Orice lucru are timpul lui. Nu sunt sigur, dar cred că tot eu am deschis acest blog, pentru Marcus. Acum a venit vremea să-l închid.
Da, Marcus a plecat dintre noi. Pe numele lui, Marcel Zărea, azi şi-a luat rămas bun de la unii şi pentru alţii a scrâşnit din dinţi o urare, bănuim noi cam ce fel.
Eu îi doresc ca Dumnezeu să-l ierte şi tot El să-l odihnească.
Marcele, odihna ta să nu fie tulburată de cei pe care i-ai „pomenit” cel mai mult. Aici au fost, acolo o să fie când o să ajungă şi ei. Pregăteşte-le un loc să li se potrivească!
28/07/2015
Vine vremea…
21 comentarii »
RSS feed for comments on this post. TrackBack URI
Blogu' lu' Marcus 
Dumnezeu sa-l ierte , pacat, a fost un om deosebit, dificil ca si caracter ca toti marinarii dealtfel dar un profesionist desavirsit .
L-am cunoscut intr-un voiaj multi ani in urma , in toamna se fac 20 ,era in nov 1995 si cu toate ca era pe functie de ch.mate comandantul tot roman venea sa-i ceara sfatul intotdeauna cind era la ananghie.
Avea un stil aparte dl Marcel , stapinea foarte bine meseria de navigator si poate tocmai din aceasta cauza isi
permitea unele ,, extravagante” neintelese in ziua de azi in lumea shippingului.
Poate totusi va prelua cineva stafeta blogului chiar daca nu va mai avea aceeasi penita ascutita .
Inca odata Dumnezeu sa-l ierte .
Tetea coleg de echipaj pe m/n MARE ..1995
Comentariu de TETEA — 29/07/2015 @ 05:46 |
Dumnezeule, Omul acesta mi s-a părut nemuritor! Ai grijă de el, oriunde îi Vei stabili locul din ceruri!
Condoleanţe fetelor sale, prietenilor şi numeroşilor săi admiratori. Să-i fie ţărâna uşoară!
Comentariu de ViS — 29/07/2015 @ 08:42 |
Adio drag prieten ….
sincer indurerat
Comentariu de Ghita Bizonu' — 29/07/2015 @ 08:44 |
Dumnezeu sa il odihneasca! A fost un redutabil adversar al banditilor politici.
Comentariu de Domnul Nimeni — 29/07/2015 @ 09:10 |
D-zeu sa-l ierte si sa-i ofere liniste!
Comentariu de sadicu — 29/07/2015 @ 09:54 |
Reblogged this on Blogul Domnului Nimeni.
Comentariu de dlnimeni — 29/07/2015 @ 12:12 |
Era un obicei să mă sune şi să-mi citească în grabă strigătele de furie sau dezgust ale minţii sale, reacţii ale strâmbătăţilor lumii în care trăim. Îmi plăcea acest obicei, aproape tabiet, iar dacă întârzîia să sune, semn că i-a fost prea silă să publice, deveneam nerăbdător şi îl contactam îndemnându-l să scrie, chiar împotriva dorinţei sale, doar pentru a rămâne pentru cei ce vor veni.
Îmi vor lipsi cumplit lecturile sale, uneori naivităţile sale, sau rar, contradicţiile pe unele abordări ale sale.
Adio, iubite PRIETEN! Sper că te vei duce într-o lume mai bună şi mai dreaptă.
Condoleanţe iubitelor sale fiice, de care era infinit de mândru şi nepoatei sale, bijuteria care cu siguranţă i-a înseninat finalul de drum.
Comentariu de Ged — 29/07/2015 @ 13:50 |
Dumnezeu sa il odihneasca!
Comentariu de Theodora — 29/07/2015 @ 23:00 |
In antibasismul meu, m-am folosit de ideile propagate de domnia sa. Ii multumesc acum si-i doresc cale luminata printre stele.
Comentariu de Cristian — 29/07/2015 @ 23:50 |
Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!
Comentariu de Bendis — 31/07/2015 @ 21:35 |
Ma bucur din toata inima sa vad ca tata a avut parte de asa prieteni buni care si-l vor aminti cu drag. Va multumesc pentru gindurile frumoase!
Cu stima,
Ana, fiica cea mare si mult prea capoasa a omului deosebit care a fost tatal meu
Comentariu de Ana Morgan — 31/07/2015 @ 23:50 |
Ana, îţi recomand să citeşti şi multele comentarii adresate tatălui tău la subiectul acesta: https://nastase.wordpress.com/2015/07/28/vacanta-la-roma/#comments
Condoleanţe!
Comentariu de Cârcotaşu — 01/08/2015 @ 19:15 |
Dumnezeu sa-l ierte. De morti numa’ de bine…
Comentariu de judyindesguise — 01/08/2015 @ 20:00 |
am aflat de la nimeni c-a murit marcus. am aflat si ca-l chema marcel zărea, nu zarea (cum credeam eu, tipul fiind într-adevăr spumos). zarea, zărea, oricum nume potrivite pentru un marinar de cursa lunga, cel putin la fel de mult ca si „băsescu”. îti vine să-l întrebi, ce făcuși mă marcuse, o mierliși? așa deodată, fără preaviz? în ultimii ani n-am fost in atingere cu marcus, nu-i vizitam blogul (pe care de altfel eram banat prin bunăvoința cârcotașului), si nu ne intersectam prin hiperspații, dar am fost o buna bucata de vreme, la începuturi, parteneri de hârjoane vesele pe forumul jurnalului național. nu l-am uitat. era un tip cu mare chef de vorba, care ținea la ai lui ca nimeni altul, pana-n pânzele albe si chiar mai departe. mult mai departe. pot depune mărturie ca deși era amarnic la vorba era om bun. personajul (marcus) pe care l-a consacrat si care l-a consacrat înapoi pe autor (marcel) a fost produsul tipic al erei de debut a vorbitului liber in internet, in care oamenii constrânși multa vreme la tăcere se reinventau din mers. marcus a progresat enorm in a se exprima pe sine, a scris chiar o carte cu aventuri marinărești, pe care a vândut-o prietenilor virtuali sau le-a oferit-o in dar. uneori când ajungeam pe la constanta, mă gândeam chiar ca s-ar putea sa-l zăresc printre trecători, gras, bonom, timid, preocupat, gândind-se la o balada noua, la un cuplet, la un vers, o rima. Pentru mine marcus rămâne emblema unui loc si unui timp mitologic, printre atâtea alte personaje fabuloase in felul lor: cârcotașul, aya, ged, maria, criticos, instalatorul, sibilla, stefi, sen, epigramistul, anastasia, sile milenium si cați alții, fixați pentru totdeauna in magma acelui început de babilon, in web. nu pot decât sa-i urez drum bun printre stele, imaginându-mi-l acolo, undeva, in ceruri „in spatele unor uși închise” , la taclale cu elmmar, cu bibliotecarul, cu virusache ori poate chiar cu harabula, trăgând cu urechea spre pământ, prin geamuri intre-deschise, de fiecare data când muritorii cunoscuți își amintesc de el si-l pomenesc. Dumnezeu sa-l ierte si sa-l odihnească. condoleanțe sincere celor care l-au cunoscut si prețuit.
Comentariu de Tony — 19/08/2015 @ 03:58 |
Am aflat și eu azi c-a murit Marcus… așa că am trecut pe-aici, pe la ”casa” lui, unde n-am mai fost de ani de zile… așa am aflat că sunt ”o șarlă maidaneză ce s-ar vrea cu pedigri”, una din cele patru 🙂 … și m-a apucat nostalgia vremurilor în care ne înțepam pe blogul lui Năstase, începând de prin 2009 … ce personaje, ce amici, ce adversari… unul dintre ei fiind chiar Marcus…
Și uite că au început să se ducă: Harabula, Bibliotecaru, Elmmar, Aya, Marcus …
Marcus? Cum mi s-a părut mie Marcus? Încăpățânat. Vroia mereu să aibă ultima replica, ultima săgeată, ultimul glonte, ultimul sarcasm. Dar întotdeauna termina cu ”să fii iubit”. Asta mi-a plăcut. Câteodată mi s-a părut excesiv, alteori mi se părea că judecă prea partizan lucrurile, dar nu m-am îndoit niciodată că marinarul era sincer în convingerile sale. Iubea, ura, disprețuia cu aceeași patimă. O carte deschisă.
Cred că mi-ar fi plăcut să beau un șpriț cu el.
Și mi-ar mai fi plăcut să-l mai enervez o perioadă de timp. Cu mult mai bine așa decât să fiu nevoit să spun: ”Dumnezeu să-l odihnească!”
@contele
Comentariu de d'Artagnan — 19/08/2015 @ 09:18 |
Să te odihnească Dumnezeu în pace, Marcuse. Și să-ți ierte păcatele, are de ce. Du-te, Dincolo, pregătit să ți le asumi.
Comentariu de cândva dezbăteam pe site-ul Roxaniei — 26/08/2015 @ 22:00 |
Cam urât. Nu-ţi declini identitatea, dar acuzi! Să ai parte de ce urezi!
Comentariu de Cârcotaşu — 26/08/2015 @ 22:42 |
Vezi sa nu-ti plesneasca pipota.acoperitule!
Comentariu de lupu — 04/09/2015 @ 20:13 |
Ei…iei, iei! Ce târziu aflu!
Se raresc randurile celor care in urma cu 7-8 ani erau deliciul Forumului Jurnalul National. Dupa Virus, Elmar, Neveu…ne-a parasit si Marcus.
Ii mai recunosc aici pe Cârcotasu si pe Coana Mare.
Marcus a lasat multe semne ale nemuririi sale!
Odihneasca-se in pace!
Comentariu de plano — 06/10/2015 @ 12:41 |
Dumnezeu sa-l ierte. Nu l-am cunoscut pe decedat, pe dl Marcus. Am intrat aici incercand sa accesez ceva la care sa cred ca intra si dl Nimeni care pe o postare scrisa dupa un alt deces al unui bloger pe care l-am cunoscut bine internautic, ba chiar am si schimbat e-mailuri si ma refer la dl Gheorhe Florescu cu nickul Bibliotecaru .
Dl Nimeni scrie si da si un filmulet cu cafegiul de pe atunci 69 de ani cu acelasi nume cu care insa Bibliotecaru nu are legatura(mi-a si comunicat acest amanunt) si suplimentar Bibliotecarul fiind mai tanar, doar peste 50 (si am motive sa cred asta caci mi-a spus ca a fost coleg de scoala si de bloc cu fata unui mare poet roman si ma refer la Constantin Ilie, fata care nu poate azi sa depaseasca max 55-60 ani).
Era o persoana cu inteligenta desosebita dar avea un anume complex care-l impiedeca sa recunoasca cand dadea o informatie eronata de care era legata o problema de orgoliu personal sunt unul din cei care i-a facut reclama pe diverse bloguri in 2007, cand cred ca si-a deschis acel blog unde ulterior am devenit, suparandu-se el tare pe mine, persona non grata.
Cred ca s-a sinucis si mai cred ca avea un handicap fizic care-l tinea la domiciliu. De ce sa se sinucida un om cu inteligenta lui si cu multe relatii virtuale care daca ar fi dorit le-ar fi putut transforma pe unele in reale dar probavil ca nu avea acest curaj fiind destul de lipsit de aparare.
Vor fi 3 ani in februarie asa ca dumnezeu sa-l odihneasca.
Comentariu de ion adrian — 11/01/2016 @ 12:48 |
citat de pe VIS VICTOR STOICA „Oricum am fi noi, românii, când este vorba de spirit de sacrificiu pentru NEAM și ȚARĂ nimeni nu ne întrece.”„Dacă v-ați putea imagina cum arată iadul, atunci gândiți-vă că la Mărășești a fost ceva mai rău ”
Walter S. … DACĂ PE NOI ROMÂNII ne cheamă WALTER ne-am TÂMPIT DE TOT !
Comentariu de stopsys — 13/08/2017 @ 10:43 |