Incotro, Romane?

Motto: Traim in tara lor si asta ne omoara cu zile!

Ne mor pruncii, bebelusii in spitale arsi si-n fum,
Ne cad militari din ceruri si-n carlinga se fac scrum,
Ne mor mosii si bunicii azi tratati ca un gunoi,
Si-n desert ne mor soldatii in van declarati eroi.

Tinerii ne emigreaza pribegiti pe glii straine
Alungati fiind de-un voda ce-a promis ca va fi bine.
Se duc unde vad cu ochii medicii si specialistii,
Am ramas numai c-o frunza cu care mintim turistii.

Zavorat-am scoli, spitale, cadrele le-am alungat
N-avem cine sa-ngrijeasca de roman cazut la pat.
Tara e un haos toata si bezmetici o supun
Cei ramasi sunt oi in turma la pofta unui nebun.

De-ntorci lista primii suntem, ca nivel de trai in lume,
Iar pe sticla si-n jurnale am ajuns subiect de glume.
Izolati precum leprosii dupa gard de lazaret
Ne hlizim ca dobitocii l-al Puterii zaiafet.

Fericiti sunt guvernantii sub pulpana lui Traian
Noi avem viata amara, ei o tin intr-un chiolhan.
Se simt bine ticalosii intr-o tara confiscata
Unde Udrea le e mama, iar Basescu ajuns-a tata.

Sumbru viitor ne paste, Romania-i o Golgota,
Osanditi suntem cu totii de-a Basescului marota
De-a avea Puterea-n mana, totala si absoluta,
Intr-o tara, ieri o floare, azi vita-n obor vanduta.

Ce-i mai trist si chiar dramatic in tabloul zugravit
Este faptul ca-n ast haos si speranta a murit.
N-avem orizont de bine si nici capat de tunel
Ci doar bezna, umilinta, fiind condusi de un tembel.