In Memoriam „Spike, O Minune De Catel”

Scriu. Si Plang. Plang. Si Scriu. In aceasta dimineata, la ora 04.00, fata mea cea mica a intrat la noi in camera, purtand pe brate, infasurat intr-o paturica corpul inca cald, dar inert al celui care mai bine de cinci ani de zile mi-a fost cel mai apropiat si devotat prieten, catelul care, crescut de mine de la cateva saptamani, vedea in mine si mama si tata si frate si prieten si stapan si tot ce vreti dvs. , stimati cititori ai acestor randuri. Imi amintesc cum mic fiind, si dormind cu mine in pat (desi avea cosuletul lui pe care si-l umpluse cu jucarii pe care mai tarziu le invatase pe fiecare in parte, recunoscandu-le si aducandu-le doar cand le pronuntai numele), in timpul noptii ma trezeam cu el la urechea mea al carei lob il lua in gurita, in lipsa de san matern probabil. Am avut catei in casa de cand ma stiu si pe toti i-am iubit, insa pentru Spike am avut si am inca, desi s-a stins plapand ca o lumanare de pom de iarna, asta dupa ce timp de trei nopti s-a luptat saracutul vitejeste si cumplit pentru fiecare picatura de viata data de la Dumnezeu, un sentiment inefabil ce nu poate fi acoperit cu ajutorul catorva cuvinte potrivite pe o tastatura de calculator.
Intr-o lume adusa de politicienii de la Putere la stadiul in care adevaratele valori au fost inlocuite de un manelism pe langa care cuvinte ca altruism, prietenie, devotament, cinste etc par desuete si golite de continutul lor semantic, facand loc de cinste grobianismului, derbedeismului, arivismului desantat, goanei dupa bani obtinuti prin orice mijloace, sentimentele curate ale unui animalut de companie fata de stapanii sai par a lua locul unei flori rare rasarita intr-o parloaga plina de maracini.
Sunt convins ca se vor gasi destui care vor rade de cele scrise de mine, oameni carora le doresc insa sa traiasca experienta prieteniei curate stabilita intre un catel si stapanul sau.
Ma opresc aici deoarece amaraciunea este prea mare si rana prea proaspata pentru a putea sa continui, dar ma opresc cu speranta ca animalutul meu a ajuns deja intr-o lume mai buna in care-si va gasi un stapan ce sa nu stea cu sufletul la gura de frica unui guvern care, fie ca i-ar impozita dreptul de a tine un animal de companie, fie i-ar reduce ratia de hrana a acestuia cu 25%, urcand si TVA-ul pentru oasele destinate catelului la cota maxima.
Adio, cutu meu drag!

Spike, O Minune de Catel

Motto:

Redau, pentru cei care n-au citit inca, textul in care descriam motivele pentru care consider ca pekinezul meu este o minune de catel, text care constituie baza relatarii din Spike O Minune de Catel !

“De cind ma stiu, desi pe vremea comunismului era privit si dezavuat ca obicei burghez, am avut tot timpul in casa cate un catel ca animal de companie, mereu pekinez.
Acum am doi, o catelusa care a imbatranit saracuta, are 15 ani si pe care trebuie s-o transportam noi si o zvarluga de catel, Spike, extraordinar de jucaus si de departe cel mai inteligent catel pe care l-am avut de-a lungul timpului.
Faptul ca de cand avea doar trei saptamini, am avut in permanenta grija de el si ca prin natura faptelor rostuite de Dumnezeu, ne petrecem tot timpul impreuna, a creat intre noi o legatura speciala in care ‘mnealui vede in mine si mama si tata si frate si companion de joaca.
In programul nostru zilnic diminetile sint dedicate computerului, la care scriu, fapt care ma tine departe de noutatile prezentate de buletinele informative prezentate de posturile tv.
Fiind totusi pasionat si amuzat de circul politic de la noi din tara m-am gindit sa ma folosesc de inteligenta micului meu tovaras de viata si sa-l invat (deoarece televizorul este in alta camera) sa ma anunte cind pe ecran apare vreo personalitate politica dimboviteana.
Numai ca rezultatele acestui exercitiu mi-au intrecut cu mult asteptarile.
Amicul meu, nu numai ca recunoaste personajele respective, dar reactioneaza diferit la vederea lor.
Astfel, atunci cind la televizor apare Boc, Spike se repede disperat la castronul cu mincare si latra furios in apararea oaselor ce asteapta cuminti sa fie mancate.
Atunci cind vine la mine in camera si incepe sa se invarta cu viteza incercind sa se muste de coada, stiu ca la televizor este recital Mircea Geoana.
Probleme mari am insa in momentul aparitiei lui Vadim Tudor, moment in care Spike incepe sa latre ca un apucat, cu spume la gura, motiv de cearta cu vecinii. Nu se potoleste decat daca ii dau ceai de tei sau, atunci cind discursul lui Vadim devine apocaliptic, un sfert de pastila de Distonocalm.
Dar cel mai mult ii place de Elena Udrea, sint momentele lui de relaxare cand, dupa ce latra vesel de vreo doua-trei ori, dand fericit din codita, se aseaza apoi pe posterior si incepe sa-si faca toaleta organelor intime cu limbuta pina cand isi genereaza (rog sa fiu scuzat!) o frumusete de erectie adolescentina.
La Patapievici si Pora, desi de regula isi face necesitatile afara, vine langa mine si dupa ce isi ridica piciorusul, uda la radacina scaunul pe care stau la computer.
Preferatul lui este insa Liiceanu, la care dupa ce casca de citeva ori, da cu labuta in telecomanda, stinge televizorul si se pune pe un sforait de il aud din cealalta camera.
Ion Iliescu ii genereaza o stare de melancolie blegoasa din care isi revine numai la aparitia Elenei Udrea.
La Elena Basescu, vine linga mine, se ridica pe piciorusele din spate si latra balbiit.
Mai grav este insa cu tatal Elenei pe care cind il vede si il aude vorbind, isi baga brusc coada intre picioare, incepe sa schelalaie a frica si prevestiri rele, o ia la fuga si nu se opreste decat la mine in brate, unde asteapta protectie si mangaiere.
Aparitia lui Stolojan il detremina sa vina linga mine, sa scrisneasca din dinti si sa maraie infundat.
In timp ce la Adriean Videanu latra a paguba, aparitia lui Marean Vanghelie consfiinteste numarul lui de excelenta in care, in loc sa latre, miauna.
In acelasi registru se inscrie si metamorfoza de geniu suferita in cazul lui Jiji Becali, moment in care vecinul de jos ma suna si ma intreaba daca mi-am cumparat cumva caine ciobanesc mioritic.
Deocamdata acestea sint VIP-urile politichiei si “societatii” noastre civile, care-l intereseaza si starnesc pe Spike, catelul minune.
Asteptam amindoi cu nerabdare rezultatul “realegerilor prezidentiale” (puschea pe limba mea!), pentru a putea trece la faza superioara a acestrui program de instruire, si anume latratul pe muteste.

Eu, Spike Si Reflexul Basescu

Am mai povestit, si nu o singura data, despre catelul meu pekinez, Spike, care de-a lungul timpului mi-a dovedit ca are reactii uneori mai inteligente decat semenii nostri bipezi, iubitori de manea, atunci cand vine vorba despre politicienii mioritici.
De la o vreme insa, toate aceste reactii s-au diminuat si dupa alegerile prezidentiale, in mod deosebit, ele au palit de-a dreptul in fata uneia care, sa fiu sincer, ma cam ingrijoreaza, dar in acelasi timp imi da si o stare de multumire, ce-i drept, putin cam perversa.
Despre ce este vorba?
Imediat dupa ce iubitul nostru presedinte a fost reconfirmat pentru un al doilea mandat, Spike al meu reactioneaza doar la aparitiile sale televizate, in sensul ca ori de cate ori il vede si aude vorbind la televizor, incepe sa schelalaie de-a dreptul lugubru, prevestind mari nenorociri, tot timpul cat acesta se adreseaza poporului, iar din aceasta stare nu am pur si simpu cum sa-l scot, orice as face, motiv pentru care m-am certat cu toti vecinii din bloc.
Dupa ce termina Basescu de vorbit, termina si Spike de schelalait, se invarte de cateva ori in jurul masutei pe care este asezat televizorul si apoi se opreste in dreptul piciorului fata/drapta al masutei, isi ridica propriul picior si urineaza scurt, operatiune urmata imediat de treaba mare, tot ritualul terminandu-se cu latraturi vesele si chemari la joaca cu mingiuta personala.
Vazand ca n-am cum sa-l dezvat de acest obicei, m-am gandit ca ar fi bine sa-l intorc in folosul meu asa ca, bazandu-ma pe cunostintele din scoala referitoare la cercetarile lui Pavlov asupra reflexelor conditionate, pentru a nu-l mai scoate la plimbare cand ploua sau cand ninge, i-am facut o tavita ca la pisici si la ora destinata plimbarii dau drumul la televizor.
Necazul consta in faptul ca (spre norocul nostru totusi), Basescu nu vorbeste inca toata ziua la televizor, insa Spike, dovedindu-se din nou un catel extrem de inteligent si adaptabil comite acelasi ritual, fara schelalaieli, de aceasta data, atunci cand dau televizorul pe B 1 Tv si mai nou pe TVR 1.
Partea proasta in toata aceasta afacere este ca de la o vreme, Spike mi-a transmis si mie aceasta stare a lui si ori de cate ori il vad pe Basescu la televizor imi vine sa ridic piciorul drept si ma apuca brusc o durere de stomac insotita de o acuta senzatie de voma.
Ce ziceti, este cazul sa-mi iau si eu o tavita, sau ar fi mai bine sa consult un specialist in psihiatrie?
La cat de scump a ajuns sa fie astazi un consult urmat de un tratament psihiatric in Romania, cred totusi ca imi voi cumpara o olita de noapte, macar pentru treaba mica.

Cu Spike La O Partida De „Chiombalici”

Nu stiu altii cum sunt, dar eu, de doua ori pe an, dupa consumarea Sarbatorilor Pascale si a celor de Craciun, simt nevoia sa ma doftoricesc intru revenire spre cele normale, dupa un oarece consum ceva mai consistent produs in domeniul culinar traditional romanesc, cu precadere in cel al produselor cramelor manastiresti.

Dupa ce am lamurit acest aspect, va pot spune ca imediat dupa Revelion, timp de vreo doua zile mi-am aplicat tratamentul bolii de oale si mi-am ales sa-mi petrec convalescenta in compania iubitului meu catel, Spike, ba stand la o sueta cu el, ba jucand carti si butonand televizorul, activitati udate la greu cu zeama de varza acra, pentru mine, si cu iaurt dietetic pentru el (a cam pus pe el de cand cu carnatii afumati).

Jocul nostru preferat de carti este „Chiombalici”. Va veti intreba ce dracovenie mai este si asta. Nimic mai simplu, este „Pacaliciul” copilariilor noastre, rebotezat de mine si de partenerul meu in „Chiombalici”, in onoarea iubitului nostru presedinte si a modului in care, dupa cinci ani de pacaleli (minciuni grosolane) zilnice pe care ni le-a servit, a reusit performanta de a ne trage si pacaleala magistrala (frauda la greu) prin care si-a adjudecat al doilea mandat. Jocul are aceleasi reguli, doar ca in locul cartii cu Pacalici, folosim o poza de-a domnului presedinte, imbracat in bundita, cu clop maramuresean pe chelie , cu un pahar de palinca intr-o mana si cu cealalta tunzand oaia si berbecu’.

Bun deci, stateam noi si jucam linistiti urmarind totodata emisiunile de stiri la televizor. Din acestea am aflat amandoi ca toti presedintii tarilor cu presedinti adevarati, nu impostori si nelegitimi ca la noi, le-au promis cetatenilor tarilor lor un nou an mai bun decat cel care tocmai s-a incheiat. La noi, in mesajul sau, Chiombalici a tinut sa ne spuna ca „nu avem de ce sa ne rusinam si ca trebuie sa fim mandri de tara noastra Romania” (citat aproximativ). Aici domnul presedinte este intr-o grava eroare, noi nici nu ne rusinam si cu atat mai mult suntem mandri ca suntem romani, durerea si motivul pentru care ne vine sa ne bagam capul in pamant de rusine consta in prezenta domniei sale, prin masiva frauda electorala, la carma iubitei noastre tarisoare. Dar asta este o alta poveste.

Pentru vestile rele l-a lasat liber din lesa pe nanoBoc sa ne intristeze cu ce va ca sa urmeze, iar acesta, fericit nevoie mare si invartosat precum flescaita dupa o supradoza de Viagra, ne-a anuntat ca musai, trebuie ca anul ce-a venit deja sa strangem din dinti ca sa putem iesi din criza. Toti romanii, mai putin el si termitele pupinbasiste care nu-si permit acest exercitiu mandibular, deoarece ar risca in zilele cu sot sa-l muste de cur pe domnul presedinte, iar in zilele impare sa-l ciomizeze pe mult stimatul, lasand-o pe saraca doamna Udrea fara bastonul de ministereasa.

Afland deci ce soarta vom avea, am trecut la verificarea ipotezei mele in ceea ce priveste cardasia electorala dintre mult hulitul mogul Vantu’ si Chiombalici, in vederea compromiterii lui Mirciulica. Pe postul Realitatea TV , care mai de care realizator, intr-o adevarata intrecere socialista, chititi sa-i ridice osanale Nelegitimului, intr-un registru de trista amintire, avand ca invitati isonari precum marele clasic in viata Tudor Octavian care incerca sa ne indobitoceasca sustinand nici mai mult nici mai putin decat ca relatia adulterina dintre Nelegitim si udraoaica este una fireasca, atata timp cat, par exampl, si actuala soata a lui Sarckozy pozeaza nud pentru oarece reviste de specialitate, sau Berlusconi isi intretine nu doar o metresa, ci si-a adjudecat Haremul de la Topkapi cu eunuci cu tot. In completare la aceste zise de geniu, hop! si un alt ziarist sau ce dracu’ o fi fost, care ne-a spus ca daca poporul vrea un asemenea tip de comportament la un presedinte, de ce nu?

Curat murdar, neicusorilor!

Dupa asemenea spiciuri am mai inghitit o stacana cu zeama de varza acra pentru a-mi trece noua greata produsa si, inarmandu-ma cu rabdare, am urmarit-o si pe madama Dragotescu, care-i avea ca invitati pe Adrian Paunescu si pe Mugur Ciuvica. Distinsa doamna, dupa un preludiu in care si-a analizat sansele de a-l schimba, la ordinul prezidential, pe Sasu la conducerea TVR , jucand comedioara vulpisoarei careia ii sunt acri strugurii, s-a dezlantuit oral orgasmatic intru slava iubitului, ultima gaselnita in materie de pupinbasism constand in folosirea de catre acesta a manelei interpretata de Guta si piranda din Ardeal drept material electoral. Geaba a incercat Mugur Ciuvica un coitus oralis interuptus, explicandu-i ca maneaua respectiva , pe langa faptul ca nu este nimic altceva decat cah, n-ar fi putut fi folosita de contracandidatii lui Chiombalici, oameni cu obraz subtire si stiinta de carte, sistemul mandibular al distinsei pupinbasiste a ramas vioi si a continuat consumarea orgasmului osanalist intr-un ritm si mai alert.

Au venit la rand astrologii cu preziceri care mai de care mai faste, avand la baza conjunctia stelelor verzi cu a celor ale coniacului Napoleon, preziceri care sa asigure sarman bobor roman ca iubitul Nelegitim va avea numai si numai realizari in noul mandat. Asta, plus multe altele, au pus capac la toate mizeriile pe care le-am auzit, am dat dracului jocul de „Chiombalici” (si asa ma batea Spike de ma usca-am sa-i dau doua duzini de oase de caprioara si o cutie de pate Ardealul-) si m-am hotarat sa dau si eu in carti sa vad ce-i cade domnului presedinte in viitorul sumbru care ne asteapta ca popor basescian.

Si am dat in cartile de Istorie si Sociologie. Rezultatul meu nu se potriveste deloc  cu ce le iese astrologilor din stele. In primul rand deoarece in acest an nu vom strange, ci vom scrasni din  dinti. De strans vom strange insa din cur de foame si de frigul care va ataca direct cavitatea respectiva in lipsa izmenelor de protectie amanetate de guvernul Basescu pe la FMI si alde alte banci, iar cand dupa doua trimestre in care ioc oarece ameliorare financiara sau crestere economica, paianjenii ne vor acoperi gaura susmentionata, cartile spun ca ne-om strange cu mic cu mare (fara catei si purcei sacrificati pentru supravietuirea noastra”) si-om pune-o nene de-o „bastiliada” decembrista, de din „Palatul de iarna” al Cotroceniului nu va mai ramane decat clopotul gravat cu numele Basescu, care clopot sa anunte trezirea neamului din starea de prostatie in care i-a adus pe unii prezenta Nelegitimului la conducerea tarii.

Vazand acest rezultat dat de ghicitul in carti l-am luat pe Spike si am golit si ultima bastarca de vin calugaresc cu speranta ca oracolul rezultat din carti este fals.

Dar nu cred!

Sa fim iubiti

marcus

Spike, Basescu si RE-CE-SIU-NEA

Ieri imi savuram linistit cafeaua si ma uitam la televizor, la stiri, in timp ce pekinezul meu minune isi facea (sa fiu scuzat!) intr-un mod cam pervers toaleta intima cu ajutorul limbutei, dupa ce in prealabil se delectase cu o fotografie dintr-un ziar, in care ispravniceasa de la turism fusese surprinsa in picioarele goale prin apa, pe plaja de la Sulaina.

Brusc, dupa schelalaieturile a teroare pe care a inceput sa le emita Spike, schelalaieturi insotite de un tremurat violent si cautat alinare si liniste in bratele mele, am realizat ca la televizor a aparut din nou iubitul nostru presedinte, de data asta cu un comunicat important pentru tara, comunicat invelit in staniolul eternului mesaj electoral pentru prostimea care inca mai crede in minciunile si numerele sale de circ.

Dupa ce s-a mai linistit putin, Spike, inca sub imperiul terorii indusa de Ales, a reusit sa inteleaga sensul comunicatului pentru biata tarisoara si tare nedumerit m-a intrebat:

-Si cum Stapane , nea Traian (nu stiu de unde o fi capatat familiarismul asta indecent la adresa ditai Idi Amin-ului mioritic), abia acum a aflat ca suntem in RE-CE-SIU-NE, sau acum au indraznit astia sa-i spuna pentru a nu-i strica cheful in campania pentru europarlamentare? Eu, spre exemplu, stiu de la amicul meu tomberonez, care-si face veacul in Parcul Operei, de chestia asta de acum sase luni, de cand cu noul guvern, caruia nemaiajungandu-i Ciloanul, a taiat brusc cota zilnica de ciolan a confratilor maidanezi din toata tara. Se chinuie saracii sa mai gaseasca usoare urme menajere prin tomberoane, da’ avu Basescu grija sa-i faca pe romani sa-si recicleze gunoiul intru supravietuire.

Nu i-am raspuns, pur si simplu din lipsa de replica, si am incercat sa-l linistesc in continuare si sa-i ofer sprijinul psihologic atat de necesar dupa fiecare aparitie televizata a mult iubitului presedinte al tuturor romanilor.

Mai spre seara s-a potolit, ba chiar s-a inveselit, cand de pe ecranul televizorului i-a zambit din nou febletea lui de la turism.

Un vot canin pentru Basescu

In dimineata aceasta, in timp ce-mi beam cafeaua si injuram de mama focului privind la televizor, Spike, pekinezul meu minune, m-a oprit din avalansa de invective si m-a intrebat:
– Cine te-a suparat asa de dimineata stapane?
– Pai tu nu auzi stirile, mai Spike ? i-am raspuns eu leoarca de amareala. Tu nu vezi ca pe Videanu cu sentinta judecatoreasca (cu drept de recurs, ce-i drept !) pe motiv de furaciune la greu, nici gand sa-l schimbe Basescu din functia de ministru? Pai pe ministrii liberali, doar daca stranutau fara batista in asistenta, ii schimba ca pe sosete, sau nici macar nu ajungeau sa ocupe scaunul daca Alesului nu-i placea mapa comunista personala a pretendentului, iar asta a bagat mana in caraiman pana in talpa baschetilor pe care a scris “ocupat” si nexam, baiatu’i curat ca lacrima.
– Stapane, stapane ma tem ca treaba-i mai albastra decat crezi tu!
– De ce spui asta Spike?
– Stapane, il stii pe amicul ala al meu, maidanezul care-si face veacul in Parcul Operei din Bucuresti, nu?!
La auzul “domiciliului” si „locului de munca” al amicului tomberonez al catelusului meu, am inceput sa zambesc cu subinteles.
– Nu stapane, nu este ceea ce crezi tu! Baiatu’ este pe bune, ba mai mult si’o pune chiar cu una din catelele venita din provincie si care, impreuna cu alte surate d’ale ei, au incalecat pe model pd-l, organizatia de partid canina pe capitala.
– Da, mai Spike, mi-ai povestit despre el, ce mai e nou?
– Ei bine, acum doua zile, cand dormeati voi, am stat de vorba cu el pe chat si mi-a zis ca saptamana trecuta a avut loc, tot pe model de ciolan pd-l, o adunare a tuturor tomberonezilor din Bucuresti si ca, dominati de catele, au hotarat sa-l sprijine pe Basescu pentru un nou mandat; vor musca la rupere tot ce nu-i portocaliu.
– Si voi, mai Brutus ? Au inebunit maidanezii din capitala? Au uitat ce le-a facut Traienel cand era primar?
– Da’ si tu ai uitat stapane ca ei sunt douazeci la o singura catea si ca daca nu fac cum zic ele ii taie de la cotait pe termen nedeterminat? Si in plus de asta motivele lor mi se par bine intemeiate.
– Cum asa, amice?
– Nimic mai simplu! Prietenul meu mi-a spus ca, in urma unei analize foarte bine documentata, au ajuns la concluzia ca o javra mai mare ca Basescu, demna sa-i reprezinte, nu au cum sa gaseasca de-ar fi sa strabata pamantul in cautare in lung si’n lat. In afara de asta, au mai realizat ca daca va castiga el si al doilea mandat, ca urmare a prelucrarii „ideologice” prealabile a romanilor, care au ajuns atat de divizati incat se musca intre ei mai ceva ca noi, cat si a masurilor dictatoriale pe care le va lua pe fondul adancirii crizei peste limitele suportabilului, romanii vor ajunge sa duca o adevarata viata de caine, asa ca vor fi mult mai toleranti si mai intelegatori cu maidanimea din capitala. In viitorul basescian vom fi toti o apa si-o cainime.
– Deh mai Spike, stiu si eu ce sa mai zic….???!!!!

Spike, O Minune de Catel -I- !

Motto:

„It is better to keep your mouth shut and appear stupid, than to open it and remove all doubt”- Mark Twain

„Este mai bine sa-ti dai „oralul” pe „mute” si sa pari prost, decat sa-ti etalezi dantura cu zgomot si sa confirmi”- traducere libera, marcus-

Redau, pentru cei care n-au citit inca, textul in care descriam motivele pentru care consider ca pekinezul meu este o minune de catel, text care constituie baza relatarii din Spike O Minune de Catel !-II-

„De cind ma stiu, desi pe vremea comunismului era privit si dezavuat ca obicei burghez, am avut tot timpul in casa cate un catel ca animal de companie, mereu pekinez.
Acum am doi, o catelusa care a imbatranit saracuta, are 15 ani si pe care trebuie s-o transportam noi si o zvarluga de catel, Spike, extraordinar de jucaus si de departe cel mai inteligent catel pe care l-am avut de-a lungul timpului.
Faptul ca de cand avea doar trei saptamini, am avut in permanenta grija de el si ca prin natura faptelor rostuite de Dumnezeu, ne petrecem tot timpul impreuna, a creat intre noi o legatura speciala in care ‘mnealui vede in mine si mama si tata si frate si companion de joaca.
In programul nostru zilnic diminetile sint dedicate computerului, la care scriu, fapt care ma tine departe de noutatile prezentate de buletinele informative prezentate de posturile tv.
Fiind totusi pasionat si amuzat de circul politic de la noi din tara m-am gindit sa ma folosesc de inteligenta micului meu tovaras de viata si sa-l invat (deoarece televizorul este in alta camera) sa ma anunte cind pe ecran apare vreo personalitate politica dimboviteana.
Numai ca rezultatele acestui exercitiu mi-au intrecut cu mult asteptarile.
Amicul meu, nu numai ca recunoaste personajele respective, dar reactioneaza diferit la vederea lor.
Astfel, atunci cind la televizor apare Boc, Spike se repede disperat la castronul cu mincare si latra furios in apararea oaselor ce asteapta cuminti sa fie mancate.
Atunci cind vine la mine in camera si incepe sa se invarta cu viteza incercind sa se muste de coada, stiu ca la televizor este recital Mircea Geoana.
Probleme mari am insa in momentul aparitiei lui Vadim Tudor, moment in care Spike incepe sa latre ca un apucat, cu spume la gura, motiv de cearta cu vecinii. Nu se potoleste decat daca ii dau ceai de tei sau, atunci cind discursul lui Vadim devine apocaliptic, un sfert de pastila de Distonocalm.
Dar cel mai mult ii place de Elena Udrea, sint momentele lui de relaxare cand, dupa ce latra vesel de vreo doua-trei ori, dand fericit din codita, se aseaza apoi pe posterior si incepe sa-si faca toaleta organelor intime cu limbuta pina cand isi genereaza (rog sa fiu scuzat!) o frumusete de erectie adolescentina.
La Patapievici si Pora, desi de regula isi face necesitatile afara, vine langa mine si dupa ce isi ridica piciorusul, uda la radacina scaunul pe care stau la computer.
Preferatul lui este insa Liiceanu, la care dupa ce casca de citeva ori, da cu labuta in telecomanda, stinge televizorul si se pune pe un sforait de il aud din cealalta camera.
Ion Iliescu ii genereaza o stare de melancolie blegoasa din care isi revine numai la aparitia Elenei Udrea.
La Elena Basescu, vine linga mine, se ridica pe piciorusele din spate si latra balbiit.
Mai grav este insa cu tatal Elenei pe care cind il vede si il aude vorbind, isi baga brusc coada intre picioare, incepe sa schelalaie a frica si prevestiri rele, o ia la fuga si nu se opreste decat la mine in brate, unde asteapta protectie si mangaiere.
Aparitia lui Stolojan il detremina sa vina linga mine, sa scrisneasca din dinti si sa maraie infundat.
In timp ce la Adriean Videanu latra a paguba, aparitia lui Marean Vanghelie consfiinteste numarul lui de excelenta in care, in loc sa latre, miauna.
In acelasi registru se inscrie si metamorfoza de geniu suferita in cazul lui Jiji Becali, moment in care vecinul de jos ma suna si ma intreaba daca mi-am cumparat cumva caine ciobanesc mioritic.
Deocamdata acestea sint VIP-urile politichiei si “societatii” noastre civile, care-l intereseaza si starnesc pe Spike, catelul minune.
Asteptam amindoi cu nerabdare rezultatul „realegerilor prezidentiale” (puschea pe limba mea!), pentru a putea trece la faza superioara a acestrui program de instruire, si anume latratul pe muteste.

Spike, O Minune de Catel !-II-

Motto:

“It is better to keep your mouth shut and appear stupid, than to open it and remove all doubt”- Mark Twain

“Este mai bine sa-ti dai “oralul” pe “mute” si sa pari prost, decat sa-ti etalezi dantura cu zgomot si sa confirmi”- traducere libera, marcus-
Motivele care m-au determinat sa vorbesc din nou despre catelul meu sunt simple si ele constau in faptul ca practic s-a intamplat o Minune. Luni seara (daca nu ma insel), in timpul emisiunii lui Gadea, „Sinteza Zilei”, catelul meu, dupa ce l-a auzit pe Flutur motivand si descriind pozitionarea oitelor moldovenesti , stiutoare de carte, pentru a forma cuvantul BUCOVINA, intru omagierea Tovarasului presedinte Traian Basescu, sosit in vizita la soacra-sa, pe mirificele dealuri mioritice ale patriei, drept un fenomen natural si obisnuit, Spike, deci, a izbucnit la inceput intr-un ras homeric, dupa care cu lacrimi in ochi m-a intrebat:

– Stapane, astia de la PD-L sunt sanatosi la cap, ca pe seara tot unul de la PD-l sustinea la Realitatea TV ca partidul lor, in frunte cu liderul sau Traian Basescu, sunt singurii care nu fac campanie electorala, ocupandu-se strict de treburile tarisoarei noastre, aflata in plina criza economica?

Va dati seama cam cum am reactionat, dupa ce intr-un tarziu, eliberat oarecum de socul constatarii prezentei oralului uman in gura catelusului meu, am reusit sa baigui o intrebare:

– Cum Spike, tu poti vorbi?

– Ehe, stapane, eu vorbesc demult, dar stiind ca nu stai bine cu inima, n-am vrut sa te sperii, insa auzind ce enormitati pot debita oamenii lui Basescu, in frunte cu el, n-am mai rezistat si mi-am dat drumul.

-Bine amice, i-am raspuns eu si inca sufocat de Minunea la care am asistat, i-am dat telefon unui vechi amic, pedelist infocat (din pacate) si pupinbasist pana la Dumnezeu si o palma mai sus, caruia i-am relatat Minunea.

Dupa ce m-a ascultat cu atentie, pret de cateva minute, amicul meu pedelistul m-a intrerupt din „mirarile si nenumaratele mele semne de intrebare si exclamare” si m-a intrebat:

– Si cum ba, javra aia a ta te-a intrebat daca noi, astia de la PD-l, suntem sanatosi la cap ?

-Da ma, mi-a vorbit catelul !!!!! i-am raspuns eu.

Raspunsul lui m-a bagat intr-o ceata totala, din care nu stiu daca imi voi mai reveni vreodata.

– Da-l ba dracului de potaie jegoasa si nu te lua dupa el, asta habar nu are de politica la nivel inalt!

Acuma, vin si eu si va intreb, dupa cine sa ma iau, dupa catelul meu vorbitor de romana mai bine decat EBA si Vanghele la un loc, sau dupa amicul meu portocaliu?