrânu-mi trunchi.
Nu crede în programul „Prima casă”,
că asta-i, tată, vorbă mincinoasă
cu care vor, desigur, guvernanţii
să îşi atragă, cât mai mulţi, votanţii
şi nici în Nuţi Udrea să nu rişti
să te încrezi, că nu-s specialişti,
nu zece, dar niciunul pe la sate,
nici de le-ar face dânsa chiar palate!
Durerea strânsă, surdă şi amară,
au pus-o-n geamantan, plecând din ţară,
s-ajungă „căpşunari” prin Danemarca,
văzând c-aicea se scufundă barca.
Să revenim, eu zic, la testament,
la bancă ţi-am trecut, prin virament,
în contul tău deschis acum doi ani,
la sfatul mamei tale, nişte bani,
e suma ce a fost agonisită
din pensia aceasta ”nesimţită”
pe care Boc şi doamna cea bălaie
se dau de ceasul morţii să mi-o taie.
Cu banii ăştia ştii tu ce-o să faci,
sunt bani pentru colivă şi colaci
şi, s-ar putea, din ei să-ţi mai rămâie
şi pentru două boabe de tămâie.
Cu astea, eu închei acest legat
pe care, astăzi, iată, l-am semnat…

Tatăl risipitor
Colonel (r.) Ilie Bâtcă

26/11/2010

Chiombule, Buzata Ta Cat Cheltuie Pentru Ruj?

Filed under: D'ale asimetricului — Marcus @ 10:30

Ultimul recital in materie, tinut de tzopul badaran care a uzurpat printr-o frauda masiva si grosolana fotoliul cotrocenist, le-a facut pe malagioacele mioritice si pe etnicele satrare, care la o adica isi lovesc adversarii cu pruncii de la tzatza, sa paleasca pur si simplu de invidie si oftica. Mahalagiul numaru’ unu al tarii si-a deversat de aceasta data tucalul cu ocari si batjocura, pe de-o parte in capul bugetarilor care indraznesc sa ceara oarece urme de bani pentru munca prestata, iar pe de alta parte le-a facut albie de porci pe mamele copiilor nostri, pe care dobitocu’ a incercat sa le caricaturizeze intr-un mod de-a dreptul scabros din aceleasi motive. Cretinoidu’ uita sau se face ca uita faptul ca majoritatea incriminatelor respective sunt doamne respectabile, absolvente de institutii superioare de invatamant care, pentru un salariu mizerabil si ala ciuntit, se chinuie in acest sistem bugetar manarit de talharii lui, in frunte cu el, sa ne invete copiii carte sau sa ne puna pe picioare cand ne imbolnavim.
Vazand cu cata ura si dispret vorbeste despre consoartele noastre pe care le ridiculizeaza deoarece isi revendica „banisorii” munciti, am realizat in sfarsit, dupa mai bine de patruzeci de ani, ce insemna sintagma folosita ca termen generic de comunisti de „dusman al poporului”. Ei bine, daca ea era folosita de comunisti doar in scop propagandistic, in cazul basescului, ea trebuie luata ad-litteram deoarece chiombu’ uraste efectiv acest popor si, culmea, nu face din asta niciun mister, facandu-ne ori de cate ori i se scoala lui pe chelie, cum ii vine la gura si aplicandu-ne calificative si epitete care mai de care mai umilitoare si mai injositoare.
Cabotinu’ din el nu a putut sa se rezume la haznaua de cuvinte care s-a vrut „discurs prezidential”, a mai apelat si la mimica pentru a intari efectul imaginii „femeilor rujate si cu ochii cat cepele”. Numai ca, de fiecare data cand se da in stamba cu astfel de acuze la adresa poporului pe care-l conduce spre dezastru total, magarul dracului uita sa se uite in propria ograda in care, buzata de fi’xa, are buzele nu cat cepele, ci cat bucile elefantului, buze pentru care consuma tone de ruj pentru a le boi o singura data. Diferenta dintre tuta propulsata in ditai fotoliu europarlamentar de manevrele si fraudele electorale comise de el, si doamnele titrate si stimabile care prin truda lor de zi cu zi mentin in viata un sistem medical, de invatamant etc. bagat in coma de incompetenta de notorietate internationala a guvernantilor basiti, consta in faptul ca tuta nu plange dupa „banisorii” de ruj, ea incasand Euroi cu basculanta doar pentru a-si etala tampenia in cel mai inalt for european.
Nu este prima data cand fac aceasta afirmatie, singurul lucru care i-a mai ramas chiombului de facut in materie de mahalagism este, ca in timpul unei astfel de isterii televizate, sa-si dea nadragii jos, sa ne arate curu’ si sa ne ordone sa i-l pupam.
Dar, nu este tarziu, mai are la dispozitie inca patru ani de mandat.

24/11/2010

Te Cainaram Jeaba, Doamna Invatatoare, Cristina Anghel !

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 15:27

Nu vreau sa comentez prea mult din motive totale de scarba fata de „rabatarea” la 180 de grade, intr-un timp record de 50 minute, a opiniilor celei care 70 de zile m-a facut sa cred ca mai sunt romani gata sa moara pentru crezul lor. Si asta pentru ca inca nu-mi vine sa cred ce am vazut si auzit cu organele mele de simt destinate acestor activitati.
Bref, dupa ce doamna invatatoare a trait numai cu ajutorul lui Dumnezeu, gata sa moara pentru niste principii, dupa o intalnire, repet, de 50 de minute cu acest calculator de viteza pugilistica, a iesit live, imbujorata la fata, si a dat de inteles ca un asa ministru, receptiv la doleantele dascalilor, apai altu’ n-o sa ma aiba Romania in veci de veci. Ba mai mult, total lamurita in privinta bunelor intentii ale acestui cabinet (mai putin ministrul de finante), femeia in coma cauzata de respectarea de principii, a inceput sa arunce ocari caracaliene impotriva sindicatelor care habar n-au cum sa gestioneze criza din invatamant si cand ti-e lumea mai draga se retrag de la negocierile purtate cu asa mandrete de ministru dispus la orice sacrificu numai ca dascalii sa fie multumiti.
Gata, ma opresc aici, nu inainte de a-mi aduce aminte de o replica dintr-un roman , replica pe care doresc s-o parafrazeaz cu adresa directa la asemenea….:
Adio, fa!

Nici Anateme N-aveti !

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 10:51

Orice urma de indoiala privitoare la imbecilitatea acuta de care sufera fruntasii portocaliii a fost raspandita in cele patru zari cu ocazia alegerii ispravnicesei in fruntea termitelor basiste bucurestene. Idiotii astia, lipsiti de orice forma de bun simt elementar si coplesiti de un ridicol total, nu au realizat ca discursurile lor, inspirate din cel mai al dracu’ si mai pupincurist cult al personalitatii stalinisto-maoist (nici laudatorii lui ciuruitu’ nu si-au permis un asemenea stil propagandist-limbist), in loc sa evidentieze eventualele calitati ale Lenutii, nu au facut altceva decat sa declanseze hohote de ras si sa genereze motive de mistocareala balcanica cu caru’.
Lasand insa la o parte aspectul de comedie bufa a situatiei respective, trebuie totusi remarcata la modul serios atitudinea Bisericii Ortodoxe Romane, care asista neputincioasa si tacuta la maniera in care, politicieni de frunte ai partidului de guvernamant se intrec in blasfemii, ce in alte tari n-ar trece nesanctionate.
Dar ce sa ne mai miram atata timp cat preasfintiile lor i-au pus chiombului la dispozitie amvonu’ pentru discursuri electorale?
Sau cand inalti clerici ai ortodoxiei romane, cu toate ca sunt cercetati penal se bucura inca de scaunele in care au fost intronati? Ca de-ar fi sa stim si noi averile pe care preasfintiile lor le-au realizat dupa ’89, la buna pace cu politicienii, poate am intelege si aceasta atitudine de noncombat a domniilor lor.
Trecand la modul gluma, din nou putem constata insa ca daca in Evul Mediu pentru astfel de blasfemii Inchizitia te trasforma in carburant, reprezentantii BOR se pare ca nici anateme nu mai au, atat de aserviti si dependenti sunt de Putere. Ceea ce-mi aduce aminte de un banc de pe vremea ciuruitului:
Intr-o zi, un tip intra intr-o Alimentara, unde are loc urmatorul dialog intre el si vanzatoare:
– Buna ziua,carne aveti?
– N-avem, dom’le, ce-ti veni?
– Futu-va muma-n cur, nici carne n-aveti, dupa care pleaca.
A doua zi situatie identica:
– Buna ziua, branza aveti?
– N-avem dom’le ce-ti veni?
– Futu-va muma-n cur, nici branza n-aveti, dupa care pleaca din nou.
A treia zi organele, sesizate de vanzatoare, il asteptau:
– Buna ziua, oua aveti?
– N-avem dom’le, ce-ti veni?
– Futu-va muma-n cur, nici oua n-aveti.
De data asta nu mai pleaca singur ci insotit de baietii cu ochii albastri, care-l duc la beci si-l iau la prelucrat:
– Pai bine mai, nea, dumneata in situatia grava prin care trece tara, iti permiti sa faci astfel de agitatie? Pai, daca eram in anii 50 pentru astfel de vorbe te impuscam direct:
– Futu-va muma-n cur, nici gloante n-aveti!

23/11/2010

Ce Dracu’ Astepti, Romane ??!!!

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 10:08

Nu e mult de cand chiombila, la indemn de-Aliodor,
Mov boit-a stema tarii, etaland-o-n nou decor.
Sau de cand odrasla-i, EBA, candida pentru Briusel
Imbracata-n uniforma, amintind c-a fost model.

Jocul asta de-a tembelii cu insemnele de stat
De-un birau tampit din tara e cu brio continuat
Neplacandu-i uniforma si nici mov de-Aliodor
Fasie portocalie mascari pe Tricolor.

Si pentru ca umilinta sa reverse din pahar
Pavoaza chiar catedrala cu acest drapel bizar.
Alba, simbol al Unirii, cu un glorios trecut
Devenit-a peste noapte loc de circ pentru incult.

Trei culori cunosc pe lume, invatat-am noi in scoala
Azi Basescu si-a lui sleahta in oranj le nuantara.
Rosu, galben si albastru, sfant simbol pe-al nostru steag,
Terfelit e de magarii ce ne vor popor pribeag.

De se-ntampla toate astea, iar noi stam ca popandaii
Tampi privind cum derbedeu’ e slavit de toti lingaii
Ce se-ntrec in osanale si-n a terfeli norodu’
E pentru ca romanasu’ nu le canta-n prag prohodu’.

Ce-au uitat insa golanii, ce se vad stapani in tara
Este Imnul ce ne-ndeamna sa-i dam pe tirani afara.
Desteapta-te deci, romane, si-ncepi liber sa traiesti
Caci de nu si Imnul Tarii in curand il „manelesti”.

22/11/2010

Opriti-va leprelor!

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 12:57

Cand am auzit stirea cu dementu’ portocaliu din Alba Iulia care a modificat culoarea rosie a Tricolorului, transformand-o pur si simplu in portocaliu, nu mi-a venit sa cred. Pana si maghiarii, cu tot sovinismu’ lor, nu-si permit o asemenea blasfemie, cel mult recurgand la magaria cu nearborarea Drapelului National cu ocazia unor sarbatori care marcheaza devenirea noastra istorica.
Cretinii astia insa, incepand cu EBA care a lezat insemnele nationale prin portul neautorizat al unei uniforme apartinand Armatei Romane si terminand cu acest oligofren care si-a batut joc de Tricolor, au pierdut orice frau si fac ce „vrea muschii” lor in tara in care s-au transformat in stapani.
Nu le este de ajuns ca fura de la voturi in Parlament si la alegeri pana la ultimul sfant din bugetul national si cele locale, nemernicii dracului intineaza si cele mai dragi simboluri ale neamului.
Pai daca acest derbedeu portocaliu, ajuns birau in orasul intregirii neamului, si-a permis o asemnea magarie sinistra, nu vad de ce dracu’ nu i-a comandat lu Salam si Printesei din Ardeal (ca tot are un moment de respiro, dupa faza cu contrabanda de tigari), si un nou imn national pe ritmuri de manea si „versuri” a la Guta cand cu indemnu’ la vot prezidential.
Si ne mai miram cand presedinti, ca Sarkozy sau Berlusconi, fie ca aproape il flegmeaza pe Basescu, fie ca ii indica prin gesturi mai mult decat graitoare si publice ca e cazul sa se trateze de boala grea care-i bantuie prin teasta.
Opriti-va leprelor, nu ne mai batjocoriti si nu ne mai umiliti in tara noastra, ca mai devreme sau mai tarziu, va veni si ora de dat socoteala, cand Procuratura si institutiile statului nu vor mai fi la slitul lui Basescu, iar voi veti fi pusi sa dati socoteala pentru toata mizeria si haosul pe care le-ati generat in aceasta tara, parca batuta de Dumnezeu!

Cine Sapa Groapa Altuia

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 10:01

Din mocirla si din smarcuri, gratie a doua sfarcuri,
Si-a tradarii de alcov, pentru chiomb păzit de mov,
Vopsita la par ca paiu’, si mai jos ca putregaiu’,
Pupaza portocalie se vrea Boss la Primarie.

Ode-i canta camarazii ce se-ntrec la vers cu barzii
Vorbe-n comedie bufa, epitete pentr-o fufa,
Prototip de tarfulita, ajunsa-n Olimp zeita
A lu’ Zeus preferata, din parcari recuperata.

Oltean Soare-n cer o vede, Anastase sfanta-o crede
Si cu cuvioasă mina, stau la rand sa ia lumina.
Baconschi in ciuda putzii, o vrea nimfa in jacuzzi,
Izmana-si renega mama, proslavind greu panarama.

Turcan doi de Bill impusca, stiind-o ca-i rea de musca,
O Lewinsky-n Cotroceni la depanusat coceni.
Boc ne-o da cuc de perete, sa dea ora la pulete,
Greenwich, dunga-n capitala, etalon de ora-n tara.

Totu’ e ca la Congres, pe Nutzy scriind progres,
Cand Oltean si cu Roberta, Izmana precum gazeta
Ii ridica osanale, ode, imnuri si urale
Lu’ Lenutza sus pe soclu, declamand discurs de cioclu:

Pe Oprescu-l vede-n groapa, cu ea dand de zor la sapa,
Pesedisti mutati la Belu, in frunte cu nenea Nelu
Iar pe Ponta si Nastase, in cavou in loc de case
Ea cantand prohod la toti, si-i doreste reci si morti.

Ajunsa ministereasa prin metoda preacurveasca
Specialista-n Kama Sutra, tot mai sus viseaza tuta.
Dar ca Iorgu-n Sadagura, cioara ce da azi cu gura,
A uitat proverb cu sapa, cand tot ea ocupa groapa.

Ciuruitu’ nu e trist, caci Basescu-i comunist,
Si-ajutat de-ai lui ciraci, il continua in draci.
Cultul nou grotesc rasuna, din baseasca vagauna,
Nici chiar el in vers cantat, n-a fost astfel adulat.

21/11/2010

Ia De La Sarkozy, Basescule!

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 12:15

Abia ce incepuse oarecum sa se estompeze umilinta nationala pe care ne-a servit-o Basescu la momentul in care o lume intreaga a vazut cum este tratat efectiv cu curul de catre omologii si partenerii sai euroatlantici, ca a venit randul „amicului” Sarkozy sa-i aplice un „oral” in public, mai abitir decat cel pe care i l-a transmis el lui „draga Stolo” in niste imagini televizate care au facut deja cariera.
Nu stiu de ce, dar imaginile in care chiombu’ tragea pur si simplu de Sarkozy pentru a fi bagat in seama, iar acesta din urma isi turase motoarele in marsarier mai ceva decat armata franceza, urmarita in WW2 de blindatele hitleriste si inghesuita pe plajele Manecii, mi-a trezit in minte o analogie cu imaginea unei prostituate, consumata in abuz de alcool si sex, lipsita de nurii tineretii, care a ajuns sa traga de clienti cu promisiunea ca-i va plati ea, doar, doar o mai baga-o cineva in seama.
Si pentru ca umilinta sa fie totala, piticul francez recurge si la picamer in ideea intensificarii „oralului” si se prezinta cu niste scuze jalnice care amplifica grotescul situatiei, motivand ca era presat de o anumita situatie la momentul in care doar ca nu l-a scuipat pe Basescu.
Nu trebuie sa fii mare as in ale diplomatiei pentru a realiza ca o asa pretinsa graba intre sefi de stat, nu se face dom’le in public, la o intrunire la un asemenea nivel, decat poate din motive fiziologice fiind presat de o eventuala pantecarie ori nevoie urgenta de treaba mica.
Si unde mai pui ca doar ce ne asigurase chiombila cu foarte putin timp in urma ca, vorbele presei ticalosite cum ca Franta s-ar opune admiterii noastre in Spatiul Schengen nu sunt altcvea decat niste rautati inventate de oamenii mogulilor rai, deoarece relatiile noastre cu Franta pot fi date de exemplu in materie de excelenta.
Tare mi-e teama ca, in loc sa fim primiti in Spatiul Schengen, in foarte scurt timp vom fi nevoiti sa ridicam pavilionul galben de carantina ca urmare a politicii externe mai mult decat neghioabe si paguboase dusa de chiriasul de la Cotroceni si sa ne izolam in lazaretul ciumat in care a transformat Basescu Romania din punct de vedere al frecventabilitatii internationale.
Dar la cacatul in care ne-a varat pana peste cap chiombu’, chiar ca nu mai conteaza motul pe care ni-l pune francezu’.

20/11/2010

Împărat şi Caschetar

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 09:37

Cu ceva timp în urmă am publicat, provenind pe „filiera franceză” parodia „Scrisoarea III”. Iată că, provenind direct de la autor de data aceasta, am plăcerea a vă pune la dispoziţie o altă producţie, care probabil va fi urmată de altele şi altele…

Domnule Marcus,
Citind eu ultimul comentariu la materialul cu ambasadorul american (am citit şi materialul, staţi liniştit!), pe care autorul îl încheie făcând trimitere la “raşchetă”, mi-am amintit că, nu de mult, am scris o parodie în care am folosit cuvântul “raşchetă” ca rimă de gradul I pentru “caschetă” şi “anchetă”. Uite cum se leagă lucrurile, altfel nu aveam cum să vă trimit spre delectare parodia “Împărat şi caschetar” după Mihai Eminescu.
S-auzim de bine!
Ilie Bâtcă

Împărat şi caschetar
(după Mihai Eminescu)

Pe Splaiul Dâmboviţei, în Duster-ul de gală,
Cezarul trece singur, în gânduri adâncit,
Al vremilor trecute alean l-a toropit
Şi-l roade întrebarea dacă vetusta-i şcoală
A scos mai mulţi, pe bandă, sau numai un tâmpit.

Privirea lui atentă-i la forfoteala străzii,
Cât timp se lasă pradă acestei introspecţii:
„Poliţia, e bine că am trimis-o-n secţii,
Să merg bară, la bară, la fel ca toţi nerozii,
S-aştept, la semafoare, cuminte-n intersecţii?”

Convins că nu e cazul să-şi facă vreun reproş,
Aruncă o privire, spre dreapata, în oglindă,
Să vadă de-i în stare escorta să îl prindă
Din urmă, cât n-apare, la stop, culoarea roş
Şi stinge-n scrumieră ţigara fumegândă.

Se-ntunecă la faţă, gândindu-se la Blaga,
La poliţiştii care şi-au aruncat cascheta,
La ce va face Igaş, de-o dovedi ancheta
Că-n Minister se-ntinde, insidioasă, plaga
Pe care s-o înlături mai poţi doar cu raşcheta.

Să ştie poliţiştii că nu a fost palavră
Când le-a trântit-o-n faţă că nu e loc de scuze,
Că procurorul poate, de-acum, să-i şi acuze
Pentru lozinca aia cu “ordinară javră”
Ce-o are tot românul, ca laitmotiv, pe buze.

Ca marmura de albă, ca ea nepăsătoare,
I-apare-n gând, deodată, ingenua Roberta,
Ajunsă, pentru unii, din fostă miss, experta
În măsluiri de voturi, ce a adus, se pare,
În Parlamentul ţării, la rang de legi, Omerta.

Şi Ponta, şi-Antonescu, micuţii derbedei,
În loc să i se-nchine, precum la Pallas, grecii,
Asupra-i dau năvală, ca în călduri, berbecii
Şi otrăvesc norodul cu ale lor idei,
Voind să o coboare din Pantheon, zevzecii.

„O! luptă-te, frumoaso, şi ţine-i în dârlogi,
Precum, odinioară, focoasele-amazoane,
Pe derbedeii ăştia ce umblă cu tromboane
Şi-n urma lor adună cohorte de milogi,
De simt cum, câteodată, m-apucă cu frisoane!”

Aşa gândea Cezarul, ajuns pe la Romană,
Blocat fiind în trafic de doi taximetrişti
Ce aşteptau, ca alţii, nerăbdători şi trişti,
Să treacă premierul, grăbit, cu-a lui coloană,
Având în frunte, iarăşi, huliţii poliţişti.

Pe străzile ticsite cu mii de cai putere,
Mulţimea dă în clocot, împrăştiind sarcasme.
Aducerile-aminte, aceste dulci fantasme,
Pentru Cezar rămas-au, azi, unica plăcere
De a domni în ţara prea plină de marasme.

Ilie Bâtcă

18/11/2010

La Antena 3, Interviu Ambasodor American Vs. Alessandra & Radu

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 18:14

Dupa cat promo am inghitit referitor la interviul pe care urma sa-l dea live ambasadorul USA, la Bucuresti, Alessandrei Stoicescu si imaginandu-mi intrebari destepte si raspunsuri chiar daca diplomatice, cel putin la fel de destepte, daca nu si mai si, m-a pus copitatu’ sa urmaresc acest interviu. Prima parte OK, atat Alessandra cat si Radu, intrebari mai mult decat pertinente, a doua parte, Excelenta Sa, prin raspunsurile sale mi-a adus aminte de un banc cu si despre marinari pe care il reproduc, in speranta si cu rugamintea ca, poate sa-mi spuna si mie cineva, care a urmarit acest interviu, de ce mi-am amintit acest banc:

Vine omu’ acasa dupa un voiaj de vreo sase luni de zile si, inainte cu o zi de a ajunge, incepe sa-si faca planuri:
“nava acosteaza pe la miezul noptii, formalitatile de sosire se termina pe la 2, iau un taxi si ajung acasa pe la 3 si nevasta-mea ioc. Desfac o sticla de whiskey si ma pun pe baut si pe asteptat. In jur de 9 dimineata apare si dumneaei si-o intreb:
– Unde’ai fost fa pana la ora asta?
– Pai sa vezi c’am fost la piata!
– La care piata nemernico, eu te stept de la ora 3 dimineata, si da-i cu bataia si cu omoru’ pe ea, dupa care o mai intreb o data:
– Spune fa, Dumnezeii si anafura, unde ai fost pana la ora asta?
– Am fost la mama!
– La ma-ta, cand eu am dat n telefoane si nu te-am gasit, si da-i din nou cu omoru’ pe ea.”
Toate bune si frumoase, evenimentele decurg exact cum si-a imaginat vamporeanu’ nostru, numai ca in loc de 9 dimineta, tipa apare pe la 3 dupa-amiaza, ciufulita, cu hainele vraiste pe ea, cu ochii nedormiti etc.
– Unde-ai fost fa nemernico pana la ora asta?
– Asta-i buna, am fost la futut!
– I’ote dom’le, ce-o intreb eu si ce-mi raspunde ea!
Cu multumiri anticipate pentru eventuale lamuriri intru dumirirea mea
sa fiti iubiti
marcus

Sieg Heil, Basescu!

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 10:37

Inspirat de modelul nazist in care, dupa ce au luat Puterea, pentru a-si putea satisface mendrele in Reichstag, oamenii lui Hitler au modificat in asa fel Regulamentul de functionare al acestuia, incat cei care absentau figurau ca prezenti, caricatura noastra de fuhrer de Basarabi a reusit sa-si vada visul cu ochii si sa elimine, prin modificarea Regulamentului, sine-qua-non-ul existentei unui cvorum, motiv pentru care prezenta Opozitiei la sedinte nu mai este necesara, curvetul penal in talharire de voturi, Roberta Anastase, avand de acum incolo puteri discretionare asupra modului in care se vor desfasura lucrarile in Camera Deputatilor.
Asa ca, in aceste conditii, Opozitia poate sa-si vada linistita de problemele personale extra-parlamentare, Anastase vegheaza, si oricum si cu ea si fara ea, tot ce doreste curvetul numara si face ce „vrea” muschii Basescului in Parlamentul Romaniei.
Scapat de aceasta grija capraru’ chiomb a purces apoi, fara nicio jena sau parere de rau, la conducerea directa si in vazul lumii a trupetilor neinstruiti din Guvernul Romaniei, avandu-l de-a stanga pe nanoboc pe post de ordonanta, incepandu-si activitatea printr-o revista de front si cu cateva glumite cazone, de cel mai prost gust, adresate maghiarimii reprezentata de distinsul vice, Bela.
Eu, personnal, ma asteptam ca dupa aceasta introducere, embrionul hitlerist sa vina si cu ceva solutii pentru cacatul in care ne-a bagat si in care ne afundam pe zi ce trece.
Ti-ai gasit!
‘Mnealui, atins pana in strafundul viscerelor de ura mocnita care nu-i da pace de cand politistii l-au invitat la dialog strigandu-l pe adevaratul sau nume, „javra ordinara”, a gasit ca este cazul sa-i arda la cotonoage pe caralii spre bucuria lu’ alde Mondialu’ si alti penali din aceasta tara, discreditandu-i cu vorbe de ocara prezidentiala pe motiv ca s-au apucat de striptease cu caschetele si cu caracterul pe domeniul cotrocenist ceea ce, in opinia sa, este cah, caca, naspa si nu se face la asa o casa mare, dupa care a varat Romania in viziunea sa globala asupra crizei care bantuie Europa, atragandu-le atentia maimutoilor de la guvernare ca e cazul sa stranga surubul si mai tare ca de nu, unde le stau picioarele le va sta si capu’.
Boc, adoptand pozitia „urat mirositorului” in iarba, a tacut in tot acest timp, insa s-a scos cand, scapat de prezenta stajenitoare a chiombului, a anuntat tara cum este el sfatuit de judecatorii Curtii Constitutionale sa procedeze pentru a n-o mai da cu oistea-n gard ca pana acum, riscand sa se trezeasca cu maldare de citari in judecata, pe motiv de ciomizare a veniturilor salariale ale oamenilor muncii.
Tristetea, data de faptul ca un ditai profesorul de Drept Constitutional a fost pana acum sututit la poponeata de 16 (saisprezece) ori de C.C., pe motiv de neconstitionalitate a bazaconiilor pe care Guvernul condus de Basescu a incercat sa le treaca peste capul Parlamentului, a fost oarecum indulcita de gandul la septimea de pensionari care urmeaza in viitor sa iasa din sistem in pardesiu de scanduri, cu picioarele inainte si plansa de bocitoarele traditionale ale romanilor.
Si uite asa s-a mai scurs o zi glorioasa de lucru pentru Basescu si gasca sa de derbedei si impotenti intelectual.

17/11/2010

Mica Publicitate

Filed under: Romania the Land of Choice! — Marcus @ 12:45

Partid politic portocaliu pierdut una bucata Soric apartinand ratan ingrasat pentru Ignat, cu tarate marca „Interlop de Piatra Neamt” si una bucata Toba, provenind de la acelasi ratan. Gasitorului buna recompensa daca se hotareste sa pastreze si sa consume produsele repective.
Ptr. conformitate
Partid Politic Portocaliu

O Reparatie Necesara

Filed under: Romania the Land of Choice! — Marcus @ 10:53

Cu ceva timp in urma am publicat pe blog o parodie dupa Scrisoarea a III-a pe care am primit-o din strainatate, mentionand in final si pe autorul acesteia, respectiv col (r) Batca Ilie. Dintr-o regretabila eroare (prin postarea in final a unui citat din actorul Dan Puric) unii au inteles faptul ca acesta ar fi si autorul parodiei. Pentru a restabili adevarul si paternitatea acestei parodii foarte reusite, in opinia mea, imi fac aceasta datorie de onoare si precizez inca o data ca autorul acesteia este d-l colonel (r) Batca Ilie, confom comentariului de mai jos:
„Bună ziua, domnule Marcus!
De la început, trebuie să recunosc faptul că sunteți tare, nu numai în ceea ce scrieți, ci așa, în general. Sunteți tare pentru că, la numai o săptămână de la publicarea ei pe blogul Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, ați reușit, prin intermediul ”Filierei franceze” (după cum v-ați informat cititorii), să intrați în posesia parodiei după ”Scisoarea III” de Mihai Eminescu, pe care ați și postat-o pe blogul dumneavoastră, ceea ce pe mine, ca autor, mă onorează.
Din păcate, eu nu sunt la fel de tare, oricât m-aș strădui. Spre exemplu, de vreo două săptămâni tot încerc să dau de o adresă a dumneavoastră, unde să vă trimit un mesaj, dar nu reușesc. Nici cu sprijinul Filierei franceze, nici cu al celei israeliene sau ex-sovietice, cu al niciuneia dintre filierele pe la care mai am și eu oarece legături nu am reușit, așa că am apelat la această modalitate simplă, de a posta mesajul la ”Comentarii”.
Ca să nu trec direct la subiect (o meteahnă mai veche de-a mea!), am să fac o scurtă introducere. Există printre genurile rebusiste unul care se cheamă GOLF DE CUVINTE, constând în a ajunge de la un cuvânt la altul, trecând printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentând metagrama celui dinainte. Dacă nu aş şti cum stau lucrurile în cazul de faţă, aş putea crede că un amator de astfel de jocuri a renunţat după prima încercare, ajungând astfel să-l transforme pe Dan Puric din ACTOR în AUTOR, beneficiind și de un pic de sprijin din partea dumneavoastră, prin adăugarea, la sfârșitul parodiei, după semnătura autorului, a următorului citat: “Popor român, nu te-ai săturat sa stai pe locul mortului și să fii condus de toți tâmpiții?” Altcineva, care a recunoscut citatul, a trecut și numele autorului acestuia, adică pe cel al actorului Dan Puric, și a postat parodia pe blogul său.
Uite așa, domnule Marcus, de la citatul dumneavoastră, mulți au înțeles că autorul parodiei nu poate fi altul decât actorul Dan Puric și nicidecum un biet colonel care, deși în rezervă, încă mai e activ pe frontul… poeziei (mă rog, al parodiei)
Nu contest faptul că actorul Dan Puric este şi autorul unor texte remarcabile, poate chiar al unor parodii, dar, în niciun caz, nu este autorul parodiei după „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu, publicată pe blogul dumneavoastră în data de 10 septembrie. Eu știu asta, la fel de bine știți și dumneavoastră, dar foarte mulți nu știu. Dacă aveți timp, intrați pe Google, scrieți primele două versuri din parodia cu pricina (folosind diacriticele!), dați căutare și veți vedea pe câte bloguri a apărut parodia, purtând semnătura actorului Dan Puric!
De reparat, nu se mai poate repara nimic acum, fiind deja prea târziu. Să vedem ce va zice și actorul Dan Puric în momentul în care va începe să primească felicitări, pentru că, am văzut, parodia se bucură de unele aprecieri frumoase. Eu, nu…
Să auzim de bine!
AUTORUL
Pentru conformitate, colonel (r.) Ilie Bâtcă”

Pentru ca reparatia sa fie totala si sa aiba si un strop de culoare, i-am dedicat d-lui colonel si cateva versuri, in care subliniez faptul ca „rapsodul”, desi a ramas inscris la capitolul „Anonimi”, daca a scris cu sufletul, cele scrise de el si-au gasit rezonanta in constiinta colectiva a neamului:

Nu stiu unde, cand sau cine, bijutier de epitet,
Ascultand doinind romanul, i-a dat suflet de poet,
Care-si canta-n vers amaru’, nostagiile si doru’
Alt cuvant ce-n dictionare nu-si afla-nlocuitoru’.

Caci de vei cata prin lume sa-i gasesti Doinei surata,
Netradusa va ramane, unicat de mare arta.
Mosii nostri ne transmis-au, far-de sigilat ucaz
Ca la patimi sa raspundem facand haz de un necaz.

Motiv bun ca sub chiombila si al sau regim tiranic
Sa raspundem cu pamflete, parodii in cant amarnic.
Cat de mult chiombu’ ar strange cu-a sa gasca de surub
Romanu-i va rade-n fata, demonstrandu-i ca-i talamb.

Se trezeste iar poetul ce-a dat Doina si-a dat Dorul
Zeflemind cu-amaraciune in versete dictachiorul,
Care si-a propus prin fapta-i din tara sa ne goneasca
‘Au de nu, alternativa, sub pamant sa ne chiteasca.

Daca-n vremea lu’ nea Nicu, Bula ne-a tinut la greu,
Azi gasim alte metode sa radem de derbedeu
Si sa-i spunem verde-n fata ca nu suntem buni de terci,
Ghencea-i azi rece dovada cu al sau pamant de veci.

N.A. Si pentru a confirma stilul inconfundabil al autorului , respectiv d-l Ilie Batca, iata alte doua parodii provenind din aceeasi sursa literara:

Sergenţii
(după Vasile Alecsandri)

Pe drumul de costişă ce duce către NATO,
În gândul lui, sergentul zicea c-a-mbulinat-o,
De-o fi să sune goarna, să plece la război,
Că-i sunt dotaţi colegii, cu puşti, din doi în doi,
Aceşti pifani destoinici, mărşăluind cuminţi,
Precum, odinioară, părinţii de părinţi.
În salopete rupte, de să le plângi de milă,
Tanchiştii, trei la număr, târăsc de o şenilă
Ce-o descălţase tancul departe de cazarmă,
La nicio oră după ieşirea la alarmă,
Artileriştii-înjură în timp ce, la fălcele,
Se-nhamă, să urnească un tun din alea grele,
Din urmă, două MIG-uri tractate-s la teren,
Că-n rezervor, se pare, n-au strop de kerosen,
Pe fluviu, în amonte de Giurgiu, abia trec
Trei torpiloare trase spre NATO, la edec,
De marinarii care n-au mai ieşit în larg
De când avea şi stemă drapelul, pe catarg,
Fanfara, încropită dintr-un tambur major
Şi-un trompetist, dă semnul s-o ia mai la picior,
Căci, într-un punct strategic (ce doar pe hărţi există!),
Vrea premierul Oastea s-o treacă în revistă.

Apare premierul, semeţ ca un pandur,
Privind spre militarii de foame rupţi în cur
Şi inima în pieptu-i bătea, mai să i-l spargă,
Văzând pe Gabi Oprea pe o mârţoagă şargă
Şi mult se minunează şi nici că-i vine-a crede
Când stele, cu toptanul, pe umerii lui vede,
Cascheta-i era spartă, tunica descusută
Şi-avea mai scurţi nădragii cu douăşcinci la sută,
Lăsând în văzul lumii o gheată scâlciată,
Dar fruntea lui teşită părea încoronată
Cu străluciri de stele primite de pomană,
În scurta-i carieră, de-acest distins Izmană,
Căci bietul om, slab, palid, abia mai poate duce
Opt stele ce, pe umeri, ca soarele străluce.
Se miră Cabinetul, iar premierul, bravul,
Se-nclină la ministru (precum îi e năravul)
Şi-i zice cu blândeţe: „De unde vii, Găbiţă?”
„Vin tocmai de la Şefu`.” „Şi cum e dânsul? „Criţă.”
„Dar aste stele multe, cum, cine ţi le-a dat?”
„Chiar şeful dumitale, doar nu le-oi fi furat.”
„Şi pentru care fapte?” „Ştiu eu… Cică drept plată
Că am trădat partidul, dar asta prima dată,
Şi am venit la dânsul, cu trădători, cu tot.”
„Dar ce rang ai, Găbiţă?” „Am rang de… mafiot!”

… Discursul de rigoare sfârşindu-l, premierul
Dă încă o dovadă că nu-i lipseşte flerul,
Făcând el spre miniştri un semn cât mai discret,
De-o parte-i şi de alta, întregul Cabinet
Zâmbeşte, la comandă, şi dau toţi cu piciorul
În Oastea umilită, precum întreg poporul…

Peneş cu arcanul
Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă

Balada cârcotaşului spăşit
(după George Topârceanu)

Trec anii, trec lunile-n goană
Se duc săptămânile-n zbor
Şi zilnic aud de-o cucoană
Luată de presă-n vizor.
Eu nu ştiu fotoliul la care
Tânjeşte această duduie,
Ce demon o pune-n mişcare,
Când suie, şi suie, şi suie…

Degeaba-mi dau roată nămeţii
Prin părul rămas pe la tâmplă
Iar timpul îmi ară pomeţii,
Căci tot nu pricep ce se-ntâmplă.
Teleportat de-aş fi de pe Marte,
Sau, poate, picat de pe Lună,
Aş vrea adevărul, în parte
Măcar, să-l ştiu despre jună.
Las, noaptea, veioza să ardă
Şi-n albul tavan privesc fix:
„Duduia e, deci, cumulardă,
Când altele-n viaţă dau chix!
De Mama Natură, în plus,
O fi, la mansardă, dotată
Această fătucă? Exclus!
Sau, poate, o fi, dar n-arată.
Cu-aşa un parcurs eclatant.
Mai rar se-ntâlneşte-o blondină,
De n-are un şef şi galant,
Şi gata oricând s-o susţină.
Când Şefu-a primit Cotrocenii
Plocon, plecând de pe Splai,
Avea în cohorta-i de genii
Şi-o divă cu părul bălai.
Era în pericol turismul,
Adus de neghiobi pe chituci?
Pornit-a atunci altruismul
Să fiarbă în şef, cu bulbuci,
Şi-un gând i-a venit, ca o briză,
(Doar are din astea o droaie!),
Că bună-i să scoată din criză
Turismul doar juna bălaie.”

Străpuns de privire-i tavanul,
Deasupra-mi, în micul iatac,
Dar gânduri îmi vin, cu toptanul,
Şi când mă retrag în cerdac:
„Urmare-a iubirii eterne
Ce-o poartă culorii oranj,
A fost în vreo şapte guverne,
Dar ăsta nu-i mare deranj,
Pe mine mă arde la rânză
Şi dă peste buză paharul
Că, pentru o veştedă frunză,
A dat euroii, cu carul.
Probabil că frunza-şi ia seva
Din mărul sub care Adam
Sedus se lăsase de Eva,
Strămoaşa acestei madam.
Aruncă duduia bănetul,
Precum, din nacelă, nisip.
Aşa-i când, la bază, bugetul
Nu are, monşer, un prinţip.”

Mânat de această năloagă
De gânduri parşive, zic: „Hai!”
Aveam într-o carte, zăloagă,
Un ultim bilet de tramvai
Şi-am mers la un văr, la Romană,
Să scap de idei, orice-ar fi,
Dar totul a fost de pomană,
C-a fost, cu Săndel, şi mai şi.
Cu nervii era-n piuneze
De-o vreme destulă băiatul,
De când l-a împins să voteze
Cu ăştia de-acum necuratul,
Căci capu-mi făcu călindar
Cu tot ce-a făcut ministresa,
Ce post mai primi-va în dar
Şi cât de-nrăită e presa…
Probabil că sunt vreun efeb,
Gândea, negreşit, atunci, vărul,
Dar nu m-am sfiit să-l întreb
Şi-n faţă să-i spun adevărul:
„În şcoală a dat ea, cu mopul,
Cu cratiţa, ochi, de sarmale
Prin parcuri a mers, doar cu scopul
Să cumpere votul matale?
În dânsa avu aia mică
A şefului ei un model,
Şi-n Ritzi, o altă amică,
Atunci când plecă la Bruxelles?
Maestră s-a dat în andrele,
Pe sticlă, la nu ştiu ce post?
Te rog doar atât, nea Săndele,
Să nu mă mai iei chiar de prost!
Mă ştii că-s cătană bătrână,
Dar sunt sictirit, că-n Ghenar,
Primi-voi, la Poştă, în mână,
Din pensie, doar un pătrar,
Degeaba-i înalţi osanale,
Iar asta, bre vere, nu-i zvoană,
Căci banii, ai mei şi-ai matale,
Îi toacă această cucoană.”

E, totuşi, băiat de ispravă
Acest verişor gradul doi,
C-a pus, lângă bere, pe-o tavă,
Vreo şase cârnaţi de Pleşcoi.
Mirosul, dând iama-n papile,
Şi-n tavă privind eu cu jind,
Uitai că, acum două zile,
Din ţară voiam s-o întind.
Bag seama c-a fost doar o toană
În capul meu sur de zevzec.
Să las cârnăciorii, cucoană,
Şi-aiurea, din ţară, să plec?

Văru` lu` Săndel
Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă

Astroboc

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 10:01

Cand traiam sub ciuruitu’, raportarile la grau,
Au facut vecinii nostri sa isi caute alt rau.
Caci productia minune adunand ar dupa ar
Depasise vechea matca stabilita ca hotar.

Bocul mic si fara minte care-aduna azi sosele
Prin metoda Anastase ne va face drum spre stele
Acest ritm al socotelii cu hotia la-ndemana
Va acoperi pamantul schimband sensul catre Luna.

Pe motiv de asta fapta designer-ul de la Logan
Va moderniza modelul cu o mansa ca volan,
Logan SUV in patru trepte si modul de-alunizare
Vom avea curand pe piata, renuntat-am la mancare.

Si cum Geoana la alegeri promitea cosmonaut
Vine Boc tare, din urmă, cu sofer astronaut.
Istoria se repeta:”n-avem paine, n-avem unt”
In curand zburam spre Luna, izgoniti de pe pamant.

16/11/2010

Romanii Si Gaurile Negre

Filed under: Erevan News — Marcus @ 10:33

Agentia de presa Erevan News a intrat in posesia unui Comunicat de presa emis de Agentia americana NASA in care se fac precizari importante in ceea ce priveste descoperirea unei imense gauri negre, in imediata proximitate a planetei noastre in spatiul cosmic.
Conform acestui Comunicat, dintr-o regretabila eroare (datele au provenit de la un satelit de spionaj care tocmai survola teritoriul Romaniei), la momentul respectiv aparatura sa de observatie si inregistrare era focalizata spre Pamant.
Dupa analizarea cu cele mai performante mijloace de investigare a imaginilor respective, specialistii NASA au ajuns la concluzia ca de fapt satelitul a surprins doua gauri negre, atat de strans unite incat pot genera o singura imagine. Ele reprezinta, in interpretarea specialistilor, organele de gandire si decizie politica din Romania la momentul actual, mai precis, continutul cutiei craniene prezidentiale surprinsa la un moment de tandrete erotica vinovata intr-o pozitie Kama Sutra, in imediata proximitate a gaurii negre, situata la nivel pelvian, a Elenei Udrea.
Cu toate ca la nivel global cele doua gauri negre, conform aprecierilor specialistilor, nu reprezinta nicio amenintare, acestia atrag totusi atentia asupra consecintelor catastrofale pe care acestea le-au produs si continua sa le produca asupra nivelului de trai si destinului romanilor.
A consemnat penntru Dvs.
Vartan Vosganian

15/11/2010

Pofta Buna Si Sa Le Fie De Bine!

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 10:50

Ceausescu, pe vremea cand ne chinuia pe la tevere cu inaugurari, o facea macar chemandu-ne sa aclamam si sa aplaudam lucrari intr-adevar epocale ce vor dura in veac, justificand totodata (in mintea lui) foamea si privatiunile la care isi supunea poporul pentru achitarea datoriilor. Basescu, prin mana cu care se sterge la cur, Boc cel mic si fara minte, si pe modelul „aici sunt banii dvs”, da ordin sa se stranga ditai alaiul portocaliu cu micutu’ narod in frunte care, insotiti de televiziunile pupincuriste, ne prezinta inaugurarea a 10 (zece, poate nu s-a inteles) km de susea, drept o mare realizare investitionala basista, in care s-au pompat chipurile banii imprumutati de chiomb si gasca sa, mai de pe la toate bancile care mai crediteaza acest guvern de handicapati si hoti.
Ce mai tevatura, ce mai fete simandicoase, ce mai testari in regim de raliu cu Boagioaica pe scaunu’ mortului, in masinuta lui Boc, ce mai declaratii demagocie si mincinoase ale piticului atomic care, pentru a-i iesi cat de cat o socoteala, s-a apucat sa numere prin combinata Pristanda-Anastase toate potecile, drumeagurile si ulitele ramase necontabilizate din tara, doar-doar o sari de suta de kilometri.
Curat, murdar, Coane Fanica!
Lasand insa la o parte aceasta mascarada triumfalista, privitorii raman cu gustul amar al nesimtirii cu care acesti trogloditi incearca sa rupa gura targului, al penibilitatii unui astfel de act propagandistic de rasul curcilor cu care Guvernul unei tari membra UE mai bifeaza o data la capitolul ridicol.
Sa vii sa te lauzi cu un lindic de asa zisa autostrada intr-o Europa pe care si cotigile albanezilor si ale muntenegrenilor circula de mult confortabil pe autostrazi adevarate, fara ca macar aceste tari sa fie membre UE, trimite deja in patologic pentru lipsa de discernamant.
In ritmul asta n-ar fi exclus si n-ar mai surprinde pe nimeni, daca l-ar vedea pe Prim Ministrul Romaniei inaugurand noi private sapate in curtea scolilor rurale, sau oarece WC-uri publice prin garile patriei. Macar prin inaugurarea unor astfel de obiective guvernantii portocaliii in frunte cu Basescu si-ar mai scapa cavitatile bucale de avalansa scatologica de la cururile impainjanite de foame ale romanilor.
Pana la o astfel de „inaugurare” insa, „Pofta buna si sa le fie de bine”!

14/11/2010

Doua La Prefectura, Trei La Scoala De Fete…

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 13:00

Precum Pristanda, in piesa, pe cand numara drapele,
Boc cel mic si fara minte socoteste azi sosele:
Doua-n Cluj si trei in Turda, din nou Cluj si Timisoara
Bucati mici de kilometru, impanzit-au toata tara.

Prin metoda Anastase socoti chiar si-o poteca,
Suta îi dadu totalul, rezultat de circoteca.
Nu conteaza nici cinci veacuri sa avem de asteptat,
De-om vota portocaliii, avem lucru garantat.

Pentru a-si serba succesul Boc cu un alai testat,
Copilot fiindu-i Ancuta, a luat drumul la-ncercat.
Dupa zece kilometri, cu motorul greu turat,
Se oprira intr-o groapa, cand drumeagu’ s-a gatat.

Norocos fu totusi Bocu’ de suseaua pe pamant
De-ar fi fost tip suspendata, la asemenea avant,
Decola cu masinuta ca pe rampa de lansare
Avand sansa de poveste de-a ateriza pe mare.

Pagina următoare »