Nero ot Cotroceni

Nu stiu de ce, dar ieri cand am vazut in paralel la televizor scenele in care militarii romani au pus-o de un foc in apropierea Cotrocenilor, folosind drept combustibil sapca marinelului si poseta duduii si spiciul tovarasului presedinte in care, ‘mnealui netulburat sau deranjat in f’un fel de ce se petrecea in strada, ne recita cai verzi pe pereti cu „mica” reforma din justitie, gandul m-a dus la Nero recitand poezii inspirate din incendiul provocat de el si care mistuia capitala Imperiului sub ochii sai.
Ca Basescu este nesimtit pana la cer n-o stiu de ieri de azi, dar ca se preteaza la asemenea numere de-a dreptul grotesti de manipulare a romanilor, este totusi ceva nou.
Carevasazica, tara arde si la propriu si la figurat, paharul cu umilinte a dat pe dinafara, imbecilii portocaliii au luat o decizie unica probabil in istoria parlamentarismului universal, de a nu vota cu ocazia Motiunii de Cenzura, curvetu’ este inca presedinta Camerei Deputatilor, imbecilul de Toader a ramas la nivel de asumare a raspunderii pentru gafa monumentala produsa in Parlament, romanii se sinucid sau mai au putin si mor in greva foamei, The Economist, folosind eufemisme, ii face de-a dreptul imbecili pe guvernantii Romaniei, generalul izmana il decoreaza pe Boc in timp ce veteranii valorosi ai acestei tari ii bat obrazul avortonului din capul tarii, iar Traienel nu gaseste altceva mai bun de discurs decat dizertatii idioate pe teme juridice. Cu alte cuvinte el este mai presus de haosul pe care l-a generat si-l intretine in tara, fiind preocupat de teme juridice savante.
Halal, presedinte!
Ce-o fi in capul lui, cand isi inchipuie ca mai poate vraji peste douazeci de milioane de romani ajunsi in pragul disperarii cu astfel de glumite si comicarii, inutile pana si la a adormi copiii, numai un medic specialist in boli psihiatrice ar putea sti.
Traiane, pana si sa te mai injur a inceput sa-mi fie scarba, insa pentru gestul de ieri, meriti vericule o beepuiala cu expresii de imprumut din alte limbi, deoarece limba romana, oricat de generoasa este in aceasta privinta, nu a reusit in devenirea ei istorica sa inventeze calificative pentru asa un imbecil.
Asa ca te las chiombule in pace pe ziua de astazi, nu inainte de a-ti adresa un sanatos turcesc „Hai sictir, muhaiaua dracului” !