Blogu' lu' Marcus

12/09/2013

Bravo Ponta, Dar Poate Ma Lamureste Si Pe Mine Cineva !

Pana acum nu m-am pronuntat in niciun fel asupra subiectului Rosia Montana, pe de-o parte deoarece nu sunt specialist in asa ceva, pe de alta parte deoarece, ascultand punctele de vedere ale opozantilor, fara a avea acces la anumite date, se putea trage concluzia solomonica din care rezulta ca toata lumea avea dreptate si atunci ar fi trebuit rupt copilul in doua si nu in ultimul rand, din pricina faptului ca nimeni nu venea sa ne explice cu subiect si predicat care este situatia reala.
Faptul ca, aseara la Sinteza Zilei, premierul Victor Ponta a avut o prestatie de zile mari, etaland pe masa de joc toate cartile si folosind totodata o logica fara prea multe cusururi si pe intelesul tuturor, a facut ca perdeaua de fum din jurul acestui subiect sa fie risipita, iar pentru mine, unul, sa constituie lamurirea deplina a situatiei.
In acelasi timp am inteles si de ce atatea pasiuni si incrancenare si de-o parte si de alta in sensul, ca daca atunci cand guvernul basescu-boc lua masuri aberante de ciopartire a veniturilor romanilor sau dadea legi turbate in ceea ce priveste invatamantul, pensionarea etc romanii nu se inghesuiau neam sa „dezbata” in strada aventurile guvernamentale respective acum, brusc, i-a apucat pe unii dintre noi sa se dea cu capul de caldaramul Pietii Universitatii pentru a opri exploatarea zacamintelor solului romanesc.
Din cele declarate public de premier rezulta faptul ca un procent insemnat din asa-zisii protestatri, conform rapoartelor serviciilor romane de informatii, sunt inscrisi pe statele de plata ale unui Soros sau ale altor „prieteni” ai Romaniei.
Ideea ca la momentul la care aceste zacaminte au fost concesionate prin durerea in pix a unui Berceanu, care acum ragaie scabros de greata averii dobandite pe cai ilegale, prin astfel de metode prin care a semnat precum primarul contracte ce astazi, reziliate fiind de actualul guvern, ar putea sa ne coste miliarde de Euro, se pare ca se inscrie in modelul de jaf national pe care onorabilii nostri politicieni l-au practicat si il practica incepand cu momentul decembrie ’89, ei imbogatindu-se astfel in nesimtire, iar noi saracind vai de mama noastra.
Insa cel mai insemnat lucru pe care Ponta l-a pus pe tapet in emisiunea respectiva a constat in aceea ca noi, ca popor, nu ne putem permite investire a circa 2 miliarde de Euro intr-o societate romaneasca ce ar putea exploata in folosul suta la suta al Romaniei zacamintele acestei tari. Lasand la o parte monstruozitatea ca pana acum s-au „investit” miliarde si miliarde de Euro in autostrazi inexistente, in piscine fara apa, in telegondole fara turisti, in terenuri de fotbal in panta etc eu cred ca avem la indemana o solutie foarte simpla pentru rezolvarea acestei probleme.
Recunosc ca nu sunt familiarizat cu statutul Bancii Nationale a Romaniei, stiu ca nu este o banca comerciala, insa ma intreb in conditiile in care in rezerva acestei banci exista mijloace financiare care sa acopere de zeci de ori aceasta necesitate guvernamentala, fara niciun risc si cu posibiltati de rotunjire substantiala a rezervelor nationale atat in aur cat si in valuta, nu inteleg ce ne opreste sa apelam la o astfel de solutie. O asemenea suma nu ar periclita cu nimic soliditatea rezervelor noastre care garanteaza solvabilitatea financiara a tarii, in raport cu finanta internationala, ea putand fi recupertata intr-un termen foarte scurt.
Dupa demararea exploatarii guvernul are la indemana „n” modalitati de atragere de capital prin vanzare de actiuni sau prin alte metode in asa fel incat sa beneficieze la maximum de ceea ce ne-a dat Dumnezeu ca avere in acest spatiu european.
Pentru ca bataia nu este doar pentru aurul sau argintul ce s-ar putea extrage din aceste zacaminte, cat mai ales pentru metalele rare titan, molibden, wolfram sau cupru care i-ar face multimiliardari pe actualii beneficiari ai concesionarii respective, in timp ce romanii ar ramane cu des’tu’n gura, pentru ca la un moment dat s-a gasit un ghertoi pe nume Berceanu care sa ne vanda pe treizeci de arginti.
Din motivele de mai sus, dar nu numai, intreb si eu pe altii cu doxa la mansarda in acest domeniu, oare chiar nu putem sa ne gestionam singuri averea si zacamintele nationale cu boboru’ si pentru bobor?
Macar acum in ceasul al doisprezecelea, cand nu ne-au mai ramas in urma jafului practicat de politicieni timp de mai bine de 23 de ani mare lucru in pusculita, chiar nu putem gasi o solutie sa ne fie si noua bine?