Sa Le Dea Dumnezeu Tot Binele Si Sanatatea Din Lume ! Casa De Piatra!

Acasa » Stiri calde » Le urăm Casă de piatră: Cecilia și colegul nostru Ionuț Zagoneanu s-au căsătorit civil

26 Apr, 2014 15:16 – Stiri calde – 324

Elena-Cecilia Zărea și colegul nostru, Ionuţ-Rafael Zagoneanu s-au căsătorit, civil, astăzi, la Casa Căsătoriilor din Constanța.

La fericitul eveniment care a încununat dragostea celor doi proaspăt căsătoriţi au luat parte părinţii, rudele, naşii, dar și prietenii și colegii de muncă. Toți au fost emoţionaţi de energia degajată de tânăra pereche ce se pregăteşte de lungul drum al vieţii. Mai mult, și ziua a fost una însorită, iar mirosul florilor și briza mării au creat o atmosferă de basm.

Redacţia cotidianului ZIUA de Constanța le urează CASĂ DE PIATRĂ şi MULTĂ FERICIRE!

La Multi Ani Sotiei Mele Si Mie, La Multi Ani Majestate, Traiasca Armata Romana!

De ce asa? Pai, d-aia!
Adica astazi 25 Octombrie 2011, eu, unul, am mai multe evenimente de sarbatorit. In primul rand acum 31 de ani, intr-o frumoasa si insorita zi de sfarsit de octombrie, la brat cu viitoarea sotie si urmat de alai nuntesc am intrat holtei in catedrala Sf. Petru si Pavel din Constanta de unde, dupa ce un sobor de preoti ne-a dantuit in jurul mesei cu pirostriile pe cap, am iesit insotit de un „Multi Ani Traiasca” , cantat de corul bisericii, om la casa lui, cu nevasta de iubit pentru o viata.
La Multi Ani Majestate, pentru ca este ziua in care Majestatea Sa, Regele Mihai, in ciuda destinului tragic pe care l-a avut de infruntat, implineste venerabila varsta de nouazeci de ani, dand posibilitatea romanilor, si nu numai, sa vada si sa-si aduca respectul unei adevarate pagini de Istorie Vie a neamului. Desi nu sunt regalist, ii urez Majestatii Sale din tot sufletul „La Multi Ani Cu Sanatate” si putere de munca in slujba poporului sau.
Si nu in ultimul rand „Traiasca Armata Romana”, care la data de 25 Octombrie 1944, a sutuit cu o sanatoasa cizma cazona romaneasca ultimul dos de honved stabilit vremelnic, in urma unui Diktat criminal, in vatra noastra stramoseasca, Ardealul.
Si pentru a nu fi partinitor am si pentru actuala Putere oarece urari de facut, si de draga ce-mi este, m-am caznit sa le fac in versuri sub forma de poezea:

Auzit-am La Romani !

– “Blestemat sa fii Basescu si-a ta sleahta de banditi”
Striga azi romanii-n strada infuriati, scrasnind din dinti.
– “Sa n-aveti parte de odihna nici macar de pacea sfanta
Pentru foamea ce-ati adus-o si-oprimarea cea mai crunta.

Viermi scarbosi sa se infrupte din seu’ ce-ati adunat
Cand prin furt si prin minciuna pe romani i-ati ruinat.
Foc de iad sa parjoleasca in veci sufletele voastre
Tot asa cum voi facurati, in ast’ trai, cu-ale noastre.

Iar averile ce strans-ati, ca supusi la mare Nas,
Pe pustii sa se topeasca, risipite de urmasi,
Istoria sa consemneze, la capitolul damnati,
Ale voastre nume rele, drept exemple de ratati.

La osanda grea si cazna sa fiti aspru condamnati
De Divinitatea Sacra atunci cand fi-veti judecati.
Sa n-aveti parte de iertare pentru faptele comise
Ci numai de Focul Gheenei pentru vietile distruse.

Iar de Domnul va s-auda ruga de sarmani ca noi
Sa n-astepte pentru plata, Judecata de Apoi.
Ci acum sa va trimita in loc bine ferecat
Cu zabrele la ferestre, loc pazit si meritat.

Voda fie-n cap de lista, cu ani grei de puscarie,
Sa se curete şi tronul de aşa o scarnavie.
Dreptate prin judecata sa se faca-acum în neam
Sa scapam de la domnie de-un beţiv si de-un golan.”

Dinescule, Fa-te, Ba, Ca Muncesti, Sau Daca Nu, Da Pe GSP!

Mircea Dinescu, poetul poeziilor putine si inutile, atins probabil grav de criza in productivitatea pateului de curca si a zaibarului marci inregistrate la Cetate, rugat de scribalaii de la Catevenci: „fa-te ca muncesti, nea Mircea”, a luat rugamintea la propriu si a iesit la produs pe centura cu o chestie care se doreste un pamflet beton cu adrisant D-l Crin Antonescu:
http://www.catavencii.ro/Un-crin-vestejit-pe-catafalcul-aliantei-moarte_0_331.html
Motiv pentru raspunsul de mai jos:

Bade Dinescule, ai ramas aceeasi borfeta amarata care se marturiseste si suge de sub poala Patriciului in speranta ca in loc de-o lingurita de vin acesta iti va da la imparatasanie o damigeana. Vai de mama lu’ talica, revolutionaru’ lu’ peste prajit. Ia de la marcus, ba pamfletarule de doi lei:

“Incapabil să danseze tarantela liberalismului cu eleganţa lui Tăriceanu, Crin Antonescu a dat-o pe sîrba-n căruţă,”

Ai dat papionul pe basca de tractorist, nea Caline !

Remarcabila initiativa realizatorilor emisiunii „Sinteza Zilei” de a oferi romanilor, la alegere, un menu de birt de cartier „varza afumata, dreasa cu „solutii a la Calin” versus „homar cu maioneza si aroma a la Crin” si asta in conditiile in care leit-motivul pupinbasistilor pana la moarte consta in refrenul lehamitizant „basescu n-are contracandidat!”.
Apai aseara s-a vazut ca are si inca ce contracandidat!
Revenind insa la confruntarea dintre cei doi, moderata excelent de Mihai Gadea, telespectatorul roman a avut ocazia sa vada un Calin frustrat pana la disperare de posibilitatea pierderii jiltului de presedinte al PNL si transformat in dascalul imaginat de Caragiale, preocupat de frecventa la cursuri a elevului si nu de rezultatele sale la invatatura si un Crin dezinvolt si dezinhibat, remarcabil in tinuta si retorica discursului si a ideilor pe care le-a transmis telespectatorilor, indiferent de zona politica de cantonare a simpatiilor acestora.
In timp ce Crin si-a axat pledoaria avand ca tinta modelul de presedinte asteptat de o mare parte a romanilor cu drept de vot, oripilati de bularca numita traian basescu, bularca pe care au fost nevoiti s-o inghita pana la sastisire timp de mai bine de patru ani de zile, opozantul sau, cu o prestatie de model muncitoresco-hei-rupist, ne-a oferit imaginea inecatului ce se agata intru salvare de firul de pai.
Si nu numai, in disperarea sa, a aruncat dracului papionul european de la gat, si-a pus basca tractoristului activist de partid pe cap si mainile in solduri si a dat drumul unei tirade plina de acuze tatesti, de mahala la adresa opozantului sau, intrerupandu-l mai tot timpul, cu replici dezlanate si de prost gust, nerespectand disciplina si fair play-ul unei confruntari civilizate si de bonton, caracteristica unei anumite tinute cu care ne-au obisnuit liberalii.
Ceea ce este ingrijorator pentru starea sanatatii lui Calin, este faptul ca acestuia i-a intrat in cap ideea ca toate meritele opozitiei sale tardive in fata lui basescu, din timpul guvernarii, s-ar datora prestatiei si angajamentului sau responsabil si calificat, amnezic insa brusc la faptul ca, acest lucru s-a datorat in proportie covarsitoare, ridicarii sale de la podea si apoi sustinerii in pozitie bipeda, de catre PSD, in principal, si a doi lideri liberali, respectiv Crin Antonescu si Ludovic Orban.
In ceea ce priveste „solutiile pragmatico-economice” pe care el le-ar poseda in maneca si pe care acum le-a etalat doar la nivel declarativ, urmand ca ele sa fie produse salvator la momentul alegerii sale ca presedinte, iarasi a dat-o in bara.
Cum mai poate fi credibil un fost Prim Ministru care, dupa ce a lasat o gaura de cateva miliarde de euro in visteria tarii, a fost cat pe ce sa se inece in rezervele de petrol din Marea Neagra, atribuite pe blat patriciului?
Tot Calin a aruncat in desuet arta oratorica si devenirea istorica a acesteia ca arma politica, uitand ca in institutele de specialitate, au ramas ca materie de studiu pentru viitori politicieni discursurile marilor oratori ai antichitatii si nu catalogul cu prezenta acestora in Agora sau in Senatul roman.
Si asta in timp ce pledoaria sa a fost pigmentata si „infloricita” cu cacofonii si anumite constructii gramaticale, cel putin dubioase.
La schimb, Crin ne-a oferit un regal de conduita politica, axandu-se strict pe ideea de candidatura prezidentiala, incercand totodata sa diminueze raul facut de interventiile unui Calin chitit pe spalarea lenjeriei intime liberale in public.
Si pledoaria sa a mai demonstrat ceva.
In timp ce discursul basescian se adreseaza cu precadere mancatorilor de seminte de la peluza stadionului, discursul sau se adreseaza atat acestora cat si celor din loje, avand ca tinta majora „nemicrobistii” scarbiti de violenta, circul si blaturile de pe stadion, public pe care doreste sa-l readuca in arena sportului rege.
Tot remarcabila si viziunea sa liberala, in care nu doar bogatia reprezinta virtutea sine-qua-non a cetateanului liberal ci in primul rand libertatile individuale si colective, garantate de Constitutia unui stat de drept, drepturi la care basescu a atentat si atenteaza cu badarania tiranocratului de cartier, din momentul preluarii functiei.
„Habemus” contracandidat!

Balada Celor Doi Cocosi

Au fost odata doi Cocosi,
Unul cu Nume din stramosi,
Altul cam chiomb si cam pagan,
Ales de oare drept stapan.

Si-n asta mandra batatura
O oara doar dadea din gura
Cotcodacind cu foc si spor
Uimind cu „versu-i” un popor.

Ea din batrani fusese data
De cel Cocos a fi calcata,
Cu acte-O.K. si pirostrii
Numai ca ea visa prostii.

Caci oara noatra planturoasa
Avea o tinta mai aleasa:
Chiombila cel ales stapan,
Sa-i fie-n pat viril jupan.

Iar in ast timp Cocosii nostri
Taceau talamb ranjind ca prostii,
Si disputandu-si pe-nserat
Guresa blonda la calcat.

Geaba strigau in cor surate
Cum ca au drept a fi calcate
De cei doi „macho” din ograda!
Masculii nu-si vedeau de treaba.

Orbiti de nurii blondei hoata
Cocosul o tinea pe drept de soata,
Iar cel ales Conducator,
Pe blonda o calca de zor.

Si drept rasplata mai aleasa
El o numi ministereasa,
Peste tot neamul lui Gaina
Stiut acum… de-a lu’ Bashina.

Lipsita de-oua ca produs
Ograda se-ndrepta spre-apus.
In replica tirgul vorbea
Cum ca… Cocos nu prea era,

Decit un jalnic de clapon
Pus la-ngrasat de-al sau patron,
Drept recompensa pentru soata
Ajunsa-n pat, ministereasa.

Morala:
De vrei tu Cocos sa fii
Bre, nu te tine de prostii,
Si fa-ti calcatu’ de barbat
Nu iti da oara pe-un palat.

Cum erau tratate doamnele pe vremuri nu prea indepartate

Daca tot este ziua Dvs. Doamnelor, cu scuzele de rigoare, imi permit „dezgroparea” unui text mai vechi in care fac vorbire despre modul in care anumiti domni isi dovedeau grija fata de Dvs. si bunurile Dvs. personale, in timpul lu’ ciuruitu’:
De la vulpi argintii la 4×4
Urmarind zilele trecute, la televizor, un reportaj in care se descria modul de operare a hotilor de autoturisme din actuala Romanie capitalista, cand practic ti se fura masina de sub nas, gandul m-a purtat spre rememorarea vremurilor de altadata, de “trista amintire”, cand gainarii mioritici socialisti, in lipsa de Jeep-uri, se orientasera in a-ti fura caciula de blana de pe cap.
Pe scurt, daca familia ta era proprietara unui asemenea obiect “de lux”, te expuneai riscului ca, mergand pe strada, sa te trezesti la un moment dat, cu un individ langa tine care, dupa ce iti smulgea caciula din cap, baga viteza de raliu, lasandu-te sa reflectezi la zicala “hotul cu un pacat, pagubasul cu o mie!”.
In aceste conditii, aveam in subordine, pe nava pe care o comandam, un mineralier de 65.000 tdw, un electrician de bord, machedon, cam saracut cu duhul, dar de o zgarcenie care l-ar fi facut si pe Hagi Tudose sa paleasca de invidie.
Relatiile comerciale, in cadrul carora performam voiaje in acele timpuri, erau de regula orientate spre tari ca Brazilia sau India, de unde aduceam minereu de fier si de unde, ca marinar, puteai cumpara, la preturi rezonabile, marfuri “rare” pentru Romania ceausista, cu precadere cafea, care vandute in tara iti aduceau un profit bunicel.
Numai ca, uneori mai trageam si cate un septar si ne pricopseam cu cate un voiaj in Polonia, de unde aduceam carbune cocsificabil destinat aceluiasi combinat siderurgic din tara.
Jale mare pentru noi, ca marinari, deoarece din Polonia lui Jaruszelsky, aflata in conditii de lege martiala, nu prea aveai ce cumpara pentru a-ti mai rotunji veniturile bugetare ale familiei.
In schimb, se gaseau la preturi relativ accesibile, caciuli si gulere confectionate din blana de vulpe argintie, care purtate de sotii bagau in boala vecinele si rudele de sex feminin.
Dintr-un astfel de voiaj, machedonul nostru ii adusese sotiei o caciula, cu care o “facea gigea” ori de cate ori se duceau in vizita la nasii de cununie, cu intentia nedeclarata de a o face pe nasa sa crape de invidie.
Stiindu-l cat este de avar si ca ideea de taxi era privita de el drept o “blasfemie”, stand intr-o zi la o cafeluta si o sueta cu mai multi membri de echipaj, printre care se numara si el, l-am intrebat:
– Mai Gigele,cum te descurci tu cand te duci in vizita la nasi, cu actualii hoti de caciuli, te duci cu taxiul?
– Doamne Fereste, Domnu’ Comandant, mergem pe jos!
– Bine mai, da’ daca-i fura cineva caciula sotiei si fuge cu ea, tu ce faci, alergi dupa hot?
– Nu, Domnu’ Comandant, am alta solutie. Atunci cand mergem in vizita la nasi, in momentul plecarii de acasa, ii pun sotiei un fes pe cap, fes, pe care cand ajungem in scara blocului la nasi, si-l da jos si-l schimba cu caciula. La plecare procedam invers.
– Pai sa ne traiesti Gigele, ca la asa ceva nu m-ar fi dus capul!
Nu stiu ce invatatura ar putea trage pagubitii de automobile de astazi din aceasta metoda de auto-aparare, insa pentru acele timpuri consider “gaselnita” respectiva, drept “geniala”.

Romani,Oprescu’l pe Basescu !

Imediat dupa infiintarea actualului B.O.R.D.E.L., nu am intuit dimensiunile pe care acest stabiliment fesenist, sub directa indrumare manageriala a lui Tata San de la Cotroceni ar putea sa le ia.

A fost nevoie de contributia inedita si fara limite pe o scara imaginara a tupeului, adusa zilele acestea de Duduca Lenny (pseudonim de serviciu) ot Plescoa, pentru a realiza ca in Romania basesciana, orice fantezie a cuplului adulterin din capul statului este posibila si poate ramine nesanctionata de un electorat abrutizat si tembelizat (deoarece de Opozitie nici nu poate fi vorba), ba chiar considerata un nou act de creatie politica autentica a „animalului politic” Traian Basescu&Co.

Caci cum ar putea fi altfel caracterizat actul de itinerant turistic al noii ministerese de la fel de noul minister al turismului, prin care aceasta s-a campat cu catel si cu purcel la nivelul unui intreg etaj al Palatului Victoria?

Daca pina mai ieri consideram ca Zeus nu poate fi egalat in materie de tupeu pe piine si nefacute sau nefacubile (sic!), evolutia nou promovatei Duduci il surclaseaza cu mult pe iubitul nostru presedinte, trimitindu-l aproape in derizoriu.

Probabil ca parvenitismul „sanatos si taranesc” al Duducei ar fi avut mult de suferit fara o astfel de demonstratie de forta prin care sa dea de inteles prostalailor de romani cine-i Jupina in aceasta tara.

Insurubata insa in caldurica si luxul oferite cu generozitate de alcovul victorian al B.O.R.D.E.L-ului, Duduca poate acum sa-si materializeze cu succes ideile creative in materie de turism monahalo-popesco-religios.

Oricum, in conditiile acestea, de inceput va incepe tot cu o inovatie in materie de turism si anume tursimul itinerat-ministerial pe care vor trebui sa-l practice vrind-nevrind angajatii ministerului de resort in jogging-ul zilnic practicat intre minister si Palatul Victoria in vederea indeplinirii cu „succesuri” a sarcinilor de serviciu.

In ceea ce priveste ideea nastrusnica a susamintitului turism religios, tinem sa-i amintim Duducii ca acest gen de turism are radacini adinci in Istorie, insa cu rezultate nu tocmai fericite pentru participantii la acest schimb de impresii turistice. Se pot cita ca argument si exemplu, vizitele facute de catre Cruciati la Mormintul Sfint, uneori cu escale devastatoare la Constantinopole, sau mai nou vizita aeropurtata a islamistilor fundamentalisti la New York in data de 9.11. si terminata odata cu parcarea a doua avioane la etajele superioare ale Gemenilor, simbol al orasului.

In aceste conditii este totusi de preferat turismul sexual (oricum Duduca pare a fi specialista in acest gen de tursim-vezi ruta Plescoa-Palatul Victoria), initiat prin aducerea fetitelor noastre deja specializate pe trotuarele europene si atragerea clintelei bogate din tarile respective catre frumoasele trotuare dimbovitene recent bordurate artistic de maestru’ Videanu.

Lasind gluma la o parte si judecind la rece ispravile intru nesimtire si tupeu ale cuplului adulterin in preacurvie (sic!) care pastoreste momentan si accidental destinele neamului si care probabil se viseaza fie Cezar si Cleopatra, fie Carol al II-lea si Duduia Lupeasca, este totusi cazul ca o anumita parte a electoratului roman sa se trezeasca din inertia adularii fara frontiere si neconditionate a Alesului si la viitoarele alegeri prezidentiale sa-l „oprescu” prin „antonescizarea”, „nastasizare”, „sorinizare” sau oricine „altizare” pe acesta din marsul sau triumfal catre limitele absurdului si nebuniei puterii absolute.

Altfel jar minca-vom!

Cine-i Calca pe Romani pe Nervi?

Totul a început miercuri seara, în timpul programelor TV de Actualitati. Prezenta d-lui presedinte la Iasi, televizata pe fondul unor comentarii isterico-erotice de trista amintire, a dus în final la starea în care ma aflu acum. Dar sa lasam faptele sa vorbeasca!

Dupa ce El Lider Maximo se adreseaza multimii, pe post de urmas direct al lui AL. I. Cuza, el coboara în mijlocul multimii, chipurile pentru a se încinge în traditionala si istorica Hora a Unirii. Televiziunile dau tonul la balamucul obisnuit, cînd multimea isterizata apoteotic sfideaza toate mijloacele de protectie si se repede spre salvatorul natiunii, fie pentru a face deja intratele în programul vizitelor poze de grup si album, fie macar pentru a-si atinge liderul iubit. Unii mai practici flutura niste dosare cu petitii. „Aici, domnule presedinte. Sînt blonda, asa cum va place dvs.”, se aude din multime o voce umeda la subsol, titrata de televiziuni (oare cum s-o simti Prima Doamna, care numai blonda nu este), la auzul unor asemenea dovezi electorale de iubire? Si presedintele, pentru a ajunge la blonda, îsi smulge într-un gest deja cunoscut paltonul (oare cîte paltoane au presedintii?), pe care-l arunca SPP-istilor înnebuniti (sic!), si, printre pupaturi (o doamna îmbrobodita, trecuta de vîrsta a doua, tradeaza pe chip trairea unui orgasm intelectual – sic! – întîrziat la atingerea prezidentiala), strîngeri de mîini si colectare de petitii, ajunge în final la blonda.

Apoi îi este prezentat un Mos Ion Roata, în embrion, imberb si cu glas pitigaiat, marcat de perioada caracteristica pubertatii, care îi relateaza „spontan” si neregizat presedintelui ce si cum a fost scuipat pe obraz de scîrnavia de boier. Presedintele, cu un gest divin, îl mîngîie pe Mos Ion Roata Jr., pe obrazul traumatizat, îndepartînd astfel insulta adusa de ticalosit. Alte poze, alte pupaturi si El Presidente pleaca la Focsani.

Aici, alt reporter, suspect de devastat erotic, ne spune la început ca circa 1.000 de persoane l-au asteptat pe Divin, ca apoi, cu nonsalanta, sa supraliciteze si sa ne anunte ca un ocean de oameni se calca sinucigas în picioare, pentru a urma exemplul comoldovenilor din Iasi întru contactul fizic prezidential.

Nu mai suport, iau un ciocan si sparg televizorul. Apoi, cu toate ca mi-am propus mai demult sa fiu prudent în folosirea mijloacelor electro-casnice, dotate cu ecrane de vizita, merg în bucatarie si încerc sa folosesc cuptorul aragazului pentru a-mi încalzi varza. De pe ecranul acestuia îmi zîmbeste dl. presedinte. Îl sparg si pornesc cuptorul cu microunde cu acelasi efect. Îl sparg si pe asta. Merg apoi în baie sa ma spal putin pentru a ma racori, dar n-am noroc. Fereastra de vizita a masinii de spalat îmi prezinta aceleasi imagini. O rezolv dintr-o singura lovitura. Ma spal cu apa rece si încerc sa ma calmez, citind ceva.

Tocmai cînd ma pregateam sa sparg vitrina bibliotecii, apare sotia însotita de doi vecini noi, pe care n-am apucat sa-i cunosc, îmbracati în alb, care ma roaga sa le împrumut ciocanul. Cu parere de rau, renunt la el, iar vecinii, drept multumire, îmi fac cadou o camasa, ultima moda. Deoarece nu reusesc sa o îmbrac singur (se încheie la spate), simpaticii mei vecini ma ajuta sa o îmbrac, dupa care ma invita politicos la o plimbare cu masina.

Acum sînt linistit. Stau în camera cu Napoleon al III-lea, venit în vizita pentru marea sarbatoare a Unirii, cu unchiul lui, cu ducele de Wellington, cu Iosefina (desi este o camera pentru barbati), cu Hitler, cu Stalin si cu Ceausescu. În general, este liniste. Doar din cînd în cînd Napoleon se mai ia la harta cu ducele, dar îi desparte prompt Iosefina, acelasi lucru facîndu-l Ceausescu în disputele dintre Hitler si Stalin. Cînd nu reusesc cei doi, intervin îndatoritor gazdele noastre si cu jeturi puternice de apa, cînd rece, cînd fierbinte, sau cu injectii intravenoase, readuc pacea în mica noastra colectivitate.

Managerul hotelului spune ca am toate sansele ca în doua-trei luni sa ma întorc în sînul familiei, cu conditia ca din gospodaria noastra sa dispara cu desavîrsire aparatura generatoare de asemenea manifestari. Asta nu este greu de realizat. Dl. director m-a asigurat ca, în urma sejurului, voi fi lecuit si de naravul de a visa, pentru a preîntîmpina anumite surprize. Cu speranta ca dl. director stie ce face, închei aici dorindu-va tuturor: „Sa traiti bine!”.