Blogu' lu' Marcus

06/12/2011

Paduchii Basisti

Filed under: D'ale politichiei mioritice — Marcus @ 10:04

Regimul Basescu, pe langa toate nenorocirile pe care ni le-a adus, mai ales dupa ce chiombu si-a insusit cu japca si al doilea mandat si si-a instalat guvernul de marionete boccii la carma tarii, a mai reusit o contraperformanta care va intra in anale la capitolul „Asa, nu !” si anume generarea si proliferarea unei specii mutante de paduchi, care spre deosebire de paduchele traditional:”Paduchele este o insecta – parazit, minuscula (1 – 5 mm). Se hraneste cu sangele omului sau al mamiferelor, pe care il suge de 2-3 ori pe zi. Omul este parazitat de 3 specii: paduchele de cap (traieste pe firele de par), paduchele de corp, mai mare decat cel de cap (traieste numai pe rufe) si paduchele pubian (lat).”, este o productie proprie basista, el vietuind in usoarele urme de par care i-au mai ramas basescului pe cap sau, situatia privilegiata a Elenei Udrea, in zona pubiana a acestuia zona in care, pe langa sangele supt, respectiva doamna se simte ca acasa. Spre deosebire de paduchele traditional, indeobste recunoscut drept parazit, mutantul basist, desi se hraneste cu sangele purtatorului, nu este perceput de acesta drept parazit, ci ca traind in simbioza cu gazda, de la care ia surplusul pe care aceaasta il acumuleaza zilnic sugand la randul sau sangele supusilor, surplus care la un moment dat s-ar putea dovedi nociv pentru chiombila.
Caracteristic insa paduchelui basist este faptul ca acesta si-a insusit toate trasaturile de caracter ale gazdei ajungand la o forma avansata de mimetism in care practic el poate fi confundat cu gazda in ceea ce priveste apucaturile si tarele acesteia.
Cel mai elocvent exemplu in acest sens il constituie megalomania exprimata prin dorinta avida de a fi pupat in cur pe care o afiseaza ostentativ chiombu, megalomanie care s-a transmis la indigo si paduchilor basisti, care din cand in cand, ies pe chelia purtatorului, in lumina reflectoarelor postului public de televiziune, tranmsformat de lacheii presedintelui in televiziunea de casa a acestuia, chelie pe care se dau in spectacol cersind aplauze la scena deschisa, dupa ce in prealabiil au fost tamaiati la greu de cate un pupinbasist recompensat regeste din banul public pentru osanelele aduse paduchelui plictisit de ceafa presedintelui.
Tonul la aceasta panarama, care face din cultul personalitatii practicat sub Ceausescu un biet joc de copii, l-au dat la inceputurile regimului asa-zisii intelectuali ai tarii care, pentru avantaje materiale grele sustinute de eforturile contribuabilului roman, au facut din Basescu ot Basarabi un Basescu ot Cosmos, personaj mesianic, plin de supercalitati precum w.c-ul de hartie igienica folosita, uns in fruntea romanilor pentru a-i duce pe acestia in climax-ul Nirvanei.
Faptul ca in acesti mai bine de sase ani suntem cu mult mai departe de acest deziderat, ba mai mult, chiombu reusind sa ne aduca periculos de aproape de mormant (pe unii dintre noi, chiar ingropandu-i de vii) nu a contat, atata timp cat paduchii basisti au putut sa imite modelul tamaierilor insalubre si pesilentiale practicate de pupinbasisisti la adresa lu’ Tatuca, model pe care dupa ce si l-au insusit l-au perfectionat pana la nivelul de provocator de voma.
La inceput mai timid, cand EBA, cazuta pe spate de contemplatie baligoasa, ni-l prezenta pe Boc drept un inegalabil „editor de fraze intregi” performanta la care, in viziunea imbecilei triplubuzate, doar un geniu poate ajunge, trecand mai apoi la congresul, adunarea sau ce mama dracului o fi fost in Modrogan, cand pedelistii rupti de sale de admiratie fata de Elena Udrea, i-au sustinut acestiea candidatura la sefia organizatiei de Bucuresti cu o baie de elogii, in care tiganca ba era purtatoare de Lumina Sfanta, ba era asemuita cu o mama universala inlocuitoare pentru ma-sa lu’ Izmana, ba femeia visurilor rasopitului de la externe, ba…etc am ajuns sa aplaudam astazi, la scena deschisa, performantele unui alt paduche basist, si aici fac vorbe despre diasporeanul Branza Wiliam care, datorita combustiei interne mai puternuice decat a vulcanuluii Krakatao care a dus la deazstrul ecologic de acum doua secole, a ajuns sa-i detroneze pe Marin Sorescu sau Mircea Eliade si sa reprezinte idealul si modelul de existenta a milioane de romani din diaspora.
Sincer sa fiu, auzind-o pe duduia cu elogiul trogloditului, pe care nu ar fi putut s-o opreasca din litania de tamaiere a imbecilului nici armata sovietica in mars spre Berlin, mi-a venit pur si simplu sa vomit si sa-mi dau palme pentru faptul ca fac parte dintr-o asemenea populatie.
Cretinii astia au intrecut orice masura si ceea ce este mai inspaimantator in toata afacerea consta in faptul ca ei sunt convinsi de faptul ca aceste osanale reprezinta numai si numai adevarul, care chiar si in aceste conditii nu este spus pe de-a-ntregul din lipsa din vocabularul limbii romane a unor cuvinte care sa reflecte cat mai fidel rolul lor mesianic in devenirea poporului urmas a lui Basescu Traian.
La lipsa de reactie a acestui popor nu ar fi de mirare daca maine, poimaine ne vom trezi cu sfintii stersi de pe peretii bisericilor si in locul lor pictati d’alde boc, udrea, branza si clanul.
Pe modelul acesta, la Agapia, nu ne-ar mai intampina Dacul si Romanul lui Grigorescu, ci Elena si Traianul pictati de derbedeii care-i dau Patapieviciului marfa pornografica cu care sa faca expozitii in strainatate.
Sa te tii atunci distractie pe ortodocsii mioritici!

Fiind lasat descult de chiombu’, cu izmana rupta-n cur,
Nicolaie anul asta ne-a zis: „pas, mai stati un tur!”
Geab-am vacsuit opinca si am pus-o in pridvor,
Mosu’ ne-a adus o laie suparat la greu pe chior.

Plang copiii-n batatura c-au ramas cu gheata goala,
Dar mai rau plange mamica, neavand ce pune-n oala.
Plang bunicii, saracutii, caci din pensia ce-au luat
Le-a ajuns de-o lumanare, nicidecum de-un dumicat.

Plange toata lumea-n tara si priveste consternata
La golanii lui chiombila care-o lasa nemancata.
Nesatula este sleahta de argati portocalii,
Care i-au furat lui Mosu’ sacul plin cu jucarii.

Fericit e insa chiombu care hahaie a cobe
De cand pleca cucuvaia lasand loc doar pentru vorbe.
Si la hahaitu-i sumbru, prezicator de moarte,
Romanasu-i satisface orice vreri vorbind in soapte.