Ce Ziceti, Am Sau N-am Sanse ?

Decizia de a publica o selectie a unor materiale pamflet scrise de mine de-a lungul timpului in diferite forme, fie pe blogul personal, fie intr-un cotidian national, fie pe blogurile altor colegi in ale boggeritului, pamflete care au avut ca subiect clasa politica din Romania in frunte cu exponentul ei cel mai carateristic si datator de frisoane, frustrari si angoase neamului, care in 2004 a avut proasta inspiratie de a-l vota pentru a ocupa cea mai inalta functie in statul (pe atunci inca de drept) Romania, am luat-o dupa ce am vazut atitudinea fruntasilor USL si in special a d-lui Ponta, care una au promis in campania electorala si alta au facut dupa ce s-au vazut cu sacii in caruta.
Nu stiu daca altii isi amintesc, insa eu rememorez momentele in care, inainte de alegeri, d-l Ponta declara public, chipurile in gluma, ca la terminarea celui de-al doilea mandat ii va asigura lui Basescu Traian, in calitate de fost presedinte al tarii, un trai confortabil si linistit in conditiile unei pensionari respectabile.
Dupa alegeri, vazand ca de fapt d-l Ponta nu a glumit si ca acest infractor de drept comun, tradator de neam si tara, distrugator al statului de drept Romania, betivan grobian, adulterin pe fata si plin de nesimtire, sluga supusa si pres al mai marilor europeni, care a readus tara noastra in epoca fanariota din toate punctele de vedere, ei bine, ca acest neica nimeni ajuns initial printr-o greseala a electoratului si apoi prin frauda si impunere de catre decidentii de drept din cadrul UE sa conduca un popor spre prapastie, nu numai ca va avea parte de o batranete linistita datorita lasitatii sau a slugarniciei noii puteri parlamentare si guvernamentale din tara noastra, dar si ca foloseste timpul ramas la carma tarii pentru a distruge tot ceea ce incearca altii sa repare, m-au determinat sa incerc sa strang sub forma unui volum tiparit o selectie a pamfletelor pe care le-am scris in toti acesti ani de chin cu adresa la el, la acolitii sai, dar si la adversarii sai pe care i-a facut la alba-neagra cum i-a venit lui mai bine.
Ca roman, cunoscator cat de cat a istoriei neamului meu, nu pot sa raman indiferent atunci cand vad cu cata dezinvoltura este batjocorit, furat, tradat, readus la stare de vasalitate medievala acest neam, de un cabotin care nu are in vedere decat realizarea propriului sau interes personal si este motivat in actiunile sale numai de o ura viscerala si de razbunare impotriva atat a advesarilor cat si a celor care l-au ajutat pentru ca apoi sa devina nefolositori, dar cel mai tare si mai tare pornit impotriva propriului sau popor.
Oricat am incercat nu am reusit sa ma impac cu ideea mioritica a ciobanasului resemnat in fata destinului si sa astept in pozitia de „bucurosi le-om duce toate” momentul in care Basescu se va retrage „en fanfare” de la Cotroceni in vila in care a investit milioane de Euro din banii romanilor, pentru a-i fi lui bine la „pensie”, pensie care are la baza milioane de Euro ilegal obtinuti in urma tuturor marsaviilor penale la care s-a dedat o viata intreaga, si asta cu acceptul noii puteri din tara noastra.
Este o ultima incercare a mea de a lasa celor ce vor veni un fel de letopiset vesel dar trist al unei domnii de tip feudal in plin secol XXI, domnie pe cat de uzurpata pe atat de ratata.
Un alt motiv al acestei incercari de publicare a unui volum de pamflete in proza si in versuri rezida si in curiozitatea mea de a gasi o editura si apoi un lant de librarii dispuse sa publice si apoi sa distribuie prin vanzare o astfel de carte cu Basescu inca la Cotroceni, cu alte cuvinte sa vad cat de liber sunt sa ma exprim in conditiile in care aceasta libertate imi este garantata de o Constitutie calcata aproape zilnic si fara urmari in picioare de omul din capul statului care a jurat cu mana pe Biblie ca o va respecta.
Si am aceasta curiozitate deoarece la momentul la care am publicat prima mea carte, in care faceam doar anumite asocieri intre disparitia flotei romane si Basescu Traian, fara sa dau nume, ci lasand cititorul sa traga singur concluziile de rigoare, am intampinat greutati atat in tiparirea cartii (la o editura cu staif din Constanta mi s-a spus ca nu-mi pot tipari cartea deoarece un tipograf nu s-a prezentat la munca de trei zile), iar cand in final am reusit sa-i miros tusul inca proaspat, patroana lantului de librarii din Constanta, doar auzind titlul cartii, m-a luat la fugarit pe motiv ca „d-l presedinte n-a avut nimic de-a face cu cea mai mare furaciune din istoria mondiala a marinei comerciale, lucru demonstrat negru pe alb de expertiza prin care s-a statuat deficit zero (sac!)”.
In aceasta colectie, desi voi incerca sa-l „maschez” pe d-l presedinte sub pseudonimul „zeus” sunt curios sa vad cine va accepta sa o publice.

„Elita” Lichelelor

Nu de putine ori, in ultima perioada, am incercat sa-i provoc pe pupinbasistii virtuali sa-mi spuna macar o realizare pe care chiombu’ si-o poate trece pe rabojul celor cinci ani de mandat prezidential. In afara de cateva incercari timide si naroade totodata de a mi se aminti drept realizari importante ale acestuia condamnarea comunismului (lol!), desconspirarea dosarelor Securitatii ( sic de sic!) sau Rapirea din Bagdad (huideo!), acestia nu au fost in stare sa clameze vreo alta „mareata fapte de arme asimetrica”, coplesindu-ma in schimb cu invective si injuraturi la greu, scrise intr-o limba romana macelarita din punct de vedere gramatical, sau au incercat sa ma combata prin clonari imbecile, continand copy-paste-uri interminabile avand ca tema cresterea viermilor de matase sau consumul de ceaiuri.
Ma rog, de unde nu este, nici Dumnezeu nu cere!
Pentru a-mi respecta minimum un statut de obiectivitate in ceea ce-l priveste pe chiombu’ (cu toate ca nu merita nici macar atentia data unei flegme de pe trotuar) si in lipsa de ajutor taliban pupinbasist in aceasta privinta, am purces singur-singurel la identificarea unei realizari cat de cat notabile a acestuia si dupa lungi cazne la care mi-am supus materia cenusie am reusit sa descopar ceva care, chiar daca poate avea o conotatie negativa, aduce intr-o oarercare masura mai mult a infaptuire si decat a demolare.
Societatea romaneasca, urmand modelul oricarei societati civilizate care se respecta, este alcatuita din indivizi posedand caractere diferite si un nivel de pregatire si educational la fel de diferite. Ierarhizand acest fapt, se poate vorbi despre un top reprezentat de elitele acestei societati, urmat de o patura majoritara medie si, la polul opus elitelor, despre mocirla umana existenta in oricare societate, cea a lichelelor. In societatile civilizate, cu conducatori posedand o mansarda neafectata de toanele uni ego tarat de obsesia tiranocratiei si posesori ai unei pregatiri intelectuale acceptabila si ai unui comportament respectand limitele impuse de cel putin statutul celor sapte ani de acasa, categoria lichelelor este tinuta oarecum in frau de canoanele comportamentale impuse de prezenta majoritatii cu scaun la cap, motiv pentru care ea se comporta ca atare, ca o masa anonima si amorfa, urat mirositoare ce-i drept, orice derapaj sau incercare de iesire din anonimat ale acesteia fiind sanctionate prompt de reactia majoritatii.
In Romania insa, ungerea asimetricului in functia suprema din stat a insemnat pentru lichele o adevarata „pleasca”, constituind pocnetul pistolului de start in cursa de iesire a lor din cenusiul anonimatului impus de rigorile societatii si de afirmare a lor in socialul tarii pe post de primadone mioritice. Brusc, acestia s-au regasit din punct de vedere comportamental, in noul lor lider caruia, pe buna dreptate, i-au atribuit calitati de Demiurg lung osanalizate contra cost de lichelele cu staif, sub acoperire, ale neamului, facand totodata front comun in jurul sau, front indreptat impotriva adversarilor majoritari, nemultumiti de „pleasca” aterizata pe testele lichelelor.
Chiombu’, la randul sau, surprins si el de aceasta manifestare de dragoste si devotament neconditionate, uneori cu lacrimi histrionice in ochi, a dat frau liber pornirilor sale instinctuale indreptate spre generarea si mentinerea unui conflict permanent la nivel macro-social, materializat in distrugerea a tot ce s-a realizat din punct de vedere al democratiei in perioada post-decembrista, in locul acestor realizari instaland bunul sau plac in actul decizional politic. Ba mai mult, toata aceasta situatie se deruleaza pe fondul unei prestatii personale, de zi cu zi, care pur si simplu a rasturnat sistemul axilogic al valorilor si preceptelor morale normale, rabatandu-l la 180 de grade. Pentru ca tacamul sa fie complet si-a insusit si asumat lichelele si lichelismul drept bunuri personale reprezentative, identificandu-le cu notiunea de „popor suveran”, de a carui dorinta trebuie tinut cont cu orice pret, trimitand cu aceasta ocazie majoritatea sanatoasa a societatii intr-un derizoriu care in viziunea sa este cel al unei paria ticalosite.
In aceste conditii si pe fondul unei crize economice severe, venita de nicaieri si instalata in Romania ca la ea acasa, este normal ca romanul de rand sa traiasca zilnic un cosmar sinistru caracterizat de haos, fara perspectiva, pe un scenariu de teatru al absurdului, regizat de un om bolnav cu capu’.
Asistam neputiciosi la derularea unui horror de mana a treia, in care decizia politica aberanta, in rolul eroinei posedata de Satan, isi face mendrele nestingherita ducand la acutizarea nepermisa a efectelor unei crize economice devastatoare, finalul apocaliptic al acestui horror putand fi prelungit pentru inca cinci ani, datorita unor spectatori paralizati de spaima, incapabili de a lua decizia sa paraseasca sala de proiectie.
Singura noastra sansa de a nu fi trasnformati in victime sigure ale unui om lipsit de orice scrupule in atingerea scopului sau egoist si malefic, se numeste drept de vot, sta in mainile noastre si putem curma acest cosmar nemeritat prin introducerea lui in urna izbavitoare, moment in care si lichelele, rasarite ca ciupercile dupa ploaie odata cu venirea chiombului la Putere, momentan strans unite in jurul sau, se vor raspandi si vor disparea, exact ca in basmele copilariei, in peisajul nelimitat al celor patru zari, Romania regasindu-si in acest fel sistemul valoric normal si drumul spre devenirea sa europeana.