Vanatorul De Scalpuri IV

Basescu, Cinzeaca Gatlej de Aur, Undercover „AFRO”, pe urmele lui Boldea, Picior de Gazela in Congo

Dupa fulminantele succesuri obtinute de Casa de Filme Cotroceni cu seria castigatoare a nu mai putin de 50 de premii „Zmeura de Aur” a Vanatorului de scalpuri I,II si III, iata ca zilele acestea intr-un secret de productie total este lansata si partea a IV-a a acestei serii mult iubite si supervizionate de poporul mioritic.
Daca in seriile anterioare aventurile Vanatorului de scalpuri ne-au purtat de pe taramurile irakiene, in cele americane si apoi indoneziene in cautarea unor infractori vestiti, dovediti pana la urma in lupta de Vanatorui de Scalpuri, seful tribului de piei scofalcite de foame si de frig din Rezervatia Europeana aflata in spatiul carpato-danubian, nimeni altul decat Cinzeaca Gatlej de Aur, de data aceasta respectivul sef de trib ne poarta cu el in urmarirea pe taram african a alesulului tribului in Sfatul Batranilor, initial indianul Mana de Shutz, imbogatit in urma afacerilor imobiliare cu wigwam-uri luate cu japca, pe ai caror proprietari i-a ajutat sa se intalneasca mai repede cu Manitu, dupa ce le-a falsificat actele de proprietate si care dovedit de shutz si-a schimbat numele in „Picior de Gazela”. Sub acest nou nume dus a fost cand a auzit zurgalaii poterei fetelor palide trimisa sa-l salte, de l-au cautat procurorii si-n cur si nu l-au gasit, el adastand mai nou derularea evenimentelor pe continentul negru.
Conform scenariului noii serii, seful de trib Cinzeaca Gatlej de Aur, vazand neputinta serifilor constituiti in potera fetelor palide, s-a vopsit pe fata in culorile razboiului, a ingropat pipa pacii, si-a luat mocasinii, tomahawk-ul, cutitul de omorat grizzly si arcul cu tolba de sageti si-a pus pe cap bandana cu pana de vulpe, si a dat ordin sa se aprinda pe varfurile muntilor focul din fumul caruia a anuntat poporul ca a dezgropat securea razboiului si ca va porni personal in cautarea lui „Picior de Gazela” pe care, pe modelul lui Osama bin Laden, il va cauta si-n gaura de sarpe si-i va lua scalpul din care eventual isi va face el o mesa cu care sa-si acopere deficitul cranian de pilozitate. Tot prin fumuri, Cinzeaca Gatlej de Aur si-a anuntat supusii ca seful iscoadelor sale, Meleaca Urechi de Magar l-a anuntat ca respectivul s-ar ascunde in Kenya, motiv pentru care el va incaleca pe murgul „Taifun”, isi va face curaj cu o mare doza de apa de foc scotiana din care isi va lua si la drum rezerve insemnata si, insotit doar pana la granita de ibovnica minoritara rroma Nutzy Popou de Vaca adoptata de tribul de piei scofalcite de foame si de frig patronat de el, va pleca mintenas deghizat in „afro” in urmarirea delincventului in inima Africii.
In acest timp delincventul, prin sistemul african de comunicare generic denumit tam-tam, a aflat despre planurile lui Cinzeaca si printr-un porumbel calator i-a transmis acestuia ca nu mai este in Kenya, ci ca a luat autobuzul de doua si juma dupa amiaza si a plecat la un safari in Congo, unde se va antrena pe post de vanat urmarit de vestitii lei africani, pentru a-i putea face fata la momentul confruntarii. In acelasi mesaj l-a informat pe Gatlej de Aur ca daca ajunge cumva la coliba pe care si-a inchiriat-o in Congo sa nu bata la usa, deoarece mai iese el din cand in cand sa vada cine-l cauta.
Aici se incheie prima parte a acestei ultime serii, spectatorii asteptand cu sufletul la gura intr-un suspans total demn de un film semnat Alfred Hitchcock deznodamantul acestui nou film de aventuri.
Nu putem incheia fara sa dam distributia acestui film, producator, regizor etc.:
Cinzeaca Gatlej de Aur: Basescu Traian
Mana de Shutz si apoi Picior de Gazela: Boldea
Meleaca Urechi de Magar: Seful SIE Melescanu
Nutzy Popou de Vaca: Elena Udrea
Murgul „Taifun”: chiar murgul „Taifun”
Scenariul: Serviciile Romane de Informatii
Muzica: Salam si Gutza
Regia: Procuratura Generala a Romaniei
Producator: Casa de Filme Cotroceni&Base

Lua-v-ar Dracu, Ca Ne Ia, De Tampiti Ce Sunteti!

Au fost necesari mai putin de 6 ani pentru ca pupinbasistii cu un IQ cat de cat la limita mediocritatii, in frunte cu „‘telectualii” neamului reprezentati de alde conu’ Plesu & Cie, sa treaca de la sublimul „e dat dracului, animalul asta politic!” la grotescul „nu-l mai ia odata dracu’ pe animalu’ asta de Basescu „. De fapt cam tot ce se invarte in jurul chiombului este legat de originea satanica a acestuia. Si acest lucru se datoreaza filiatiei basiste consemnata in documentele gasite in timpul sapaturilor pentru Canalul Dunare-Marea Neagra, sapaturi facute la Basarabi, unde a fost gasita Geneza de Basarabi, Basescu, Cartea I, in care se precizeaza: „Dumnezeu l-a creat pe Om, i-a dat suflare de viata si l-a binecuvantat.
Dracul, invidios pe Lucrarea Domnului, l-a creat pe Basescu, i-a tras o sticla de whisky in goarna si l-a „desemnat” sa-i conduca pe romani spre el.”
Omenirea a cunoscut, pe parcursul ei istoric, etape in care anumite parti ale societatii sale au fost ostracizate, considerate nefrecventabile, scoase in afara circuitului valorilor sociale etc din motive diferite. Astfel au putut fi consemnati in istorie ciumatii, leprosii, ofticatii, sifiliticii etc, considerati periculosi datorita bolilor cu efecte letale pe care le puteau transmite, sau paria societatii, constituita din latura delicvent-abjecta a acesteia, de care lumea normala se ferea ca de dracu’. Ori dracu’ vazand aceasta, pentru a indrepta o anumita stare de lucruri, dupa ce si-a imbatat bine creatura i-a incredintat lucrarea sa, de a organiza si conduce o categorie, patura, clasa, spuneti-i dvs oricum, sociala, care sa imbine atat ciumatii cat si paria societatii, pe care s-o propulseze la conducerea lumii normale, odata fiind indeplinit acest deziderat satanic, el putand sa-i dea cu tifla lui Dumnezeu si sa-i zica: „Mosule, vezi ca daca vrei poti, Adidas torsion!”. Lui Traian nu i-a trebuit mult, mai ales dupa ce dracu, in scarbosenia lui, pe modelul biblic, i-a luat un testicul si din el i-a facut-o si i-a daruit-o pe Elena (offff, ca tare coioasa mai e Lenutza asta), fara sa mai parcurga etapa cu marul si cu sarpele, pentru ca, inspirat de treaba cu Cain si Abel, sa i-o traga fratelui „Petrica esti cel mai tare”, de sa nu se vada drept in spate, cu jungherul, dupa care a purces sa-i ia turma cu oitele Berceanu, Blaga, Videanu si s-o treaca sub comanda educational-politica a mamucii vitrege, Elena, ei avand si mama si tata doar pe „Petre, esti cel mai tare”. Concomitent, folosind coada lu’ tac’su Sarsaila, a bagat-o si intre liberali, de unde si-a tras izvor nesecat de comitatori de dracii, in frunte cu „draga Stolo”. Lucrarea fiind intregita, categoriile damnate reunite, au primit si nume PDL, Partidul Damnatilor Lubrificati in sensul ca, membrii acestui partid au partea dorsal-anala-subcodala tot timpul unsa si apta pentru penetrarea bahica a chiombalaului. Ei bine, din acel moment, dracul ne-a luat pe noi romanii de rand, platitori de taxe si impozite si nu numai ca ne-a luat dar si-a batut si joc de noi cum a vrut muschii lui. Geaba unii dintre noi am ridicat rugi cerului si Dumnezeirii sa ne scape de dracu’, geaba unii au marturisit ca au votat cu dracu’, si nu o data, ci de doua ori, geaba ne-am turnat cenusa in cap facand penitenta si batand matanii, Dumnezeu, nu ca a uitat de noi, dar face si misto la o cafea cu Sfantu Petru, pe subiectul imbecilitatii noastre, comentariul cel mai des utilizat de Domnul in aprecierea situatiei respective fiind: „bey, cu dracu’ ati votat, dracu sa va ia!”
Si iaca asa ramanem in gradina dracului, s-o asistam pe Lenuta cand taie panglici de inaugurare si apoi le imparte unei populatii tembelizate (apropo, n-am vazut in viata mea asa ceva, am inteles sa se calce romanii in picioare pentru aghiazma, pomeni electorale, promotii la bormasini si aparate de scos automat tampax-ul etc, dar sa faci coada la panglicile taiate de Nutzy, nu credeam ca-mi va fi dat sa vad!), sa-l aplaudam pe boc pe motiv ca ne construieste capele mortuare, sa-l admiram pe basescu cum ne vorbeste in engleza despre „level of trai” sau sa ne mandrim cu EBA cand ia cuvantul in Parlamentul European si vorbeste despre problemele politice din Madagascar.
Lua-v-ar dracu, ca ne ia, de tampiti ce sunteti!

Sabat Si Adevar La Cotroceni

Ora tarzie de Sabat la Palatul din deal.
La biroul sau de lucru, luminat discret doar de o veioza, Traian, cu o sticla de whisky pe jumatate goala in fata, sta la birou, fumeaza Kent dupa Kent si mediteaza, pierdut in fumul dens din incapere, la evenimentele ultimilor zile.
Desi i-au iesit toate jocurile si sforariile pe care le-a tras, un sentiment de neliniste si teama l-a cuprins de cateva zile, chinuindu-i noptile in care abia mai apuca sa doarma doua-trei ore. Chinul care-l macina este generat de faptul ca nu intelege de ce romanii, in loc sa-i multumeasca si sa-l venereze ca pe vremuri, cand asculta manele si bea palinca cu ei, iar apoi se intreceau la tuns oaia si berbecu’, tocmai acum cand i-a fericit cu taiatul salariilor si al pensiilor, au ajuns sa protesteze in strada si sa dea foc la pozele pe care altadata se buluceau sa obtina autografe.
Coplesit de acest gand si pentru a scapa macar cateva ore de el, Traian vru sa puna mana pe telefon si s-o cheme pe Duduia. Amintindu-si insa de modul lamentabil in care esuasera ultimele lor intalniri, ce s-au vrut erotice, dar s-au sfarsit in betii crunte datorita neputintei sale, dadu plictisit a lehamite din mana si renunta la telefon. Isi mai turna un pahar de whisky si, dupa ce-l dadu peste cap, vru sa se duca la culcare, cand, brusc, un gand il tintui pe loc.
Inainte de a pleca la Scoala de Vara a FSB de la Lubianka, Aliodor ii lasase o oglinda fermecata, pe care o putea folosi o singura data, la moment de mare cumpana. Inspirat de acst gand, Traian apasa pe un buton secret montat in birou si, fara cel mai mic zgommot, in perete se deschise o usa mascata care-i permise accesul in Camera Violet.
Ajuns in camera el se opri in fata unei oglinzi montata intr-o rama de aur, pe un suport de mahon, capitonat cu matase violet si, dupa ce-si facu curaj, intreba:
– Oglinda, oglinjoara, exista in aceasta tara un om mai frumos, mai destept, mai bun si mai drept decat mine?
De cum ii auzi intrebarea, oglinda se puse pe un ras aproape isteric, de se zguduira peretii palatului, pana crapa (nasol, ghinion 7 ani), dupa care se opri brusc si stergandu-si lacrimile ii raspunse:
– Auzi, Traienele, tu chiar vorbesti serios si vrei sa-mi pierd timpul insirandu-ti vreo douazeci de milioane de nume de romani care intrunesc aceste criterii ? Hai, fii serios, te rog si lasa intrebarile de intarit moralul, intreaba-ma si tu ceva pragmatic, da’ vezi, ai dreptul la o singura intrebare.
Auzind aceasta, Traian, dupa ce se gandi putin, intreba:
– Oglinda, oglinjoara de cine trebuie sa ma tem in tara?
– Ei, vezi, asa mai vii acasa, ii raspunse oglinda vesela! Pai vezi tu, mai Traiane, daca a vazut poporu’ ca nu-ti pasa de nimeni si de nimic, in afara de tine si ca minti de ingheata apele, a ajuns sa se roage la Dumnezeu sa-l scape de tine.
Imediat ce termina de spus acest lucru, vocea oglinzii fu inlocuita de cea a unui robot care comunica:
– Dupa cinci secunde aceasta oglinda se va autodistruge: 5, 4, 3, 2, 1 buuuum! si oglinda se mistui intr-un nor de fum inecacios.
Usor nedumerit, nestiind cine-i acela caruia i se roagă poporu’, Traian se duse la birou, isi mai turna un pahar de whisky si forma un numar de telefon:
– Alo!
– Alo, da, sa traiti Sefu’, se auzi vocea sefului SRI de la celalalt capat al firului.
– Ba, Maiore, uite care e treaba, tocmai am aflat ca e unu, Dumnezeu, cu care uneltesc romanii si se roaga de el sa ma dea jos. Ia-l pe Morar si pe Kovesi, aflati tot ce puteti despre el, daca-i curat confectionati-i voi un dosar, pe modelul stiut si in termen de douazeci si patru de ore sa nu mai aud de el.
Nemaiasteptandu-l pe Maior sa-i raspunda, Traian tranti telefonul, termina ultimul strop de whisky din sticla si pleca la culcare, oarecum mai linistit.
In dimineata urmatoare, inainte de expirarea celor douazeci si patru de ore, decum ajunse la birou, secretara il anunta ca Seful SRI asteapta sa fie primit.
Traian isi aprinse o tigara, desfacu o noua sticla de licoare scotiana, isi turna cu mainile tremurande o portie zdravana de inviorare, o bau, dupa care ii ordona secretarei sa-l lase pe Maior sa intre:
– ‘Traiti, Sefu’! zise acesta, vizibil marcat de noaptea nedormita.
– Sa traiesti si tu, ba Maiore, da’ nu mai mult ca Gica Petrescu, ha,ha,ha raspunse hahaindu-se Traian. Ia zi, ai ceva noutati?
– Si inca ce noutati Sefu’, nici n-o sa va vina sa credeti cand le veti auzi!
– Baga, Maiore!
– Ieri noapte, dupa ce mi-ati ordonat ce am de facut, mi-am pus tot personalul pe jar si spre dimineata am primit raspunsul.
– Hai, zi odata si nu ma mai fierbe, zise Traian nerabdator.
– Pai, nu de Dumnezeu trebuie sa va temeti Sefu’, ati fost dezinformat, ci de dracu’, deoarece aproape tot romanu’ zice ca, daca dracu’ v-a adus si v-a inscaunat la Cotroceni, apai tot el sa vina, sa va ia si sa va duca pe pustii, unde si-a intarcat mutu’ iapa. Ori cu dracu’, nu prea ne putem pune, Sefu’, ‘traiti!

Basescu Si Mosu’

Miez de noapte de Gerar intr-o liniste incremenita de gerul de afara, ger in stare sa inghete si eventualele batai de clopot inscriptionat „Basescu”, se petrece in mister sabatic peste palatul Cotroceni si acareturile sale.
In cabinetul de lucru al presedintelui, placut incalzit si cu aroma de licoare scotiana, acesta, asezat la un birou masiv de mahon, cu o sticla pe un sfert plina de matrafox Chivas in fata, nemultumit de prestatia vraciului sau personal, care nu-i poate indeplini chiar toate dorintele, de mai bine de doua ore incearca, prin putere telepatica si a rugaciunilor, sa stabileasca o legatura directa cu Dumnezeirea.
Intr-un colt al biroului, asezat turceste in mijlocul unei pentagrame facuta din lumanari ce emana flacari violete, Aliodor din Damasc (asa il alinta presedintele) vegheaza la stradaniile psihice ale presedintelui, indeplinindu-si in acelasi timp si treaba pentru care e platit regeste din banii romanilor. Cu mana stanga el practica magia neagra, intepand cu doua andrele, imprumutate de la doamna Elena, dupa consumarea unei emisiuni TV, niste figurine din ceara avand chipurile lui Iliescu, Voiculescu si Patriciu (Vantu nu se pune ca i-a facut jocul presedintelui la electorale), pe care apoi le infasoara in papirusuri cuprinzad blesteme scrise in ebraica, dupa care le arunca intr-un tucal cu smoala fierbinte. Cu mana dreapta, Aliodor practica magia alba, facand pase de stergerea memoriei asupra crestei unui cocos (clapon) rosu, hipnotizat de el in prealabil, pase menite sa-l faca pe acesta sa uite de ispravile extracoteţare ale ispravnicesei, ispravi generatoare (conform cotcodacelilor gainii sale legitime, la Dan Diaconescu in Direct) de disconfort casnic pe motiv de gelozie.
Brusc aceasta liniste mormantala este tulburata de vocea inconfundabila a Realesului care, dupa ce a mai ras o cinzeaca, se pare ca a reusit o legatura pe o linie paranormala, securizata cu Divinitatea:
– Doamne, stiu ca ai fost bun pana acum cu mine si m-ai ajutat sa fac tot ceea ce mi-am propus in aceasta tarisoara. Cu ajutorul lui Aliodor si al institutiilor statului care au lucrat la unison, din greu, pentru fraudarea alegerilor, am facut rost de un al doilea mandat prezidential, lu’ aia mica i-am facut rost de post de europarlamentar, lu’ aia mare i-am facut rost de un apartament de un milion de Euro, mi-am facut rost de ibovnica trasnet careia i-am facut rost de cel mai banos minister, nevesti-mii, lu’ Maria, i-am facut rost de-o iapa pe care s-o calareasca si s-o iubeasca in lipsa de altceva, lu’ frate’miu Mircea i-am facut rost de superafacere cu munitie expirata si revanduta, lu’ Boc i-am facut rost de post de purtator de cuvant pentru ordine si pohte prezidentiale, lu’ poporu’ roman i-am facut rost de Boc si de imprumut la FMI si in general am facut tot ce-am poftit in tara asta fara sa fiu deranjat de cineva.
In acest moment al discursului, in incapere se aude o serie intreaga de minitunete , insotite de tot atatea minifulgere si pe peretele opus biroului, perete pe care troneaza un tablou reprezentand-o pe Nuty in marime naturala, topless, fotografiata in timpul unei prezentari de bikini, chiar in apropierea acestuia, dintr-un norisor de culoare violeta isi face aparitia figura patriarhala a Mosului, incadrata de plete lungi si de o barba la fel de lunga de culoare alba care, probabil sensibilizat de rugaciunile Realesului, a decis sa vina el insusi pentru a-i asculta acestuia doleantele. De cum aparu Mosu’ trage mai intai o ocheada in dreapta lui, la tablou, si vazand ce reprezinta, mimeaza gestul de a stuchi de trei ori in san (viziunea nu are sani) si isi face trei cruci cu limba, in cerul gurii (Mosu nu are nici maini) si dupa ce sopteste „Piei satana!” i se adreseaza lui Traian:
– Spune fiule, cu ce te pot ajuta?
Traian, aureolat si el la aparitia Mosului de un cerc violet si vizibil emotionat, ii raspunde:
– Doamne, asa cum ti-am spus putin mai inainte, am facut toate cele ce am voit. Un singur lucru nu-mi iese. Nu stiu ce sa fac pentru a le multumi moldovenilor de peste Prut, datorita carora am fost reales.
– Doar atata Traienele?!!! Nimic mai simplu, fa-le ce le-ai facut si pana acum!
– Ce Doamne, rost de cetatenie romana?
– Traiane nu fi tampit ca eu te stiu de jmecher. Vrei sa te critice din nou aia pe la UE pe tema asta? Nu Traienele, mai fa-le o vizita!
Zicand acestea, norisorul violet pe care sta capul Mosului se transforma intr-un jet violet a la Enterprise si cu viteza de 4 warp Mosu’ se topeste in neant.
Iluminat, Traian termina si ultimul strop de trascau scotian, ii da telefon lui Boc sa vina sa-i faca bagajul si sa ia lista cu ce are de facut cat lipseste el si lui Nuty sa se pregateasca si ea sa vanda turism la moldoveni.
Si uite asa, Traian, neavand la indemana vreo alta destinatie internationala mai simandicoasa, pleaca pentru a 5-a oara in vizita in Republica Moldova. Poate ca de data asta nu-i mai dau comunistii lui Voronin cadou vin casat, ci se lipeste si el , ca tot omu’, de ceva mai de soi pentru crama Cotroceniului.

Nota: poveste culeasa la Manastirea din orasul moldovenesc KABUL.

Poveste Fara Sfarsit (inca)

Dumnezeu, la Facerea Lumii, printre multe alte lucrari savarsite, aflat probabil intr-un moment de respiro, a dat fiecarui popor cate un conducator sau rege, unii mai buni si mai intelepti, altii mai rai si mai saracuti cu duhul, functie de meritele dovedite pana atunci de poporul astfel daruit.
Inca nu se stie de ce (Necunoscute sunt Caile Domnului!), posibil ca stocul de regi si conducatori sa se fi terminat, sau poate doar dintr-o toana  Dumnezeiasca, atunci cand a ajuns la romani, Domnul, probabil pus pe sotii, in loc de rege le-a daruit acestora, pe Nebunul Regelui.

Romanii, popor hatru si chitit pe distractii si circ, vazand initial cu ce i-a daruit Domnul, mai ales ca din punct de vedere fizic, Nebunul ii facea sa se tavaleasca pe jos de ras,  fara a avea nevoie de interventii de specialitate pentru a-i aranja moaca, si-au zis ca l-au apucat pe Dumnezeu de-un picior si ca din acel moment veselia si circul ii vor ajuta sa treaca mai usor peste necazurile zilnice. Acum, daca Nebunul si-ar fi vazut doar de indatoririle prevazute in fisa postului, toate ar fi fost bune si frumoase. Intr-adevar, repertoriul sau era pe gustul (e drept, cam indoielnic) al unei majoritati a supusilor, iubitori de manele, meciuri de fotbal si telenovele, asa ca tumbele, giumbuslucurile, bataile cu frisca cu demnitarii tarii, betiile sale etc faceau deliciul spectatorilor amatori de circ gratis. Numai ca, dupa scurt timp, Nebunului i s-au urcat „succesurile” la cap si sloganul cu „Sa traiti bine!,” cu care a castigat simpatia publicului, a devenit subit „Statul sunt eu!”.
Bref, Nebunul a inceput sa se creada rege cu acte in regula.
Si ca orice rege care se respecta a inceput sa lucreze cu spor la naruirea tuturor dregatoriilor care pana atunci dadusera tarii oarece speranta de democratie.
Tot ca orice rege care se respecta (pe model Louis XIV sau Carol al II-lea), el si-a tras, in vazul intregii adunari a supusilor, si o ibovnica pe care a facut-o mare dregatoreasa. Coconii cu fusta, cu sange presupus albastru, au capatat normalitatea ereditara a regalitatii si au fost trimisi sa-l reprezinte pe rege pe la Inalte Curti Straine.
Famiglia regala, considerand ca totul ii este permis si i se cuvine, bucurandu-se de adapostul pulpanei hlamidei regale a Nebunului, s-a apucat de negoturi care mai de care mai prospere si mai in afara legilor regatului. Dupa indelungi batalii duse impotriva intrigantilor ticalositi de la Curtea Sa, Nebunul nostru a reusit sa aduca pe post de marioneta, ca Sfat Domnesc, pe boierii reprezentand culoarea Casei Regale, „portocalizand” astfel toate dregatoriile regatului, moment in care orice urma de speranta nutrita de supusi intru insanatosirea mintala a Nebunului s-a dus pe Apa Sambetei.

Legile vechi au inceput sa fie calcate in picioare, fara nicio rusine, au fost incropite pe picior si adoptate legi noi, in dispretul oricaror reguli de bun simt, Judecatorii tarii au fost redusi la tacere si pusi la discretia totala a Nebunului si a acolitilor sai, poporenii au fost indatorati in strainataturi pe zeci de ani, fara acordul celor alesi de ei sa-i reprezinte, banul public a ajuns sa fie folsit dupa bunul plac al protejatilor si mai ales protejatelor Nebunului, ibovnica lui i-a transformat pe alesii poporenilor in obiectele ei de batjocura publica etc. Si in tot acest timp, poporenii saraceau si saraceau gandind ca nu mai au mult pana cand li se va amaneta si camasa ramasa sa le acopere goliciunea edenica. Tot in nebunia lui, autonumitul rege s-a gandit ca daca le-ar da poporenilor sex si droguri la liber, acest lucru va completa spectacolul de circ oferit de el si-i va determina pe acestia sa mai uite mizeria in care i-a obligat sa-si duca traiul de zi cu zi. Numai ca in aceste conditii, o din ce in ce mai mare parte dintre supusi s-a trezit brusc din starea de inertie euforica in care vegetase pana atunci si a inceput sa se intrebe, tot mai des si mai vocal, daca nu le-ar fi mult mai bine daca ar sacapa de Nebunul de la carma tarii.

Povestea se incheie aici cu doua variante de final: In prima varianta, poporenii se lasa „anesteziati” de efectele drogurilor promise la liber de Nebun si-l accepta pe acesta in continuare, urmand sa-si duca crucea pe care o merita, in urma unei astfel de alegeri, cu toate nenorocirile ce decurg din aceasta; In cea de-a doua varianta, cea de final fericit, poporenii, satui de circul si matrapazlacurile Nebunului, isi iau din nou soarta in mana si, la sfarsit de an, il trimit pe Nebun si pe gasca lui de neispraviti pusi doar pe capatuiala, taman „unde si-a intarcat Mutu’ iapa”.

Ramane la aprecierea ta, cititorule, ce gen de literatura te satisface, cea cu Realesu’ pe post de erou vesnic, sau cea cu Final Fericit pentru destinul tau de poporean nevolnic.

Chiombu’ Imparat si Oglinda Fermecata

A fost odata ca niciodata, intr-un tinut daruit de la Dumnezeu cu toate cele necesare pentru ca locitorii sai sa poata trai in pace si indestulare, un imparat care, datorita apucaturilor sale, tare mai era hulit de catre marea majoritate a supusilor sai.

Se pare ca la nasterea sa, Mama Natura tocmai era mahmura, dupa o betie crunta, deoarece cam gresi tiparul folosit, incurcand borcanele, iar rezultatul fu ca imparatul nostru primi pentru tot restul zilelor sale, un ochi cu care se uita la slanina si unul cu care privea spre faina.

Din acest motiv, supusii sai il poreclira, Chiombu’ Imparat.

Dar acesta nu era singurul defect al eroului nostru de poveste. De cum fu uns in tron, promitand poporului marea cu sarea, de cum uita monarhul cel chiomb toate promisiunile si, inconjurandu-se numai de dregatori pe cat de corupti si avizi de imbogatire rapida, pe atat de umili si servili fata de el, se puse pe petreceri, pe betii, pe preacurvit, pe hotii care sa-i aduca lui, Famigliei sale si catorva protejati de-ai sai, o prosperitate opulenta, de neam prost.

In acest timp, pe de-o parte amagea supusii cu minciuni ca acestia urmau sa traiasca bine, cu toate ca ei saraceau vazand cu ochii, iar pe de alta parte, principala sa preocupare consta in a-si urmari si a se razbuna pe toti care-i stătuseră impotriva.

Singurele lui legaturi cu poporul erau o taranca parvenita, nurlie, guresa, mahalagioaca si cu o neostoita sete de putere, taranca pe care si-o facu ibovnica, ungand-o totodata mare dregatoreasa la curte si pozele pe care le facea pe la diferitele bairamuri, cumetrii, parastase etc la care de cele mai multe ori se autoinvita, poze de grup in care apareau si supusi de-ai sai, fericiti nevoie mare ca au reusit sa se pozeze alaturi de zurbagiul care le oferea gratis spectacole de circ, mult gustate de un public mai saracut cu duhul.

Toate bune si frumoase pana intr-o zi in care, dupa o vizita facuta la regele tiganilor, primi de la vrajitoarele aripate ale acestuia, in dar, o oglinda fermecata.

Regele tiganilor, stiind cat de vanitos si plin de sine era imparatul, isi instruise balaoachesele sa-i pregateasca si sa-i dea acestuia o oglinda care, intrebata fiind de catre imparat cine-i cel mai frumos si mai destept om din tara, sa-i raspunda ca el este persoana respectiva.

Totul ar fi mers ca pe roate daca imparatul, in prima dimineata in care s-a aflat singur in fata oglinzii fermecate, nu ar fi fost manga de beat si nu ar fi incercat sa curete oglinda, aburind-o cu propria-i rasuflare. De cum sufla spre oglinda, aceasta la inceput se inverzi brusc, pentru ca in secunda urmatoare sa se afle intr-o stare euforica deosebita, generata de aburii emanati de imparat, fapt care o determina sa uite textul pe care il invatase de la vrajitoare si, in schimb, sa spuna adevarul (ca deh, in vino veritas!)

Asa se face ca atunci cand imparatul, vesel nevoie mare, o intreba:
– Oglinda, oglinjoara, cine-i cel mai frumos si destept barbat din tara??!!, oglinda printre sughituri, hacuri si chicoteli sa-i raspunda:
– Auzi amice, las-o jos ca macane! Dupa ce ca esti naspa din punct de vedere fizic, mai esti si betiv, mincinos, hot si curvar! Vezi mai bine ca vreo trei crai, de departe mult mai frumosi si mai destepti decat tine, chiar acum cand te dai mare in fata mea ha, ha, ha! o pun de-o razmerita si cam pe la inceput de decembrie, vor sa devanseze Ignatul si sa ti-o traga cu un parastas politic.

Auzind aceasta, Chiombu’ Imparat se trezi pe data din betie si cu o voce tunatoare, de trezi tot palatul, ii chema la ordin pe Seful Garzilor Personale si pe cel al Iscoadelor Imparatesti.

Acestia navalira in iatacul domnesc, bulucindu-se in genunchi sa-i sarute varfurile imineilor craiesti, de firma, spunand intr-un glas:
– Ordin, Maria Ta!
Catran de suparare la fata si cu vocea aproape sugrumata de grozavia celor aflate de la oglinda, imparatul le spuse:
– Pai bine ba neispravitilor, pentru ce va platesc eu pe voi?! Ca sa aflu de la o oglinda tiganeasca, beata moarta, faptul ca se pregateste un complot si ca dusmanii mei uneltesc sa ma sacrifice politic pe post de ramator, chiar inainte de Craciun?! Aveti douazeci si patru de ore la dispozitie sa aflati ce si cum, ca de nu, unde va stau picioarele, acolo va vor sta si capatanile!

Va Urma