Din Tot Sufletul

Va Doresc Tuturor Craciun Fericit si Imbelsugat, Un Nou An cu Sanatate, Ca-i Mai Buna Decat Toate, Numai Realizari Si Impliniri, Dupa Cum Magistral Si Profetic Remarca Cel Mai Mare Poet Al Romanilor, Mihai Eminescu, Cand In Versuri Maiestrite Ne Spunea:

„- Orice gând ai, împărate, şi oricum vei fi sosit,
Cât suntem încă pe pace, eu îţi zic: Bine-ai venit!
Despre partea închinării însă, Doamne, să ne ierţi;
Dar acu vei vrea cu oaste şi război ca să ne cerţi,
Ori vei vrea să faci întoarsă de pe-acuma a ta cale,
Să ne dai un semn şi nouă de mila Măriei tale…
De-o fi una, de-o fi alta… Ce e scris şi pentru noi,
Bucuroşi le-om duce toate, de e pace, de-i război.”

La Multi Ani Si

Sa Fim Iubiti !

Marcel

Vine Azi Mosu’ cu Sacu’ si ati Dat cu Toti de Dracu’

Anul asta dragi copii,
Mosului cu jucarii,
Nu-i mai zice Mos Craciun
Si n-aduce-un an mai bun.

Lui ii zice Mos Basica
Si-i veti sti cu toti de frica,
Caci in loc de jucarii
El v-aduce datorii.

Si in loc de slujbe bune
Slujbe de inmortaciune,
Guvern nou, dar totusi vechi
Pus pe furt si pe priveghi.

Bradul mandru, mereu verde
Il dadu pe doua vedre
De licoare scotiana,
Combustibil de harjoana.

Mosul nou mai are-n sac
Alte spuse, acelasi drac
Cu care-a-nvrajbit natiunea
Si a savarsit minunea,

Ca prin furt si minciunica
Din Mos Bun, azi Mos Basica.
Prin urmare dragi copii
Sa uitati de bucurii

De urari si de noroc,
Veti avea biciul lui Boc.
Manuit de Mos Basica
Ii veti sti cu toti de frica.

Stati cuminti, in banca voastra
Si-ascultati povata noastra,
Caci de nu dracu-i pe voi
Circoteca-i iar in toi.

Guvernul Ceausescu II „Vai de Curul Nostru !”

Cu Baconski la Externe, Mos Izmana Instelatu’ la Aparare si unguru’ la Cultura, doar regele Cioaba sau Mondialu’ la Interne lipsesc din supercabinetul nanobocului pentru ca Romania sa nu fie trecuta in Antologia Umorului, capitolul Politica de Rasplata a Fraudei Electorale de la Adam si Eva si pana in Zilele Noastre.
Ar fi intr-adevar de ras si cu curu’, daca situatia in care ne aflam acum, cu un presedinte mai mult decat cotestat de majoritatea romanilor vietuitori in limitele frontaliere ale tarii, care nu l-au votat , constantand cu stupoare si invidie,in acelasi timp, viteza caracteristica supersonicelor cu care a fost votat ba la Paris, ba la Chisinau, si cu o situatie economica dezastruoasa in care nu stim pe ce s-au dus miliardele de Euro imprumutate, pe spinarea romanilor de Guvernele Boc de la unu la trei si nici pe ce se vor duce viitoarele transe de imprumut angajate de guvernul Boc IV (Ceausescu II) , nu ne-ar sili sa plangem a disperare in loc sa radem a voie buna la snoavele si circariile basesciene in materie de guvernare a tarii.
Trebuie sa fii tampit de-a binelea pentru a crede ca guvernele tarilor partenere in Uniunea Europeana sau cel american nu sunt puse la curent cu ispravile demne de scenarii de filme XXX sau de capacitatile paranormale ale fostului ambasador la Paris, care i-au permis acestuia organizarea unui scrutin ce prin viteza cu care s-a votat a intrat deja in Cartea Recordurlor Fantastice si ca, stiind de ce este capabil viitorul ministru porno-haiduc Baconski, sa-l crediteze pe acesta cu oarece consideratiune sau respect cuvenite integritatii morale de care trebuie sa dea dovada un adevarat ministru de externe si nu unul care si-a castigat nominalizarea in barbutul electoral basescian.
Izolarea in plan international a Romaniei de pana acum cauzata de contraperformanta sefului statului, coroborata de „calitatile diplomatice” ale noului ministru de externe, vor asigura in sfarsit tarii noastre recunoasterea plina de respect a unei tari onorabile, la usa careia se vor inghesui reprezentantii cancelariilor cu staif din lume, pentru a sorbi din intelepciunea chiombului si a noului sau ministru de externe.
Pe langa aceasta, politica culturala a noului cabinet Ceausescu II, condusa de reprezentantul maghiar al unui partid care nici macar partid recunoscut legal nu este, va fi studiata ca exemplu de urmat de catre politologii intregului mapamond.
Generalul izmenar cu patru stele ii va inzestra pe aviatorii romani cu chiloti cu elice in locul Mig-urilor uzate tehnic si moral, iar parasutele le vor fi livrate de „ibovniceasa” Elena ot Plescoa, prin ministerul Turismului, care va depune toate eforturile pentru rechemarea fetitelor noastre specializate deja pe trotuarele Uniunii Europene, motiv pentru care ministerul condus de Videanu va inflori precum caisul la ceas de primavara, rezultat al trotuarelor bordurate oferite acestor aspiratoare de clienteala turistica europeana si material de salvare in caz de accidente aero.
Nici Marina Militara nu va fi uitata de nea Izmana, marinarii romani urmand a fi inzestrati cu femei gonflabile in loc de centuri de salvare. Acelasi general intablagit de chiomb pentru fapte de tradare, in detrimentul adevaratilor militari care lupta aiurea pentru gloria nu se stie cui, va colabora cu ministrul de interne (in cazul in care acesta va fi totusi de etnie balaochesa) in lupta anti-mafia, avand in vedere experienta personala in materie de Cosa Nostra mioritica a lui nea Izmana, experienta recunoscuta oficial de seful statului.
In aceste conditii asteptam cu sufletul la gura confirmarea noului cabinet Ceausescu II si punem pariuri avand ca tema termenul in care acesta ne va lua si camasa de pe noi, ca izmana din cur ne-a luat-o pe cand era doar in faza embrionara de Boc 1.
Si abia atunci vom putea rasufla „usurati” exclamand la unison: „Vai de curul nostru!”

Spre „Mititica” Cu Escorta De Cinci Stele

Coşmarul perioadei obligatorii de instrucţie, cînd efectiv – din lipsa acută de somn – ajunseserăm toţi la performanţa de a dormi în orice poziţie (inclusiv în picioare), avea să se termine imediat după depunerea Jurămîntului Militar şi începerea de facto a cursurilor cuprinse în programa de învăţămînt a anului I.

Tot acest moment avea să marcheze şi ruperea noastră definitivă de rigorile vieţii militare petrecute într-o cazarmă, datorită faptului că din lipsă de locuri de cazare în incinta institutului, conducerea acestuia a fost nevoită să închirieze spaţii de locuit în afara unităţii militare.

Aşa că, de la jumătatea lunii octombrie a anului 1974 pînă la sfîrşitul lunii aprilie a anului următor anului I al Facultăţii de Navigaţie, (Secţiile Comercială si Pescuit Oceanic) i-au fost repartizate pentru cazare şi efectuarea orelor de curs trei hoteluri şi un restaurant din staţiunea Eforie Nord, fapt care făcea practic imposibilă supravegherea noastră strictă din punct de vedere al respectării rigorilor impuse de viaţa într-o unitate militară.

La Eforie eram însoţiţi doar de comandanţii pe linie militară, iar după orele de program aceştia erau înlocuiţi la comandă de studenţii din anul IV ai Facultăţii de Navigaţie – Secţia Militară, puţini ca număr şi pe care în scurt timp i-am adus noi la un modus vivendi reciproc avantajos. Oricum ei ne-au fost gradaţi doar pînă în luna februarie, din această lună fiind înlocuiţi cu colegi de-ai noştri cu aptitudini mai milităroase.

Trebuie menţionat faptul că se putea face o distincţie majoră între ofiţerii pe linie de comandă militară, care de regulă se făceau remarcaţi prin „căprăria” pe care încercau să o implementeze în timpul în care nu eram angrenaţi în activitatea propriu-zisă de învăţămînt şi respectiv cadrele militare reprezentate de asistenţi, lectori, profesori (corpul didactic), oameni de un înalt profesionalism şi tinută morală, mulţi dintre ei provenind din civilie şi atraşi de avantajele materiale oferite de uniforma de ofiţer activ.

Faţă de comandanţii militari, a căror singură satisfacţie era aplicarea de sancţiuni (printre care cea mai dureroasă pentru noi era neacordarea de învoire la sfîrşit de săptămînă, sancţiune pe care o aplicau cu un deliciu aproape orgasmic pentru orice fleac), nu puteam nutri decît sentimente de respingere, unii dintre colegi făcîndu-şi o pasiune din a le nota „perlele” debitate cu diferite ocazii. Dintre acestea, citez: „este cazul să vă tundeţi, v-aţi lăsat nişte laţe precum tîrfele, eu numai la nevastă-mea am mai văzut aşa păr mare”, „o mînă criminală a dat cu piciorul şi a spart chiuveta”, „şi după cum a zis marele filozof grec Seneca, daţi-mi o pîrghie şi vă răstorn Pămîntul”, precum şi multe altele de acelaşi gen, care denotau gradul de cultură al respectivilor şi reprezentau totodată cireaşa de pe tort în momentele noastre de relaxare.

Un moment de o ilaritate nebună în această perioadă s-a petrecut în timpul sesiunii de examene din iarnă, cînd pentru a ne degreva de canoanele corvezilor militare, paza „obiectivului militar” format din cele trei hoteluri nu a mai fost asigurată de serviciul de gardă dat de noi, ci au fost aduşi militari în termen pentru a ne înlocui.

De gospodărit totuşi ne gospodăream tot noi, aşa se face că în fiecare seară, prin rotaţie, fiecare clasă dădea pentru o oră sau două, grupa de serviciu la bucătărie, unde trebuiau pregătite legumele pentru menu-l zilei următoare.

La nici cinci minute de mers de restaurantul Neptun, unde se desfăşura această activitate, fiinţa în acel timp discoteca Astoria, cu program pentru localnici şi turiştii străini de la Sanatoriul Balnear şi în timpul iernii, discotecă la care după terminarea corvezii de „bărbierit cartofi”, mergeam in corpore şi ne mai încărcam bateriile pentru zilele următoare, pînă la învoire.

Într-o seară, Ofiţer de Serviciu pe Centru era un Căpitan Locotenent, Filip, proaspăt reangajat după o perioadă mai lungă de civilie şi care din acest motiv era cam la acelaşi nivel de pregătire militară ca şi noi.

Soldaţii din gardă, militari în termen, avînd “bubă” pe noi din motive lesne de înţeles, i-au raportat faptul că noi, după terminarea serviciului la bucătărie, în loc să ne întoarcem la hotel, mergeam cu toţii la discotecă.

Dornic să aplice regulamentele militare, mai ales că era şi Comandant de companie la colegii de la Pescuit Oceanic şi de a-şi „arăta muşchii” în faţa subordonaţilor, acesta a decis efectuarea unei razii cu caracter punitiv sub formă de arest pentru „infractorii” prinşi asupra faptului.

Nu lăsa pe mîine ceea ce poţi face astăzi!

Călăuzit de această adîncă cugetare şi însoţit de Comandantul gărzii – un caporal înarmat pînă în dinţi –, a intrat în discoteca full, şi-a scos precum şerifii Vestului Sălbatic pistolul din toc şi a strigat în vacarmul discotecii un „cine mişcă, nu mai mişcă!”, dînd totodată spre intimidare un ordin fatal Comandantului gărzii:

– Caporal, îţi ordon să armezi pistolul mitralieră!

Acesta, militar conştiincios, a executat rapid, întocmai şi la timp ordinul, uitînd ”bolovanul” pe moment faptul că avea deja cartuş pe teavă, cartuş care la armarea pistolului mitralieră a zburat spre nicăieri, rătăcindu-se pe sub mesele din discotecă.

Şi a început circul ! Caporalul a început efectiv să plingă pentru faptul că nu găsea cartuşul netras şi zburat din armă (deci pasibil de pedeapsă severă), muzica s-a oprit, luminile s-au aprins, s-a făcut brusc linişte şi toată lumea cu mic cu mare, civili şi militari, în patru labe, au început să caute cartuşul cu pricina, toţi sensibilzaţi şi solidari cu drama nefericitului caporal.

Asta pînă în momentul în care o fată l-a găsit şi l-a înapoiat în uralele mulţimii, ceea ce a coincis cu reînceperea vînătorii conduse şi executate de tovarăşul Căpitan Locotenent:

– Stai, striga acesta către un student mai apropiat!

– Stai tu, mă, că nu te aleargă nimeni! îi răspundea cel apostrofat şi punînd cap compas hotel de reşedinţă, băga viteză de barem olimpic.

Cert este că vînătoarea s-a dovedit un eşec total, Filip întorcîndu-se nefericit şi, dînd dracului regulamentul, s-a culcat, lăsînd consemn să fie trezit a doua zi dimineaţă în vederea predării serviciului.

Tot legat de Eforie este şi evenimentul în care am încasat primele trei zile de arest în decursul celor patru ani de militărie.

În perioada respectivă aveam o prietenă studentă ultimul an la Şcoala de Asistenţi Medicali, motiv pentru care făcea practică în Complexul Sanatorial Balnear “Delfinul” din localitate.

Într-o luni de dimineată (noi lunea nu aveam cursuri, ci în program era prevăzută zi de studiu), am tulit-o de la program şi m-am dus la hotelul “Delfinul”, de unde după ce am stat vreo două ore împreună am plecat să o conduc la staţia de autobuz, pentru a se întoarce la Constanţa.

În timp ce aşteptam autobuzul, chiar în dreptul nostru s-a oprit o Dacie albastră, s-a deschis portiera din dreapta, însoţită de apariţia mai întîi a unui cozoroc de şapcă împodobit cu toate frunzele de stejar din pădurile României, iar apoi a apărut şi uniforma de amiral care-l îmbrăca pe Comandantul Institutului de Marină, contra-amiralul ing. Ilie Ştefan:

– Să trăiţi, tovarăşe contra-amiral, sînt elevul Popescu, am zis eu gîtuit şi minţind în speranţa că voi scăpa.

– Da, observ, şi cam ce program ar trebui să execuţi dumneata, tovarăşe elev, la această oră?

– Studiu, să trăiţi!

– Ei bine, în situaţia asta, cere-ţi dumneata scuze de la domnişoara şi pofteşte pe bancheta din spate a maşinii !

– Am inţeles, să trăiţi!

M-am conformat urgent şi în drum spre Constanţa am tot căutat să dau vina pe sistemul de învoiri în prezenţa unui amiral imperturbabil, tăcut ca un peşte.

Cînd am ajuns la Institut, după ce a primit raportul Ofiţerului de Serviciu pe Institut, care vorbea cu amiralul dar se uita interzis la mine, Comandantul şcolii mi-a ordonat să intru pe intrarea de serviciu şi să-l aştept la el la cabinet.

Fiind luni, Comandantul Centrului Eforie, Căpitanul de Rangul I Bartaloş Bela se afla în Institut pentru instruire, aşa că a fost adus de urgenţă la tovarăşul contra-amiral, în cabinetul căruia se mai afla şi subsemnatul.

– Tovaraşe Căpitan de Rangul I, v-am adus elevul de la Eforie, îi spuse amiralul comandantului nostru, relatîndu-i totodată circumstanţele în care mă găsise. Cum învaţă elevul, tovarăşe?

– Tovarăşe contra-amiral, vă raportez că învaţă foarte bine.

Auzind aceasta, amiralul mă privi mai întii pe mine, apoi se întoarse spre Comandant şi concluzionă:

– Eşti brînză bună în burduf de cîine. Luaţi-l de aici şi vedeţi ce faceţi cu el!

De cum am ieşit pe uşa cabinetului, Bartaloş – negru de supărare – mi se adresă acru:

– Tocmai fusesei propus pentru o învoire de 48 de ore, pentru rezultatele la învăţătură. Mai adaug şi eu 24 de ore, aşa că marş la arest pentru trei zile!

Nemaiavînd replică şi mulţumit că am scăpat doar cu atît, am luat-o pas alert spre arest (la circa 30 de metri de Comandament), fără să mai trec pe la doctor, în uşa arestului întîmpinîndu-mă cîţiva colegi de la Eforie scoşi la măturat, “cazaţi” deja de cinci zile şi care asistaseră fără să vrea la momentul descinderii mele din maşina pe care o împărţisem cu amiralul, fiind morţi de invidie pentru „pilele” pe care le aveam.

Aşa că, odată cu sosirea mea la arest, misterul „descălecatului” meu s-a lămurit, le-a venit inima la loc, sentimentul de invidie dispărînd brusc şi fiind înlocuit de dorinţa de a împărţi „ţambalul” spre depănare şi aflare de noutăţi aduse de mine de la Eforie.

Dupa Douazeci De Ani, Ceausescu II

Acum, la douazeci de ani de la evenimentele marcate de sacrificiul de sange facut de niste tineri nevinovati pentru eliberarea romanilor de dictatura, sunt convins ca daca soarta lui Ceausescu si a regimului comunist n-ar fi fost decisa de explozia populara de la Timisoara, urmata de solidarizarea bucurestenilor, ambele pe fondul factorilor  favorabili externi si ca daca, aceasta ar fi depins, prin absurd, de un vot popular, s-ar fi gasit suficient de multi romani cat si miljoacele „specifice” sistemului electoral comunist, preluat fara niciun fel de jena de regimul Basescu, care sa formeze o „majoritate” favorabila perpetuarii dictaturii ceausiste la nesfarasit, prin transmiterea ereditara a Puterii.

Si spun acest lucru deoarece acum, in decembrie 2009, avem o situatie politico-economica la indigo cu cea care a condus la caderea lui Ceausescu, singura diferenta dintre atunci si acum constand in libertatea noastra relativa de a nu fi arestati inca pentru faptul ca, unii dintre noi indraznim sa criticam cu voce tare actuala Putere, ca rezultat al unei fraude electorale majore, copie a celei din anul 1946.

Intre gasca nomenclaturista de atunci, obedienta pana la a-i pupa mana dictatorului si a-l ruga in cor sa nu demisioneze, cu riscul de a scoate fortele represive in strada si clanul mafiot de astazi, puternic pupinbasist si strans unit in jurul conducatorului iubit care, in calitate de tatuc mesianic il tine la caldurica, sub pulpana hlamdiei prezidentiale, singura diferenta consta in averile ilicite, de neam prost acumulate de cei din urma.

Daca nomenclaturistii ceausisti se multumeau cu anumite privilegii care-i situau ceva mai sus fata de marea masa a unui popor infometat si indobitocit de lipsuri si de propaganda comunista, noii ciocoi basisti stau infinit mai bine din punct de vedere material si tin cu dintii de fotolii, fara sa manifeste vreo jena sau temere ca ar putea fi pedepsiti pentru modul in care inteleg sa se infrupte fara rusine din banul public.

Daca inainte de ’89 aveam bani, dar nu aveam ce sa cumparam cu ei, astazi ne numaram cei cativa pitaci din buzunarele gaurite de somaj, sau purtatoare ale unor salarii si pensii de mizerie si salivam in fata vitrinelor care gem de bunatati.

Daca in decembrie 89, incheiam un ciclu marcat de sacrificii enorme in urma carora am platit totusi o datorie externa impovaratoare, in decembrie 2009 suntem in debutul unui alt ciclu blestemat in care Basescu si clanul sau de mafioti ne-au varat fara sa ne consulte sau sa aiba vreo idee de cum se vor cheltui banii imprumutati pentru, chipurile, a scoate tara din criza.

Daca inainte de 89, nu ni se dadea caldura, astazi ni se taie caldura datorita costurilor prohibitive la care sunt supusi marea majoritate a romanilor.

Daca inainte de 89, muream din lipsa de medicamente, astazi murim in spitale insalubre, la discretia unor medici care asteapta spaga de rigoare, obligati sa ne aducem de acasa mancare si medicamente.

Daca inainte de 89 aveam o beizadea (oricum mult mai inteligenta decat EBA) promovata politic la conducerea unui judet, cu mari perspective in mostenirea tronului comunist, astazi avem o beizadea buzat-siliconata cu fusta, semi-analfabeta, care reprezinta interesele romanilor in Parlamentul European.

De la conducatori ca Bobu si Dascalescu, la Prim Ministru ca Boc, de la Cabinetul 2 al Elenei Ceausescu, la cabinetul ministerial al ibovnicei prezidentiale Elena ot Plescoi, de la fostii securisti ai lui Postelnicu care ne inregistrau la buda, la serviciile Basescului care ne asculta si ne filmeaza in momente de intimitate sexuala, de la tezele lui Ceuasescu la „ideile de reforma” ale lui Basescu, promovate doar in scop electoral, de la cantarea conducatorului iubit de catre intelectuali pupincuristi ceausisti, la osanalizarea actualului presedinte de catre o noua generatie de asa-zisi intelectuali fripturisti-pupinbabisisti etc.  Istoria se repeta schimband doar numele protagonistilor.

Nesmitirea basesciana a atins culmile absurdului in care Basescu, mai ceva decat Ceausescu, a ajuns sa-si asume meritele mortilor din decembrie 89 declarandu-se continuatorul liniei politice a Seniorului Coposu, motiv pentru care boboru’ este obligat de porta-vocea prezidentiala, nurlie si blonda, sa-si renege provenienta genetica si sa se declare volens-nolens, urmasul lui Traian Basescu.

Izolati in plan international eram in decembrie ’89, carantinizati sub acelasi aspect suntem si in decembrie 2009, cand pe langa faptul ca niciun lider marcant al democratiilor occidentale nu s-a inghesuit sa-l felicite pe Basescu pentru o „victorie” furata in alegeri, mai vine si rusul si ne trage de urechi pe motiv de declaratii politice iresponsabile facute de un presedinte aiurea belicos in campania electorala.

O diferenta ar fi totusi. In decembrie ’89 aveam toti, de bine de rau, un loc de munca asigurat, in decembrie 2009, pe langa sutele de mii de someri inregistrati si neintregistrati, alte sute de mii se pregatesc sa guste din amarul acestui flagel, numit somaj, in anul care va sa vina.

Si ar mai fi o diferenta. Daca in decembrie ’89 eram, cu exceptia unor nomenclaturisti ca actualul presedinte Basescu, toti o apa si un pamant, astazi majoritatea covarsitoare a romanilor traiesc aproape de pragul saraciei, in timp ce mafiotii politici, pastoriti de Nasu’ Basescu, se scalda in averi opulente dobandite din afaceri puturoase facute pe spinarea contribuabilului roman.

De aceea eu consider ca adevarul zilelor pe care le traim ne obliga sa constatam cu amaraciune ca nu suntem in fata niciunui guvern Boc IV, bagat cu incaltatorul, pe gatul romanilor de Basescu II, ci in fata a nici mai mult nici mai putin decat a unui regim Ceausescu II.

Patimile unui alegator onest

Doar ce ma linistisem in urma tratamentului de specialitate pe care l-am urmat si scapasem de imaginile reprezentand chipul iubitului nostru presedinte, care imi apareau obsesiv de la ecranul televizorului pana la geamul cuptorului cu microunde, trecand succesiv de pe cel masinii de spalat pe cel al aragazului, ca un nou chin de natura psihica m-a lovit imediat dupa confirmarea noului/vechiului presedinte in fotoliul prezidential.
M-au lasat viziunile din timpul zilei, insa noapte de noapte traiesc din plin cosmarul  repetarii aceluasi vis, in care se face ca iubitul nostru presedinte l-a desemnat, in intelepciunea sa proverbiala deja si din dragostea sa pentru cei 70.000 de romani din afara granitelor tarii care au facut diferenta la prezidentiale, ca viitor Prim Ministru pe Emil Boc.
Dar Boc nu imi apare singur in acest cosmar, in urma caruia ma trezesc periodic noapte de noapte, leoarca de transpiratie si strigand ca din gura de sarpe (vecinii au depus deja plangere impotriva mea), iar sotia a plecat la soacra-mea, ci insotit de o intreaga suita de personaje politice, care mai de care mai inspaimantatoare si datatoare de frisoane. In acest cosmar se face ca Bocul vrea sa-si formeze noul cabinet din aceasta suita care, incepand cu mai vechea Elena ot Plescoa si ajungand la mai noul general izmenar cu state de vechi mafiot, independentul Oprea, reprezinta  noul guvern al Romaniei.
O alinare usoara imi este data totusi de aparitia rosie si datatoare de speranta, in acest ghiveci portocaliu-unguresc, a psd-istului Marian Sarbu, care tropaie fericit la gandul unui nou mandat de ministru, in care el va avea sarcina placuta de a diponibilza sute de mii de bugetari, ca urmare a magistralului program de iesire din criza pe care il are in vedere noul guvern. Si aceasta alinare se bazeaza pe castigul de imagine pe care-l va avea PSD-ul ca urmare a acestei posibile numiri, rezultat al dragostei nemarginite pe care d-l presedinte o nutreste fata de comunistul pe care il vrea la Ministerul Muncii.
Ce este mai tragic in toata aceasta situatie consta in faptul ca, doctorul mi-a zis ca daca prima data a reusit sa ma scape de chin, de data asta va trebui sa ma resemnez si sa ma obisnuiesc cu aceste vizite nocturne.
Singura consolare pe care o am totusi vine de la faptul ca acesta nu este decat un vis, chiar asa cosmar trait noapte de noapte si ca realitatea este alta, iar Romania, sub conducerea inteleapta a mult iubitului nostru conducator reconfirmat, isi va gasi cu siguranta drumul de iesire din criza ca urmare a desemnarii de catre d-l presedinte a unui Prim Ministru competent, care sa-si formeze un cabinet de profesionisti si nu din termite portocalii/independente/ maghiare care sa devalizeze in continuare si praful care a mai ramas pe toba bugetului bietei noastre tarisoare.

Dar daca nu va fi asa?

Roxana Iordache,

Stimata doamna, ori verifici ceea ce se intampla cu blog-ul tau, ori imi spui raspicat ca deranjez si m-ai banat, ori lasi o discutie virtuala sa se desfasoare fara „farfitze” de acest gen. Cu scuzele de rigoare imi permit sa fac comentarii copy-paste pe blogul meu:

„@Roxana: nici al meu si nici a romanilor din aceasta tara, care timp de cinci ani au inghitit cacatul servit de acest nesimtit. Este pe de alta parte, presedintele validat de noua Basinosi, in ciuda actului democratic pe care il reprezinta un proces electoral corect si, de ce sa nu recunoastem, pe langa o anumita parte care habar nu are de valoarea unui vot si s-a lasat cumparata , din saracie, cu o puhoaica si o litra de tzuica sau de malai, rezultatul a totusi milioane de romani confirmati de diaspora si de fratii nostri de peste Prut, in proportie de 94%.
Ne va fi greu dar pentru cei care iubesc cu adevarat aceasta caricatura de presedinte, va fi usor si vor accepta un guvern condus de el, guvern incapabil de a lua decizii fara telefon dat/primit de la Cotroceni, cu o „aroma de parfum FMI+UE+Banca Mondiala”. Vom avea un presedinte pe care nimeni nu s-a inghesuit sa-l felicite (din punct de vedere diplomatic), vom avea un presedinte care va fi supercontestat ca legitimitate, vom avea un presedinte chitit sa legitimeze constitutional un stat totalitar, vom avea un presedinte care in urmatorii cinci ani se va delecta cu aceeasi carte scrisa de un pupinbasist decorat de el si intrat in randul somitatilor intelectuale ale neamului pe motiv de tinichea si osanale (sincer sa fiu, imi place Cartarescu atunci cand face literatura si nu ode metrice de slava intru nemurirea chiombalaului). Asa ca asta este!
sa fim iubiti
marcus
@prizonier in lagar: in care bre, in ce a fost sau in ce va sa vina?
sa fim iubiti
marcus”

Basinosii

Sunt noua la numar, cu mai bine de jumatate din cariera petrecuta in regimul comunist, in care condamnau la ani grei de puscarie taranii romani care „furau” un sac de coceni de pe campurile pline de recolta parte a proprietatii socialiste.

Revolutia i-a spilit insa si i-a recompensat cu locuri de vis, platite la greu, locuri la care nu ar renunta pentru nimic in lume si ar comite orice numai pentru a nu-si misca dosurile ridate din ele. O singura grija au, ca o anumita persoana sa nu traga prea tare de sertarul in care le sunt depozitate „mapele personale” completate de anumite dovezi ale activitatii lor in slujba patriei si a conducatorului iubit inainte de decembrie 89.

Iar aceasta grija si-au rezolvat-o schimband conducatorul iubit cu altul si mai iubit, uitand pentru ce au fost numiti in scaunele in care se lafaiesc, mai ceva ca in niste tronuri imperiale, transformandu-se din decidenti supremi in ceea ce priveste garantarea Constitutiei in statul de drept Romania, in arbitri mituiti ai presedintelui jucator in meciul acestuia trucat impotriva democratiei si a valorilor sale.

De-a lungul celor cinci ani de mandat basescian s-au umplut de ridicol si penibil, dand niste decizii de rasul curcilor, toate favorabile actualului presedinte, care l-au ajutat sa se apropie, pas cu pas, de compromiterea totala a Constitutiei Romaniei si a statului de drept, inlocuindu-l treptat cu statul politienesc, in care legea a fost inlocuita cu pohta de razbunare personala prezidentiala, inamicii sai politici si nu numai fiind monitorizati in cele mai intime ipostaze.

Toate fanteziile presedintelui in materie de incalcare a legilor tarii si-au gasit justificarea si legitimarea prin decizii ale celor noua Basinosi.

Cu toate acestea, in cazul contestarii de catre PSD a acestui simulacru de alegeri in care furtul masiv si grosolan a fost etichetat eufemistic drept „posibila frauda electorala”, am sperat din tot sufletul ca macar in ceasul al doisprezecelea si sub presiunea celor peste cinci milioane de romani care au votat cinstit si responsabil in ideea restabilirii normalitatii intr-o tara devastata politic si economic de toanele unui om ahtiat dupa Puterea totala, celor noua Basinosi sa le vina mintea la cap si sa arate romanilor si democratiilor occidentale, ca poseda coloana vertebrala si dau un verdict in conformitate cu opinia generala bazata pe tone de material probator.

Ti-ai gasit !

De frica tatucului care i-a amenintat ca nu le mai schimba pemparsii si ca-i va lasa cu postreriorul gol si rahatit de faptele trecutului la discretia unei asistente avida de scenarii telenovelistice, Basinosii si-au facut din nou treaba murdara, imbrobodind boboru’ cu numararea unor voturi irelevante sub aspectul numarului in ceea ce priveste furtul ca in codru practicat de portocaliii Basescului, lasand neatinse maldare de dovezi care, bine cantarite si interpretate, ne-ar fi dat dimensiunea reala a furtului prin care Basescu ne-a fost facut cadou de romanii din diaspora si de moldovenii lui Voronin, in ciuda faptului ca presedintele de drept al romanilor din fruntariile tarii, a fost ales si, in inima celor care l-au votat, va ramane Mircea Geoana.

Si uite asa, si ultima instanta a statului de la care romanii de buna credinta mai asteptau oarece intentie de a se face dreptate, a fost brusc, rusinos si cat o mai fi Basescu la putere, cu sertarele doldora de „mape personale”, decredibilizata si transformata in unealta perfecta a actualului presedinte in lupta lui impotriva democratiei, a institutiilor statului, a clasei politice si a o jumatate din poporul roman.

Va multumim Basinosilor, puteti sa va trageti linistiti sulfuroasele caracteristice pentru varsta a treia,  pe holurile si in incaperile institutiei in care vegheati la planul presedintelui de distrugere a tarii.

Caseta Lu’ Peste Prajit

Apai daca asa se face sex oral in casa lui Patapievici sa fie primit, ca la cati romani sunt beneficiari de asemenea servicii, putem renunta usor la imprumutul de la FMI.

Dar daca tot fusese lansata cucubata trebuia si oarecum o justificare si negasind serviciile un organ care sa se potriveasca in trucaj cu dimensiunile lui Geoana, implicit o gura atat de incapatoare, au apelat la clasicul teanc de euroi.

Numai ca au facut, pe langa un trucaj de porc cu o mana “imbracata” barbateste, pe fondul unei voci feminine si un alt cacatel in mijlocul strazii. Adica romanii ar trebui sa fie oripilati pe motivul ca Mircea Geoana a primit 5.000 de euro drept contributie la campanie si tot in acesti bani intrand si accederea “mainii barbatesti care vorbeste femeieste”, peste trei ani in Parlamentul Unicameral al Basescului.

Sincer sa fiu mult mai reusit a fost trucajul in care copilul il lovea cu fata in pumn pe Basescu. Adica kgb-istii lor au fost mai buni decat securistii chiombului.

Curat murdar, neicusorilor, pe vremea ciuruitului erati si mai vioi, si mai inspirati si mai profesionisti. V-ar trebui o reciclare la Bollywood!

Daca Ciubucu-i Mare, Stau Si Capra!

Cam la asta se rezuma filozofia politica a „europeanului” care si-a dat fluturele de la papion pe basca de tractorsit, iar acum vrea sa dea si snurul acestuia pe juvatul guvernarii in slujba chiombului.

Cu alte cuvinte, nu i-au fost de ajuns patru ani in care Basescu l-a facut pur si simplu sac de box, nu i-a ajuns faptul ca acum chiombu papa o bucata mare din PNL, nu i-a ajuns bataia de joc administrata de asimetric in campania electorala pe motiv de liberalism patricianist mogulic, nu i-au ajuns cate si mai cate, omu’ este chitit ca pentru cateva gauri de svaiter, sa puna umarul la distrugerea PNL si sa faca pact cu dracu, doar pentru cativa pitaci gauriti devalizati de la un buget aflat in moarte clinica.

Daca la acest nivel se gasesc politicieni presupus a fi de marca ce se lasa cumparati cu cioara de pe gard, de ce sa ne mai intrebam cum a fost posibil ca sarantocu’ de votac cu norma roman sa puna botu’ la o mamaliga si o puhoaica portocalie ?

Ce este mai tragic in aceast plan de-a dreptul masochist de a intra cu PD-L-ul la guvernare consta in faptul ca, pe de-o parte i se ofera chiombului PNL–ul pe post de Acar Paun, care intr-un guvern condus de Basescu sa traga ponoasele zilelor mai mult decat negre care-i asteapta pe romani in viitor, reducand imens sansele unei Opozitii puternice de a incerca sa dejoace manevrele josnice la care se va preta Basescu in vederea acapararii puterii totale, iar pe de alta parte in atragerea unui important segment al PNL in planul Tariceanului de a se razbuna pe rivalul sau la sefia partidului, Crin Antonescu.

Comunicatul Tineretului PNL, care musai se vede guvernand sub bagheta cvasi-proprietarului de la Cotroceni, este o dovada vie a faptului ca liberalii pot dormi linistiti: Tariceanu vegheaza!

Prin perspectiva mai mult ca sigura, deja se dau mesaje subliminale atat in presa cat si la televiziunile pupinbasiste ca, chiombu’ va fi validat, iar demersul perfect justificat al PSD va avea soarta tuturor deciziilor CC de pana acum, care in ciuda evidentelor au facut din Basescu ceea ce este, un dictator sadea, intrarea PNL la o guvernare fara nicio perspectiva programatica si total aservita pohtelor cotroceniste, dirijata de FMI, sperantele romanilor intr-o Opozitie puternica angajata total in lupta impotriva instaurarii unui regim politienesc, totalitar in Romania, au toate sansele sa fie asimilate celor care au rezonat la sloganul „Sa traiti bine!”.

In acest plan de capitulare neconditionata, in care Tariceanu vrea sa atraga liberalii, singura sansa de supravietuire a lor si de speranta si pentru romanii care intuiesc viitorul sumbru care ne asteapta se numeste Crin Antonescu, pentru modul sau ferm, desprins de cutumele balcanice ale politicii fanariote care au facut legea de douazeci de ani in Romania, de a se opune acestui blestem al neamului, Basescu Traian.

Treziti-va liberali ca moartea-i cat casa si pe voi si pe noi!

Vantu, Aport!

Dupa ce si-a indeplinit cu succes misiunea de intoxicare ce a avut ca rezultat compromiterea aiurea a candidatului Mircea Geoana, Vantu, prin postul de televiziune Realitatea TV, a revenit in forta la vechea dragoste cotrocenista, osanalele si pupinbasismul topaind din nou vioaie in politica editoriala a acestui post.

Dragoteasca zburda iarasi ca o ciocarlie la brat cu nanoboc, Ursu isi permite, in calitate de moderator, sa apostrofeze un lider PSD, pe d-l Duvaz, cu acuze gen „mintiti d-le Duvaz!” pe motiv ca acesta si-a permis sa citeze una din multele ziceri-deziceri cucubatic-basesciene, Iosif Boda oracoleste, pe post de Tata Omidu’, decizii aberante ale Curtii Constitutionale, iar Turcescu valseaza cu Cristoiu pe o partitura manipulativ probasista de cea mai proasta calitate.

Acesta din urma, dupa ce a schimbat de drum, fermecat de puritatea morala, calitatea intelectuala de invidiat si viitorul politic al EBA-ei si a incasat tone de invective, ziceri de origini si suspiciuni cu privire la starea sa psihica in urma tampeniilor osanaliste publicate in ultima vreme in Jurnalul National si dupa ce o perioada nu si-a gasit decat sporadic loc de vocalize pupinbasiste cu pretentii de analize politice pe labe unuteve si Taraf TV, a prins din nou aripi si ia bani grei pentru a-l pupa pe chiomb drept in cur, la Turcescu in emisiune.

Intr-o incercare penibila de a justifica „performanta” Basescului de a-l depasi pe Mircea Geoana cu saptezeci de mii de voturi, care put de la o posta a jaf  la drumul mare, sau mai bine zis „castigate” la mustata in  finala disputata in diaspora, unde votantii au batut orice record de viteza la momentul votarii, cate unul la fiecare 15 secunde, mimand din nou pozitia de analist politic independent, ne spune cum ca intreaga suflare romaneasca, cu catel si cu purcel, au schimbat in campanie posturile de televiziune preferate, pentru a se muta cu persecutatul de moguli Basescu, ba la OTV, ba labe unuteve, ba la Etno TV, unde i-au ascultat acestuia jelania, dupa care s-au calcat  in picioare pentru a-l vota si a-l razbuna in acest fel.

Pe acest tipar si cu spume de inteligenta jurnalistica la gura, provocate de ticalosia celor care l-au izolat politic pe chiomb, cu scopul de a le lua romanilor si cenusa din vatra, oracolul comunistoid rebutat din Gagesti, toarna apoi tampenie, dupa tampenie, timp de o ora, incercand sa convinga romanii ca, de fapt chiombu’  „a castigat” pe bune si nicidecum ca rezultat al fraudei ordinare si masive la care a fost supus procesul electoral pe data de 6 decembrie.

Si da-i si lupta si bla, bla bla mai ceva ca la sedintele PCR  si in paginile Scanteii Tineretului!

Si asta in timp ce telespectatorul, din ce in ce mai in ceata, se intreaba cum dracu’ a ajuns Vantu’ si postul Realitatea TV, in rolul de Bau Bau din discursul Basescului adresat alegatorului roman, atata timp cat mogulul nu si-a dezlipit nicio clipa buzele din cavitatea  situata intre bucile prezidentiale ?

Raspunsul la aceasta intrebare este cat se poate de simplu si la mintea oricui.

Nu Posta Romana a fost adevarata miza pusa in joc pe post de sperietoare pentru prostanacu’ de pulete cu drept de vot multiplu, ci dosarele mafiotului vantos care, atunci cand chiombu’ a ordonat „Aport!”, a purces in cea mai mare viteza si l-a adus pe Geoana in dinti la ceas de noapte, subiect de inspiratie si poza cu sonor pentru baietii cu epoleti si ochi albastri.

Hai La Vot, S-o Luam in Bot!

Casa Base si-a lui fiica,
Fost-au prinsi c’ocaua mica.
Au furat voturi ca-n codru
Munca grea, munca de lotru.

Azi minciuna si hotia,
Votul dublu si prostia
Sunt tinute-n stima multa
De votaci cu mintea scurta.

Muti privesc euoropenii
Cum voteaza moldovenii
Validand in Romania
Un Tatuc si marlania.

La Paris, zi de record
Ce ne-a-mbolnavit de cord.
Au furtat voturi cu sacu’,
Iar in tara ne-a luat dracu’,

Cand votacul cel sarac
S-a vandut pe un pitac,
Si plimbat cu-autocaru’
A votat dublu cu caru’.

Vai de tine biet roman,
Chiombu’ iti va fi stapan,
Cinci ani noi de tevatura
Terminati in dictatura!

Nunta Si Artificii La Vama Veche

Deşi nu sînt un tip milităros, ci mai degrabă o persoană dispusă la opoziţie faţă de autoritatea impusă (întotdeauna am avut necazuri datorită neresepectării rigorilor unei discipline impuse, eu fiind adeptul auto-controlului dictat de propria constiinţă şi respectului faţă de valorile etice induse de o educaţie sănătoasă primită în familie), începutul toamnei anului 1974, m-a găsit în curtea nou înfiinţatului Institut de Învăţămînt Militar Superior Tehnic, „Mircea cel Bătrîn” din anticul oraş Tomis.

Pasiunea pentru întinderile nemărginite mi-a fost insuflată pe de-o parte de proximitatea locuinţei noastre faţă de port (în timp ce la Belfast mamele işi trezeau pruncii cu trei focuri de armă trase în sus, pe mine mă deşteptau sirenele navelor aflate în manevră), iar pe de altă parte ea mi-a fost sădită paradoxal, de către mama mea (Dumnezeu să o odihnească in pace !), care vreme de mulţi ani a lucrat şi navigat pe singura navă de pasageri deţinută de România post-belică, „Transilvania” sau „Bălana”, cum o alintau constănţenii.

Aşa se face că odată cu acea toamnă frumoasă a anului 1974, mi-am început pregatirea profesională de viitor ofiţer de marină comercială, într-o curte de institut militar, într-un vacarm generat de sutele de boboci de anul I, la toate secţiile (militară, comercială şi pescuit oceanic) şi facultăţile (navigaţie şi electro-mecanică) ale respectivului institut, vacarm neîmblinzibit încă de ordinele date de ofiţerii de carieră prezenţi printre noi, care încercau să pună oarece ordine şi disciplină militară în harababura respectivă.

Trebuie să menţionez că România anului 1974 cunoştea din punct de vedere al dezvoltării economice unul dintre cele mai susţinute ritmuri din lume, sprijinit financiar de Ocident şi SUA, care încă vedeau în Ceauşescu elementul de echilibru politic în ceea ce privea tendinţele hegemoniei sovietice în aceasta parte a Europei şi -de ce nu- în lume.

În acest context se situa şi dezvoltarea flotei comerciale româneşti, atît din punct de vedere constructiv autohton cît şi al achiziţiilor din import, cu precădere nave mari, mineraliere şi petroliere produse în şantierele nipone.

La aşa o dezvoltare impetuoasă a flotei se impunea şi un personal de exploatare calificat, cerinţă care nu mai putea fi satisfăcută de promoţiile date de fosta Şcoală Superioară de Marină Militară (şcoală post-liceală), care pregătea prin definiţie numai cadre destinate marinii militare române, fapt ce a determinat existenţa unor promoţii mamut de viitori ofiţeri de marină comercială, absolvenţi ai unui institut superior tehnic.

Am făcut această introducere puţin mai lungă pentru ca cititorul să înţeleagă de ce nou înfiinţatul institut nu beneficia de o infrastructură adecvată în acel moment, noile clădiri ale dormitoarelor, aulelor, laboratoarelor, sălii de sport, piscinei de dimensiuni olimpice, cantinei, etc., aflindu-se în construcţie într-un ritm susţinut dar nu suficient pentru a acoperi necesităţile de moment.

Despre cei aproape patru ani de studii în condiţii cazone s-ar putea scrie un roman, eu am ales totuşi numai anumite momente, dintre care unele au avut un impact mai mare asupra mea şi pe care acum, după aproape 30 de ani de la terminarea studiilor le pot privi cu detaşarea dată de experienţa unei vieţi petrecute mai mult pe mare, descoperind totodată latura picantă a desfăşurarii lor la momentul respectiv.

Avînd în vedere situaţia descrisă mai sus în ceea ce priveşte infrastructura, s-a hotărît ca studenţii anului I ai Facultăţii de Navigaţie, printre care se număra şi subsemnatul, să-şi îndeplinească perioada obligatorie a instrucţiei de front de pînă la Jurămîntul Militar în condiţii de claustrare totală, în garnizoana Mangalia, într-o unitate supranumită Drăghia, după numele Comandantului său, vestit pentru duritatea sa în ceea ce privea respectarea disciplinei militare.

Legat de această perioadă îmi vine în minte prima tragere cu muniţie de război la care am participat, deoarece ea a fost condimentată în desfăşurarea sa de prezenţa la comanda acestei activitaţi militare a unui om de mare caracter, trecut acum în nefiinţă (Să-i fie ţărîna uşoară !), un domn colonel Boldeanu (nea Mişu pentru toţi studenţii), cu el aveam să executăm toate sedinţele de tragere în următorii patru ani de zile.

Deci prima tragere. Deşteptarea la ora 05.00 a.m., înviorarea, programul de dimineaţă, încolonarea şi plecarea sub comanda lui Nea Mişu, spre poligonul grăniceresc de la Vama Veche, unde urma să se desfăşoare şedinţa de tragere.

Comandantul de companie urma să ne ajungă din urmă cu o maşină a Salvării în care erau trasportate şi accesoriile destinate tragerii.

În timp ce, frumos incolonaţi, ajungeam noi în chiar centrul localităţii “2 Mai”, în dreptul bufetului cu pretenţii de restaurant, am auzit vocea tunătoare a lui Nea Mişu, care ne opri din marşul nostru triumfal, şi prin cuvintele “înainte rupeţi rîndurile, marş!”, ne-a dat confirmarea unui moment de respiro.

După o lună de instrucţie, în deplină abstinenţă călugărească şi bahică, fără a ieşi pe poarta unităţii, era normal să vedem în prăpăditul de bufet din faţa noastră cel mai luxos şi îmbietor restaurant de cinci stele din lume.

Aşa se face că văzînd indiferenţa totală a lui Nea Mişu faţă de tendinţa noastră de a trece pragul “ispititorului” restaurant, am dat buzna înăuntru ca la comandă, săracul barman nemaireuşind să facă faţă comenzilor de bere, pe care o mai îndesam şi în genţile măştilor noastre de gaze, pentru zile mai negre.

Dar fericirea tihnei udate cu un pahar de bere nu a durat mult, deoarece în uşa crîşmei şi-a facut apariţia Comandantul de companie, negru ca smoala la faţă de supărare pe noi (lui Nea Mişu nu avea ce să-i facă – deh, funcţia şi gradul –), dînd ordine precum Von Paulus la Stalingrad, cu diferenţa că acestea erau de retragere şi evacuare nu de menţinere a poziţiilor.

Rapid fugăriţi şi iute încolonaţi în formaţie, ne-am reluat marşul de cucerire al poligonului, cînd, după vreo doi kilometri, unul dintre colegii mei îl intrebă pe altul situat înaintea lui în cadrul plutonului:

– Corvine, unde ţi-e puşca, măi?

– Aici, îi răspunse acesta, trăgîndu-se de cureaua diagonală de pe piept.

– Boule, aia este cureaua de la masca de gaze, pistol mitralieră nu prea ai!

Brusc trezit la realitate, Corvin al nostru se văzu nevoit sa iasă din formaţie şi să-i raporteze lui Nea Mişu incidentul, care era extrem de grav din punct de vedere al Regulamentelor Militare. Nea Mişu, după ce îl ascultă, îi dădu o replică pur cazonă, dar cu adînci rădăcini în înţelepciunea populară:

– Mă loază, prostului i se scoală p…a în Biserică şi-i cade pîinea in c…t! Fuga marş imediat înapoi şi fără Kalaşnikov să nu te întorci, că ţintă în poligon te fac!

La auzul acestui ordin, un Ferrari de Formula 1 deveni mic copil faţă de pasul alert al unui Corvin, care parcă ar fi concurat pentru medalia de aur la semi-fond la Olimpiadă. După ceva timp, cînd mai aveam puţin pînă la destinaţie, hop! şi Corvin într-un finiş devastator şi reînarmat pentru tragere. Răsuflînd uşurat, primi cu recunoştinţă un şut ofiţeresc într-un fund de răcan prost, dat cu generozitate de un Nea Mişu acum liniştit, şi-şi reluă locul în cadrul plutonului.

Ulterior, Corvin ne-a povestit că, atunci cînd a intrat în bufet, onor automatul stătea sprijinit frumuşel de un scaun, după ce reuşise să strîngă în jurul său toată suflarea din încăpere, care – condusă de un barman ba scărpinîndu-se în cap, ba crucindu-se – se întreba consternată cum dracu’ se procedează în situaţii de acest gen.

Sosirea lui şi revendicarea dreptului de proprietate asupra armei a reuşit să liniştească spiritul civic al localnicilor, care numai de arme abandonate în cîrciuma lor dragă nu aveau nevoie în acea dimineaţă de toamnă dobrogeană.

Inutil să mai spun că sub efectul berilor băute (şi al celor luate la pachet şi consumate pe furiş), tragerea a căpătat un aspect de nuntă şi, deşi trebuia să tragem trei cartuşe, foc cu foc, majoritatea acestora plecau la foc automat, ocolind de cele mai multe ori ţintele, dar producînd efect de Mărăşeşti şi perturbînd planarea pescăruşilor aflaţi în arealul proprietate personală.

Comandant, observator şi arbitru al tragerii, Nea Mişu ne-a acordat – în urma unei măsluiri făţişe a rezultatului – calificativul Foarte Bine per total.

Cacealmaua Basesciana, Nume De Cod SOV

Re-re-orientarea postului Realitatea TV incet, incet catre incultura cotrocenista, dupa consumarea alegerilor prezidentiale, este o dovada clara a faptului ca SOV  nu a fost in tot acest timp, decat Calul Troian varat de Basescu pe gatul naivilor de la PSD, cu scopul clar de a-l compromite pe Mircea Geoana.

Aceasta misiune de intoxicare, putind a facatura securista mai ceva decat budele de la tara in plina canicula, a avut mai multe tinte. In primul rand, folosit propagandistic populist, intr-o campanie in care chiombu’ nu a avut nimic constructiv sa le propuna romanilor, SOV a asigurat in ipostaza sa de mogul urmarit de resentimentele romanilor pagubiti de FNI, motivul perfect de compromitere a lui Mircea Geoana in ochii unei parti a electoratului sensibila la aemenea scenarii de sorginte stalinisto-KGB-iste.

Pe de alta parte, pesedistii, momiti probabil cu oarece contributie financiara a SOV-ului la campanie, cat si de faptul ca brusc acesta, dupa ce timp de patru ani, prin trustul sau de presa, dar mai ales prin postul de televiziune Realitatea, facuse politica basesciana 100%, s-au lasat atrasi in capcana lupului care-si schimba parul, asumandu-si-l tacit in campania electorala. Schimband fals de drum, SOV a reusit sa mareasca si audienta postului respectiv intr-o perioada in care Basescu era in cadere libera din punct de vedere al popularitatii si intentiei de vot a romanilor.

Asa se face ca in noaptea in care Mircea Geoana a cazut in capcana SOV-Basescu, acesta nu a mai cautat calul de dar la dinti si, de buna credinta, s-a dus la intalnirea cu sluga Basescului, precum mielul la taiere.

Nu ca acest lucru ar fi contat prea mult. Aceste alegeri erau de mult timp „castigate” de Basescu, iar toata panarama si vanzoleala asta de Mos Nicolae, nu a fost altceva decat praf in ochii occidentalilor si a SUA, nici macar o piesa regizata pentru idiotii de romani care au jucat in ea rolul de Pacalici.

Putea Geoana sa realizeze 90% dintre voturi, presedinte tot pe Basescu l-am fi avut.

Dar sa revenim la Vantu!

Rolul de Bau-Bau pe care i l-a atribuit chiombu’ in toata aceasta circarie si l-a interpretat foarte bine, iar postul Realitatea TV, chit ca aparent ducea o politica anti-prezidentiala, la o analiza mai atenta, prin calitatea si orientarea portocalie a asa-zisilor invitati neutri, altii decat reprezentantii PD-L, nu facea altceva decat sa contrabalanseze discursul PSD-PNL , moderatorii rezumandu-se, de ochii fraierilor, sa pastreze o atitudine echidistanta.

Toate acestea au dus la inocularea la nivelul mentalului colectiv a ideii ca intr-adevar SOV ar face parte dintr-o „conspiratie” antibasesciana, cu PSD-ul la carma, iar momentul arestarii atat de oportune a lui Popa (sau cum dracu’ s-o numi) in Indonezia, coroborat subliminal, iar apoi insinuant securistic de Basescu cu vizita lui Geoana la Vantu, in miez de noapte, sa faca din aceasta vizita o pagina de foileton a la „Misterele Parisului” in care se puneau la cale crime de lez-majestate si inlaturare prin forta a Alesului de la Putere.

Si fraierii au muscat, punand botu’ la „SiFi”-ul chiombului.

Aceasta atitudine antibasescu a lui SOV a fost apoi magistral folosita de securistii lui Basescu, pe data de 6 decembrie, la orele 18.43, cand fosta tovarasa, actuala doamna ofiter de Securitate sub acoperire Rodica Culcer, tot pe Realitatea TV, a jucat explicit cartea castigarii alegerilor de catre Basescu, cu ajutorul celor din diaspora, pregatind astfel electoratul naiv pentru ce va sa urmeze.

Punct ochit, punct lovit. A doua zi toti romanii aveau sa afle ca, in ciuda rezultatelor de la exit poll-uri, Basescu a castigat la o diferenta infima, facuta de cei din diaspora, care au votat in draci, la interval de 17 secunde unul fata de celalalt.

Cu Basecu „castigator” si indemnand la calm si reconciliere politica, dupa ce in campanie a fluturat deasupra capului un arsenal intreg de arme albe, jurandu-se pe mama si pe carnetul rosu de membru PCR, ca le va lua gatul politicienilor si mogulilor, Vantu si angajatii sai au putut sa treaca acum la faza a doua a intoxicarii.

Asa ca, in preziua validarii si judecarii contestatiei PSD referitoare la fraudarea alegerilor, l-au adus pe Iosif Boda, pe post de Tata Omidu’ pe sticla la Realitatea TV, si l-au pus sa recite „prezicerea” ca o eventuala validare a alegerilor de catre judecatorii CC, in ciuda materialului probatoriu mai mult decat suficient din care rezulta fara drept de apel ca alegerile au fost fraudate la greu, este perfect valabila, avand in vedere faptul ca,dupa consumarea votului, nimeni nu poate sa spuna in favoarea cui a fost savarsita aceasta frauda uriasa si ordinara.

Plauzibil pentru pulime si nu numai, doar ca de un fals total.

In mod voit si manipulator se uita esentialul si anume ca pe nimeni nu intereseaza ca judecatorii CC sa-i atribuie victoria lui Mircea Geoana, ci toata lumea, de buna credinta, a carei optiune exprimata prin vot a fost furata ca in codru, vrea pe de o parte sa afle adevarul si sa puna capat acestei practici, care de douazeci de ani sapa adanc la temelia democratiei in Romania, iar pe de alta parte sa se repete alegerile, pe cinstite de asta data, indiferent de costurile pe care le vom suporta.

La cat de mult ne-a saracit si indobitocit regimul Basescu, unde a mers mia merge si suta!

Cucubata cu costurile repetarii alegerilor, atat in plan economic cat si politic international este buna de adormit copiii.

Decat un presedinte nelegitim care-si incepe al doilea mandat ciomagind si arestand studentii care-i contesta, pe buna dreptate, legitimitatea si care si-a pornit deja triumfal marsul spre dictatura (vezi Opris si nu numai), mai bine un nou tur de scrutin decisiv si jucat pe bune.

Iar „jemecheria” cu SOV, dat in consemn la frontiera, sa i-o vanda Basescu lui Hayssam, ca si el fusese dat in consemn si l-a lasat Blaga sa se evapore behaind printre berbecuti.

Huuuo, derbedeilor!

Daca pe 6 decembrie 2009, la ora 18.43, Basescu, a scos-o pe sticla la Realitate TV, pe Rodica Culcer, pe post de Mafalda, pentru a-i anunta victoria obtinuta in strainatate, la diferenta foarte mica de voturi, astazi 10 decembrie, la ora 19.29, tot la Realitatea TV, l-a scos pe Mafaldu’ Iosif Boda, pentru a-i anunta in avans pe romani decizia Curtii Constitutionale.

Exact cum anticipam (ah, ce ma urasc atunci cand am dreptate!) in doua pamflete, domnul Boda ne-a anuntat ca judecatorii CC nu au alta solutie la indemana decat sa admita fraudarea grosolana a alegerilor, dar fiind legati de maini si de picioare, prin faptul ca nu se poate stabili in favoarea carui candidat s-a produs aceasta magarie, nu pot face altceva  decat sa valideze alegerea Basescului.

Adica, dupa cum inteleg eu, doi hoti se duc si fura o gaina din cotetul unui gospodar, acesta reclama furtul, judecatorul constata ca omul are dreptate si ca gaina i-a fost intr-adevar furata, dar nestiind care dintre cei doi hoti a mancat in final gaina, furtul de fapt nu s-a produs.

Dom’le, astia ori si-au dat mana sa ne bage in spitalul de nebuni, ori ne considera atat de tampiti incat isi bat joc de noi mai ceva decat o facea ciuruitu’.

Si cu onoarea mea „nereperata” ,cum  ca mi-a fost furat votul, cum ramane dom’le?

Pai n-ar fi mai corect, in aceasta situatie, sa repetam alegerile si va vedem ce si cum, mai ales ca banuim ca s-au cam  terminat litrele de ulei si puhoaicele portocalii?

Huo, bre!

Pai Cum Sa Dea, bre, Basescu caseta?!!!

Agentia de presa Erevan News a preluat de pe blogul Lilicka un fragment tradus din limba spaniola, fragment extras dintr-un interviu dat de intelectualul neamului, Patapievici, unui ziar iberic, reprodus mai jos:

” – Obscen. Nu cred că Basescu a lovit copilul ci cred că doar l-a împins. Greşeală sa a fost ca nu a negat imediat. A fost un pic ca in cazul lui Bill Clinton, in chestiunea cu sexul oral… Apropo, ştiu din surse sigure ca lui Băsescu i-a fost oferita o caseta cu Mircea Geoana primind un sex oral şi a refuzat să-l folosească împotriva lui. Este un om cinstit, credeti-mă.”

Aprofundand subiectul, reporterul nostru de investigatii, Varujan Arachelian, a descoperit, vizionand caseta cu pricina, ca aceasta nu a fost data publicitatii, nu datorita onestitatii d-lui presedinte Basescu, ci datorita faptului ca in caseta respectiva, d-l Geoana juca la double-mouth, cei doi prestatori de servicii orale fiind domnisoara Patapievici si oops, guess who?…..

A consemnat pentru Dvs,

Varujan Arachelian

Fara Minuni, Doamne!

Chiar daca alegerile prezidentiale incheiate cu „victoria” la o limita lamentabila a Basescului put de la o posta a hotie pe fata, eu inclin totusi sa dau crezare povestilor copilariei, in care subiectul era dat de Minunile Dumnezeiesti savarsite in intampinarea Craciunului.

Cred ca Dumnezeu, in marinimia si intelepciune Sa, ne-a ales ca popor pentru a face o repetitie generala inainte Apocalipsei si a sculat  din morti, asa de proba, cativa zeci de subiecti carora le-a testat reactiile din Ziua Invierii finale, dandu-le ca sarcina sa-l voteze pe Basescu.

Iar acestia, bucurosi d’asa o pleasca, dar si ascultatori, s-au incolonat frumusel si regasindu-se pe listele portocalii au purces cu inflacarare patriotica la realegerea chiombului intru reformarea bietei noastre tarisoare.

Dar Dumnezeu nu s-a oprit aici! Nici pe departe.

Vrand neaparat ca romanii sa intre in Cartea Recordurilor, a incolonat peste 3500 de romani stabiliti in Franta si i-a trimis sa voteze cate unul, la mai putin de un minut diferenta, la Ambasada noastra din Paris.

Apoi, pus pe sotii, a ales una suta cetateni moldoveni, i-a inghesuit pe toti intr-o debara si dupa ce cu spaga le-a obtinut mutatie la adresa respectiva, i-a trimis tiptil unul cate unul spre sectia de votare.

Vazand atata activitate Dumnezeiasca, dracu’ nu s-a lasat nici el mai prejos si si-a bagat coada, modificand procesele verbale care, conform situatiei reale din ziua votului, il dadeau sub semnatura invingator pe Mircea Geoana, rabatand astfel situatia incat la BEC a ajuns cap de lista Traienel.

Colac peste pupaza mai sunt solutionate, dupa mai bine de sase luni de la consumarea europarlamentarelor si contestatiile de la momentul respectiv, iar rezultatul este de-a dreptul scandalos. Peste 14.000 de voturi multiple. Cu alte cuvinte, la Bruxelles cel putin o eurparlamentareasa va trai ca in sanul lui Avraam, dintr-un salariu cat Everestul, platit de contribuabilul amarastean, ca urmare a faptului ca si-a bagat dracul prelungirea imblanita a posteriorului in urnele de vot ale romanilor.

Si ar mai fi cam la un camion de dovezi care atesta faptul ca peste o suta treizeci de mii de voturi, ba minunatite de Dumnezeu ba manarite de Uciga’l Toaca, au facut diferenta de saptezeci de mii de voturi, care l-au facut pe Basescu presedintele celor din Diaspora.

Pentru ca noi, astia mai fraieri din tara, in ciuda tuturor minunilor si a dracoveniilor, l-am ales ca presedinte pe Mircea Geoana, la o diferenta de 15.000 de voturi.

Ieri Basescu, dupa ce le-a dictat Judecatorilor de la Curtea Constitutionala motivatia prin care acestia vor respinge contestatia privind validarea alegerilor, argumentand ca desi dovezile sunt clare in acest sens,  nu se poate totusi stabili in favoarea carui candidat s-a furat ca-n codru (ups!), a iesit pe sticla si ne-a recomandat sa fim calmi, dandu-se de exemplu, iar pe politicieni sa treaca urgent la „pupat Piata Independentei”.

Acum ca el e calm, este de inteles, stie deja ce vor decide Judecatorii CC, dar de ce as fi eu calm, cand stiu ca am fost batut de o litra de ulei de floarea soarelui, combinata cu niste decedati imbracati in pufoaice portocalii, numai Dumnezeu sau dracu pot sti.

Cert este ca avand in vedere performantele si personalitatea celor care au măsluit aceste alegeri as putea sa-mi revizuiesc totusi atitudinea si sa accept Lucrul Domnului si ghidusiile lui Duca-se pe Pustii si sa fiu fericit ca fac parte din poporul Ales.

In orice caz Doamne, inca o Minune de acest gen si Apocalipsa va incepe din tara lui chiombu’ Imparat!

Asa ca te rog eu frumos Doamne, Las-o  mai incet cu Minunile ca e vai de europenismu’ si democratia noastra si riscam sa ne ia dracu’. Daca nu ne-a luat deja!

Iar te dai jmecher de jmecher ,Traienele !

Ultima mascarada cu poza de aparator al democratiei, in sensul ca vede in demersul PSD de a contesta alegerile drept un act democratic si constitutional, insotita de apelul la calm si, culmea, reconciliere politica, nu inseamna ca lupu’ odata cu parul si-a schimbat si naravu’.

Nicidecum.

Inseamna pur si simplu ca la ora la care a facut declaratia respectiva, exact ca si in cazul cunoasterii rezultatului alegerilor la milimetru, chiombu isi recapatase el calmul, masluind decizia Curtii Constitutionale de maine.

Maine vom asista la o decizie a Curtii in care, ca si in cazul suspendarii sale, sau a dreptului sau de a respinge nominalizari de ministri pe motiv de mapa profesionala si vointa a propriilor muschi,  ni se va explica faptul ca, desi sunt dovedite peste o suta de mii de cazuri clare de fraudare a alegerilor, Curtea nu poate face altceva decat sa valideze rezultatul alegerilor, deoarece nu se stie pe cine a favorizat frauda respectiva. Si daca nu se poate demonstra ca a fost favorizat Basescu, atunci inseamna ca alegerile au fost corecte. As putea pune pariu  pe un sex cu Pora sau cu Culcer ca, in esenta, asta va fi gaselnita Curtii Constitutionale cu care sa legitimeze cea mai mare frauda electorala la noi, de dupa cea din 1946. Cel putin la momentul ’46, se poate gasi scuza cu tancurile rusesti, acum vom fi mintiti „legal si constitutional” in fata.

Iar chestia cu reconcilierea si rolul de Impaciutor sa i-o zica lu’ ma-sa, ca pe unii dintre noi nu ne poate duce.

Heil Traian pentru inca f’o 5-6 mandate!

Nea Taricene,

Iaca iti scriu scrisorica pentru a-ti da de stire ca activitatea matale in ale politichiei dambovitene nu conteneste a ma surprinde, ori de cate ori ai cate o initiativa.

Sa ma explic!

Dupa ce in confruntarea cu Crin pentru sefia partidului ti-ai dat fluturele de la papionul european pe basca de tractorist ceapist, balacarindu-l pe acesta ca la birtul comunal, dupa ce ai ras f’o doua-trei cinzeci, vii acum si schimbi si snurul papionului cu juvatul basescian cu o viteza egala aproape cu c (ce mic) din renumita formula einsteiniana.

Eu acum, ca orice om cat de cat informat, stiu ca se spune ca politica este o curva, iar cei mai multi dintre politicienii acestei tari sunt produsele de conceptie rebutate pe motiv de consum excesiv de alcool la momentul contactului ale acesteia, dar si printre curve se mai gaseste uneori o lecuta de onoare si personalitate.

Ori, trecerea matale super-rapida in barca capitanului chiombalau nu poate dovedi altceva decat o capitulare neconditioanata in fata pestelui, care timp de patru ani de zile ti-a administrat zilnic bataita netrucata in vazul intregii natiuni, luandu-te pur si simplu de sac de box. Chiar atat de prost sa-ti mearga afacerile rotunjite de venitul de parlamentar, incat sa te vinzi si matale pe o jeaca portocalie si o litra de ulei de floarea soarelui? Sau chiar atat de mult te doare Crin la ficati, incat sa incerci sa recapeti sefia partidului prin aceasta lucratura lamentabila?

Si intr-un caz si in altul, daca vei face pasul de a-ti face condicuta sub patronajul codoasei chioambe si vei mai atrage si alti liberali dupa matale, vei trage loz necastigator.

Din punct de vedere material vei vedea „canci” bani pentru munca prestata, eventual doar cazare si masa, iar din punct de vedere a conducerii partidului, dupa mai putin de sase luni de coabitare cu termitele portocalii vei fi pus in situatia shakespeariana de a striga precum un anumit rege al perfidului Albion: „Dau Citroenul meu pentru un partid!”.

Si asta deoarece chiombu’ isi va vedea visul cu ochii si va va papa cu fulgi cu tot, fericit ca in sfarsit va avea NSDAP-ul lui mioritic.

Nu ca-ti spun, dar vreau sa-ti zic, de ce n-ati ramane alde dvs. liberalii linistiti intr-o eventuala Opozitie care, puternica fiind, sa-i faca zile negre Basescului, incercand de a-l opri sa transforme tara in feuda sa personala?

Desi vorbesc doar in numele meu, cred ca o asemenea atitudine ar da mult mai bine si mai onorabil in ochii celor peste cinci milioane de romani care am votat pe bune anti-dictatura!

Inchei aici si te intreb cu inca respect: ce zici te bagi?

Sa fii iubit

Al dumitale

marcus

Ne-ai Ciuruit, Traiane, Dar Nu Cum Crezi Tu!!!

Periodic, Istoria unui neam inregistreaza momente de cumpana in devenirea acelui neam, momente care daca nu sunt gestionate bine pot influenta destinele a milioane de oameni pe termene mai lungi, sau mai scurte, functie de vrerea Domnului.

Cand aceste momente sunt rezultatul unor negocieri pe servetele si sustinute de trupe de ocupatie, atunci neamul respectiv nu poate face altceva decat sa se resemneze si sa astepte o alta toana a Istoriei pentru a scapa de anatema respectiva.

Cand insa aceeasi Istorie iti ofera sansa, ca popor, sa influentezi viitorul in bine prin exercitarea dreptului tau de cetatean si tu, ca tampitu’, dupa ce te-ai fript la greu cu ciorba continui sa te oparesti, ori esti redus mintal, ori esti masochist.

Alegerile de duminica ne-au demonstrat fara drept de apel ca nu stim sa profitam de sansa, ba mai mult a reusit sa treaca prin sita (nu degeaba ni se spune ca am fost ciuruiti) cetatenii acestei tari, separand malaiul de tarate. Si taratele au ales, vor sa traiasca in scandal, promiscuitate, incertitudinea zilei de maine, intr-un stat de tip feudal-fanariot in care  coruptia generalizata face legea in folosul unui Voda bolnav de putere, dispus sa comita orice samavolnicie pentru a nu o pierde, insensibil la problemele reale ale tarii pe care o conduce, chitit doar pe vendete visceral-politice si pe imbogatirea nemasurata pe cai oneroase a sa si a clanului mafiot care i se supune orbeste.

Este cert faptul ca fara aportul celor care l-au votat de doua sau trei ori, prostituandu-se electoral pentru un pumn de malai si o jantilica portocalie, sau ce este mai grav, in cazul studentimii romane, pentru o suta de lei, Voda cel Chiomb nu ar fi putut maslui pe fata rezultatele unor alegeri in care el, de rasul curcilor, este dat castigator nu de diferenta de voturi din tara in care domneste, ci de o diferenta de 70.000 de voturi venita din strainatate.

Tarata ramasa si-a impus candidatul si ne-a aratat  si adevarata fata a electoratului basescian. O fata vulgara, needucata, dispusa s-o vanda si pe ma-sa pentru doi bani gauriti etc, care-si gaseste legitimitatea in tarele unui conducator model perfect pentru cum NU trebuie sa fie un sef de stat.

Partea hazlie a acestei nostimade  denumita eufemistic „alegeri prezidentiale” este data tocmai de votantii moldoveni care au facut (cel putin in aranjamentul de hotie prezidentiala) diferenta care ne-a dat un invingator mai mult decat lamentabil si contestabil.

Si spun acest lucru deoarece in timp ce tema principala a asa zisei campanii basesciene a fost anticomunismul, comunistii moldoveni care l-au votat in draci pe Voronin si au mentinut comunismul la putere in Moldova, mai bine de douazeci de ani, dupa caderea acestuia in Europa, in lipsa de tatuc voronian, s-au aruncat ca pasarile de prada sa voteze un alt nomenclaturist si securist, dar nu in tara lor, care si la aceasta ora se zbate in chinurile facerii sa-si gaseasca un presedinte, ci in tara vecina.

Ca roman nu pot decat,  pe de-o parte sa  fiu afectat de faptul ca votul meu cinstit, onest si de buna credinta a fost invins hoteste de votul multiplu, cumparat la talciocul politic basescian si de cel dat aiurea de niste comunisti, iar pe de alta parte sa rad in hohote la aceasta farsa pe care ne-a jucat-o Istoria in ciclul sau de repetabilitate, din care nu reusim sa invatam nimicuta.

Lasand la o parte insa aceste consideratii un lucru este totusi extrem de ingrijorator  si anume ca, o parte a studentimii romane a uitat, sau poate nu a stiut niciodata, ca inaintasii lor de pe bancile facultatilor au adus jertfa lor de sange pentru instaurarea democratiei in aceasta tara, in timp ce ei, pentru o suma modica, s-au prostituat ca ultimile taraturi pentru pretul a doua pizza, bulucindu-se ore in sir ca sa legitimeze un viitor dictator.

Singura speranta care ne-a mai ramas celor care am votat de buna credinta si in cunostinta de cauza sta acum in curajul judecatorilor de la Curtea Constitutionala de a face dreptate, acolo unde chiombu’ si camarila sa de mafioti au reusit sa stinga lumina si sa numere voturile pe intunericul prostiei unora dintre noi.

Sa Ne Ajute Dumnezeu!