Blogu' lu' Marcus

08/11/2010

Impotentilor Si Detractorilor Care Este !

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 17:29

Rar sunt daruite neamuri, cam o data la un secol,
Cu prunc haruit cu geniu printr-o nastere miracol.
Ingeri canta in biserici la cristelnita sfintita’
Cand e crestinat odorul ‘nobilat cu-asa ursita.

Anii trec, copilul creste si prin faptele-i marete
El natiunea o trezeste si da neamului noblete.
Cand cuvantul il atinge si in stih il foloseste
Chiar si piatra fara suflet prinde aripi si traieste.

Alchimist apus in veacuri, azi vazut ca desuet,
Realizeaza din mormantu-i a sa munca in desert.
Cand vede cum vorba simpla in aur e transformata
De o minte minunata de la Dumnezeu lasata.

Tot ce-atinge cu penita marele poet ales
Se transforma in comoara dupa ce versu-i cules.
Miliarde de carate, diamante si rubine
Lasa-n urma mostenire vrajitor lucrand cu rime.

Mai exista insa-n lume si jigodii de doi bani
Ce-n invidie si ura isi duc traiul de golani.
Impotenti, cu mintea seaca, dar in grai veleitari
Ei veninul si-l descarca, mai ales ca-s demnitari.

Scarna au in loc de inimi si mocirla drept constiinta
Pentru ei genialitatea nu merita recunostinta.
Respirand doar rautatea ce-i arde la lingurica
Terfelesc ce-are valoare, ca de viitor li-e frică.

Si la ura ce-i hraneste cand vad Zeu pe catafalc
Vin pentru-a se convinge sa-l intepe cu un ac.
Pedeapsa pentru-asa o fapta nu exista in penal
Vor fi pedepsiti in moarte la eternul infernal.

Iar Eroul de poveste, Nascatorul de Minune
Cu-a lui lirica va umple gol himeric din genune.
Generatii viitoare din nectar sfintit vor bea
Citind opera-i maiastra orizont nou vor avea.

Golanul, Tot Golan, ramane !

Filed under: D'ale asimetricului — Marcus @ 10:58

Unul dintre foarte putinele castiguri care ne-au mai ramas in urma tributului de sange platit de niste copii nevinovati, in decembrie ’89, care desi nu stiau ce este simteau si voiau libertate, este dat de faptul ca ne putem plange Titanii acestui neam, trecuti in eternitate, cand nu putem participa la evenimentul respectiv decat prin intermediul televiziunii.
Pe vremea comunismului si acest drept ne era refuzat, ca nu cumva sa fie eclipsata imaginea Conducatorului, motiv pentru care aflam despre trecerea in nefiinta a unor personalitati marcante ale neamului dintr-o stire, strecurata cu teama, pe ultima pagina a ziarelor centrale.
Ceea ce a facut insa ieri, Televiziunea nationala care fiinteaza si datorita contributiei mele banesti, contributie de altfel neagreata si de mine, televiziune presupus independenta, dar care momentan este condusa de niste slugi mai mult decat obediente ale chiombului si bantuite de trecutul securist al unora dintre ele mai ceva decat printul danez de fantoma lui tatane-su, intrece orice imaginatie in materie de nemernicie si pupincurism.
Sa te prezinti cu un program plin de tipurituri si dansuri populare pe unicul post de audienta nationala in timp ce la o aruncatura de bat distanta de sediul televiziunii, in cimitirul Pantheon al Nemuritorilor nostri, Bellu, mii de oameni aduc un ultim semn de recunostinta marelui Om, Adrian Paunescu, tine deja de patologic, de visceralitate si de animalism.
Faptul ca poetului national Adrian Paunescu, golanul, tot national, Basescu Traian i-a refuzat respectul cuvenit prin arborarea Tricolorului, atat de iubit de Marele Om, in berna, arborare insotita de decretarea zilei respective drept Zi de Doliu National, nu ma surprinde de niciun fel la acest nesimtit care s-a prezentat la catafalcul poetului imbracat ca pentru stadion singurul obiect care-i lipsea din recuzita fiind semintele de floarea soarelui.
Ce ma surprinde este faptul ca macar televiziunea nationala, presupus independenta, ar fi putut sa-i acorde atentia cuvenita, mai ales daca ne gandim ca in calitate de om de televiziune, printre multe alte calitati, Titanul le dadea lectii oricand acestor netrebnici impotenti, platiti din banul public care se considera profesionisti.
Profesionisti, pe dracu ! Cu Culcer in frunte, put a comunism si a securism de la extremitatile arctice ale Pamantului, motiv pentru care se supun cu un servilism de-a dreptul scabros pohtelor si ordinelor chiombalaului.
Marturisesc ca mi-e pur si simplu scarba si imi vine sa vomit cand astern aceste randuri, dar nu ma pot abtine totusi, la modul in care s-au facut de rahat, de la niste scuipati intre felinare si niste huiduieli reprezentand singurul mod de manifestare inteles de acesti argati de casa prezidentiala.
Si unde mai pui faptul ca Basescu, de la nivelul gandirii continut in culoarea puloverului cu care a venit imbracat, ca sef de stat, la un asemenea eveniment unic, a tinut sa-si dea si aere ca bidiviul flatulente atunci cand a declarat: „desi aveam pareri politice diferite”, sugerand prin aceasta ca in capatana aia a lui incetosata de aburii bahici ar putea exista, in afara de dorinta de parvenire, sete de razbunare si ura impotriva tuturor celor care-l contesta, si oarece idei care sa aduca vag a politica.
Chiombule, Maestrul, ca un adevarat Om al Cetatii avea intr-adevar, nu idei politice ci biblioteci intregi de cultura politica, pe cand tu, un umil golan al periferiei aceleeasi cetati, in afara de scenarii si imbarligaturi de sorginte comunist-securista n-ai nimica, nimicuta.
Cata ura si nimicnicie zace in teasta aia goala a ta fata de valorile autentice ale acestui neam, ne-ai demonstrat inca o data, cu varf si indesat, refuzandu-ne dreptul de a ne plange eroul cum se cuvine, intr-o zi de doliu national.
Ti-ai luat in schimb binemeritatul sut in cur si scuipat intre ochii zbanghii de la miile de romani care au tinut sa fie langa Nemuritor pana in ultimul moment al prezentei sale fizice pe acest pamant si de la alte milioane de romani care au urmarit ceremonia pe posturile televiziunilor private.
Asa sa te rasplateasca pe tine si pe slugile tale Dumnezeu, cum ai reusit tu sa fii marlan fata de Omul, Adrian Paunescu, la momentul trecerii sale in eternitate!