Dosarul De Securitate al Chiombului

Dosarul lui Basescu poate constitui un scenariu perfect realizabil la Hollywood pentru un film policier. Exact ca în filmele americane, avem de rezolvat o crima aparent insolvabila, care porneste de la premiza ca stim autorul, Traian Basescu, cunoastem delictul – colaborarea cu Securitatea, avem arma crimei – chiar declaratiile domniei-sale însotite de adrese oficiale ale MApN si înscrisuri în documente la fel de oficiale ale PCR, avem marturii ale martorilor, avem mobilul – parvenitismul si arivismul (în mai putin de 6 ani, comandant de nava si apoi reprezentant NAVROM), dar ne lipseste victima – dosarul fiind ascuns cu grija de faptuitor, în speranta ca nu va fi judecat. La asta se adauga si presiunile care se fac asupra omului Legii – din CNSAS -, care, santajat si amenintat, face tot posibilul pentru a escamota adevarul. Astfel, CNSAS refuza cu obstinatie sa judece dovezi imbatabile ale colaborarii lui Basescu cu Securitatea, emise de organe de drept ale Statului, în care se arata negru pe alb ca numitul Basescu a fost racolat de Serviciul CI, ca nu da 2 bani pe un registru de evidenta a colaboratorilor cu Securitatea, tinut de primul-secretar al PCR, care-si daduse acordul – conform legilor în vigoare de atunci – pentru folosirea lui Basescu ca informator, nu tine cont de dispozitiile scrise ale lui Ceausescu, care prevedeau ca toti reprezentantii comerciali ai României anului 1989 trebuiau sa fie ofiteri de Securitate sub acoperire, în acest sens, dupa declaratiile generalului Plesita, unora fabricîndu-li-se astfel de dosare, fara stiinta si fara asentimentul lor, nu audiaza fosti sefi ai Securitatii Port, respectiv general în rezerva Dumitru Nicusor, colonel în rezerva Ion Ivanciu, nu cauta în dosarele colegilor de facultate ai lui Basescu note olografe date de acesta, note scapate de filtrul vigilent al SRI. În schimb, ce face CNSAS? La sugestia publica a lui Basescu, CNSAS, prin reprezentantul sau Mircea Dinescu, pune botu’ (scuzati expresia) si înghite fumigena de a cauta în Arhivele Statului si în arhive particulare, rapoarte de calatorie date de comandantul Basescu armatorului, rapoarte care nu au nici o relevanta pentru calitatea de informator a lui Basescu, ci reprezinta doar praf pentru ochi neavizati. Si uite asa, dl. presedinte scapa de întrebarile stînjenitoare si de acuze, luîndu-ne înca o data de tîmpiti. Ba mai mult, pentru ca starea de confuzie sa fie totala, da de lucru CNSAS-ului dosare neinteresante pentru electorat, care sa-l tina ocupat pentru vreo 2 generatii si 10 legislaturi, comitînd cu acest prilej si blasfemia de a ataca singura institutie ramasa credibila în sufletul românilor – Biserica. În tot acest scenariu, demn de un thriller de casa, dl. Basescu a omis 3 lucruri: 1) Cerîndu-si de la români dosarul, a uitat proverbul „ai grija de ce-ti doresti, deoarece s-ar putea sa ti se îndeplineasca”; 2) Dumnezeu este mare si nu bate nici la 1, nici la 15; 3) Exista oameni care, daca organele abilitate ale Statului o vor cere, vor depune marturie în ceea ce priveste adevarul despre presedinte. Si înca ceva: tot un proverb spune ca minciuna are picioare scurte, asa ca, mai devreme sau mai tîrziu, adevarul va iesi la lumina.

Chiombu’ si Anvers-ul

Avînd în vedere faptul ca dosarul de Securitate al d-lui presedinte Basescu, din motive lesne de înteles, nu poate fi facut public, chiar înainte de aderare, si tinind cont de reactia interna si internationala pe care ar stîrni-o faptul ca România anului de gratie 2007 este condusa, în pas de defilare, de un fost si prolific agent al Securitatii, ziarul nostru si-a asumat o ancheta desfasurata pe cont propriu pentru stabilirea adevarului. Astfel, pe filiera Pacepa – CIA – Serviciile Secrete belgiene, am intrat în posesia unui raspuns cvasioficial dat de supercontraspionul belgian Poirot, Hercule Poirot, alias agentul 00fîs!, raspuns pe care vi-l aducem pe aceasta cale la cunostinta.

Raport la sosirea la Anvers a reprezentantului NAVROM Traian Basescu

Serviciul de contraspionaj belgian a aflat, prin intermediul eroului national al românilor, Mihai Pacepa, cît si din surse proprii, ca numitul Traian Basescu este de fapt ofiter sub acoperire al DIE. Din acest motiv, subiectul a fost luat în lucru de organul nostru, în scopul de a fi întors si de a lucra pentru noi. Oportunitatea nu a întîrziat sa apara, si dupa o serie întreaga de actiuni specifice, filaj, supravegheri video, telefonice, a reiesit clar ca numitul se pregateste sa traga un tun financiar, ca urmare a reparatiilor navei Zimnicea, în portul Anvers. Stiind faptul ca în România anilor ’80 orice cheltuiala valutara facuta fara aprobare este pasibila de închisoare, am elaborat un plan de actiune bazat pe infiltrarea unui agent sub acoperire la firma de reparatii navale, care urma sa remedieze defectiunile survenite la nava Zimnicea. Si planul a functionat: Basescu a încasat o mare suma de bani, semnînd o nota suplimentara de reparatii (în care erau trecute lampi portative, prize suplimentare, hîrtia igienica folosita de muncitori, aerul respirat de acestia în timpul reparatiilor etc.), în urma semnarii acestei liste, dupa ce comandantul si seful mecanic refuzasera, stiind ce-i asteapta în tara. Astfel, am fost capabili sa-i organizam un flagrant, în momentul însusirii banilor. Pus în fata probelor, Basescu a capotat si a acceptat sa devina agent dublu, cu conditia ca în momentul în care Ceausescu va fi înlaturat sa-i subtilizam dosarul de Securitate. Acest lucru a fost îndeplinit cu succes de serviciile noastre speciale în decembrie ’89. Tinînd cont de dificultatile prin care trecea flota comerciala belgiana în acel timp, prima sarcina operativa pe care a primit-o Basescu în noua calitate a constat în distrugerea flotei comerciale române, care-i facea o concurenta acerba flotei noastre. Sarcina a fost îndeplinita cu succes, Basescu dînd dovada în acest sens, dupa parerea noastra, de exces de zel. Dar cea mai importanta sarcina pe care a primit-o a fost aceea de a-l lucra politic pe liderul democrat Petre Roman, pentru a-l înlocui la conducerea PD, fiind astfel candidabil la presedintia României. Succes din nou, iar din 2004, succes deplin – presedinte al României. În urma acestor succese rasunatoare, statul nostru i-a acordat calitatea de cetatean de onoare al Belgiei, asa ca în cazul în care rateaza ducerea pîna la capat a mandatului în România, no problem, îl alegem în Belgia(abolim monarhia). Cu toate ca ar mai fi multe de spus despre, fara falsa modestie, aceasta lovitura de geniu a Serviciilor Secrete belgiene, închei aici cu sfatul de a nu mai încerca sa-i gasiti dosarul în tara. Cu stima, al dvs. Poirot, Hercule Poirot, Agent 00fîs!