Blogu' lu' Marcus

22/05/2011

Blonda, Chioru Si Piticu, Sa Traiasca Nenea Nicu !

Filed under: Lectura de Duminica — Marcus @ 10:54

Zilele acestea urmarind dezbaterile televizate referitoare la cenzurarea unei piese de teatru in Romania „democratica” a golanului din basarabi, am avut o acuta senzatie de „deja vu” si asta deoarece exact aceleasi sentimente si trairi exprimate de regizorul piesei si de actori, cu ocazia intervievarii lor pe aceasta tema, le-am trait si eu in urma cu patru ani.
Dar despre ce este vorba?
Acum patru ani de zile, dupa o joaca pornita pe forum la Juralul National, am fost convins de cativa forumisti ca intamplarile pe care le relatam aproape zilnic in aceste pagini virtuale, ar merita sa fie stranse intr-o carte si publicate ca atare. Acest lucru si faptul ca un om de mare caracter cu care nici macar nu ma cunosteam personal, dand dovada de un altruism desavarsit si in deea ca anumite fapte ar trebui consemnate pentru a ramane in istorie, macar in aceasta forma, deci acest om, il voi numi in continuare cu nick-ul Vasile, s-a decis sa sponzorizeze fara abslut nicio pretentie tiparirea cartii, au condus in final la materializarea ideii respective.
Cautand o editura mai accesibila ca pret, am descoperit ca Universitatea Maritima Constanta poseda o editura, unde as putea eventual sa tiparesc cartea, motiv pentru care l-am contactat telefonic, pe la jumatatea lunii august, pe seful acestei edituri, un distins profesor-doctor in cadrul UMC si i-am prezentat proiectul. Domnia Sa, nu-i pomenesc numele pentru ca nu merita acest lucru, m-a rugat sa-i trimit un capitol, doua prin e-mail. Cartea fiind terminata in forma electronica in proportie de 85% i-am trimis-o pe toata. Dupa mai putin de doua zile am fost sunat de d-l profesor,cu care am avut aproximativ urmatorul dialog:
– Domnu’ comandant, am vrut sa citesc o pagina, doua sa vad daca merita, dar pur si simplu m-a captivat si nu m-am lasat pana n-am terminat-o. Acum suntem in vacanta, dar cum incepem cursurile in speptembrie, veniti cu ea si o publicam urgent.
Zis si facut, in septembrie m-am prezentat cu ambele variante fiinalizate (electronic si print) la cabinetul d-lui profesor pentru a definitiva „afacerea” unde am avut un alt dialog cu domnia sa:
– Domnu’ comandant, mai am un rest de zece zile de concediu si plec in Croatia. Vad ca ati terminat cartea, asa ca o iau cu mine sa o citesc si cand vin ii dam drumul. Dar din ce-am citit eu nu prea inteleg de ce i-ati dat titlul May Day…Sabordarea Flotei Comerciale Romane (pentru cei mai putin obisnuiti cu termenii marinaresti, May Day este semnalul de pericol in marinarie, care a inlocuit clasicul S.O.S., iar sabordare inseamna scufundarea intentionata a navei proprii a unui armator pentru a nu fi capturata de inamic (de regula folosit in Marina Militara).
– Pai, aveti rabdare sa cititi si ultimele capitole si veti intelege !
Acestea fiind zise, ne-am luat ramas bun, i-am urat „vacanta placuta” si l-am sunat din nou la sosirea in tara, cu banii pregatiti pentru a semna contractul.
Nu mica mi-a fost mirarea cand distinsul profesor-doctor mi-a dat urmatoare replica dupa schimbarea „politeturilor” de rigoare:
– Cat despre carte, domnule comandant, nu cred ca o putem publica in viitorull apropiat sau ca eventual o mai putem publica. Gandu-ma la cine stie ce catastrofa s-a intamplat l-am intrebat cu o curiozitate, zic eu, legitima:
– Dar ce s-a intamplat domnule profesor?
– Pai de trei zile imi lipseste un tipograf de la munca si nu stiu cand, sau cum pot rezolva problema. Cu toata uimirea cu care pur si simplu m-a interzis stimabilul, n-am putut sa ma abtin si am izbucnit intr-un ras cat se poate de sanatos:
– Auzi, bre profesore, talica ai impresia ca vorbesti cu copiii de gradinita, de-ti permiti asemenea povesti?
– Haideti, domnu comandant ca nu… I-am inchis in scarba telefonul si pana la urma am gasit totusi o editura in Constanta dispusa sa-mi publice cartea.
Cea de-a doua intamplare legata de aparitia acestei carti s-a petrecut la momentul in care am vrut sa introduc cartea in circuitul de librarii din Constanta si asta deoarece, pe de-o parte, dupa revolutie au mai ramas doar vreo trei-patru librarii in Constanta, restul fiind transformate in baruri si birturi, iar pe de alta parte datorita faptului ca proprietara a trei dintre acestea, careia am avut ghinionul sa-i fac propunerea, s-a dovedit a fi o pupinbasista in toata splendoarea definitiei acestui cuvant, drept pentru care am avut urmatorul dialog telefonic cu ea:
– Sarut mana doamna, ma numesc…, si intamplator am scris o carte cu subiect marinaresc pe care as vrea s-o distribuiti la vanzare in librariile Dvs.
– Da, domnule, cu cea mai mare placere, cum se numeste cartea?
– May Day,.. Sabordarea Flotei Comerciale Romane, i-am raspuns eu politicos. M-am convins de multa vreme ca sustinatorii cei mai infocati ai basescului, numai de inteligenta sau posesie de cultura generala nu pot fi acuzati sau macar suspectati, insa de data asta am dat peste o chestie care stia cu ce se mananca marinaria, asa ca nici daca as fi ars-o cu fierul rosu nu ar fi avut reactia pe care a avut-o:
– Ce vorbesti dom’le, pai s-a facut expertiza si a reiesit ca d-l presedinte nu are nicio vina in dispartia flotei, te-ai trezit dumneata sa spui altfel decat expertii.
Auzind acestea am considerat ca inutila orice alta dezvoltare a subiectului asa ca i-am trantit telefonul cu un bine meritat „hai sictir!”
Norocul meu a constat totusi in existenta prietenilor, a colegilor de facultate si a unor cunostinte virtuale din lumea bloggeritului, ocazie cu care le multumesc inca o data pe aceasta cale, pentru faptul ca la ora actuala din toata editia, am ramas numai cu vreo cateva exemplare, chit ca aceasta carte nu a simtit miros de librarie sau confort de taraba. Pe langa aceasta satisfactie traiesc si sentimentul lucrului bine facut, deoarece toti cei care au citit-o au apreciat-o ca pe o lectura care merita a fi facuta la ora de week end.
Va las pe Dvs. sa trageti concluziile referitoare la modul in care este tratata libertatea de exprimare in statul chiombului, al blondei si al piticului, urmasi demni ai preaciuruitului targovistean.