Ma Jur Ca N-am Lovit Copilul Cu Pumnul In Plex Sau Peste Fata…

… si ca n-am fost claborator, ofiter de Securitate sub acoperire, sau ofiter SIE (sac!) sub acoperire.
Raspunsul la aceasta minciuna de-a dreptul grotesca, lucrand in bransa (comandant de nava) si deci stiind cu ce se manca plecatul la reprezentantele comerciale ale Romaniei socialiste in straintaturile capitaliste i l-am dat moftangiului inca de acum mai bine de sapte ani si i l-am dat in doua reprize. Iata-l:
Avînd în vedere faptul ca dosarul de Securitate al d-lui presedinte Basescu, din motive lesne de înteles, nu poate fi facut public, chiar înainte de aderare, si tinind cont de reactia interna si internationala pe care ar stîrni-o faptul ca România anului de gratie 2007 este condusa, în pas de defilare, de un fost si prolific agent al Securitatii, ziarul nostru si-a asumat o ancheta desfasurata pe cont propriu pentru stabilirea adevarului. Astfel, pe filiera Pacepa – CIA – Serviciile Secrete belgiene, am intrat în posesia unui raspuns cvasioficial dat de supercontraspionul belgian Poirot, Hercule Poirot, alias agentul 00fîs!, raspuns pe care vi-l aducem pe aceasta cale la cunostinta.
Raport la sosirea la Anvers a reprezentantului NAVROM Traian Basescu
Serviciul de contraspionaj belgian a aflat, prin intermediul eroului national al românilor, Mihai Pacepa, cît si din surse proprii, ca numitul Traian Basescu este de fapt ofiter sub acoperire al DIE. Din acest motiv, subiectul a fost luat în lucru de organul nostru, în scopul de a fi întors si de a lucra pentru noi. Oportunitatea nu a întîrziat sa apara, si dupa o serie întreaga de actiuni specifice, filaj, supravegheri video, telefonice, a reiesit clar ca numitul se pregateste sa traga un tun financiar, ca urmare a reparatiilor navei Zimnicea, în portul Anvers. Stiind faptul ca în România anilor ’90 orice cheltuiala valutara facuta fara aprobare este pasibila de închisoare, am elaborat un plan de actiune bazat pe infiltrarea unui agent sub acoperire la firma de reparatii navale, care urma sa remedieze defectiunile survenite la nava Zimnicea. Si planul a functionat: Basescu a încasat o mare suma de bani, semnînd o nota suplimentara de reparatii (în care erau trecute lampi portative, prize suplimentare, hîrtia igienica folosita de muncitori, aerul respirat de acestia în timpul reparatiilor etc.), în urma semnarii acestei liste, dupa ce comandantul si seful mecanic refuzasera, stiind ce-i asteapta în tara. Astfel, am fost capabili sa-i organizam un flagrant, în momentul însusirii banilor. Pus în fata probelor, Basescu a capotat si a acceptat sa devina agent dublu, cu conditia ca în momentul în care Ceausescu va fi înlaturat sa-i subtilizam dosarul de Securitate. Acest lucru a fost îndeplinit cu succes de serviciile noastre speciale în decembrie ’89. Tinînd cont de dificultatile prin care trecea flota comerciala belgiana în acel timp, prima sarcina operativa pe care a primit-o Basescu în noua calitate a constat în distrugerea flotei comerciale române, care-i facea o concurenta acerba flotei noastre. Sarcina a fost îndeplinita cu succes, Basescu dînd dovada în acest sens, dupa parerea noastra, de exces de zel. Dar cea mai importanta sarcina pe care a primit-o a fost aceea de a-l lucra politic pe liderul democrat Petre Roman, pentru a-l înlocui la conducerea PD, fiind astfel candidabil la presedintia României. Succes din nou, iar din 2004, succes deplin – presedinte al României. În urma acestor succese rasunatoare, statul nostru i-a acordat calitatea de cetatean de onoare al Belgiei, asa ca în cazul în care rateaza ducerea pîna la capat a mandatului în România, no problem, îl alegem în Belgia(abolim monarhia). Cu toate ca ar mai fi multe de spus despre, fara falsa modestie, aceasta lovitura de geniu a Serviciilor Secrete belgiene, închei aici cu sfatul de a nu mai încerca sa-i gasiti dosarul în tara. Cu stima, al dvs. Poirot, Hercule Poirot, Agent 00fîs!

Dosarul lui Basescu poate constitui un scenariu perfect realizabil la Hollywood pentru un film policier. Exact ca în filmele americane, avem de rezolvat o crima aparent insolvabila, care porneste de la premiza ca stim autorul, Traian Basescu, cunoastem delictul – colaborarea cu Securitatea, avem arma crimei – chiar declaratiile domniei-sale însotite de adrese oficiale ale MApN si înscrisuri în documente la fel de oficiale ale PCR, avem marturii ale martorilor, avem mobilul – parvenitismul si arivismul (în mai putin de 6 ani, comandant de nava si apoi reprezentant NAVROM), dar ne lipseste victima – dosarul fiind ascuns cu grija de faptuitor, în speranta ca nu va fi judecat. La asta se adauga si presiunile care se fac asupra omului Legii – din CNSAS -, care, santajat si amenintat, face tot posibilul pentru a escamota adevarul. Astfel, CNSAS refuza cu obstinatie sa judece dovezi imbatabile ale colaborarii lui Basescu cu Securitatea, emise de organe de drept ale Statului, în care se arata negru pe alb ca numitul Basescu a fost racolat de Serviciul CI, ca nu da 2 bani pe un registru de evidenta a colaboratorilor cu Securitatea, tinut de primul-secretar al PCR, care-si daduse acordul – conform legilor în vigoare de atunci – pentru folosirea lui Basescu ca informator, nu tine cont de dispozitiile scrise ale lui Ceausescu, care prevedeau ca toti reprezentantii comerciali ai României anului 1989 trebuiau sa fie ofiteri de Securitate sub acoperire, în acest sens, dupa declaratiile generalului Plesita, unora fabricîndu-li-se astfel de dosare, fara stiinta si fara asentimentul lor, nu audiaza fosti sefi ai Securitatii Port, respectiv general în rezerva Dumitru Nicusor, colonel în rezerva Ion Ivanciu, nu cauta în dosarele colegilor de facultate ai lui Basescu note olografe date de acesta, note scapate de filtrul vigilent al SRI. În schimb, ce face CNSAS? La sugestia publica a lui Basescu, CNSAS, prin reprezentantul sau Mircea Dinescu, pune botu’ (scuzati expresia) si înghite fumigena de a cauta în Arhivele Statului si în arhive particulare, rapoarte de calatorie date de comandantul Basescu armatorului, rapoarte care nu au nici o relevanta pentru calitatea de informator a lui Basescu, ci reprezinta doar praf pentru ochi neavizati. Si uite asa, dl. presedinte scapa de întrebarile stînjenitoare si de acuze, luîndu-ne înca o data de tîmpiti. Ba mai mult, pentru ca starea de confuzie sa fie totala, da de lucru CNSAS-ului dosare neinteresante pentru electorat, care sa-l tina ocupat pentru vreo 2 generatii si 10 legislaturi, comitînd cu acest prilej si blasfemia de a ataca singura institutie ramasa credibila în sufletul românilor – Biserica. În tot acest scenariu, demn de un thriller de casa, dl. Basescu a omis 3 lucruri: 1) Cerîndu-si de la români dosarul, a uitat proverbul „ai grija de ce-ti doresti, deoarece s-ar putea sa ti se îndeplineasca”; 2) Dumnezeu este mare si nu bate nici la 1, nici la 15; 3) Exista oameni care, daca organele abilitate ale Statului o vor cere, vor depune marturie în ceea ce priveste adevarul despre presedinte. Si înca ceva: tot un proverb spune ca minciuna are picioare scurte, asa ca, mai devreme sau mai tîrziu, adevarul va iesi la lumina.

Cincizeci Au Fost, F’o Douazeci Au Ramas !

Zilele acestea am avut curiozitatea sa citesc apelul-adeziune, lansat in media de cei 50 autointitulati intelectuali ai neamului.

Pentru cei din generatia mea, a anilor 50, parcurgerea acestui text a avut efectul unui dus scotian si semnificatia unei masini a timpului, care m-a proiectat cu 30 de ani in urma, cand viata spirituala a romanilor era dominata de cel mai desantat cult al personalitatii, practicat prin incantarea de osanale zilnice la adresa marelui carmaci, cu origini geniale carpatine.

Singura deosebire consta in faptul ca daca, preaiubitul si stimatul fiu al poporului, era totusi ancorat de catre intelectualii osanalisti ai acelor timpuri in realitatea pamanteana, neopupincuristii timpurilor noastre, dau urmasului intru nemurire, dimensiuni cosmice cu radacini olimpice.

Nu-mi inchipuiam ca super intelectualul Patapievici, care se considera detasat de plebea urat mirositoare, rezultata a secolelor traite sub povara excrementelor si dejectiilor deversate in capul sau de vidanja vecinilor mai oteliti in spada, situati la N, W si S de ea, plebe numai buna de practicat sporturi extreme, avind ca punct de sprijin doar o funie in jurul gatului, va accepta cu nonsalanta sa-si puna ilustra semnatura pe o lista comuna, al carei scop consta in stoparea practicarii unui exercitiu de democratie in tara noastra.

Si asta cu atat mai mult cu cat, respectiva voce isi face simtita prezenta intr-un cor, a carui performanta unica consta tocmai in interpretarea unor piese cu un caracter profund anticomunist.

Aceeasi oameni, care cred ca detin adevarul absolut si care condamna si infiereaza cu apriga minie capitalista 50 de ani din istoria unui popor, concep si accepta cu seninatate semnarea unui text pe langa care, elogiile aduse de comunisti lui Ceausescu in atatia ani de practicare a cultului personalitatii par incercari stangace ale unui copil de clasa a IV-a.

O alta ciudatenie a respectivului apel consta in eterogenitatea initiatorilor acestuia, printre care gasim pina si intelectuali care in viata de zi cu zi isi cistiga existenta extragand sau tratand dinti si masele cariate.

Motivatia gestului unor nume sonore de pe aceasta lista este simpla si banala: avantajele materiale suportate de contribuabilul roman, pe care domniile lor le au ca urmare a ocuparii unor posturi (I.C.R, TVR, etc) platite la greu in institutiile statului roman, posturi obtinute ca urmare, nu atat a calitatilor lor personale superioare, ci a ajutorului neconditionat oferit de ei in campania electorala prezidentiala.

Este evident faptul ca, daca in urma unui Referendum dictat de acest exercitiu democratic de sorginte constitutionala, sponsorul oficial ar trebui sa paraseasca fotoliul prezidential atunci si scaunele comode pe care dosurile lor intelectuale se lafaie prin bunavointa alesului, se vor clatina serios, riscand sa cada si avand efecte directe asupra bunastarii materiale a ocupantilor.

In aceste conditii este firesc ca dantura respectivilor sa se infiga cat mai adanc in fotoliile datatoare de confort social. Daca din acest punct de vedere motivarea gestului lor este cat se poate de naturala, nefirescul apare atunci cind acesti domni, in frunte cu Patapievici si Liiceanu, se erijeaza in exponenti de baza ai intelectualitatii si societatii civile romanesti si din aceasta pozitie incearca in cel mai lamentabil mod cu putinta sa induca vulgului, atit de detestat de d-l Patapievici, ideea ca printr-o eventuala suspendare a presedintelui din functie, Romania va fi prima tara din lume care va cunoaste urgiile Apocalipsei.

Stau si ma intreb: oare cat de handicapati intelectual ne considera stimabilii domni semnatari ai epistolei apoteotice, daca isi inchipuie ca dupa aproape 18 ani de cind gandirea democratica si-a refacut intrarea in modul de a privi lumea al romanului, acesta mai are nevoie sa fie tinut de mina pentru a trece strada?

Prin aceasta actiune domniile lor fac un mare deserviciu institutiei prezidentiale, respectiv presedintelui, pe care hiperbolizindu-l in maniera comunista a exacerbarii unui cult al personalitatii de trista amintire pentru romanii din generatia a II-a si a III-a, nu resusesc sa faca altceva decit sa-i inversuneze pe opozantii cu drept de vot ai acestuia si sa trezeasca amintiri de cosmar celor nehotarati, cu rezultate imprevizibile in intentia lor de vot. In acest mod circul de la nivelul puterii este mutat, in plan social, la nivelul strazii.

Lasati domnilor intelectuali lucrurile sa decurga normal, democratic, vremea oracolelor anilor 90 a apus, romanul ajungand astazi la maturitatea civica si politica necesara si suficienta, de a lua singur decizii care sa-i marcheze devenirea.In aceste conditii apelul dvs.ar putea fi hilar daca nu ar fi nociv si datator de frisoane.

Sa Nu Uitam Baile De Multime!

Totul a început miercuri seara, în timpul programelor TV de Actualitati. Prezenta d-lui presedinte la Iasi, televizata pe fondul unor comentarii isterico-erotice de trista amintire, a dus în final la starea în care ma aflu acum. Dar sa lasam faptele sa vorbeasca! Dupa ce El Lider Maximo se adreseaza multimii, pe post de urmas direct al lui AL. I. Cuza, el coboara în mijlocul multimii, chipurile pentru a se încinge în traditionala si istorica Hora a Unirii. Televiziunile dau tonul la balamucul obisnuit, cînd multimea isterizata apoteotic sfideaza toate mijloacele de protectie si se repede spre salvatorul natiunii, fie pentru a face deja intratele în programul vizitelor poze de grup si album, fie macar pentru a-si atinge liderul iubit. Unii mai practici flutura niste dosare cu petitii. „Aici, domnule presedinte. Sînt blonda, asa cum va place dvs.”, se aude din multime o voce umeda la subsol, titrata de televiziuni (oare cum s-o simti Prima Doamna, care numai blonda nu este), la auzul unor asemenea dovezi electorale de iubire? Si presedintele, pentru a ajunge la blonda, îsi smulge într-un gest deja cunoscut paltonul (oare cîte paltoane au presedintii?), pe care-l arunca SPP-istilor înnebuniti (sic!), si, printre pupaturi (o doamna îmbrobodita, trecuta de vîrsta a doua, tradeaza pe chip trairea unui orgasm intelectual – sic! – întîrziat la atingerea prezidentiala), strîngeri de mîini si colectare de petitii, ajunge în final la blonda. Apoi îi este prezentat un Mos Ion Roata, în embrion, imberb si cu glas pitigaiat, marcat de perioada caracteristica pubertatii, care îi relateaza „spontan” si neregizat presedintelui ce si cum a fost scuipat pe obraz de scîrnavia de boier. Presedintele, cu un gest divin, îl mîngîie pe Mos Ion Roata Jr., pe obrazul traumatizat, îndepartînd astfel insulta adusa de ticalosit. Alte poze, alte pupaturi si El Presidente pleaca la Focsani. Aici, alt reporter, suspect de devastat erotic, ne spune la început ca circa 1.000 de persoane l-au asteptat pe Divin, ca apoi, cu nonsalanta, sa supraliciteze si sa ne anunte ca un ocean de oameni se calca sinucigas în picioare, pentru a urma exemplul comoldovenilor din Iasi întru contactul fizic prezidential.

Nu mai suport, iau un ciocan si sparg televizorul. Apoi, cu toate ca mi-am propus mai demult sa fiu prudent în folosirea mijloacelor electro-casnice, dotate cu ecrane de vizita, merg în bucatarie si încerc sa folosesc cuptorul aragazului pentru a-mi încalzi varza. De pe ecranul acestuia îmi zîmbeste dl. presedinte. Îl sparg si pornesc cuptorul cu microunde cu acelasi efect. Îl sparg si pe asta. Merg apoi în baie sa ma spal putin pentru a ma racori, dar n-am noroc. Fereastra de vizita a masinii de spalat îmi prezinta aceleasi imagini. O rezolv dintr-o singura lovitura. Ma spal cu apa rece si încerc sa ma calmez, citind ceva. Tocmai cînd ma pregateam sa sparg vitrina bibliotecii, apare sotia însotita de doi vecini noi, pe care n-am apucat sa-i cunosc, îmbracati în alb, care ma roaga sa le împrumut ciocanul. Cu parere de rau, renunt la el, iar vecinii, drept multumire, îmi fac cadou o camasa, ultima moda. Deoarece nu reusesc sa o îmbrac singur (se încheie la spate), simpaticii mei vecini ma ajuta sa o îmbrac, dupa care ma invita politicos la o plimbare cu masina. Acum sînt linistit. Stau în camera cu Napoleon al III-lea, venit în vizita pentru marea sarbatoare a Unirii, cu unchiul lui, cu ducele de Wellington, cu Iosefina (desi este o camera pentru barbati), cu Hitler, cu Stalin si cu Ceausescu. În general, este liniste. Doar din cînd în cînd Napoleon se mai ia la harta cu ducele, dar îi desparte prompt Iosefina, acelasi lucru facîndu-l Ceausescu în disputele dintre Hitler si Stalin. Cînd nu reusesc cei doi, intervin îndatoritor gazdele noastre si cu jeturi puternice de apa, cînd rece, cînd fierbinte, sau cu injectii intravenoase, readuc pacea în mica noastra colectivitate. Managerul hotelului spune ca am toate sansele ca în doua-trei luni sa ma întorc în sînul familiei, cu conditia ca din gospodaria noastra sa dispara cu desavîrsire aparatura generatoare de asemenea manifestari. Asta nu este greu de realizat. Dl. director m-a asigurat ca, în urma sejurului, voi fi lecuit si de naravul de a visa, pentru a preîntîmpina anumite surprize. Cu speranta ca dl. director stie ce face, închei aici dorindu-va tuturor: „Sa traiti bine!”.

Remarcabilele „Succesuri” de Politica Externa ale Chiombului

A fost nevoie de prestatia pe sticla timp de o ora a unei maimute portocalii, pentru ca subsemnatul sa realizeze brusc faptul ca Romania ultimilor cinci ani a avut parte, in prezenta chiombului, de cel mai stralucitor reprezentant al diplomatiei si politicii externe, omul providential care a facut ca tara noastra sa fie subiect de teama si respect pentru comunitatea statelor lumii.

Daca n-as fi avut parte de discursul ilustrului propagandist portocaliu as fi continuat si astazi sa traiesc cu gustul amar lasat de prestatia jalnica a chiombului, a carui principala prerogativa prezidentiala constitutionala este politica externa, in cultivarea si extinderea relatiilor internationale ale tarii noastre, incepand cu sora mai mica, Moldova, trecand prin Moscova lui Putin si terminand cu branciul, mai mult decat injositor , aplicat de Belusconi la ultimul Summit NATO.

Gust inveninat si de incapatanarea imbecila dovedita de asimetric in a-si etala „cunostintele” de limba engleza, cu radacini adanci in engleza arabeasca de bazar, cu care a macelarit pur si simplu limba lui Shakespeare ori de cate ori a avut ocazia, la cel mai inalt nivel, in fata unor cunoscatori de’adevaratealea ai acestei limbi.

De la „Sulaina cenal” pana la „avioanele” oferite in loc de „planuri” ucrainienilor pentru a se integra in NATO, chombu’ nu a precupetit niciun efort de „actualizare” arabeasca a limbii engleze, facandu-se si facandu-ne de rusine, ca natiune, in fata unei lumi intregi.

Consecvent totusi cu mine insumi si pentru a nu comite greseala vietii mele, de a ma lasa convins de retorica papagalicesca cotrocenista a portocaliului dezlantuit pe sticla, si de a-l vota (Doamne Fereste!) pe chiomb, am intrat repede in arhiva personala si citind doar cateva fapte de vitejie ale acestuia in materie de politica externa si cunostinte de limba engleza, mi-am revenit la fel de subit cum am cazut in transa si m-am lecuit in acelasi timp de naravul de a asculta papagali pupinbasisti.

Redau in continuare doar doua dintre materialele care m-au readus la realitate:

BASE HERO, PUTIN K.O. !

Sub titluri de’o schioapa precum: „Base Hero, Putin K.O.”, „Go Base, Go!”, „Keep Walking Base !”, „Base, the New Superstar”, toate marile cotidiene internationale dedica in paginile lor de inceput de saptamina spatii generoase magistralei prestatii a presedintelui Romaniei d-l Traian Basescu cu ocazia summit-ului de la Zagreb dedicat resurselor energetice si gestionarii acestora, prin care pur si simplu l-a spulberat si umilit pe presedintele rus Vladimir Putin dintr-o singura fraza.

Toti analistii politici sint de acord si in cuvinte elogioase subliniaza in comentariile lor noua pozitie de incontestabil lider european zonal cistigata de Romania, ca urmare a interventiei curajoase si bataioase a presedintelui acesteia, care l-a ingenunchiat fara drept de apel pe puternicul lider de la Kremlin.

Cel mai pertinent comentariu pe aceasta tema ii apartine totusi ca de obicei, Agentiei de Presa Erevan News, motiv pentru care il redam in continuare:

„Cuvintele cheie folosite de d-l Presedinte Traian Basescu in discursul acestuia, cu trimitere directa la pozitia Rusiei in aceasta privinta, au constat in sublinierea faptului ca Romania nu va accepta niciodata ca tarile detinatoare de mari resurse energetice (Rusia) sa le foloseasca drept arme politice, ele trebuind sa se rezume in a le considera drept o marfa chiar daca strategica, supusa regulilor economiei de piata.

Presedintele rus Vladimir Putin a receptionat aceasta lovitura directa in plina figura si vadit marcat (mai ales ca intarziase o ora) si totodata rusinat de pozitia adoptata de tara sa pana in acest moment, si-a recunoscut spasit greseala, jurandu-se in acelasi timp pe rosu ca nu va mai face.

In continuare, Domnia sa a aratat ca daca pana acum a tratat cu dispret suveran si a ignorat total declaratiile belicoase anti-rusesti venite din partea omologului sau de la Cotroceni, de data aceasta nu mai poate trece indiferent pe langa acestea si, in consecinta, ca este de acord ca politica energetica a resurselor rusesti de energie sa fie dictata de la Bucuresti, functie de necesitatile din zona.

Astfel atat preturile cat si cantitatile de energie necesara si modalitatile de transport ale acesteia, vor fi de acum incolo prerogativa stricta a presedintelui Romaniei, d-l Traian Basescu.

Totodata ca semn al bunelor intentii ale Federatiei Ruse, Putin a mai declarat ca este de acord cu retragerea trupelor rusesti din Transnistria, ca va sustine revenirea Basarabiei la Patria Mama, ca va retroceda tezaurul Romaniei pina la ultima piesa insotita de compensatii materiale, ca va sustine Romania in problemele litigioase pe care aceasta le are cu Ucraina, ca va proceda la topirea rachetelor balistice indreptate catre Romania si ca va transforma metalul astfel obtinut in medalii comemorative cu efigia d-lui Basescu insotita de inscriptia „Base deus Balcani”, ca va lasa la latitudinea Autoritatii Navale Romane de la Constanta dreptul de control si dirijare al traficului navelor maritime comerciale si militatre sub pavilion rus, in afara apelor teritoariale ruse in cele internationale ale Marii Negre, astfel incat aceasta dupa ce a fost pe rand lac grecesc, turcesc si rusesc sa devina pe drept lac romanesc.

In vederea statutarii tuturor acestor stipulatii se va incheia si semna un tratat romano-rus, sarbatorit printr-o masa tovaraseasca la Golden Blitz, tratat care va consfinti pentru totdeauna statul de vasal al Rusiei fata de Romania.

Presedintele Putin a mers mai departe si a dat ca termen prim de indeplinire al acestor angajamente data de 30 Februarie 2008, cu posibilitate de prelungire nu mai tarziu de 01 Aprilie 2008.

Concluzionand, Agentia de Presa Erevan News, reitereaza succesul deplin repurtat de cel mai mare animal politic al tuturor timpurilor, d-l presedinte Traian Basescu, care printr-o singura fraza a ingenunchiat Urs-ul, citand in acelasi timp si cel mai sugestiv titlu aparut in presa internationala, respectiv in ziarul Izvestia: „SECURIST-UL lor a fost mai „cool” decit KGB-istul nostru”. „

N.R. „Putin a scos Romania de pe harta energetica a Europei de Est”.

Daca ieri, functie de rezultatul intrevederii Basescu-Putin de la Zagreb, ma pregateam sa declar: „Jos palaria Domnule Presedinte Traian Basescu!”, astazi nu pot spune decit: „Iar ai facut-o de oaie Basescule! „

GRAIURILE LUI NELSON SI VOLTAIRE, MUTILATE PE ALTAR PREZIDENTIAL

Înca din start tin sa precizez ca nu am pregatirea academica necesara sustinerii unei dizertatii pe aceasta tema, însa cu scuzele de rigoare, fata de persoanele vizate, tin sa mentionez ca pentru subiectul în cauza sînt suficiente acumularile de cunostinte generale si de specialitate dobîndite în urma absolvirii unor cursuri de învatamînt tehnic superior, dublate de existenta bunului-simt al celor sapte ani de acasa. Trecînd peste aceasta introducere clarificatoare, sper eu, putem afirma ca este remarcabila dorinta unor presedinti post-decembristi ai României de a se adresa auditoriului strain, cu ocazia unor discursuri sau alocutiuni importante tinute de acestia, în limbile engleza sau franceza. Dar din pacate, uneori, în cazul d-lui Ion Iliescu si al d-lui Traian Basescu, laudabil este numai efortul, în timp ce performanta lasa mult de dorit, stîrnind hohote malitioase de rîs sau surîsuri de compasiune în rîndul cunoscatorilor. Daca în cazul d-lui Ion Iliescu, acest fenomen este scuzabil oarecum, prin faptul ca domnia-sa este reprezentantul unei generatii condamnate sa învete limba rusa, în cazul d-lui presedinte Traian Basescu acest fapt poate fi justificat, chiar prin explicatiile domniei-sale, care, la începutul anului scolar curent, recunostea public pe un post de televiziune privat ca, în timpul procesului de învatamînt, au existat materii la care domnia-sa chiulea cu regularitate. Ceea ce nu i se poate trece cu vederea însa d-lui presedinte sînt greselile de limba engleza, care denota o slaba pregatire profesionala în domeniul maritim. Si asta pentru un om care clameaza în cele patru zari, producînd înrosirea de invidie a statuii marelui Nelson din Trafalgar Square, ca a comandat nava amiral a flotei române. Daca în bazarurile levantino-orientale, pe care dl. presedinte le-a vizitat în timpul peregrinarilor sale, putea cere unor negustori mai tuciurii sau mai oblici la ochi schimbarea unui material sintetic, pe care intentiona sa-l cumpere, prin folosirea unei limbi engleze de genul:”this model, altro colore”, iar negustorul îl întelegea, în performarea meseriei de ofiter de marina comerciala, legile internationale, cît si mîndria profesionala nu permit acest lucru. Si asta deoarece folosirea incorecta în marinarie, prin pronuntarea unui cuvînt sau denumiri geografice locale, poate sa faca, fara exagerare, diferenta dintre siguranta si dezastru maritim.

Daca în practicarea limbii engleze în mod uzual, la nivel international, se poate spune ca exista tot atîtea limbi engleze pentru cîti vorbitori o folosesc (dovada fiind chiar folosirea incorecta a ei de catre presedintele George W. Bush, în anumite ocazii), în domeniul maritim, bazat pe experiente cu urmari tragice, s-a ajuns la un acord international. În urma acestuia s-a convenit obligativitatea cunoasterii de catre marinari a vocabularului standard maritim englez si a limbii maritime engleze. Totodata, documentatia de specialitate utilizata la bordul navelor si editata în proportie de 90% de Amiralitatea Britanica, pentru a se evita confuzii impardonabile ca aceea facuta de dl. presedinte, atunci cînd cu ocazia unei alocutiuni a pronuntat Sulaina Cenal, în partea de introducere a Cartilor Pilot, care descriu anumite zone geografice specifice în care nava urmeaza sa navige, a fost inclus un vocabular fonetic, cuprinzînd pronuntia termenului în limba tarii respective. În acelasi sens trebuie mentionat si raspunsul domniei-sale la o solicitare a unui parlamentar european, de a spune cîteva cuvinte si în limba franceza. În timp ce unii jurnalisti români, aplaudaci fara discernamînt ai persoanei prezidentiale, au prezentat raspunsul acestuia, care, daca citez bine din memorie, suna cam asa: „În primul rînd sînt comandant de nava si, în aceasta calitate, daca as fi nevoit sa cer ajutor pe mare, as face-o în limba engleza”, drept o dovada de prezenta de spirit extraordinara, pentru specialisti raspunsul domniei-sale a constituit o alta dovada de ignoranta profesionala. În conformitate cu legile internationale citate mai sus, cu toate ca expresia folosita în caz de sinistru naval si cerere de asistenta si salvare respecta ortografia engleza, scriindu-se MAY DAY, ea se pronunta în sistemul radiotelefonic din comunicatiile navale folosind în mod expres fonetica franceza, respectiv ca în frantuzescul M’AIDER. Cu astfel de confuzii, poti fi foarte usor pus în situatia ridicola ca, facînd referiri în limba engleza la nava, interlocutorul neîntelegîndu-te sa-ti ofere cadou o oaie. Sau sa-i ceri pilotului român, în timpul tranzitarii Canalului Sulina, sa faci o escala prin ancorare în portul „Sulaina” si acesta sa-si continue netulburat marsul, pîna la varsarea Dunarii, iarasi neîntelegînd solicitarea ta în calitate de comandant de nava. Si asta deoarece, spre deosebire de discursurile prezidentiale, unde auditoriul are la dispozitie si textul scris al acestora, în marinarie baza o constituie limba engleza vorbita. Si acum, considerînd ca cititorii au înteles de ce am folosit în titlu numele amiralului Nelson, în loc de cel al Marelui Will, sa ne referim putin si la limba lui Voltaire. Este stiut faptul ca, în timp ce limba engleza a fost asimilata prin cutuma drept limba internationala, folosita cu precadere în comert, navigatie etc., limba franceza a ramas de-a lungul timpului o limba internationala utilizata frecvent în saloane cu pretentii intelectuale sau în cercuri diplomatice elevate. Daca pentru engleza sînt uneori scuzabile interpretarile personale, vorbirea incorecta a limbii franceze la cel mai înalt nivel atrage dupa sine sanctiuni, ea neramînînd netaxata de cunoscatori, care provin din mediile sus-mentionate. De aceea, practicarea vorbirii ei la acest nivel, într-o maniera lipsita de acuratete, este cel putin o dovada de impolitete fata de auditoriu. Concluzionînd, se poate spune ca, pentru evitarea unor situatii cel putin hilare, imediat exploatate de reprezentantii mass-media, cu efecte nu tocmai favorabile pentru cei în cauza, în fata electoratului autohton si a mediului în care se produc este recomandabila folosirea limbii materne asistata de traducerea de specialitate, care se impune în aceste situatii.

GRAIURILE LUI NELSON SI VOLTAIRE,MUTILATE PE ALTAR PREZIDENTIAL(AVENTURA AZERA)

Auzind de patania d-lui Presedinte Basescu de la universitatea din Baku,cu ocazia decernarii titlului de Doctor Honoris Causa,in urma careia memorabilul sau discurs,inceput in limba engleza si terminat in limba romana si adresat auditoriului format din studenti si cadre universitare,a ramas fara ecou din motive tehnice(teama conducerii universitatii de a-i dot ape ascultatori cu casti pentru traducere,ca acestea sa nu fie subtilizate de utilizatori),mi-am dat seama ca nici solutia cu folosirealimbii materne la rostirea discursurilor prezidentiale,nu-l pot scoate intotdeauna din impas pe d-l Presedinte.

In orice caz,in aceasta situatie,domnia sa putea sa tina discursul foarte bine si in limba engleza pe care o vorbeste si care cu siguranta ar fi fost pe deplin inteleasa de partenerii azeri de intrunire,vorbitori de limba engleza asemanatoare celei vorbite de d-l Presedinte.Cred ca in astfel de situatii domnia sa ar trebui,ca pentru dezamorsarea unor eventuale neintelegeri,sa se lase condos de intuitie si fler.

Mai tragic-comic a fost faptul ca,organizatorii ceremonialului de decernare al prestigiosului titlu,au uitat ca vestmantul traditional in astfel de ocazii,al oricarei universitati din lume,este format din roba si toca,cea din urma fiindu-i adusa domnului Presedinte,numai in urma insistentelor sale.

Cred ca daca acest titlu i-ar fi fost acordat in S.U.A.,Franta,Marea Britanie sau Germania,tari vizitate de asemenea de d-l Presedinte in actualul mandate,astfel de incidente nu ar fi putut sa se produca,avand in vedere pe de o parte,faptul ca in aceste tari au fost introduse castile audio de unica folosinta,iar pe de alta parte traditia de care se bucura aceste tari,in acordarea unor asatfel de titluri onorifice.

Oricum pentru preintampinarea unor asemenea evenimente neplacute,este de preferat ca in deplasarile viitoare in strainatate,serviciul presidential de protocol sa aibe in vedere si dotarea bagajelor d-lui Presedinte cu un strai de ceremonie pentru astfel de ocazii.Niciodata nu se poate sti de unde sare iepurele.

Izmenele lu’ Chiombu’

Poate ca citind acest titlu cineva ar fi inclinat sa creada ca m-am imbolnavit si eu de boala din capu’ lu’ chiombu’. Adica, ce au in comun izmenele acestuia cu politica romaneasca in general si in particular cu actuala campanie electorala?

Pai au, stimati cetateni romani cu drept de vot!

Si asta deoarece, daca la majoritatea purtatorilor de gen masculin ai acestui tip de lenjerie intima, ele mai suporta, in dreptul turului, usoare alterari de nuanta maronie, ca urmare a folosirii insuficiente a hartiei igienice, izmenele lu’ chiombu’ sunt cacate rau de tot in cur. Motivul acestui aspect dezagreabil consta in frica patologica, ce tine tot de boala din capu’ lui, de marota Ion Iliescu. De setea lui viscerala de razbunare, care-l face sa umble cu izmenele cacate in cur fata de aceasta idee fixa tine si intentia sa, ca in aceasta lupta electorala sa-l bata si el, macar o data, pe inamicul sau de-o viata. Acest Don Quijote al politichiei mioritice de bazar oriental, bantuit de fantoma politica Cavalerului a la Don Juan, Ion Iliescu, caruia se pare ca fostii sai votanti i-au ridicat o statuie in capatana goala a chiombului, vine, dupa retragerea oficiala a Tatucului (dupa cinci ani de zile) din viata politica a tarii, si-l ameninta public in primul sau discurs electoral oficial ca-l va lasa si fara cal si fara soclu, in fata unui electorat tembelizat si mut de admiratie la elucubratiile emise de boala din capu’ lui.

Daca peste asta turnam si aluatul urii si invidiei patologice a chiombului fata de cetateanul Patriciu, care se pare ca s-a descurcat cu petrolul mai bine decat el si clanul sau de mafioti ba in afacera Flota, ba in bordurarea, asfaltarea sau parcelizarea intru parcare a drumurilor si trotuarelor patriei, iaca avem imaginea completa a strategiei de campanie electorala folosita de chiomb in aceasta cursa de calificare prezidentiala.

Ca „batranul edec comunist” ii sta chiombului in gat precum broscoiul pesedist in gatul unui argat de-al sau portocaliu, o stim de multa vreme,  insa noutatea consta in efectul de bumerang al intentiei asimetricului de a-l denigra pe Ion Iliescu, ca tema de campanie.

Pai cat de tampit sau de bolnav in cap trebuie sa fii, pentru a crede ca cineva cu mintea intreaga poate sa puna botu’ la asemenea aberatii produse in momentul in care tara arde in focul crizei economice si al celei politice pe care tocmai ai generat-o, in dispretul majoritatii unui popor?

Eu, personal, consider ca omagiu mai puternic nu putea cineva sa-i aduca fostului politician Ion Iliescu, care prin personalitatea sa de adevarat om de stat a reusit sa creeze asemenea resentimente si psihoze unor impostori politici de teapa acestui Basescu.

Bazandu-ma pe cele afirmate de chiomb in speech-ul sau electoral am ajuns la concluzia ca si mult trambitata Lege a Pensiilor l-a avut ca unica tinta, tot pe d-l Ion Iliescu si pensia sa de „nesimtit” (sincer sa fiu, nu stiu daca d-l Ion Iliescu a iesit la pensie, si daca da, ii doresc sa manance cat mai mult din ea!), dar oricum, preventiv,  si tot era necesara o asemenea masura luata de camarila maronie a chiombului.

Ei bine, un aemenea personaj de dramoleta bulevardiera ne-a condus cinci ani de zile si, culmea!, isi mai doreste un mandat pentru a-si desavarsi „reformele”” din capu’ lui bolnav. Si tot culmea este faptul ca se mai gasesc 30% dintre romanii cu drept de vot, care pentru un kil de zahar, o litra de ulei, o geaca portocalie, un stegulet si o esarfa sau, pur si simplu din imbecilitate, il mai crediteaza ca valabil si neexpirat psihic in intentia lor de vot.

Iesiti oameni buni la vot si, daca nu sunteti atinsi de “filoxera” Basescu, striviti prin optiunea voastra buboiu’ purulent din capul statului!

Si pentru ca tot veni vorba si, in baza promisiunii de ieri, sa ne amintim cum a luat nastere sintagma „batranul edec comunist”, lansata de chiomb cu ocazia suspendarii sale din functia de presedinte al Romaniei.

INTERVIUL LUI BASESCU ACORDAT RADIO EREVAN

Reporter: Domnule presedinte, cum comentati intentia PSD de a initia procedura de suspendare din functia pe care o detineti?

Basescu: Este evident faptul ca batrinul edec comunist Iliescu, manipulandu-l pe Prostanac si impreuna cu motanul securist Felix, petroliberalul Tariceanu, mogulul Patriciu si grupurile ticalosite de interese, vor sa cheme minerii la Bucuresti, sa dea o lovitura de stat, sa reinstaureze comunismul si sa-l numeasca pe Iliescu pe viata, urmand exemplele lui Mao-Tze-Dun, Stalin, Fidel Castro si Mathusalem.

R: Mathusalem?

B: Pai, da! Ganditi-va la Comuna Primitiva, si atunci era comunism, nu?

R: Ce parere aveti despre cei doi romani arestati de americani in Irak?

B: Dupa cum va spuneam, Iliescu, batrinul edec comunist, manipulandu-l pe Prostanac si impreuna cu motanul securist Felix, petroliberalul Tariceanu, mogulul Patriciu si grupurile ticalosite de interese au trimis in Irak doi mineri deghizati in scopul compromiterii mele.

R: Care este opinia dvs. fata de refuzul Moldovei de a primi ajutor de la Romania pe calea integrarii europene, dupa tot ce ati facut dvs.pentru republica sora?

B: Este clar faptul ca batrinul edec comunist Iliescu, manipulandu-l pe Prostanac si impreuna cu motanul securist Felix, petroliberalul Tariceanu , mogulul Patriciu, grupurile ticalosite de interese si hoardele de mineri s-au inteles cu comunistul Voronin in scopul discreditarii mele.

R: Domnule presedinte, ce aveti de spus despre situatia, mai mult decit de stanjenitoare, generata de initiativa ambasadorului nostru din Italia?

B: Nu a fost nicio initiativa. Batrinul edec comunist Iliescu, manipulandu-l pe Prostanac si impreuna cu motanul securist Felix, cu petroliberalul Tariceanu, mogulul Patriciu, grupurile ticalosite de interese si hoardele de mineri l-au platit pe ambasador in scopul debarcarii mele.

R: Domnule presedinte, trebuie sa incheiem deoarece afara a inceput sa ploua.

B: Pai normal. Din cauza batrinului edec comunist Iliescu, care manipulindu-l pe Prostanac si impreuna cu…..

Suna cunoscut, n’asa???!!!

Un Presedinte Pentru Istorie- Traian Basescu 2

Exista in istoria oricarui popor anumite momente cruciale, daruite si atent supravegheate de Divinitate, momente care daca sunt lasate sa se consume in van, pot avea ca rezultat perpetuarea la nesfirsit a nefastului in soarta poporului respectiv.
Nu aceasta a fost situatia in luna decembrie a anului de gratie 2004, cand intreg poporul roman atins de filfiitul angelic al premonitiei si previziunii, unit in ganduri si simtire, l-a ales aproape in unanimtate pe actualul presedinte al Romaniei, Traian Basescu, increditindu-si fara niciun fel de rezerve soarta in mainile vanjoase ale Marinarului.
Dar, Divinitatea, atunci cand s-a pogorit sub forma de inspiratie nationala, nu a ales la intamplare, ci dupa o adinca chibzuinta, tinand cont de calitatile exceptionale cu care omul politic Basescu a fost harazit in momentul venirii sale pe lume.
Parcursul vietii acestuia, pana la momentul alegerii sale ca presedinte si dupa, este un parcurs de exceptie, profund marcat de realizari politice si profesionale extraordinare, care ii confera acestuia rolul messianic de stea calauzitoare pentru destinele romanilor.
Inca din perioada comunista, cu toate ca prin natura meseriei sale de baza si apoi in calitate de reprezentant comercial al unei firme comuniste, intr-un stat capitalist, era obligat sa colaboreze cu organele de Securitate, omul Basescu a dat dovada de o verticalitate si tenacitate rar intilnite, refuzand cu orice risc colaborarea cu aceste organe, toata ascensiunea sa profesionala pana la functia de ministru secretar de stat, in cadrul ministerului comunist al transporturilor, datorandu-se exclusiv meritelor sale personale.
Motiv pentru care, drept razbunare, defuncta si diabolica Securitate intuind declansarea evenimentelor din decembrie 89, i-a confectionat o dovada mai mult decit evidenta din care rezulta ca, inca din anii studentiei d-l Basescu a colaborat cu Securitatea, plasand strategic aceasta dovada la sediul P.C.R. din orasul Constanta, pentru a fi gasita de revolutionari intr-un Registru de Evidenta ai membrilor PCR, colaboratori ai Securitatii.
Poporul roman, din nou luminat de Divinitate, si-a dat imediat seama ca nu este vorba decat despre un act diabolic de vendetta si in consecinta a tratat documentul cu dispretul suveran cuvenit.
Pe langa o pregatire profesionala ireprosabila , marcata de cunoasterea la perfectie a limbii engleze cu care pur si simplu isi vrajeste auditoriul, atunci cand tine discursuri politice in aceasta limba, omul Basescu, in toate actiunile sale este un exemplu de altruism, loialitate, un sot si un tata perfect, un crestin ortodox educat in spirit de respect fata de Biserica, fata de legile tarii pe care le considera mai presus de orice supunandu-se fara carcnire si chiar cu placere rigorilor acestora.
Este de notorietate modul altruist in carea renuntat la un apartament repartizat in modul cel mai legal cu putinta de Primaria Bucuresti, pentru meritele sale deosebite ca primar al capitalei (in timpul mandatului sau, Bucuresti-ul a redevenit Micul Paris), apartament pe care ar fi putut sa si-l cumpere pentru o suma modica, dar pe care l-a cedat unor familii de nevoiasi ce locuiau sub cerul liber, fiind evacuati din casele in care locuisera o viata.
Loialitatea si recunostinta sa fata de oameni care l-au ajutat in devenirea sa politica, oameni ca Petre Roman, Cosmin Guse, Lavinia Sandru, Pavelescu, etc., au intrat deja in folclor si in literatura de specialitate de sub egida si indrumarea intelectualilor de marca ai neamului.
Modul in care, ori de cite ori imaginea risca sa-i fie afectata, se afiseaza in mod firesc cu familia, plimbindu-se cu tandrete cu sotia in mijlocul romanilor care si-au pus toate sperantele in acest om providential, a dat o noua dimensiune notiunii de familie si familist.
Si poporul il iubeste si-l alinta. “Baile de multime”, pozele de grup insotite de autografe de star hollywoodian, terminate apoteotic cu impartirea de paltoane prezidentiale unei multimi in delir, sunt numai citeva aspecte care dau adevarata imagine a Alesului.
Dar ceea ce este intr-adevar miraculous, este modul spectaculos in care d-l presedinte a reusit sa aduca linistea atat de benefica la nivelul luptei politice dambovitene, prin exercitarea cu talent desavirsit a prerogativelor sale constitutionale de moderator intre eventualele conflicte instutionale, liniste care a contribuit intr-o masura imensa la cresterea fara precedent a nivelului de trai al poporului.
Prin implicareasa directa si competenta in actul de Justitie, presedintele a reusit intr-un timp scurt sa decapiteze hydra oligarhica, generatoare de coruptie mafiota in Romania, trimitand dupa gratii numerosi si verosi corupti si coruptibili politicieni, adversari ai domniei sale.
Niciodata in istoria milenara, poporul roman nu acunoscut atita buna stare materiala si o asemenea recunoastere internationala.
Chiar si oponentii sai politici cei mai inversunati au fost adusi la tacere de prestatia sa si muti de admiratie au trebuit sa recunoasca abilitatea, inteligenta tinand de geniu, flerul politic  etc. cu care presedintele isi indeplineste rolul de custode al devenirii nationale a romanilor din tara si de pretutindeni.

Un Presedinte pentru Istorie-Traian Basescu

In loc de prolog.

Nota: am postat acest text pe un forum (JN-Ion Cristoiu), plin de pupinbasisti galagiosi nevoie mare, cu titlu experimental pentru a le testa reactia la o opinie de-a mea, conform careia asimetricu’ este „cel mai tare din parcare”. Vor pune botu’?

Sfirsitul anului 2004 aduce in sfirsit Romaniei post decembriste, stabilitatea economica si politica atit de necesare in satisfacerea interesului general comun, si anume rezolvarea necesitatilor impuse de un nivel de trai decent, cit mai apropiat de standardele europene, prin alegerea de catre imensa majoritate a romanilor, a unui presedinte ale carui unice aspiratii sint combaterea coruptiei generalizate care macina de mai bine de 15 ani societatea romaneasca si nu in ultimul rind, prin sloganul adoptat in campania electorala „Sa traiti bine!”, ridicarea la cote nemaiintilnite a nivelului de trai al poporului roman.
Primii pasi ai acestui nou parcurs al istoriei romanilor este facut de d-l presedinte Traian Basescu, speranta de mai bine si nou a intregului popor roman, imediat de depunerea Juramintului prin care se angaja sa:
“Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea pentru propasirea spiritualasi materiala a poporului roman, SA RESPECT CONSTITUTIA si legile tarii, SA APAR DEMOCRATIA….. Asa sa-mi Ajute Dumnezeu!”, atunci cind in deplina concordanta cu textul Constitutie care stipuleaza la art.102(1):
“Presedintele Romaniei desemneaza un candidat pentru functia de prim-ministru, in urma consultarii partidului care are majoritatea absoluta in Parlament si daca nu exista….”,nominalizeaza ca prim ministru pe d-l Calin Popescu Tariceanu, desi Alianta D.A. nu cistigase alegerile, ea situindu-se pe locul doi ca urmare a scrutinului popular.
Tocmai aceasta numire, aparent contrara prevederilor textului constitutional, da dimensiunile adevarate ale geniului politic al noului presedinte, care in campanie anuntase deja ca va fi “presedinte-jucator”.
Stiinta si abilitatea sa de a interpreta in mod original si benefic pentru popor prevederile constitutionale, se vor dovedi in viitor ca fiind piatra de temelia, cheia succesului politiciii de tip nou “jucatoare” pusa in practica de acest atit de asteptat trimis mesianic al Divinitatii in ajutorul poporului roman.
Dar pentru ca acest guvern impus sa poata avea sustinere parlamentara in vederea realizarii programului de guvernare, era necesara o noua asezare parlamentara, fapt care a dus la modificari de regulamente si blocarea Parlamentului pentru foarte mult timp, in dezbateri sterile si politicianiste, pe motiv de presidentie a celor doua Camere.
Si asta in conditiile in care data integrarii europene se apropia cu pasi uriasi, iar Romania avea de recuperat imens din punct de vedere legislativ in anumite domenii strict monitorizate de UE.
Detractorii noului presedinte se vor grabi sa critice acest aspect, nerealizind de fapt ca acest lucru coroborat cu declaratia de intentie pentru noua politica externa a Romaniei, orientata pe axa romano-anglo-americana, a insemnat de fapt o cotitura majora a modului in care partenerii europeni au perceput politica cotrocenista, brusc realizind ca friiele statului roman au ajuns in sfirsit la un Conducator cu coloana vertebrala, care tine cont doar de interesele propriului popor in poltica externa.
Aceasta trasatura de caracter a noului presedinte a fost intarita de o noua lovitura de maestru atunci cind, nici bine stabilit in fotolii noul guvern al Romaniei, strategul politic de geniu, bazat doar pe fluxul navalnic de informatii provenite de la popor, a decis ca pentru realizarea unei sustineri parlamentare confortabile, Romania are nevoie de un nou guvern rezultat in urma alegerilor anticipate.
Concomitent cu toate aceste actiuni desfasurate intr-un iures ce amintea de campanile Alexandrului in antichitate, d-l presedinte nu-i uita nici pe cei mai dinamici si loiali sustinatori ai domniei sale in campania electorala si, pe de-o parte prin masurile recompensatorii pe care le ia (dupa modelul:”Petre esti cel mai tare!”), pe unii ii trimite pe centura politica a capitalei pentru a o revigora prin infiintarea unui nou partid PIN, iar pe de alta parte aduce la Ministerul Justitiei, o Ioana d’Arc dimboviteana, care imediat ce este unsa incepe reforma in sistem, prin punerea procurorilor in subordine politica.
Si primele rezultate in lupta impotriva caracatitei mafiote din Romania nu intirzie sa apara, inamicii politici ai domnului presedinte , Dinu Patriciu si Adrian Nastase, au de-a face cu palma grea a domnului presedinte imbracata in manusa DNA-ului.
Primul este arestat, iar al doilea trebuie sa dea socoteala pentru gravele prejudicii pecuniare aduse poporului roman, prin obtinerea si utilizarea ilicita a unor termopane in apartamentul pe care-l detine in capitala.
Poporul poate sa respire in sfirsit usurat! Lupta impotriva coruptiei patronata de ticalositi si initiata de Cavalerul Neprihanit al Dreptatii, imbracat cu armura sfinta a altruismului, onorabilitatii si dragostei de tara si popor a fost inceputa!
Va urma

Intrebare, Nasu’:

-Domnule Presedinte, ce va mai fac papagalii?

Deoarece raspunsul nu a satisfacut, ma simt dator cu un raspuns pentru acest port-drapel al pupincurismului televizat basescian. Deci domnule Radu Nasu, iaca ce fac din cand in cand animalutele aflate in rezervatia zoologica a Alesului:

Papagalul si Girafa

Papagal cat un colibri si girafa cea prajina,
Fura convocati de Zeus, alintat si drept Bashina,
Ca la ceas de dimineata, iute ei sa se prezinte
Si pe juri si’a lor metehne, cu ocara sa descante.

Toate bune si frumoase, ordinul indeplinit
Doar ca Zeus, luand cuvantul, se arata cam mahnit.
Pe motiv de inaltime si reglaj de microfon
Girafei ii cere capul, amintind de Napoleon.

Iar papagalutul nostru, public este umilit
Pricina de centimetri, de-a lui Zeus hahait.
Si in loc de scena’nalta, demna de tinut’aleasa
Lumii el se adreseaza, pitulat pe dupa masa.

Morala:
De  esti lunga si prin asta pe stapan il deranjezi,
Mergi in patru labe soro, altfel n’ai cum sa-l imbunezi.
Iar de soarta fuse cruda si nanismul te-a lovit
Defileaza-n catalige pentru Zeus mult iubit.

Sau alteori, functie de comanda primita, fac galerie si impotriva unor „obiecte” ce sunt luate in colimatorul asimetricului, dupa cum urmeaza:

PAPAGALI VS. TONOMATE
Papagali viu colorati
Bine „unsi” si chiar dresati
S’adunara in armate
Sa combata tonomate.

Tonomate, cele patru
Gadea, Stan si cu Ciutacu
Caci Cristoiu cel peltic
Nu se pune ca’i prea mic.

Si cu zarva activista
Motivat cotrocenista
Le spun vorbe de ocara
Vorbe care vor sa doara.

Pe Ciutac il arabira,
Vina grea ei ii gasira
Cum c’a pus-o de fratie
Cu’a islamului mafie.

Gadea’i imbecil, saracu’
Stan e’aiurea dus cu capu’,
Iar Cristoiu cel peltic
Nu se pune, ca-i cam mic.

Unsul nostru cel Divin
Sta in deal razand meschin,
Vazand presa cum se bate
Sa rapuna tonomate.

In curand pace va fi,
Si romanii toti vor sti
De basescu imparat,
Cel mai bun, cel mai curat.

Insa tot romanul zice
C’orice pasare, chiar cioara
Atunci cand grav se dezice
Sta pe limba ei sa moara.

Papagali portocalii
Fiti voi deci atenti copii,
Cu isonul ce’nganati
S’ar putea sa regretati!

Old News

Suparat nevoie mare pe ultimile sondaje reale, asimetricu cere si obtine o audienta la Dumnezeu:
– Buna colega, spune-mi si mie te rog, ma aleg romanii pe viata, ca in sondaje stau prost de tot!
– Traienele, din surse am aflat ca nici al doilea mandat nu-l mai vezi, insa stai linistit, vei avea un destin maret. Tot din surse stiu ca imediat ce nu vei mai avea imunitate, romanii iti pregatesc o rastignire pe deal la Mitropolie, mai ceva decit a fost a lu’ fi-miu, intre Elena si Videanu, sa nu te plictisesti. Vestea proasta este ca trebuie sa-ti iei gindul de la Inviere ca mi-au taiat astia fondurile si le-au realocat lui Geoana, Tariceanu si Boc pentru ca macar ei sa infaptuiasca Minunile promise romanilor in campania electorala, asa ca doar Dracu te mai poate ajuta de acum incolo, mie mi-au dat Antonescu, Geoana si Duda interzis si mi-au zis ca, daca mai ma prind ca umblu cu minuni la Cotroceni, ma schimba cu Becali. Asa ca, sorry Colega, esti pe mana ta!