Blogu' lu' Marcus

17/11/2010

Mica Publicitate

Filed under: Romania the Land of Choice! — Marcus @ 12:45

Partid politic portocaliu pierdut una bucata Soric apartinand ratan ingrasat pentru Ignat, cu tarate marca „Interlop de Piatra Neamt” si una bucata Toba, provenind de la acelasi ratan. Gasitorului buna recompensa daca se hotareste sa pastreze si sa consume produsele repective.
Ptr. conformitate
Partid Politic Portocaliu

O Reparatie Necesara

Filed under: Romania the Land of Choice! — Marcus @ 10:53

Cu ceva timp in urma am publicat pe blog o parodie dupa Scrisoarea a III-a pe care am primit-o din strainatate, mentionand in final si pe autorul acesteia, respectiv col (r) Batca Ilie. Dintr-o regretabila eroare (prin postarea in final a unui citat din actorul Dan Puric) unii au inteles faptul ca acesta ar fi si autorul parodiei. Pentru a restabili adevarul si paternitatea acestei parodii foarte reusite, in opinia mea, imi fac aceasta datorie de onoare si precizez inca o data ca autorul acesteia este d-l colonel (r) Batca Ilie, confom comentariului de mai jos:
„Bună ziua, domnule Marcus!
De la început, trebuie să recunosc faptul că sunteți tare, nu numai în ceea ce scrieți, ci așa, în general. Sunteți tare pentru că, la numai o săptămână de la publicarea ei pe blogul Sindicatului cadrelor militare disponibilizate, ați reușit, prin intermediul ”Filierei franceze” (după cum v-ați informat cititorii), să intrați în posesia parodiei după ”Scisoarea III” de Mihai Eminescu, pe care ați și postat-o pe blogul dumneavoastră, ceea ce pe mine, ca autor, mă onorează.
Din păcate, eu nu sunt la fel de tare, oricât m-aș strădui. Spre exemplu, de vreo două săptămâni tot încerc să dau de o adresă a dumneavoastră, unde să vă trimit un mesaj, dar nu reușesc. Nici cu sprijinul Filierei franceze, nici cu al celei israeliene sau ex-sovietice, cu al niciuneia dintre filierele pe la care mai am și eu oarece legături nu am reușit, așa că am apelat la această modalitate simplă, de a posta mesajul la ”Comentarii”.
Ca să nu trec direct la subiect (o meteahnă mai veche de-a mea!), am să fac o scurtă introducere. Există printre genurile rebusiste unul care se cheamă GOLF DE CUVINTE, constând în a ajunge de la un cuvânt la altul, trecând printr-o serie de alte cuvinte, fiecare reprezentând metagrama celui dinainte. Dacă nu aş şti cum stau lucrurile în cazul de faţă, aş putea crede că un amator de astfel de jocuri a renunţat după prima încercare, ajungând astfel să-l transforme pe Dan Puric din ACTOR în AUTOR, beneficiind și de un pic de sprijin din partea dumneavoastră, prin adăugarea, la sfârșitul parodiei, după semnătura autorului, a următorului citat: “Popor român, nu te-ai săturat sa stai pe locul mortului și să fii condus de toți tâmpiții?” Altcineva, care a recunoscut citatul, a trecut și numele autorului acestuia, adică pe cel al actorului Dan Puric, și a postat parodia pe blogul său.
Uite așa, domnule Marcus, de la citatul dumneavoastră, mulți au înțeles că autorul parodiei nu poate fi altul decât actorul Dan Puric și nicidecum un biet colonel care, deși în rezervă, încă mai e activ pe frontul… poeziei (mă rog, al parodiei)
Nu contest faptul că actorul Dan Puric este şi autorul unor texte remarcabile, poate chiar al unor parodii, dar, în niciun caz, nu este autorul parodiei după „Scrisoarea III” de Mihai Eminescu, publicată pe blogul dumneavoastră în data de 10 septembrie. Eu știu asta, la fel de bine știți și dumneavoastră, dar foarte mulți nu știu. Dacă aveți timp, intrați pe Google, scrieți primele două versuri din parodia cu pricina (folosind diacriticele!), dați căutare și veți vedea pe câte bloguri a apărut parodia, purtând semnătura actorului Dan Puric!
De reparat, nu se mai poate repara nimic acum, fiind deja prea târziu. Să vedem ce va zice și actorul Dan Puric în momentul în care va începe să primească felicitări, pentru că, am văzut, parodia se bucură de unele aprecieri frumoase. Eu, nu…
Să auzim de bine!
AUTORUL
Pentru conformitate, colonel (r.) Ilie Bâtcă”

Pentru ca reparatia sa fie totala si sa aiba si un strop de culoare, i-am dedicat d-lui colonel si cateva versuri, in care subliniez faptul ca „rapsodul”, desi a ramas inscris la capitolul „Anonimi”, daca a scris cu sufletul, cele scrise de el si-au gasit rezonanta in constiinta colectiva a neamului:

Nu stiu unde, cand sau cine, bijutier de epitet,
Ascultand doinind romanul, i-a dat suflet de poet,
Care-si canta-n vers amaru’, nostagiile si doru’
Alt cuvant ce-n dictionare nu-si afla-nlocuitoru’.

Caci de vei cata prin lume sa-i gasesti Doinei surata,
Netradusa va ramane, unicat de mare arta.
Mosii nostri ne transmis-au, far-de sigilat ucaz
Ca la patimi sa raspundem facand haz de un necaz.

Motiv bun ca sub chiombila si al sau regim tiranic
Sa raspundem cu pamflete, parodii in cant amarnic.
Cat de mult chiombu’ ar strange cu-a sa gasca de surub
Romanu-i va rade-n fata, demonstrandu-i ca-i talamb.

Se trezeste iar poetul ce-a dat Doina si-a dat Dorul
Zeflemind cu-amaraciune in versete dictachiorul,
Care si-a propus prin fapta-i din tara sa ne goneasca
‘Au de nu, alternativa, sub pamant sa ne chiteasca.

Daca-n vremea lu’ nea Nicu, Bula ne-a tinut la greu,
Azi gasim alte metode sa radem de derbedeu
Si sa-i spunem verde-n fata ca nu suntem buni de terci,
Ghencea-i azi rece dovada cu al sau pamant de veci.

N.A. Si pentru a confirma stilul inconfundabil al autorului , respectiv d-l Ilie Batca, iata alte doua parodii provenind din aceeasi sursa literara:

Sergenţii
(după Vasile Alecsandri)

Pe drumul de costişă ce duce către NATO,
În gândul lui, sergentul zicea c-a-mbulinat-o,
De-o fi să sune goarna, să plece la război,
Că-i sunt dotaţi colegii, cu puşti, din doi în doi,
Aceşti pifani destoinici, mărşăluind cuminţi,
Precum, odinioară, părinţii de părinţi.
În salopete rupte, de să le plângi de milă,
Tanchiştii, trei la număr, târăsc de o şenilă
Ce-o descălţase tancul departe de cazarmă,
La nicio oră după ieşirea la alarmă,
Artileriştii-înjură în timp ce, la fălcele,
Se-nhamă, să urnească un tun din alea grele,
Din urmă, două MIG-uri tractate-s la teren,
Că-n rezervor, se pare, n-au strop de kerosen,
Pe fluviu, în amonte de Giurgiu, abia trec
Trei torpiloare trase spre NATO, la edec,
De marinarii care n-au mai ieşit în larg
De când avea şi stemă drapelul, pe catarg,
Fanfara, încropită dintr-un tambur major
Şi-un trompetist, dă semnul s-o ia mai la picior,
Căci, într-un punct strategic (ce doar pe hărţi există!),
Vrea premierul Oastea s-o treacă în revistă.

Apare premierul, semeţ ca un pandur,
Privind spre militarii de foame rupţi în cur
Şi inima în pieptu-i bătea, mai să i-l spargă,
Văzând pe Gabi Oprea pe o mârţoagă şargă
Şi mult se minunează şi nici că-i vine-a crede
Când stele, cu toptanul, pe umerii lui vede,
Cascheta-i era spartă, tunica descusută
Şi-avea mai scurţi nădragii cu douăşcinci la sută,
Lăsând în văzul lumii o gheată scâlciată,
Dar fruntea lui teşită părea încoronată
Cu străluciri de stele primite de pomană,
În scurta-i carieră, de-acest distins Izmană,
Căci bietul om, slab, palid, abia mai poate duce
Opt stele ce, pe umeri, ca soarele străluce.
Se miră Cabinetul, iar premierul, bravul,
Se-nclină la ministru (precum îi e năravul)
Şi-i zice cu blândeţe: „De unde vii, Găbiţă?”
„Vin tocmai de la Şefu`.” „Şi cum e dânsul? „Criţă.”
„Dar aste stele multe, cum, cine ţi le-a dat?”
„Chiar şeful dumitale, doar nu le-oi fi furat.”
„Şi pentru care fapte?” „Ştiu eu… Cică drept plată
Că am trădat partidul, dar asta prima dată,
Şi am venit la dânsul, cu trădători, cu tot.”
„Dar ce rang ai, Găbiţă?” „Am rang de… mafiot!”

… Discursul de rigoare sfârşindu-l, premierul
Dă încă o dovadă că nu-i lipseşte flerul,
Făcând el spre miniştri un semn cât mai discret,
De-o parte-i şi de alta, întregul Cabinet
Zâmbeşte, la comandă, şi dau toţi cu piciorul
În Oastea umilită, precum întreg poporul…

Peneş cu arcanul
Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă

Balada cârcotaşului spăşit
(după George Topârceanu)

Trec anii, trec lunile-n goană
Se duc săptămânile-n zbor
Şi zilnic aud de-o cucoană
Luată de presă-n vizor.
Eu nu ştiu fotoliul la care
Tânjeşte această duduie,
Ce demon o pune-n mişcare,
Când suie, şi suie, şi suie…

Degeaba-mi dau roată nămeţii
Prin părul rămas pe la tâmplă
Iar timpul îmi ară pomeţii,
Căci tot nu pricep ce se-ntâmplă.
Teleportat de-aş fi de pe Marte,
Sau, poate, picat de pe Lună,
Aş vrea adevărul, în parte
Măcar, să-l ştiu despre jună.
Las, noaptea, veioza să ardă
Şi-n albul tavan privesc fix:
„Duduia e, deci, cumulardă,
Când altele-n viaţă dau chix!
De Mama Natură, în plus,
O fi, la mansardă, dotată
Această fătucă? Exclus!
Sau, poate, o fi, dar n-arată.
Cu-aşa un parcurs eclatant.
Mai rar se-ntâlneşte-o blondină,
De n-are un şef şi galant,
Şi gata oricând s-o susţină.
Când Şefu-a primit Cotrocenii
Plocon, plecând de pe Splai,
Avea în cohorta-i de genii
Şi-o divă cu părul bălai.
Era în pericol turismul,
Adus de neghiobi pe chituci?
Pornit-a atunci altruismul
Să fiarbă în şef, cu bulbuci,
Şi-un gând i-a venit, ca o briză,
(Doar are din astea o droaie!),
Că bună-i să scoată din criză
Turismul doar juna bălaie.”

Străpuns de privire-i tavanul,
Deasupra-mi, în micul iatac,
Dar gânduri îmi vin, cu toptanul,
Şi când mă retrag în cerdac:
„Urmare-a iubirii eterne
Ce-o poartă culorii oranj,
A fost în vreo şapte guverne,
Dar ăsta nu-i mare deranj,
Pe mine mă arde la rânză
Şi dă peste buză paharul
Că, pentru o veştedă frunză,
A dat euroii, cu carul.
Probabil că frunza-şi ia seva
Din mărul sub care Adam
Sedus se lăsase de Eva,
Strămoaşa acestei madam.
Aruncă duduia bănetul,
Precum, din nacelă, nisip.
Aşa-i când, la bază, bugetul
Nu are, monşer, un prinţip.”

Mânat de această năloagă
De gânduri parşive, zic: „Hai!”
Aveam într-o carte, zăloagă,
Un ultim bilet de tramvai
Şi-am mers la un văr, la Romană,
Să scap de idei, orice-ar fi,
Dar totul a fost de pomană,
C-a fost, cu Săndel, şi mai şi.
Cu nervii era-n piuneze
De-o vreme destulă băiatul,
De când l-a împins să voteze
Cu ăştia de-acum necuratul,
Căci capu-mi făcu călindar
Cu tot ce-a făcut ministresa,
Ce post mai primi-va în dar
Şi cât de-nrăită e presa…
Probabil că sunt vreun efeb,
Gândea, negreşit, atunci, vărul,
Dar nu m-am sfiit să-l întreb
Şi-n faţă să-i spun adevărul:
„În şcoală a dat ea, cu mopul,
Cu cratiţa, ochi, de sarmale
Prin parcuri a mers, doar cu scopul
Să cumpere votul matale?
În dânsa avu aia mică
A şefului ei un model,
Şi-n Ritzi, o altă amică,
Atunci când plecă la Bruxelles?
Maestră s-a dat în andrele,
Pe sticlă, la nu ştiu ce post?
Te rog doar atât, nea Săndele,
Să nu mă mai iei chiar de prost!
Mă ştii că-s cătană bătrână,
Dar sunt sictirit, că-n Ghenar,
Primi-voi, la Poştă, în mână,
Din pensie, doar un pătrar,
Degeaba-i înalţi osanale,
Iar asta, bre vere, nu-i zvoană,
Căci banii, ai mei şi-ai matale,
Îi toacă această cucoană.”

E, totuşi, băiat de ispravă
Acest verişor gradul doi,
C-a pus, lângă bere, pe-o tavă,
Vreo şase cârnaţi de Pleşcoi.
Mirosul, dând iama-n papile,
Şi-n tavă privind eu cu jind,
Uitai că, acum două zile,
Din ţară voiam s-o întind.
Bag seama c-a fost doar o toană
În capul meu sur de zevzec.
Să las cârnăciorii, cucoană,
Şi-aiurea, din ţară, să plec?

Văru` lu` Săndel
Pentru conformitate,
Colonel (r.) Ilie Bâtcă

Astroboc

Filed under: Revista presei in versuri naive — Marcus @ 10:01

Cand traiam sub ciuruitu’, raportarile la grau,
Au facut vecinii nostri sa isi caute alt rau.
Caci productia minune adunand ar dupa ar
Depasise vechea matca stabilita ca hotar.

Bocul mic si fara minte care-aduna azi sosele
Prin metoda Anastase ne va face drum spre stele
Acest ritm al socotelii cu hotia la-ndemana
Va acoperi pamantul schimband sensul catre Luna.

Pe motiv de asta fapta designer-ul de la Logan
Va moderniza modelul cu o mansa ca volan,
Logan SUV in patru trepte si modul de-alunizare
Vom avea curand pe piata, renuntat-am la mancare.

Si cum Geoana la alegeri promitea cosmonaut
Vine Boc tare, din urmă, cu sofer astronaut.
Istoria se repeta:”n-avem paine, n-avem unt”
In curand zburam spre Luna, izgoniti de pe pamant.