Blogu' lu' Marcus

24/11/2011

Geoana? Brrrrr si Cah, O Mizerie!

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 09:44

Desi mi-am impus sa nu mai scriu despre Geoana, trecandu-l in acest fel la capitolul Istorie Neagra, modul in care acesta a inteles sa-si paraseasca fostii camarazi din partid, partidul, dar mai ales scaunul de presedinte al Senatului Romaniei m-au determinat sa-mi inving scarba produsa de acest personaj lamentabil si sa-i dedic acest epitaf politic.
Si fac asta mai mult in speranta ca poate, cei ce se hotaresc sa faca politica in aceasta tara vor inteleage ca aceasta activitate este intreprinsa de oameni cu sira spinarii, verticali care stiu la o adica sa se retraga, atunci cand circumstantele le sunt ostile, cu fruntea sus, pe usa din fata dovedindu-si lor si alegatorilor ca exercitiul demisiei a fost inventat tocmai pentru igienizarea la un anumit moment a esicherului politic. La noi, incepand cu d-l „imi voi da demisia in cinci minute” si terminand cu manifestarea de toata jena si greata a lui Geoana de ieri din Parlament, demisia, ca forma directa de a face politica constructiva, a disparut din vocabularul majoritatii alesilor neamului, motiv pentru care o ducem asa bine ca natiune.
Revenind insa la Geoana, cu toate ca aceasta revenire imi readuce senzatia de voma, pot spune ca refuzul lui de ieri de a-si dezlipi dosul de jiltul presedintelui Senatului, mi-a adus in minte niste imagini filmate cu mai bine de douazeci de ani in urma, in care un criminal odios in serie, Ramaru pre numele lui blestemat, afland sentinta condamnarii sale la moarte, s-a impotrivit cu toata fiinta sa sa fie scos din sala de judecata, crezand ca in felul acesta poate eventual invinge inexorabilul, fiind nevoie de un pluton de militieni, la vremea aceea, pentru a-l lua de pe scaunul pe care statuse pana atunci.
La Geoana au lipsit militienii, insa a fost nevoie de un batalion de senatori pentru a-l face sa inteleaga sa: „go home, Mircea Geoana!”.
Un amic de-al meu scria descria foarte plastic intr-o postare de-a sa: http://numarareainversa.wordpress.com/2011/11/22/lombelico-del-mondo/ , impresia pe care o are probabil numitul Geoana despre propria sa persoana. Subscriu la ideea amicului meu cu un mic amendament, in loc de „buricul pamantului”, in cazul lui Mircea Geoana, putem folosi fara niciun risc de a fi acuzati de limbaj licentios zicerea neaoasa cu „lindicul principesei” sau cu paduchele iesit la promenada pe fruntea purtatorului.
Auzindu-i discursul tinut imediat dupa ce a fost exclus din partidul care i-a dat atatea micutului Mirciulica, discurs rupt parca bucatica cu bucatica din retorica chiombalaie antiiliescu si anti PSD, si intregit pentru a fi recitat de distinsul nostru pesedist cazut in dizgratie, n-am mai avut nicio indoiala ca omul i-a facut Basescului cu varf si indesat jocurile in PSD, de pe pozitia de cartita suspusa. Vorba unui alt ilustru politician roman imediat postdecembrist cu aceasta retorica „s-a demascat” pur si simplu (de parca ar mai fi fost nevoie) drept conducatorul coloaniei a cincea basiste infiltrata in PSD. Josnic si lipsit de orice urma de bun simt sau macar cei sapte ani de acasa.
Insa climaxul comportamental al acestui personaj lipsit de inventia numita coloana vertebrala ne-a fost oferit de susnumitul in cadrul sedintei de Senat in care, rand pe rand, liderii grupurilor parlamentare incercau sa-l convinga ca este beat, motiv de dus acasa la culcare, moment in care el isi infingea coltii in holsuruburile fotoliului de sub cur si refuza cu obstinatie evacuarea. Din pacate, iar a fost nevoie de un maghiar ca si la Revolutie, d-l Frunda, pentru a-l determina pe catar sa inteleaga ca „gata, pauza s-a terminat, capu’ la fund!”.
Ar mai fi multe de comentat, comportamentul lui Geoana putand foarte bine sa umple un dosar cu fise de observatie intr-un spital de psihiatrie, insa ma opresc aici din scarba profunda fata de subiect si cu speranta ca alesii nostri au inteles totusi ca o demisie data la timpul ei, pe langa faptul ca indreapta o situatie de facto nedorita, poate fi totodata luata drept baza de relansare a unei cariere politice.
Ceea ce la Geoana nu mai este cazul!