„Ei si-ar fi dat si viata, dar Comisia nu primeste atentii!”
Dar sa intre in PEDELE de ce nu au incercat, precis luau Bacu, ba unii ar fi ajuns si Ministri de Interne sau Invatamant, Sefi de Comisiii Parlamentare si nu in ultimul rand Prezidenti la (ups!) de Tara ?!
Blogu' lu' Marcus 
@ Marcus
MISTEAUX ! ! !
Nu ne-am pierdut simtul umorului ca in vremea lu’ ceasca.
Urmeaza sa scapam si de preaNecuratu’ Satanail (citat din maximmouse)
Sa fii iubit
Cu stima Emil
Comentariu de Emil Vulcanescu — 17/07/2011 @ 12:35 |
Joseph Stiglitz: “credinţa în pieţe libere şi lipsite de constrângeri – a dus lumea în pragul ruinei.”
În fapt, vulgarizarea înţelesului a orice a depreciat şi conţinutul noţiunii; nimeni nu s-a gândit serios cã liberalizarea pieţei înseamnã şi liberalizarea pieţei muncii, iar flexibilizarea raporturilor juridice înseamnã şi înlocuirea facilã a angajaţilor. Şcoala: tot mai puţine materii – sã fie menajatã materia cenuşie , reducerea distanţei între catedrã şi elev (de nu se mai ştie care pe care ce-nvaţã ), tot mai puţin de memorat – ca şi cum un lego e cu atât mai mãiestru cu cât are mai puţine piese
❗
Salute, M.Voicu
Comentariu de M.Voicu — 17/07/2011 @ 17:26 |
@M. Voicu: „Contra salute” cu amicitie si respect :). Bun venit pe blog, sper sa ramai!
sa fii iubit
marcus
Comentariu de Marcus — 17/07/2011 @ 18:10 |
To the kind attn. of Marcus — 17/07/2011 @ 18:10
Mulţumesc de bun gãsit (eu vã salut pentru, nu contra
În Vechiul Testament (corect, aş spune Primul Testament) este scris: ”Un vecin onest este mai de folos decât un frate departe” (Proverbe, 27, 10). Un articol cu titlul CLAN-DESTIN, urmare/ocazionat de un interviu al fostului rege Mihai din 26.08.1994, îl încheiam astfel: Grandoarea unei cascade dã mãreţie omului doar prin utilitatea socialã pe termen lung a unei hidrocentrale. Aparent e fãrã legãturã, dar câtã, avea
❗
Comentariu de M.Voicu — 17/07/2011 @ 19:46 |
Vad ca n-a iesit; daca repet, scuze
To the kind attn. of Marcus — 17/07/2011 @ 18:10
Mulţumesc de bun gãsit (eu vã salut pentru, nu contra
În Vechiul Testament (corect, aş spune Primul Testament) este scris: ”Un vecin onest este mai de folos decât un frate departe” (Proverbe, 27, 10). Un articol cu titlul CLAN-DESTIN, urmare/ocazionat de un interviu al fostului rege Mihai din 26.08.1994, îl încheiam astfel: Grandoarea unei cascade dã mãreţie omului doar prin utilitatea socialã pe termen lung a unei hidrocentrale. Aparent e fãrã legãturã, dar câtã, avea
❗
Comentariu de M.Voicu — 17/07/2011 @ 19:47 |
@attn. mr. Voicu;: marcus kindly replies: Lasand la o parte faptul ca atunci cand v-am intampinat cu un „contra-salut’ am mizat pe simtul de umor manifestat de dvs in formuala de adresare (salute), raman la parerea si speranta ca daca ati poposit pe acest blog, veti mai veni din cand in cand, la o halta democratica de schimbat opinii.
sa fiti iubit
marcus
Comentariu de marcus — 17/07/2011 @ 21:38 |
@ Marcus,
Aia-i! Dacă vă pierdeţi în prea multe limbi… străine, vă-nţelegeţi ca surdu’ cu mutu’ pe gaura cheii. 😆
Altfel, Salute=Sănătate (it), iar contra salute cel mai tare… e cianura!
Comentariu de Cârcotaşu — 18/07/2011 @ 00:09 |
➡ @Cârcotaşu — 18/07/2011 @ 00:09: am intrat aice dupã a doua indicãţie din cele trei pe care, cu graţie, mi le-aţi dat la AN/iulie 8, 2011 la 2:58pm, sã vã mulţumesc (dându-mã mare 😉 ) pentru cât am învãţat pânã acuşica ❗ (dacã ceva nu-mi iese, înseamnã cã mai am ceva de urcat pânã la genunchiul broaştei
➡ @marcus — 17/07/2011 @ 21:38 : Am înţeles de la început urarea de bun-venit, şi vã mulţumesc: cu plãcere; nu sãriţi cã m-am jucat cu omu’ verde emoticonic ! M’aşteptam sã remarcaţi gãselniţa cu: « tot mai puţin de memorat – ca şi cum un lego e cu atât mai mãiestru cu cât are mai puţine piese » ❗ ; depinde cum sunt întrebaţi tinerii; cu ceva de felul: aţi vrea, la o adicã, sã vã opereze un chirurg de nota şase? – rãspunsul va fi totdeauna corect. Aţi remarcat cât de concentraţi/serioşi sunt copii când ”se joacã”; ei chiar sunt convinşi cã fac o treabã serioasã. Şi ce creativi sunt ❗
Salute
Comentariu de M.Voicu — 18/07/2011 @ 01:37 |
Mai aveam de adãugat:
➡ @marcus — 17/07/2011 @ 21:38, sper cã v-a împãcat
@Cârcotaşu — 18/07/2011 @ 00:09. Sau nu ? Dacã nu, eu vã cer scuze cã-am glumit, da’ eram pe lângã subiect.
➡ @Cârcotaşu, aş fi vrut ca semnul ➡ sã-mi aparã la începutul rândului; aşa l-am pus, dar se pare cã acest semn are personalitate 😛
Comentariu de M.Voicu — 18/07/2011 @ 01:52 |
@ M.Voicu,
Adevăru-i altul: chestia se manifestă la toate emoticoanele, nu numai la ➡ , dară n-aţi încercat dv. Ideea este că înainte şi după un emoticon se tastează obligatoriu un „space”, chiar dacă înainte a existat un „new line”! Încercaţi şi veţi vedea că nu vă veţi mai împiedica de „personalitatea” f’unui emoticon! 😯
PS – Deci „new line” „space”:arrow :
Comentariu de Cârcotaşu — 18/07/2011 @ 11:16 |
@Cârcotaşu — 18/07/2011 @ 11:16
Danke foarte mult; dã capu’ mieu am încercat asta şi mi-a ieşit la AN: iulie 18, 2011 la1:11pm. Da, mi-a ieşit, da’ ce profesor am avut sã mã şi-nveţe sã şi gândesc – cã asta-i educaţia; aşa-s obişnuit: sã scot cornu’ dân pernã şi sã pun capu’ sã gândeascã, şi-aşa mã menţin tânãr (ptiu, ptiu, sã nu mã deochi) ❗
MulTţumesc
Comentariu de M.Voicu — 18/07/2011 @ 15:42 |
@ M.Voicu,
Puteţi să râdeţi, nu e vorba de „gândit” ci de respectarea unor reguli ale „dactilografiei”, meserie veche, ăhă, ignorată de mulţi „clăpăcitori la computatoare”.
This is a funny 78 rpm record of Leroy Anderson,and it’s made in 1950 on the famous Decca Label.
Deh! De cam multă vreme nu mai e nimic nou sub soare!
Comentariu de Cârcotaşu — 18/07/2011 @ 19:17 |
Tareeee…. :))
Comentariu de virusverbalis — 18/07/2011 @ 20:50 |
Mulţumesc, ştiam bucata. Eu bat cu douã degete – pentru cã n-am fost în siutuaţia sã bat decât pentru mine şi oricum gândesc mai încet decât bat. Ultima maşinã de scris, dar a mea, cumpãratã în 1990 avea memorie de câteva pagini şi se puteu face corecturi înainte de imprimare. Primul computador avea un ecran de vreo 10 cm şi dischetã de carton ! Primul computer l-am putut primi abia în 1993 – când se ridica restricţia pentru ”tehnica de vârf”; lucram la o firmã americanã – şi s-au strãduit câteva luni pânã au obţinut aprobarea sã-mi poatã trimite unul de la reprezentanţa lor din Anglia. La Otopeni a durat pânã dupã prânz vãmuirea (lu’ Dan Iosif îi veniserã nişte vinchestere – comprenez vous?).
Radio, avusesem un Telefunken (la care am auzit anunţul din 23 august 1944); apoi l-au luat noii aliaţi. Tata n-a mai cumpãrat altul, pânã târziu. Din ce am învãţat la şcoalã (cercul tehnic), mi-am fãcut un radio cu galenã şi l-am folosit pânã spre anii ’60 ! Unul, nou-nouţ, de fabricã (cumpãrat cam atunci), l-am fãcut cadou RRA la standul lor de la Gaudeamus, acum câţiva ani.
Ca într-o replicã de undevaşilea: sã mã scuzaţi cã n-am avut timp sã vã compun o scrisoare mai scurtã !
Salute
p.s. Scuze, nu vãzusem la timp indicãţiile cu ”capu’ de rând” fiindcã mã concentrasem la ce’am scris atunci la AN – cum v-am spus deja.
Comentariu de M.Voicu — 18/07/2011 @ 21:22 |
Un blog care nu dă dreptul la replică, „de Cacavela Ieremia este” pus în dosul icoanelor nesfinţite.
Versurile tale au rutina perfecţiunii în devenire, simţindu-mă onorat pentru alăturare, drept comentariu, la „Acrostih blând”.
Pe verticală a fost expus „nevrednicul” (şi viitorimei), despre care subtil mă-ntrebaşi…
Chapeau bas !
Comentariu de iluminatu — 19/07/2011 @ 08:14 |
@Iluminatu: Multam frumos de ganduri frumoaser si de vizita. Te astept cat de des poti veni, usa este mereu deschisa pentru oameni de oameni
sa fii iubit
marcus
Comentariu de Marcus — 19/07/2011 @ 10:11 |