
Io:- Pai, cum dracu’ sa nu fii trist, cand vezi o asemenea chestie, care dupa ce-ti ia banii, camasa ,izmenele, te lasa si pe gaura de sant si ‘mneai pleaca ?: ) 🙂 🙂 🙂
Sunt trist. Mai sunt catran si leoarca de suparare si durere. Ma abtin cu mare greutate sa nu scurtcircuitez tastatura calculatorului cu suvoiul de lacrimi care ma inunda si pe care-l tin cu eforturi disperate sub control.
Elena ot Plescoi, mama noastra comuna in adulter cu stramosul nostru comun, Traian ot Basarabi, Blonda de la drept cum ii place ei sa se alinte, dupa altii Cioara Vopsita, Ibovnica Nationala , Favorita haremului basescian etc si-a dat demisia. Moment de ravaseala, degringolada si doliu national. Ce ne facem noi fara Elena Udrea, pe ce drumuri va ajunge biata noastra tarisoara lipsita de acum de prezenta fulminanta a celei mai cele dintre toate celea la timona corabiei „Romania” , copilot pentru capitanu’ de vampoare scufundate sau date de el pe Apa Sambetei, Traienel Gatlej de Aur.
Dumnezeu mi-e martor ca de cand a aparut pe firmamentul politicii romanesti i-am urmarit tot timpul activitatea, mut de admiratie si in transa hipnotica am avut inspiratia unor versuri naïve cu care am glorificat maretele fapte ale ilustrei, versuri care au intrat rapid in folclor ele devenind in scurt timp un imbold si o alinare pentru gospodinele noastre, care le-au recitat la claca si la sezatori, la moment de pus muraturi sau de tricotat sosete si fulare pentru iarna, ori pur si simplu singure prin casa, la dereticat, ori de cate ori dadeau cu mopul sau stergeau praful. Nu am fost singurul care am fost vrajit de potentialul politic si umanitar al d-nei Elena. Colegii de partid, la alegerea ei in functia de lider al organizatiei pedeleu de Bucuresti, au tinut s-o glorifice care mai de care in descrieri ce au ramas sculptate cu litere de aur in memoria colectiva a neamului si care pe mine, la momentul respectiv m-au motivat si m-au inspirat in acelasi timp sa scriu urmatoarea poezea:
Din mocirla si din smarcuri, gratie a doua sfarcuri,
Si-a tradarii de alcov, pentru chiomb păzit de mov,
Vopsita la par ca paiu’, si mai jos ca putregaiu’,
Pupaza portocalie se vrea Boss la Primarie.
Ode-i canta camarazii ce se-ntrec la vers cu barzii
Vorbe-n comedie bufa, epitete pentr-o fufa,
Prototip de tarfulita, ajunsa-n Olimp zeita
A lu’ Zeus preferata, din parcari recuperata.
Oltean Soare-n cer o vede, Anastase sfanta-o crede
Si cu cuvioasă mina, stau la rand sa ia lumina.
Baconschi in ciuda putzii, o vrea nimfa in jacuzzi,
Izmana-si renega mama, proslavind greu panarama.
Turcan doi de Bill impusca, stiind-o ca-i rea de musca,
O Lewinsky-n Cotroceni la depanusat coceni.
Boc ne-o da cuc de perete, sa dea ora la pulete,
Greenwich, dunga-n capitala, etalon de ora-n tara.
Totu’ e ca la Congres, pe Nutzy scriind progres,
Cand Oltean si cu Roberta, Izmana precum gazeta
Ii ridica osanale, ode, imnuri si urale
Lu’ Lenutza sus pe soclu, declamand discurs de cioclu:
Pe Oprescu-l vede-n groapa, cu ea dand de zor la sapa,
Pesedisti mutati la Belu, in frunte cu nenea Nelu
Iar pe Ponta si Nastase, in cavou in loc de case
Ea cantand prohod la toti, si-i doreste reci si morti.
Ajunsa ministereasa prin metoda preacurveasca
Specialista-n Kama Sutra, tot mai sus viseaza tuta.
Dar ca Iorgu-n Sadagura, cioara ce da azi cu gura,
A uitat proverb cu sapa, cand tot ea ocupa groapa.
Ciuruitu’ nu e trist, caci Basescu-i comunist,
Si-ajutat de-ai lui ciraci, il continua in draci.
Cultul nou grotesc rasuna, din baseasca vagauna,
Nici chiar el in vers cantat, n-a fost astfel adulat.
Revazand aceste versuri naïve, acum cand d-na Elena Udrea, din vointa proprie nu mai e, si simtindu-ma bantuit de muza neagra a disperarii, nu ma pot abtine din a-i dedica oarece versuri de ramas bun:
Ni s-a stins lumina sacra ce o luam de la Plescoi
Prin demisia Elenei am ramas la suflet goi.
Sorele e in eclipsa, doliu mare-n Univers,
Stelele o plang pe Nutzy priveghind al sau deces.
Cucu la Universitate-n loc de ora-si smulge pene
A ramas doar Romania amintiri ca sa depene
Cum dadea Nutzica ora si se bulucea boboru’
Sa isi potriveasca ceasul spre a nu jigni odoru’.
Fiul ratacit Izmana ce si-a renegat parintii
Azi se-ntoarce catre mama si o pune-n rand cu sfintii.
Oltean si cu Anastase de-or mai vrea sa ia lumina
Vor primi ca tot romanu, pe factura, nu divina.
Cotroceniu’ e in bezna , fara aura prea sfanta,
Chiombu-i inundat de lacrimi, dar n-a renuntat la tuta.
Tricoloru’ e in berna, clopotele bat in dunga
Si-o petrec pe Lenutzica in parcari iar sa ajunga.
Fericit e numai popa, cel vrajit de tanti Nutzy,
Cu ea libera acuma are marfa de Jacuzzi.
Se vor zbengui in bule, Baconschi si cenurista,
Care si-a reluat statutul de Elena fripturista.