Blogu' lu' Marcus

25/05/2011

Parlamentari, Retrocedati-i Borfetei Abacu’ !

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 10:39

Panica mare, da’ mare de tot, ieri la Camera, in des’tu’ lu’ nea Toader si carliontii borfetului portocaliu, pe motiv de netrecere lege organica intru sacrificarea prin macelarire a politiei romane. Escrocii, sarlatanii, smenarii, hotii la drumul mare, mincinosii, talharii de codru verde portocalii au luat-o in bot de-au iesit din invalmaseala cu buzele mai mari decat ale Ebei, singura diferenta constand in faptiul ca ei n-au dat bani pentru dospirea lor si aducere la dimensiuni standard Mick Jagger. Nu, ei au luat-o de la propriii lor sustinatori dn monstruoasa coalitie care de data asta, cand votul n-a mai fost numarat de borfetu’ de Anastase, supervizata de Cotoiu, a insemnat un esec usturator pentru „toti oamenii presedintelui”. Care oameni, prin reprezentanta lor de baza, centurista Robertina, au incercat s-o mai dea o data la intors, fara pic de rusine si in ciuda prevederilor clare, regulamentare s-o mai puna de cateva numaratori, pana cand votu’ va iesi cum vrea chiombila.
Numai ca de data asta, canci, Anastase a luat-o la oase, ramanand sa-i faca concurenta EBE-i la dimensiunile botului. Nu stiu daca acesta a fost motivul invalmaselii de la Cotroceni, cert este ca portocaliii, in frunte cu Boc cel mic si fara minte, au cam facut ieri carare la caşile tatucului pentru a-si primi traditionala bataie la cur pe motiv de neexecutare de ordin. In plus tatucu se pare ca-i disperat rau de tot din cauza ca se cam duce dracului coalitia, ungurii au pretentii tot mai mari (nu ca asta ar fi vreun motiv de ingrijorare pentru chiombila care la o adica le-ar acorda si independenta), iar oamenii lui incep sa vrea libertate si la propriu, nu numai din aceea scandata la congresul (ptiu pe limba mea, era sa scriu PCR), pedele. Ori in disperarea lui, chiombu face ceea ce stie el sa faca mai bine, isi sacrifica oamenii de suflet, dezleaga dobermanii Denea-ului si-i pune la hoha fumeganda sa dea tare in portocalii, cat sa-si bage mintile in cap si sa creeze o noua perdea de fum pentru prostime.
Si spun asta deoarece sunt convins ca in ciuda maretului scenariu de filme cu „paesani” de Dambovita si aceasta noua actiune basista se va fasai ca si flatulentele puturoase trase de numitul basesc pentru mascarea mirosului pestilential generat de afacerile de rahat in care este implicata La Famiglia si de modul dezastruos in care este condusa biata noastra tarisoara de un nebun pus pe jaf.
Ce este rau in tot acest inceput de sfarsit pentru dictatura basita este faptul ca Opozitia lucreaza in favoarea Puterii si in loc sa-i loveasca acum din toate pozitiile si cu tot arsenalul, distinsii senatori ai Opozitiei isi permit sa lipseasca la sedinte importante ale Senatului in care votul lor are o greutate imensa, mai ales ca in aceasta camera a Parlamentului ‘mnealor au majoritatea.
Si atunci nu-ti vine sa-i scuipi si sa-i dai dracului si pe unii si pe altii si cardasiile lor de neamuri proaste si sa pui mana pe toroipan cu ideea de a-i alunga pe toti de la ciolan inapoi la coada vacii intru igienizarea totala a atmosferei politice din Romania?
Ba da, iti vine si nu stiu ce asteapta romanii pentru a pune capat mizeriei in care ne afundam pe zi ce trece din ce in ce mai mult.

5 comentarii »

  1. Sa fie oare inceputul sfarsitului?
    „Opozitia lucreaza in favoarea Puterii…” exact asta le-am spus si eu unor liberali si am fost la un pas de a ne lua de gulere.

    Comentariu de sictireli — 25/05/2011 @ 16:14 | Răspunde

  2. @Stiu si eu prietene Sictireli ce sa mai zic? Deocamdata „faptele vorbeste”. Nostimada consta pe de-o parte in trezirea din starea de catalepsie a unor portocaliii, coroborata cu o eventuala luare in serios a atributiunilor celor de la Denea, imuni la ordinele morarului si/sau ale baschetbalistei, vizavi de o imunda si ticaloasa lucratura din partea Opozitiei. Oriicum, ca pana acum nu se mai poate duce prea mult!
    sa fii iubit
    marcus

    Comentariu de Marcus — 25/05/2011 @ 16:42 | Răspunde

  3. Din nou cenzura marca Manuela la Nastase.

    Balada populara ” Luciafarul” nu intra …ma intreb poezia buna , nu trebuie sa circule ..liber?
    Luciaferul nostru ,

    A fost odată, ca în basm
    N-ar mai fi niciodată –
    Pe un tărâm în plin marasm
    Un împărat şi tată

    A două fete – cum să spui –
    Crescute la ferestre
    Unde pândeau vaporul lui
    Aducător de zestre

    Că toată tinereţea sa
    În pribegii navale
    Cărase tone de cafea
    Blugi şi ţigări “nasoale”

    Doar erau două la părinţi
    Şi nu prea frumuşele
    Fără .succesuri. mari la prinţi
    Baroni ori beizadele

    Dar se mandreau cu tatăl lor
    Ce bea whisky cu litrul
    Şi se visa un jucător
    Cu fluier de arbitru

    De-atât cărat din port in port
    S-aducă de detoate
    Fu uns ministru de transport
    In câteva mandate

    Avea tupeu, ambâţ, nărav
    Ştia cum să vrăjească
    Şi fu ales chiar pârcălab
    La curtea-mpărătească

    Pe unde-a fost el – port ori post
    A strâns pe îndelete
    Ca să le facă-n viată-un rost
    Iubitelor lui fete

    Veni-ntr-o zi un chitarist
    Luă fata lui cea mare
    Dar, vai, spectacolul fu trist ;
    Divorţ şi partajare

    C-avură-nspre aeroport
    Viloi de la tataia
    Dar l-au schimbat, tot către Nord
    C-o casă-n Mogoşoaia

    Cum au facut şi ce au dres
    Când fu de partajară
    Cine cu ce s-o fi ales
    Nu a ştiut o ţară

    Cert e ca fata de-mpărat
    Fără de soţ rămasă
    Îşi cumpără, cumva pe blat
    O şi mai scumpă casă..

    În timpul ăsta, sora sa
    Mezina, cum se zice
    În cercuri largi se afirma
    Fiţoasă şi ferice

    Trecu prin şcoli de pe la noi
    Şi chiar urmă prin State
    Un curs intens de… piţi-goi
    De-i zice facultate

    Dar mult mai multe a-nvăţat
    Prin baruri şi locante
    Cu prinţi ieşiţi la agăţat
    Modele – aspirante

    Era a doua la părinţi
    Mezina cea cu ţeluri
    Dar a urcat, strângând din dinţi,
    În topul de modeluri

    Şi chiar cu bâlbe pe platou
    Trup zvelt, CV subţire
    A strâns un roi în jurul său
    De stele-n devenire

    Aşa ajuns-au la-mpărat
    Roberta şi Alina
    De care-apoi s-au ataşat
    Monica şi Sulfina…

    Acestea s-au lipit de el
    Ca marca de scrisoare
    Iar pe cea mică la Bruxelles
    Au uns-o, cu fanfare.

    El, jucător de Tabinet
    Şeptic şi Licitaţii
    Puse-ntr-o zi, în cabinet,
    De-un Poker, cu confraţii

    Cu patru dame-n mână sta
    Şi ar mai fi vrut una
    – Chintarul îl ademenea
    Şi-l îmboldea Fortuna –

    Se ridică incetişor
    Cu cărţile în mână
    Veni la geam şi, visător,
    Privi mâhnit la lună

    Mai apoi prinse a scruta
    Cea boltă instelată
    Pe care-odată-i se-arăta
    O stea cu chip de fată

    Avea un trup parcă sculptat
    Păr aburind reflexii
    Gură ce-ndeamnă la păcat
    Sâni împliniţi şi sexy

    Şi tot privind-o-ngândurat
    Se-aprinde-odată flama
    La pieptu-i de matroz umblat
    Să cadă, dragă, dama

    – Hai, vino-n cărti, râvnită stea
    Prelinge-te pe masă
    Că potu-i mare, scumpa mea
    Şi jindul mă apasă

    De vrei aievea să exişti
    Coboară dintre stele
    Dă-i dracului de pesedişti
    Fii mir inimii mele

    Într-un iatac municipal
    Trăi-vom altă eră
    Mie, Primarul General,
    Să-mi fii consilieră

    (Şi mai şopti, pierdut la geam
    Cu ochii către astră)
    Aş da o ţară sa te am
    În Alianţa noastră

    Iar ea, din cercul ei bengos
    Răspunde-aşa, mieroasă
    – Aş da o fugă până jos
    Dar am cocoş acasă

    Şi, vai, ce trist bietu-mi călcău
    Mai cu-cu-ri-g-grăieşte
    C-un mameluc din staff-ul tău
    Dosaru-i frunzăreşte

    – Hai, luminează-mă-n amurg
    Şi fă-ţi itinerarul
    Cu forţa mea de brand-de-burg
    Am să-i închid dosarul

    Nu-s stele-n cer cât promitea
    Blagoslovit cu flama
    Doar ce s-a-ntors la masa sa
    Că-i şi pică, zău, dama

    – Cinstire Ţie Demiurg
    Că mi-ai adus dameza
    Sunt cel mai cool bărbat din burg
    Şi simt că-mi creşte freza

    Iar răpitoarea-i glăsuia
    Privind din cărţi complice
    – Dubleaza potul – ţara ta
    Va fi tărâm ferice

    – Cadâna mea, de când te-aştept
    (Îi zice-atunci Înaltul)
    Rămâi aici, la al meu piept
    Să netezim asfaltul

    Să mă îmbăt cu-n whisky fin
    Sorbit din a ta gură,
    Iar un taraf teleormănean
    Să cânte pe bordură.

    Că am şi eu damblaua mea
    Sa ne trăim, dar, bine –
    N-am mai vândut demult cafea
    Dar azi mă vand pe tine

    Şi, zău, al dracului să fiu
    De n-om trăi regeşte
    Mă dărui ţie, monstru viu,
    Curat – marinăreşte…

    Aşa fu potul adunat
    De a aflat tot statul
    Dar el ajunse Împărat
    Vrăjind electoratul

    Ce l-a crezut un dregator
    Cu har, virtuţi şi vicii
    Braţ al umilului popor
    Tronând peste Servicii

    Peste Parchet şi DNA
    Justiţie, Armată…
    Ei, bine, el le iriza
    Cu astra adorată

    – O, steaua mea de căpătâi
    (Îi declama adese)
    Gândirea ta perversă îi
    Că e pe interese

    Dar nu-i nimic, acelaşi fler
    Mă mână şi pe mine
    Îţi dau pe mâini un minister
    Şi fonduri – nu puţine

    Ci mai coboară-n jos, încet
    Alunecând spre bază
    Aici, la mine-n cabinet
    Chelia-mi luminează

    Iar ea, de sus, din firma sa
    De spaţii de parcare
    Din când în când se cobora
    Să pună de-o plimbare

    Pân-au luat-o la-ntrebări
    In Parlament, ghiolbanii :
    La Ministerul de Plimbări
    Prea se jongla cu banii

    Că răsuflase-acel mister
    De se iscase drama
    Se ticluise-un minister
    Ca să se plimbe dama

    Cu un buget de emirat
    Ce-şi vântură petrolul
    Să aibă Marele Umblat
    Din ce-şi plăti obolul

    Pentru naveta astrei lui
    Pe căile lactee
    Azi la Paris , mâine-n Vaslui
    Azi star, mâine femeie

    Prin iarmaroace, la serbări
    Cu presa după sine
    Să vadă bietii electori
    Cum se trăieşte bine

    Cu mici, cu beri, miei la proţap
    Şi dansuri populare –
    S-a dat turismul peste cap
    De-atâta promovare

    Veniţi la noi, dragi călători
    În mândrul
    Căci brandul scumpei noastre ţări
    Cârnaţii de Pleşcoi îs

    Vai, Demiurgule, ne-ai dat
    Atâta jale-n casă
    C-un împărat prea inflamat
    De-o astră prea focoasă

    Fie-Ţi, dar, milă de-un popor
    Ce ţi-a-nălţat biserici
    Ia, Doamne, de prin preajma lor
    Aceşti eroi himerici !”

    Comentariu de Vasile, — 26/05/2011 @ 07:55 | Răspunde

  4. @Don Basil 🙂 🙂 🙂

    Si Du-ni-i Doamne pe pustii
    La dracu-n prag de casa
    La schimb vino cu bucurii
    S-avem macar de-o masa!

    Mistoaca foc parodia. Poti sa-mi spui autorul sau daca ai facut-o tu, vreau sa o pun pe blog.
    sa fii iubit
    marcus
    PS vezi ca ai lasat un vers neterminat.

    Comentariu de Marcus — 26/05/2011 @ 11:02 | Răspunde

  5. Reusita parodia.

    Comentariu de Sictireli — 26/05/2011 @ 13:48 | Răspunde


RSS feed for comments on this post. TrackBack URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: