Blaga Mai Tare Decat Ali Chimicu’, Goebbels Si Pinocchio La Un Loc !

20 Aprile 1945. Hitler si Eva Braun se sinucid impreuna cu familia Goebbels in bunker-ul lui Hitler la doi pasi de primii ostasi rusi care se pregatesc sa le ciocane la usa. Din difuzoarele nemtesti ramase in stare de functionare, pe fondul muzicii lui Wagner si a glorioaselor marsuri naziste, se aude vocea lui Goebbels (deja mort) care anunta victoria finala a Germaniei naziste impotriva Aliatilor.
Aprile 2003. Trupele coalitiei anti-irakiene se pregatesc sa-l scoata pe Sadam de mustati afara de oriunde s-ar fi ascuns, ministrul sau, poreclit Ali Chimicu, anunta poporul irakian despre iminenta victorie a armatei irakiene si distrugerea totala a armatei coalitiei.
5 Martie 2011. La adunatura pompos intitulata Consiliul pedele, Blaga, pe un ton triumfalist si imperios chemator la unitate de partid, anunta termitele portocaliii ca au invins in alegerile locale si in cele generale din 2012.
Martie 2011. Pinocchio, aflat in fata televizorului si urmarind discursul lui Blaga, isi da cu o caramida in tesuturile moi din zona inghinala, de ciuda ca Blaga e mai tare decat el.
La aceeasi adunatura se mai disting prin discursurile tinute Adriean Videanu si Radu Berceanu. Primul, mangaiat pe cap si inspirat de muze, ne povesteste cum, dupa ce PNL-ul a luat ultima parasuta din doatarea aeronavei si a golit rezervoarele de combustibil, le-a lasat romanilor si pedelistilor rucsacu’ sa sara cu el, numai ca, o manevra extraordinara de planorism efectuata de Boc si derebedeii de la guvernare a reusit sa aduca aeronava pe Pamant. Videanu insa minte cu nerusinare si nu pomeneste nimic despre:
1) faptul ca pedelistii dispuneau de foarte multe parasute de rezerva incepand cu Elena ot Plescoi si terminand cu Roberta Anastase si
2) aterizarea respectiva a insemnat de fapt o cadere libera intr-o prapastie, din care doar dracu stie cum om iesi, daca mai stau astia mult la guvernare.
Al doilea, adicatelea musiu Berceanu, ne-a tinut un discurs a la „si de la patru’s’opt incoace, si da-i si lupta”, in care el si-a atribuit pe rand rol de dizident anticomunist, anti-Iliescu, anti-Petre Roman si mai nou si mai abitir anti-basist. In schimb a balacarit-o pe Macoveica si din procuror comunist care statea la taifas cu securistii n-a scos-o.
Normal ca in urma discursului sau, orice roman de buna credinta sta si se intreaba ca prostu’, daca Monicuta a fost ceea ce stim cu totii ca a fost, fapt intarit de spiciul lui Berceanu, atunci cum Dumnezeu se face ca alde chiombu’, inainte chiar de a condamna comunismu’ de la tribuna Parlamentului, a promovat-o pe Monicuta comunista-securista si procuror pe deasupra, mai intai ca Ministru al Justitiei si apoi ca europarlamentar? Ca doar la ultimele alegeri prezidentiale romanii care l-au votat pe Basescu au votat de teama comunistilor lui Iliescu.
Cert este ca adunatura respectiva si-a dat rau de tot la gioale, in miuta de cartier incinsa ad-hoc, in care singura regula a jocului a fost ca „nu sunt reguli”, spre deliciul publicului larg care i-a incurajat de la peluza cu secularul : „intarata-i drace ca si mie imi place !”.
Inchei cu speranta ca ce am vazut astazi a fost doar de antrenament si ca adevaratul show manelisto-mahalagesc portocaliu il vom savura pe post de delicatesa la Congresul (sau cum dracu’ s-o fi numind) pedeleului unde vom afla si noul staroste al acestei gasti de lichele penale.